Dorim sa publicam excelentul raspuns al lui Cristian Negrea, analist militar si scriitor, referitor la “scenariul apocaliptic” ce circula in ultima vreme prin tara. Conform acestuia, rusi ne-ar anihila capacitatile de lupta in 30 de minute, ar fi nimici Armata Romana in patru ore si ar desfiinta-o, cu totul!, in mai putin de o zi. Consideram ca astfel de scenarii sunt menite sa testeze starea unui popor. Atat combativa, cat si de spirit. Astfel de “povesti” apar pentru a slabi increderea in propriile forte, astfel ca in caz de… poporul sa fie pregatit mental sa…capituleze. Din acest motiv, analiza logica si informata, produsa de Cristian Negrea, in favoarea capacitatii de lupta a tarii, este cu atat mai importanta. (Comentariu de “Codrul“)

Spre amuzamentul celor care cunosc mai aprofundat chestiunile militare, de vreo doua luni de zile circula pe internet un scenariu apocaliptic conform caruia armata romana, in cazul unui conflict cu Rusia, ar avea anihilate capacitatile de lupta in 30 de minute, ar fi nimicita in patru ore si desfiintata in mai putin de o zi. Desigur, apar multe contradictii chiar din acest scurt enunt, dar asa este, asa se vehiculeaza.

Tinand cont de asta, m-am decis sa iau acest scenariu punct cu punct si sa-l analizez, demonstrand ca este vorba in cel mai fericit caz de unul SF, unul chiar amuzant, dupa cum spuneam, daca nu ar implica si alte chestiuni ce tin de unele elemente privind siguranta noastra nationala.

Intr-un articol de-al meu mai vechi, Dreptul istoric, starea de fapt si bataliile internetului, vorbeam despre marea batalie pentru constiintele oamenilor, pentru opinia publica, batalie crunta si cumplita ce se desfasoara pe toate mijloacele media, dintre care un front principal a ajuns sa fir chiar mediul online, cel al internetului, in primul rand datorita patrunderii tot mai adanci in randul populatiilor educate cu acces la acest mediu, folosit tot mai mult ca si sursa primara de informatie. Iar aici rolul retelelor de socializare, al forumurilor si blogurilor devine tot mai important. Cu atat mai mult, acest mediu nu avea cum sa scape atentiei factorilor responsabili de propaganda in randul populatiilor tinta.

Exista mai multe tipuri de propaganda, pe care le voi dezvolta cu exemple intr-un articol viitor, dar scopul acestui articol este exact acest scenariu care circula si este preluat de unii si de altii, dupa reteta binecunoscuta si folosita, prin intermediul asa numitilor “raspandaci”, de fapt agenti de influenta folositi cu voia sau fara voia lor, cu stiinta sau nestiinta lor. Nu este treaba mea sa-i judec pe fiecare care a preluat si dezvoltat acest scenariu, nici sa caut sursa lui, respectiv cine l-a pus in circulatie.

Si, ca fiu sincer si direct, nici nu ma intereseaza, deoarece exista doar trei mari posibilitati. Prima, asa cum apare intr-un articol este ca ar fi vorba de un scenariu tactic discutat la nivel de SMG (Statul Major General) care le da acestora frisoane, iar acesti ziaristi ar fi intrat in posesia acestui scenariu tactic (sa fim seriosi, foarte putin probabil).

Iar daca, prin absurd, acest lucru este real, ii invit pe toti cei din SMG sa se ceara acasa, sa se apuce de o alta meserie, deoarece scenariul asa zis apocaliptic este pur si simplu fantezie. Voi arata de ce ceva mai departe. Mai mult, ar trebui acuzati cel putin de neglijenta in serviciu, daca nu de ceva mai grav, din moment ce acest scenariu ajunge la presa. Oricum, nu prea cred varianta asta, din motivele ce le voi mentiona mai jos.

A doua posibilitate este ca sunt oameni informati care vor sa atraga atentia asupra dotarii precare a armatei romane si dau in eter un astfel de scenariu pentru a trage un semnal de alarma si prin asta sa-i faca pe decidentii politici sa ia atitudine si sa aloce banii necesari dotarii fortelor armate. Sunt de acord cu necesitatea acestor dotari, as aprecia un astfel de demers, daca nu ar fi atat de catastrofic si absurd.

Iar cei ce doresc dotarea armatei romane si transmiterea unui mesaj sunt sigur ca ar fi ales alta cale, deoarece sunt convins ca ei prin demersul lor doresc sa faca bine, nu rau. Ori, prin acest scenariu, se face mai mult rau decat bine. La fel ca si generalul Antonescu cand i-a transmis regelui Carol al II-lea celebrul sau raport, Cititi si cutremurati-va!, nu a facut-o prin presa, deoarece astfel ar fi luat la cunostinta slabiciunile armatei noastre inclusiv dusmanii ei, practic incurajandu-i intr-o atitudine agresiva, deoarece nu aveam cu ce sa le facem fata.

Mergand mai departe, putem spune ca acest raport incurajeaza Rusia la o atitudine dura fata de Romania, din moment ce ne-ar bate in 30 de minute, patru ore sau mai putin de o zi. Ori, cineva care doreste intarirea capacitati de lupta a tarii nu alege aceasta cale, mai ales ca ar avea o influenta defetista nu numai asupra fortelor armate, ci si asupra populatiei. Ori, difuzata prin mijloacele mass media si prin internet, ne dam seama ca tinta primordiala a acestei dezinformari, o numesc de pe acum asa, o constituie populatia romaneasca, inclusiv cea de la est de Prut.

E simplu si clar, asa li se demonstreaza ca Romania, cea in care isi pun ei sperante, cea pe care se bazeaza, cea cu care ei vor sa se uneasca, va fi batuta in 30 de minute. Populatia Romaniei incepe sa se teama, isi pierde increderea in fortele armate (aflate in topul increderii din 1990 incoace), si va actiona in consecinta asupra liderilor politici, cu teama fata de rezultatul unei posibile agresiuni din est. Beneficiarul principal?

Aici ajungem la a treia posibilitate, cea mai probabila: acest scenariu este clocit si pus in circulatie de undeva mult mai la est de noi, cu scopurile mai sus mentionate. Sa fiu bine inteles, nu vreau sa zic ca cei care au pus in circulatie sau care au raspandit acest scenariu sunt agenti ai Estului, departe de mine acest gand. Dar pentru a explica, ma vad nevoit sa citez niste replici dintr-un film de duzina din timpul Razboiului Rece.

– – Care este cel mai bun agent secret? intreaba Maestrul.
– – E simplu, raspunde invatacelul, e cel care nu este prins.
– – Raspuns gresit, replica Maestrul, cel mai bun agent secret este cel care nu stie ca este agent secret!

Cred ca am spus multe cu asta, sper ca multi vor intelege. Brejnev, pe demonstrantii vest germani care protestau si scuturau gardurile bazelor americane din Germania de Vest strigand Mai bine rosu decat mort! ii numea cu sintagma devenita clasica, acesti idioti utili. Am spus si mai multe despre raspandaci citand aceste lucruri.

Tinand cont de asta, daca as fi parior, jucator la ruleta, sau ce vreti dumneavoastra, intre cele trei posibilitati, tinand cont de cele expuse mai sus, eu mi-as pune banii pe a treia posibilitate. Sau, daca as tine bursa pariurilor, as miza 5% pentru prima, 10% pentru a doua, si restul pentru a treia. E parerea mea.

Dar si acest scenariu este extrem de vulnerabil chiar in descrierea sa, cu atat mai mare imi este surprinderea cand il vad preluat si distribuit (chiar daca usor modificat) de unii care se semneaza dedesubt ca si ofiteri (in retragere). Poate in retragere din gradul lor de ofiteri, din moment ce nu sesizeaza absurditatea acestui scenariu. Dar raspandacii pot fi fiecare cu motivatiile lor, trecand peste minima analiza a inteligentei. Pot fi naivi, interesati, platiti, avizi si multe altele, e problema lor, dar m-as fi asteptat la o minima analiza a aberatiilor cuprinse in acest scenariu.

In fine, daca nu au facut-o altii, o voi face eu. De la bun inceput, vreau sa mentionez ca acest scenariu este foarte bine facut. Targetul este clar, o mostra extraordinara de dezinformare cu tinta populatia, nu vorbim de o intoxicare a factorilor militari, care sunt sigur ca au prins vulnerabilitatile acestui scenariu. Scopul, l-am exprimat mai sus. Vorbim deja de o dezinformare de genul propagandei gri, voi dezvolta subiectul intr-un articol viitor.

Propaganda gri se refera la folosirea unor date si informatii reale pentru a le deturna ulterior prin introducerea unor scheme spre scopul propus. in acest caz, datele reale de care abunda acest scenariu sunt cele tehnice, care lasa impresia cititorului prin multitudinea si acuratetea lor, ca intreg articolul este real si documentat beton. Voi copia aici articolul care cred ca este sau poate fi cel ce a generat altele pe internet, apoi il voi discuta si desfiinta punct cu punct.

Articol aparut in Ziua News, la 15.06.2012, ora 13.29

Ofiterii planificarii de lupta al MApN au avut in fata un scenariu tactic catastrofal: un razboi cu Rusia • In cazul unui astfel de conflict, Romania ar fi ocupata in mai putin de o zi • Cateva divizii rusesti ne-ar putea neutraliza forta de reactie in 30 de minute

Saptamana trecuta, ministrul Apararii, Corneliu Dobritoiu, a tras semnalul de alarma cu o declaratie cat se poate de clara. “Armata Romana abia sta in picioare la capitolul dotari”, a spus acesta, dezvaluind situatia critica in care se afla MApN. Declaratia lui Dobritoiu vine in contextul in care Romania este implicata financiar si uman in razboaiele din Afganistan si Irak, scutul antiracheta sau dronele strategice, aventuri militare de care nu stim cata nevoie aveam din moment ce nu ne putem permite sa refacem flota de avioane de vanatoare.

Mai mult, prin amplasarea unor elemente ale scutului antiracheta la Deveselu, romanii au starnit furia Moscovei, care prin intermediul generalului de armata Nikolai Makarov, seful Statului Major General al Armatei ruse ne-a anuntat ca am devenit tinta prioritara a rachetelor nucleare tactice cu raza scurta de actiune Iskander.

Prin functia pe care o detine, Makarov este seful serviciului secret al armatei GRU si al faimoaselor trupe Spetnaz, diviziile speciale de cercetare antrenate pentru eliminarea pericolelor nucleare. Ce i-o fi venit ministrului Dobritoiu sa iasa in presa cu asemnea declaratii? Orice razboi este planuit de creierul armatei, care se numeste Statul Major General (SMG).

Recent ZIUAnews a intrat in posesia unui scenariu tactic discutat la nivel de SMG al armatei romane, care ne da frisoane. Documentul prezinta situatia reala a Romaniei in conditiile crizei mondiale, cand sunt pe punctul de a fi reactivate razboaiele locale, ca paravan al reimpartirii sferelor de influenta. Ofiterii de la planificarea de lupta (Departamentul pentru Politica de Aparare si Planificare) au trebuit sa-si imagineze cat ar putea sa reziste tara noastra in fata unui atac al Rusiei. Concluzia este socanta: in caz de razboi, cu dotarile actuale, Romania poate fi ocupata in numai cateva ore. Capacitatea de lupta a fortelor armate romane ar fi neutralizata in numai 30 de minute.

Scenariul discutat la Marele Stat Major arata in felul urmator. Misiunea principala a Gruparii aero-navale ruse consta in executarea unei operatiuni de desant maritim si aerian, in vederea ocuparii regiunii Dobrogea si controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii si Fetesti-Cernavoda. Debarcarea se va face in doua raioane pe litoral, iar parasutarea in trei zone, fiecare actiune desfasurata la nivel “batalion”, pe fluviul Dunarea. Directia principala de ofensiva a fortelor ruse este Constanta-Fetesti.

Divizia maritima D.30M va fi intarita cu Divizia 7 operatiuni speciale (alcatuita din 1 Reg.Pst – regiment parasutisti, 1 R.Aeropurtat, 1 R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizata) si R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 si dispuse pe aerodromul Taganrog, pe malul Marii Azov).

Misiunea imediat urmatoare a trupelor de uscat rusesti este atingerea aliniamentului delimitat de confluenta raului Arges cu fluviul Dunarea, cursul in amonte al raului Dambovita. Ocuparea localitatilor Cernica si Corbeanca, DN-1 pana la Ploiesti, SubCarpatii de curbura pana la localitatea Odobesti si atingerea raului Siret, la varsarea in Dunare. Statul Major General al rusilor a stabit ca directie principala de ofensiva linia Fetesti-Bucuresti. Directia secundara va fi Fetesti-Focsani-Namoloasa.

Fortele de atac rusesti

Coloana vertebrala a Gruparii aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritma 11 M alcatuita din cinci nave de lupta mari: un crucisator purtator de rachete din clasa Slava (12.500 t), doua distrugatoare din clasa Kara (9.900 t) si doua fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete supersonice nava-nava, nava-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-racheta de croaziera, care zboara cu 2.5 Mach si loveste tinta din zbor orizontal.

Rachetele sunt capabile sa poarte incarcaturi nucleare, munitie termobarica si submunitii inteligente. Umbrela sau asigurarea aviatiei de sprijin a gruparii navale ruse, care opereaza in Dobrogea, impotriva avioanelor de interceptare romanesti, este asigurata de crucisatorul din clasa Slava, inarmat cu opt lansatoare de rachete S-300 M-1 (bataie 90 km, altitudine maxima 25.000 m). Apararea antiaeriana (AA) propriu-zisa a gruparii navale ruse este realizata prin 80 rachete cu raza medie de actiune (bataie = 40 km) de tip SA-N-3B.

Apararea nemijlocita a fiecarei nave din gruparea navala rusa este realizata de cate 40 de bucati rachete AA cu raza scurta de actiune de tip SA-8 Gecko/OSA si pana la sase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ tevi cal. 30 mm si 16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de doua tunuri rotative GSh-30k cu sase tevi, cal. 30 mm si doua containere-lansatoare de rachete AA cu raza foarte scurta de actiune de tip 9M311.

Fortele navale si infanteria marina

Divizia 30 M mai are in organizare Brigada 41 M, varful sau de lance fiind batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtatoare mici de rachete, corvete din clasa Tarantul si din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai moderna nava din clasa sa, are o viteza maxima de 102 km/h si este inarmata cu lansatoare de rachete nava-nava, nava-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bataie 120 km) este aparata de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA si de sistemele de tip Kashtan.

Gruparea navala rusa subordoneaza si Brigada Amfibie 197 M alcatuita din sapte nave de desant care transporta Bg. Infanterie marina, intarita cu inca un batalion de infanterie marina. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si Mecanizata sunt inzestrate cu cate un batalion de artilerie cu 45 autotunuri tip 2S31Vena si 2S23 Nona (cal. 120 mm, bataie 13 km, care perforeaza blindaje de pana la 65 cm).

Sprijinul aerian

Gruparea navala rusa este protejata aerian in lupta de Regimentul 3 Aviatie vanatoare-bombardament cu 30 de aeronave Su-27, de pe aerodromul Krymskaya (malul Marii Negre ), Reg. 960 Av. (31 buc. Su-25 si MiG-29) de pe aerodromul Primorsko-Akhtarsk, (Marea Azov), Escadrila 43 Av.Bombardament (14 buc. SU-24, si 4 SU-34) de pe aerodromul Eisk (Marea Azov) si Reg. 55 elicoptere (20 buc. Mi-24, 18 buc. Mi-8 ), R. 25 El. anti-tanc cu 36 aeronave Mi-24 , R. 325 El. transport cu 18buc. Mi-26, 20 buc. Mi-8.

Forta de aparare a Romaniei

Marina militara a fortelor romane se bazeaza pe Flotila 56 Maritima care dispune doar de o fregata operationala (Marasesti) inarmata cu lansatoare de rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bataie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm si 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte doua fregate tip 22 „Regele Ferdinand” si „Regina Maria”, fiind patrula in baza navala Constanta. Divizionul de corvete (F-188 Zborul, F-189 Pescarusul, F-190 Lastunul) este si el inarmat cu rachete 4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtatoare de rachete din clasa Osa este si el inarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul). Restul navelor (corvete, vanatori de submarine, puitoare de mine, monitoare fluviale) nu sunt capabile sa opuna rezistenta gruparii navale ruse.

Aviatie militara si aparare antiaeriana

Romania poate interveni aerian cu Flotila 86 de la Fetesti (24 buc. Mig-21 Lancer) si Escadrila 863 (10 buc. IAR-330 L) de la M. Kogalniceanu. Mai pot fi ridicate de la sol opt aparate IAR-99 soim si sase IAR-99 nemodernizate de la scoala de aviatie de la Bobocu, Escadrilele 951 Av. Formata din 12 buc. MiG-21 Lancer, E. 904 eliccoptere si E. 905 El. (20 buc. IAR-330) de pe aerodromul Bacau. Functionale, dar in afara razei de actiune mai sunt Flotila 71 de la Campia Turzii (compusa din Esc. 711, 712 Av./ Mig-21 Lancer si Esc. 713, 714 El./IAR-330). Brigada. 1 Aparare Antiaeriana este inzestrata cu doua baterii tip S-75 Volhov/6-8 instalatii operationale si o brigada MIM-23 Hawk/opt instalatii nemodernizate si partial operationale care apara Bucurestiul. Despre flotila de aeronave MIG Lancer se stie ca este invechita, cu resursa de zbor epuizata.

Fortele terestre

Apararea terestra a litoralului romanesc revine Brigazii 9 Mecanizata din subordinea Diviziei 2 Infanterie si a Brig. 307 I.Mec. de la Babadag. Dispunerea Bg. 9 Mec. este urmatoarea: Brig. 912 tancuri la Murfatlar, B. 341 Inf. la Topraisar, B. 911 Inf. la Medgidia, B. 345 Art. la Medgidia. Podurile peste Dunare sunt aparate de Brig.1 Jandarmi dispusa la Fetesti si Cernavoda. Divizia 2 Inf. mai are ca unitati subordonate: B. 528 Mc. de la Braila, Bg. 282 Mec. compusa din Bat. 280 Mc. Focsani, B. 84 Tc. si B. 300 Mc. de la Galati, Bg. 8 Larom. Bg. 8 este compusa din B.81 APR de la Focsani, B. 83 APR de la Barlad, B. 96 APR de la Ploiesti.

Forta de reactie militara romaneasca, neutralizata in 30 de minute

Prima lovitura aeriana a rusilor urmareste obtinerea suprematiei si destructurarea conducerii trupelor romane ce actioneaza in teatrul de lupta. Cele dintai tinte vor fi reteaua de radare ale fortelor aeriene si navale romanesti din Dobrogea, precum si Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmeaza aerodromurile M. Kogalniceanu si Fetesti, punctele de comanda si de dirijare ale aviatiei in lupta, fregata Marasesti, corvetele Zborul, Pescarusul, Lastunul si vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul. Atacul aerian va viza si Bg. 9 Mec, blindatele si forta vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviatia rusilor va actiona pe trei grupuri cu destinatie tactica (formatii de avioane avand de lovit obiective de aceeasi categorie). Trei subgrupuri a cate trei patrule de avioane, de la inaltimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonica Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinatie tactica beneficiaza de asigurare de lupta.

Neutralizarea batalioanelor romanesti de tancuri, artilerie sau a celor mecanizate (care dispun de 45 tancuri T-85M sau de 45 MLI & TAB sau APR-Larom) incartiruite in remizele nerezistente la lovituri aeriene ale garnizoanelor, este asigurata de lovituri cu una-doua rachete purtand munitie tip SADARM. Fortele romane nu dispun de rachete anti-nava Harpoon, Exocet, nici de submarine functionale. Submarinul Delfin zace inutilizabil din anul 2000 si nu mai poate fi reparat. Practic, in primele 30 de minute de la declansarea atacului, fortele aeriene, marina militara si cele doua divizii de infanterie romanesti isi pierd capacitatea de lupta. Aviatia rusa executa nestingherita vanatoarea de obiective, pana cand niciun tanc sau MLI nu vor mai fi intregi. Restul este pur si simplu o defilare a fortelor inamice (cu o durata de 4-6 ore de la inceperea ostilitatilor) pana la Bucuresti.

In paralel cu neutralizarea firavei capacitati de aparare a romanilor, are loc si eliminarea fizica a „elitei” societatii. Cum investitiile celor mai importanti oameni de afaceri si politicieni sunt in domeniul imobiliar, acestia vor fi trecuti la categoria pagube coletarale ale bombardamentelor.

Munitia termobarica, cea mai eficienta in zonele urbane

Munitia termobarica este incarcata cu o combinatie de comustibil lichid si pudra din nanoparticule de tetranit. Odata ajuns in apropierea tintei, proiectilul care contine munitia, produce o mica explozie care vaporizeaza amestecul sub forma unui nor inflamabil. Aerosolul astfel creat ia contact cu oxigenul din atmosfera si detoneaza, creand o formidabila unda de soc, urmata de combustie intensa. Munitia termobarica este considerata ca fiind mijlocul de lupta cel mai eficient, in zone urbane, ea fiind experimentata de trupele ruse in timpul asediului orasului Groznii din Cecenia.

Racheta subsonica Kh-35 E/Uran

Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff si are bataia de 130 km. Se mai folosesc versiunile: antiradar supersonica Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansata de la distante sub 110 km, care se dirijeaza automat dupa emisia radarului tinta (propulsia fiind realizata de un ramjet ca motor de mars) si rachetata subsonica Kh-59 cu bataia de 115-200 km. in faza initiala, ghidarea Kh-59 este inertiala, pana la 10 km de tinta cand sistemul de ghidare TV/IR intra in functiune. Manevrarea ei din acest moment, pana la impactul cu tinta, este executata de un operator aflat la bordul avionului SU-24.

Rachetele de Deveselu sunt inutile

Chiar daca fortele romane ar dispune la Deveselu de rachete antibalistice SM-3, ele n-ar folosi la nimic. Carcasa de protectie a ogivei electrono-optice se detaseaza la 80.000 m si de la aceasta inaltime, racheta devine operationala. Sub aceasta inaltime, RIM-161 Standard Missile (SM-3) nu poate intercepta nimic, asa ca Romania si nu SUA va avea obligatia sa dispuna de mijloace de aparare a bateriilor antiracheta impotriva rachetelor de croaziera si a avioanelor inzestrate cu bombe si rachete aer-sol.

Analiza pe caz

Pentru orice analist cat de cat pregatit, se vede din start ca articolul face din genul propagandei gri. Adica porneste de la declaratia ministrului apararii, cu care suntem de acord, dar apoi o ia razna, in sensul ca baga in aceeasi oala Irakul, Afghanistanul, scutul antiracheta si dronele numindu-le toate generic aventuri militare. Adica, stam prost cu dotarile, ce ne mai trebuie toate acestea de mai sus.

Despre dotari, toti suntem de acord, avem nevoie de dotari superioare, chestiunea cea mai pregnanta fiind la nivelul aviatiei de lupta. Dar misiunea noastra in Irak s-a incheiat, iar implicarea in Afghanistan am discutat-o intr-un alt articol Ce cautam in Afghanistan? Inserarea chestiunii scutului antiracheta in care noi nu prea avem cheltuieli ne indica mai mult comanditarul articolului.

Despre drone, ce sa mai spunem, vor fi componente de baza ale oricarui conflict viitor, ne place sau nu ne place, suntem sau nu de acord. Sa nu investesti in drone la ora actuala inseamna sa fii inconstient militar. Mai departe se spune despre reactia generalului Nikolai Makarov, prin care eram anuntati ca am devenit tinte prioritare pentru rachetele cu raza medie de actiune in urma deciziei de a gazdui scutul antiracheta de la Deveselu. O alta tampenie, eram tinta oricum, inca inainte de intrarea noastra in NATO. Pentru cei naivi care inca nu stiu, coordonatele de lovire a tintelor unei rachete cu raza medie de actiune se pot introduce sau schimba in treizeci de minute. Deci, acum nu suntem tinte, in treizeci de minute suntem tinte, sau invers. Deci, alta tampenie.

Analiza detaliata a scenariului

Mergand pe clasificarea facuta de Mackinder, Rusia este o putere continentala, pe cand SUA este o putere maritima. Lucru corect, asa se si comporta fiecare, inclusiv in modul de a duce razboiul. Rusia a dus extrem de multe razboaie, a executat o multitudine de operatii, a luptat in conditii diverse, dar un singur lucru nu a facut. Nu a facut, nu face si nu va face prea curand un lucru: desantul maritim pe tarm ostil! De ce? Fiindca nu are cum, nu are cu ce si nu are experienta sa o faca! La fel, in al doilea razboi mondial, Germania, puterea continentala suprema, nu a realizat desanturi maritime, iar cand a incercat o operatiune de desant aerian in Creta, desi a fost un succes, pierderile imense l-au facut pe Hitler sa spuna ca epoca parasutistilor a trecut.

Desigur, vor sari unii sa ma contrazica, aducand exemplele din al doilea razboi mondial cu debarcarea din peninsula Taman din Crimeea din 1942 sau debarcarea de la Poti din razboiul cu Georgia din 2008. Fals, aici cazurile sunt diferite. Debarcarea din peninsula Taman s-a facut intr-o zona apropiata de bazele lor, fiind echivalenta mai mult cu trecerea unui curs de apa, peninsula Kerci fiind apropiata de zonele de debarcare, iar perdeaua de forte germano-romane era destul de subtire si ocupata cu urmarirea unitatilor sovietice ce mai rezistau in Crimeea. La fel, debarcarea de la Poti a fost cea a unui contingent redus, odata ce directiile principale de atac erau deja securizate, respectiv cele dinspre Abhazia si Osetia de Sud (vezi harta). Cu atat mai mult Rusia nu va incerca vreo debarcare pe un tarm ostil la distanta de 400 km de baza (distanta dintre Sevastopol si Constanta).

De ce? Motivul e simplu, exista prea multe momente in care fortele navale si trupele sunt vulnerabile: cand flota se apropie de tarm, cand salupele sau navele de desant parcurg distanta dintre flota si tarm, cand trupele debarca, cand edifica capul de pod etc. Pentru a minimiza sau elimina o parte din aceste riscuri, sunt necesare masuri suplimentare. O superioritate totala navala pe tot traseul parcurs de flota si pe caile de comunicatii si o superioritatea aeriana care sa includa capul de pod pana mult in adancime.

Mai mult, capul de pod va trebui constant aprovizionat cu oameni si materiale in mai multe valuri, altfel vei avea surpriza sa il vezi dat peste cap si aruncat in mare. Pana nu intaresti capul de pod suficient ca sa incepi operatiuni ofensive in adancime, esti vulnerabil si risti sa pierzi totul pe o carte. De aceea desantul maritim este o operatiune extrem de riscanta si costisitoare, rusii ar prefera sa dea un atac terestru, dar pentru asta ar trebui sa traverseze Ucraina, lucru problematic la aceasta data.

Pentru a-mi justifica argumentele, vin cu exemple din istorie, ca de obicei. Puterile maritime, cum ar fi SUA si Marea Britanie, au executat astfel de operatiuni de desant maritim in decursul istoriei, dar de fiecare data au beneficiat de toate aceste atuuri, respectiv superioritate navala si aeriana, precum si un numar imens e nave de ransport si logistica. Ganditi-va doar la debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944, si atunci a fost vorba doar de traversarea Canalului Manecii, larg de cativa kilometri, nu de o debarcare la 400 de kilometri.

Dar si atunci au aparut surprize neplacute, e suficient sa ne amintim de plaja Omaha. Dar mai e un factor esential pe care Rusia nu l-ar putea atinge niciodata in cazul in care ar incerca o debarcare in Romania: elementul surpriza. Acesta a jucat un rol crucial in majoritatea debarcarilor reusite, va reamintesc ca germanii, in urma unei stralucite actiuni de intoxicare, erau convinsi ca debarcarea va avea loc in Pas de Calais, distanta cea mai scurta. Chiar si debarcarea de la Inchon, in razboiul coreean din 1950, a fost o reusita a lui MacArthur tocmai prin surprinderea realizata, fortele nord-coreene fiind concentrate in sudul peninsulei pentru a anihila buzunarul ramas in jurul localitatii Pusan.

Revenind la studiul de caz in discutie, am spus ca rusii nu vor putea realiza surprinderea necesara unei debarcari de succes pe coastele Romaniei. In primul rand, fiind intr-o alianta NATO, avem la dispozitie sistemele americane de avertizare, cea mai complexa retea de sateliti de observare existenta in lume.

Va reamintesc ca la data de 1 august 1990, americanii au facut public faptul ca invazia Kuweitului de catre Irakul lui Saddam Hussein este inevitabila, doar pe baza observatiilor din satelit asupra concentrarilor de trupe irakiene la granita. in mod sigur, Kuweitul a fost avertizat mai devreme. Dar sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca americanii dorm sau ca s-au inteles cu rusii sa ne lase atacati. Chiar si asa, surprinderea este aproape imposibila si voi explica de ce.

Componenta aeriana

Romania beneficiaza de un sistem radar deosebit de performant la ora actuala, unul dintre capitolele in care chiar stam bine din punct de vedere militar, cel al radarelor de detectie si avertizare timpurie (early warning) a vreunei posibile amenintari, ma refer aici la sistemul FPS-117, Gap Filler sau Raytheon.

Toate impreuna formeaza sistemul de razboi radioelectronic romanesc AZUR, sistem integrat deosebit de performant. Este normal si logic, odata ce am fost surprinsi si descoperiti in timpul evenimentelor din decembrie 1989, cand apareau tinte false cu duiumul pe cer, sa ne axam pe astfel de sisteme, si este unul dintre putinele capitole din dotarea noastra militara in care putem spune ca suntem OK (vezi pentru amanunte tehnice AICI).

Specialistii recunosc ca Mig21-Lancer poate lupta cu un Mig29 sau un Su25. La nivel de real combat, sunt sigur ca am putea imputina serios aviatia inamica, mai ales ca pilotii rusi vor fi foarte reticenti, cu gandul la nivelul combustibilului, in luptele aeriene consumul creste exponential datorita manevrelor bruste si folosirii pe scara larga a postcombustiei. Atunci cine mai asigura protectia aeriana a rusilor?

Dar stati, ca inca mai e ceva. Se spune aici ca rusii se bazeaza pe aceste avioane nu numai pe asigurarea protectiei aeriene, ci si pe distrugerea aviatiei noastre, dar si a nenumaratelor obiective la sol, inclusiv tancurile si MLI-urile noastre. O sarcina cam complicata pentru cele 79 de avioane, aflate si aproape de limita razei de actiune. Hai sa facem un calcul simplu al airlifturilor pe care le-ar putea realiza aviatia rusa.

Luam in calcul datele tehnice care spun ca un Mig29, Su25 si Su27 pot executa doua iesiri pe zi. Daca le fortezi creste stressul asupra componentelor si rezultatul se va vedea imediat sub forma defectiunilor care rezulta intr-un numar mai mare al aparatelor lasate la sol pentru reparatii si inlocuiri ale componentelor. Acest factor nici nu l-am pus in discutie, defectiunile in conditii de lupta putand ajunge pana la 10% din avioanele folosite.

Deci, intr-o zi, rusii vor beneficia de aportul a 158 de avioane de lupta deasupra Dobrogei, dar care nu vor putea sta mai mult de doua ore (cu indulgenta maxima) in zona din cauza problemelor cu combustibilul. Pana la urma, pentru a asigura protectia aeriana 24 de ore pe zi, avioanele ruse vor putea sta deasupra Dobrogei intr-un numar mediu de 13 bucati odata (158 impartit la 12 intervale, deoarece un aparat poate sta maxim doua ore daca nu se va prabusi dupa ce isi va epuiza combustibilul). Deci aceste 13 avioane vor asigura protectia aeriana, vor combate aviatia romana, se vor feri de armamentul nostru antiaerian si printre altele vor ataca obiectivele terestre, inclusiv brigazile noastre de tancuri, pe care le vor distruge complet, pana nu va ramane niciun tanc sau MLI, daca e sa ne luam dupa autorul scenariului.

Dar din cele 158, daca e sa luam in calcul pierderi de 10% defectiuni, mai raman 143. in august 2008, in razboiul din Georgia, rusii au pierdut in cinci zile patru avioane de lupta, in fata unei tari care nu are avioane de lupta, doar din cauza SAM-urilor portabile. Calculati cat ar pierde contra sistemelor Hawk XXI sau altora, precum si in luptele cu aviatorii romani. Atunci cine mai ramane sa protejeze flota rusa si capul de pod, apoi sa si distruga toate tancurile si masinile blindate de lupta?

Mergem mai departe, in acest scenariu suntem bombardati de date tehnice despre rachetele rusesti, cat sunt ele de grozave si cate fac si dreg. Este tipic pentru propaganda gri, ni se dau date reale pentru a forta o concluzie convenabila. Ni se spune ce fac aceste munitii, ce distrug si cum, dar un singur lucru nu se spune: ce NU fac!

Sa luam exemplul munitiei termobarice, folosita cu succes in Cecenia, dupa cum spun autorii scenariului. Interesant, de la atata succes, rusii au avut acolo sute, dupa unele estimari mii de morti, si nici astazi nu au incheiat cu rebeliunea cecena, care mai mult, s-a extins si in Kabardino-Balkaria si Daghestan, continuand sub forma unui razboi de gherila de joasa intensitate ce asteapta prilejul si ocazia sa rabufneasca din nou.

Atacul aerian va viza si Bg. 9 Mec, blindatele si forta vie a Bat. 912 Tc, B. 341 I, B. 911 I, B. 345 Art, B. 307 I.M. Aviatia rusilor va actiona pe trei grupuri cu destinatie tactica (formatii de avioane avand de lovit obiective de aceeasi categorie). Trei subgrupuri a cate trei patrule de avioane, de la inaltimi de 8-10.000 m, vor lovi cu racheta subsonica Kh-35 E/Uran. Grupurile cu destinatie tactica beneficiaza de asigurare de lupta.

Asta sustin autorii scenariului. Dar sa vedem daca si cum este sau ar fi posibil. Trei subgrupuri a cate trei patrule de avioane inseamna desemnarea a 36 de avioane rusesti de lupta cu acest scop. Ati vazut mai sus daca si cum ar fi posibila acesta desemnare, dar nu conteaza. Nu mai conteaza nici faptul ca Su-25 au un plafon de zbor de maxim 7000 de metri, singurele capabile sa zboare la altitudini de 8-10000 de metri fiind Mig-29. De ce nu au introdus in ecuatie bombardierele strategice Tupolev 95 sau 160 nu inteleg, probabil sunt la capitolul AWACS (exista Tu-95 Bear cu aceste capabilitati in armata rusa).

Ideea de a bombarda obiectivele de la altitudini superioare este buna, astfel aparatele sunt scoase in afara razei de actiune a apararii antiaeriene. Dar exista si reversul medaliei, bombardamentul de la altitudini superioare va scadea mult precizia loviturilor, chiar si in cazul munitiilor inteligente, chiar si a celor cu submunitie. Sa revin cu exemple, in cazul bombardamentelor NATO in Serbia si Kosovo in 1999, avioanelor NATO li s-a impus sa nu coboare sub 3000 de metri pentru a evita pierderile.

Rezultatul a fost o scadere sensibila a acuratetei bombardamentelor, fiind nevoie de aproape trei luni de campanie aeriana pentru ca sarbii sa cedeze. Normal aceste lucruri nu le vom vedea in materialele de propaganda, nu vom vedea rachetele ratand tinta, dar aceste ratari au existat, toate acestea fiind stranse intr-un raport catre Congresul american la acea vreme. A fost OK, au aruncat de zeci de ori mai multe bombe decat necesar intr-un timp mult mai lung. Dar rusii in acest scenariu pot face asta? Au timp si resurse la dispozitie? Mai devreme aratam cum stau cu aviatia pentru a-si proteja trupele, dar sa mai vorbim de bombardamente masive, pe scara larga? De catre cine, de catre cele subgrupuri de cate trei patrule? Dar protectia de lupta de unde vine? Sa fim seriosi!

Prima lovitura aeriana a rusilor urmareste obtinerea suprematiei si destructurarea conducerii trupelor romane ce actioneaza in teatrul de lupta. Cele dintai tinte vor fi reteaua de radare ale fortelor aeriene si navale romanesti din Dobrogea, precum si Bat.1 Rachete AA de la Medgidia. Urmeaza aerodromurile M. Kogalniceanu si Fetesti, punctele de comanda si de dirijare ale aviatiei in lupta, fregata Marasesti, corvetele Zborul, Pescarusul, Lastunul si vedetele Smeul, Vijelia, Vulcanul.

Prima lovitura contra retelei de radare, ni se spune si cum: Kh-35 E/Uran parte din categoria Standoff si are bataia de 130 km. Se mai folosesc versiunile: antiradar supersonica Kh-31PM/ARM (anti-radiation missile) lansata de la distante sub 110 km, care se dirijeaza automat dupa emisia radarului tinta (propulsia fiind realizata de un ramjet ca motor de mars) si rachetata subsonica Kh-59 cu bataia de 115-200 km. in faza initiala, ghidarea Kh-59 este inertiala, pana la 10 km de tinta cand sistemul de ghidare TV/IR intra in functiune.

Manevrarea ei din acest moment, pana la impactul cu tinta, este executata de un operator aflat la bordul avionului SU-24.Desigur, exista si o versiune NATO a rachetei antiradar despre care ni se vorbeste, respectiv racheta HARM. Dar ambele versiuni, atat cea ruseasca, cat si cea NATO, au o parte slaba. Ele se dirijeaza dupa emisia undei radar a tintei, respectiv radarul tinta. Ori, aceasta emisie poate fi oprita oricand, in momentul in care se detecteaza lansarea rachetei. Ramasa fara detectie, racheta nu are unde sa loveasca si se prabuseste.

Sarbii au folosit aceasta tactica in 1999, ei pornind radarele doar pentru perioade scurte de timp, suficiente pentru incadrarea aeronavelor inamice, dupa care le opreau pentru a nu fi lovite de rachetele antiradar. Banuiesc ca romanii nu vor fi mai prosti.

Dar, hai sa vedem ce incarcatura poate duce fiecare avion Mig-29, Su-25 si Su-27 la o iesire, ca sa ne dam seama daca poate sa-si indeplineasca obiectivele, desi cred ca am demonstrat suficient pana acum contrariul. Un Mig-29 poate duce 4 tone combustibil si 4,5 tone armament, un Su-25 3,5 tone combustibil si 6,5 tone armament, toate incluzand rachetele aer-aer pentru protectie si lupta aeriana. O racheta Kh-35 Uran cantareste 750 de kilograme, calculati dumneavoastra cate poate duce un avion si vedeti in ce masura isi poate indeplini misiunile. Cred ca nu mai am ce sa demonstrez la acest capitol despre componenta aeriana, doar prin acest aspect scenariul este sarit de pe fix, ca si autorii lui desigur. Dar nu am terminat, mai sunt si alte componente pe care le voi dezvolta in continuare.

Componenta terestra

Cred ca am demonstrat suficient de complet faptul ca aviatia rusa nu are cum sa-si indeplineasca misiunea. Dar facem abstractie de asta si mergem mai departe, abordand componenta terestra. Spre surpriza mea, datele aici sunt foarte laconice, ar trebui ca romanii sa fuga inspaimantati numai cand citesc acest scenariu, cum ne lasa sa intelegem raspandacii lui. Sa vedem datele concrete, respectiv ceea ce ni se ofera in scris.

Misiunea principala a Gruparii aero-navale ruse consta in executarea unei operatiuni de desant maritim si aerian, in vederea ocuparii regiunii Dobrogea si controlul punctelor de trecere de la Giurgeni-Vadu Oii si Fetesti-Cernavoda. Debarcarea se va face in doua raioane pe litoral, iar parasutarea in trei zone, fiecare actiune desfasurata la nivel “batalion”, pe fluviul Dunarea. Directia principala de ofensiva a fortelor ruse este Constanta-Fetesti.

Divizia maritima D.30M va fi intarita cu Divizia 7 operatiuni speciale (alcatuita din 1 Reg.Pst – regiment parasutisti, 1 R.Aeropurtat, 1 R.Art-Artilerie, etc ), Bg. 18 I (brigada infanterie), Bg. 22 Mc (mecanizata) si R. 708 Av. Transport (compus din avioane IL-76 si dispuse pe aerodromul Taganrog, pe malul Marii Azov).

Misiunea imediat urmatoare a trupelor de uscat rusesti este atingerea aliniamentului delimitat de confluenta raului Arges cu fluviul Dunarea, cursul in amonte al raului Dambovita. Ocuparea localitatilor Cernica si Corbeanca, DN-1 pana la Ploiesti, SubCarpatii de curbura pana la localitatea Odobesti si atingerea raului Siret, la varsarea in Dunare. Statul Major General al rusilor a stabilit ca directie principala de ofensiva linia Fetesti-Bucuresti. Directia secundara va fi Fetesti-Focsani-Namoloasa.

Gruparea navala rusa subordoneaza si Brigada Amfibie 197 M alcatuita din sapte nave de desant care transporta Bg. Infanterie marina, intarita cu inca un batalion de infanterie marina. Ca si Bg. IM, cele 2 Bg. Infanterie si Mecanizata sunt inzestrate cu cate un batalion de artilerie cu 45 autotunuri tip 2S31Vena si 2S23 Nona (cal. 120 mm, bataie 13 km, care perforeaza blindaje de pana la 65 cm).

Am sa incep cu partea de debarcare, rusii isi fac capul de pod. Trebuie sa fim bine intelesi, navele din flota rusa nu ajung pana la tarm, nu au cum, nu debarca in porturi care sa aiba adancimea suficienta pentru a putea acosta. Raman in larg si trimit primul val cu salupe de debarcare. Acestea parcurg distanta necesara de cateva sute de metri pana la cativa kilometri, isi lasa incarcatura de oameni si materiale pe tarm, apoi revin pentru a aduce al doilea val.

Vorbim de sapte nave de desant aici. O fi mult, o fi putin? Trebuie mentionat ca singura forta navala din lume capabila sa lanseze o divizie in primul val pe un tarm este marina SUA, singura care are in dotare un numar suficient de astfel de nave (in jur de 65), dar si acestea sunt imprastiate pe toate oceanele lumii. Marina rusa are cam 18, impartite intre cele patru flote, a Marii Negre, Baltice, a Oceanului Pacific si inghetat. Ni se spune ca la Marea Neagra sunt sapte, care vor fi toate folosite pentru debarcari (in doua puncte parca). Atunci aceste mijloace vor trebui impartite, sa zicem trei si patru nave.

Dar sa vedem ce poate duce o nava de desant. Ca mai mare din marina rusa este de clasa Ropucha, numita si Proiect 775 (sase nave in serviciu activ, dintre care una in marina ucraineana), dar mai exista si o versiune usor imbunatatita, numita Proiect 775M sau Rapoucha 2 (3 unitati in serviciu). Aceasta nava de desant poate transporta 10 tancuri si 200 de oameni echipati, SAU 12 transportoare BTR si 340 de soldati, SAU 3 tancuri, 2 tunuri autopropulsate 2S9 Nona-S, 5 transportoare usoare MT-LB si 313 soldati SAU 500 tone cargo.

Alegeti dumneavoastra combinatia care o credeti de cuviinta, dar tineti cont ca va trebuie din fiecare, atat soldati, cat si tancuri si transportoare blindate. Bine, respectivul prim val debarca fara probleme in zonele desemnate. Vestile proaste abia incep, deoarece al doilea val va ajunge abia peste o zi si ceva. Cum asa? Pai, navele de desant merg cam cu 30 de noduri, asta inseamna cam 45-50 de kilometri la ora.

Distanta Constanta – Sevastopol dus intors este de 800 de kilometri, asta inseamna cel putin 16 ore doar pe drum, iar incarcarea dureaza si ea cateva ore, ca doar nu incarcam cartofi, ci materiale militare, tancuri si transportoare blindate care trebuie fixate, prinse, asigurate. La fel si munitiile.

Ramane problema capului de pod, sau a capurilor de pod, daca vorbim de doua. Daca sunt doua capuri de pod, respectiv doua zone de debarcare, acestea sunt extraordinar de slabe si nu numai ca nu au cum sa avanseze in teritoriu ostil, dar nu nici macar cum sa se apere pentru a nu fi aruncate in mare! Pentru simplificarea exercitiului, voi presupune ca este un singur cap de pod, deoarece in cazul a doua, ar fi vorba de sinucidere colectiva a trupelor rusesti, la fortele lor impartite putand fi batute pe rand fara drept de apel, inainte de ziua Z+1, data in care ar putea ajunge al doilea val, dupa cum explicam mai devreme.

In acest cap de pod ar putea ajunge in ziua Z un numar de maxim 70 de tancuri si 1400 de soldati echipati. Sau 21 de tancuri, 14 tunuri autopropulsate 35 de transportoare usoare (fiecare putand duce 11 oameni plus echipajul de 2 oameni) si aproape 2400 de soldati. Sau combinatii, in care introduceti si BTRM-urile.

Indiferent, puteti vedea ca daca veti creste numarul de tancuri, scade proportional numarul de soldati si invers. Iar tancurile nu se pot deplasa in atac fara sprijin de infanterie, altfel orice soldat roman instruit ca vanator de tancuri s-ar putea apropia suficient ca sa lanseze o racheta sau sa amplaseze o mina. Iar infanteria trebuie transportata motorizat daca vrei o avansare rapida, in ritmul in care pot merge tancurile, deci vei avea nevoie de mijloace de transport pentru infanterie. Nu ai cum sa incarci infanteria in transportoare blindate, deoarece nu ai destule, ca sa aduci suficiente, scazi numarul tancurilor. Mai ai nevoie de sprijin de artilerie cat de cat pe parcursul deplasarii, deci din nou scazi din tancuri, poate si din transportoare. Asa-i ca dilema devine tot mai grea?

De ce? Rolul fortelor debarcate in capul de pod nu este sa stea sa astepte, altfel ce rost avea debarcarea lor? Trebuie sa avanseze, sa extinda capul de pod, apoi sa porneasca in avans spre obiectivele vizate. in cazul unei debarcari in Dobrogea, obiectivul initial nu poate fi decat securizarea podurilor de la Cernavoda si Vadu Oii, pentru a interzice accesul eventualelor rezerve romanesti de pe malul stang al Dunarii.

Ori, latimea medie a Dobrogei este de circa saizeci de kilometri, asta inseamna cam doua ore de mars (luand in calcul si timpul necesar pentru a atinge soselele dupa iesirea din zona de debarcare). Dar aceasta distanta poate fi parcursa de infanterie pe jos intr-o zi si jumatate, de aici apare o alta problema, de sincronizare. Nu poti merge rapid inainte doar cu tancurile din motivele expuse mai sus, nu poti astepta infanteria, deoarece astfel nu ai cum sa-ti indeplinesti misiunea. Deci, va trebui sa improvizezi, de exemplu sa incarci infanteristii pe tancuri si sa mergi inainte cu ei. Mergem pe ipoteza unei forte maxime de penetrare, respectiv 70 de tancuri si 1400 de infanteristi.

Asta ar insemna cate 20 de infanteristi incarcati pe fiecare tanc, lucru imposibil. Presupunem ca rechizitionezi autovehicule de pe parcurs, inclusiv dube si autobuze, si reusesti sa ii bagi pe toti.

Bineinteles, nu ii vei lua pe toti, va trebui sa lasi cativa pe traseu, in capul de pod, pentru o asigurarea a teritoriului cucerit. Dar sa presupunem ca lasi doua sute de infanteristi si iei restul cu tine sa avansezi in teritoriul ostil, asa cum spuneam, pe tancuri, in automobile si autobuze rechizitionate. Problema este ca traversezi un teritoriu ostil, orice soldat roman ratacit pe traseu care are un AK-47 in mana va putea sa-si incerce automatul descarcand unul sau doua incarcatoare in coloana de pe sosea.

Soldatii de pe tancuri si din automobile vor avea mari probleme, nu beneficiaza de protectia blindajului unui transportor.

Daca va amintiti imaginile din timpul razboiului din Georgia din 2008, tancurile si transportoarele rusesti inaintau bara la bara, inghesuite pe portiuni de sosea, toti fumau de zor si sunt sigur ca mai sorbeau din cand in cand dintr-o sticla de votca. Nu cred ca in acest timp au invatat regulile de deplasare, respectiv distanta de siguranta intre vehicule si altele.

In 2008, un soldat georgian ratacit cu un aruncator prin zona, ar fi putut face prapad.

Ori, in scenariul amintit, ni se spune ca avem trupe speciale de comando, respectiv Batalionul 1 Vulturii Targu Mures sau Batalionul HUMINT (Human Inteligence) Buzau. Cel de la Buzau este destul de aproape pentru a fi deplasat rapid in zona de operatii, astfel ca sa poata intra in actiune inca din prima zi a ostilitatilor, urmati la scurta vreme de camarazii lor de la Targu Mures.

Baietii astia isi stiu meseria, au luptat in Afghanistan alaturi de Delta Force american (vezi Ce cautam in Afghanistan?). si vor face ce stiu mai bine, adica vor provoca mari pierderi rusilor. Ca sa va reamintesc, in 2008, a fost ranit general-locotenentul Anatoli Kruliov, comandantul Armatei 58 si ucis maiorul Denis Vetchinov, decorat post mortem cu titlul de Erou al Federatiei Ruse (vezi invatamintele conflictului ruso-georgian din 2008 (II)). Cati au mai cazut acolo, nimeni nu stie, deoarece rusii nu si-au publicat niciodata pierderile.

Am plusat putin ca sa explic cu ce dileme se vor confrunta fortele rusesti ajunse in capul de pod. Am mers ceva mai inainte, aratand ce ar trebui sa faca aceste forte pentru a-si putea indeplini misiunea care nu poate fi alta decat ocuparea Dobrogei si securizarea podurilor peste Dunare ca sa o poata izola de restul teritoriului romanesc. Mai departe voi arata ca nu numai ocuparea Dobrogei este imposibila, dar scenariul care prevede dezvoltarea ofensivei inca pe doua directii tine mai mult de science fiction, nu de realitate.

Din start, trupele debarcate in capul de pod sunt extrem de vulnerabile. Asa au fost in tot decursul istoriei debarcarilor sau desanturilor maritime. Sunt vulnerabile cand se apropie de tarm in navele de desant (o lovitura norocoasa de racheta sau de artilerie ar scoate din ecuatie o septime din fortele invadatoare), sunt teribil de vulnerabile dupa debarcare in capul de pod. Nu trebuie sa fii geniu sau super general in armata romana ca sa stii ce ai de facut.

In orice armata, infanteria este baza, coloana vertebrala, tancurile sunt factorul de decizie, cel care rupe frontul si avanseaza impetuos spargand rezistenta, dar cel mai mare ucigas in razboi ramane artileria. Batrana si demodata artilerie, acum modernizata cu mijloace de foc si putere extrema de a-si varsa continuu obuzele aducatoare de moarte. Armata romana nu trebuie in acest caz sa atace cu tancuri si infanterie, riscand pierderi nejustificate. Trebuie doar sa-si regleze tunurile si sa traga, sa traga un baraj de foc si moarte in capul de pod, tocand continuu fortele invadatoare.

Pentru mai multe date interesante despre artileria romana accesati AICI..

Intrebarea este, se poate? Desigur, cum sa nu. Tunurile din dotarea fortelor armate romane au bataia de peste 20 km, acestea ar putea macina fortele inamice din capul de pod cu obuze de 155, 130 si 100 mm fara probleme. Sistemul de lansare Larom modernizat cu israelienii de la Elbit arunca rachete cu o cadenta de 40 de bucati de calibru 122 mm in 20 de secunde sau 26 de 160 mm in 45 ce secunde, primele cu bataie de 20 km, ultimele de 46 km.

Foarte interesant, chiar dupa autorii scenariului, dispozitive Larom sunt chiar incartiruite in Dobrogea. Sau ei se bazeaza pe activitatea aviatiei lor, despre care am vorbit mai sus? Dupa un bombardament masiv de artilerie si Larom, ar urma logic un atac puternic de tancuri TR-M1 sustinute de infanterie in MLI-84 Jder si BTR-uri, care ar distruge definitiv capul de pod, sau ce a mai ramas din el. La fel, autorii scenariului vorbesc despre anihilarea acestor tancuri si MLI de catre aviatia rusa, dar am lamurit despre asta mai devreme.

Amanunte despre TR-85M1 AICI.,iar despre MLI-84 Jder AICI.

Dar hai sa le facem pe plac autorilor scenariului si sa las de la mine (am lasat multe, deja este imposibil ce vorbim mai departe, in sensul ca nu au cum sa se petreaca atatea coincidente favorabile atacatorilor). Sa zicem ca rusii scapa de bombardamentul nostru si pornesc spre obiectivele lor, podurile. tinand cont ca trebuie sa le ocupe pe amandoua, forta lor de atac trebuie sa se imparta in doua, scazand astfel socul. De asteptat o zi dupa valul doi nu au cum, deoarece timpul decurge impotriva lor, fortele noastre crescand continuu prin intaririle trimise din tara in teatrul de operatiuni.

Dar coloanele inamice vor putea fi atacate cu artileria si hartuite cu elicopterele Puma Socat, al caror rol asta este. Aviatia inamica nu poate face mare lucru contra acestora, elicopterele zboara la joase inaltimi, se folosesc de teren, doar apar dupa un deal, de dupa coroanele copacilor, lansandu-si rachetele antitanc si retragandu-se rapid. Ganditi-va cati inamici vor ajunge la cele doua poduri si in cat timp, deoarece toate unitatile militare romanesti din tara se vor indrepta spre Dobrogea. Iar inamicul debarcat nu prea poate fi ajutat, decat cu aviatia, despre care am vorbit, sau prin bombardament naval, dar care va fi executat de la distanta cu precizia corespunzatoare. Iar flota rusa nu are atatea guri de foc cate pot concentra romanii pe uscat.

Un alt aspect interesant in scenariu este ideea ocuparii Dobrogei, precum si a unei parti din Muntenia, precum si capitala, avansand pe doua directii. Pe langa faptul ca nu le-ar fi de ajuns trei divizii, poate imi explica si cum ajung aceste divizii pe teatrul de lupta, din moment ce am stabilit ca rusii pot debarca doar o brigada pe zi. Deci, ca sa puna pe tarm trei divizii, le-ar trebui cam o saptamana.

Asta doar pentru oameni si tancuri, sau transportoare blindate, cum vorbeam mai devreme. O zicala militara spunea amatorii studiaza strategia si tactica, profesionistii studiaza logistica.

Ca sa avanseze, tancurile, transportoarele blindate, vehiculele in general, au nevoie de combustibil, mentenanta si piese de schimb. Datorita folosirii intensive in conditii de lupta, acestea se defecteaza, daca nu poti sa le repui in circulatie, risti sa pierzi mai multe tancuri din cauza defectiunilor decat in lupta. De exemplu, o senila rupta poate fi inlocuita pe loc, daca ai cu ce.

Totodata, ai nevoie de munitii, soldatii au nevoie de hrana, echipament si asistenta medicala. Fara toate acestea, divizia ta nu este de niciun folos, nu poate face nimic, riscand sa ramana paralizata dupa primele lupte. Ca sa fiu mai clar, un tanc intra in lupta cu munitia pe care o poate transporta, circa 40 de proiectile pentru tun, plus atatea pentru mitraliera cate poate duce. Asta reprezinta o unitate de foc. Restul vin din urma, tancul se reinarmeaza cand poate si cand apuca, la fel procedeaza si cu combustibilul, dar asta inseamna ca rezervele sa fie in apropiere si sa poata ajunge in intervalul dintre lupte.

Ca sa va dati seama de nivelul necesarului logistic pentru o divizie, va dau datele medii necesare unei divizii americane de infanterie si pentru una blindata pentru o zi de lupta. Pentru una ruseasca sau de alte nationalitati, datele sunt aproximativ apropiate, in functie de numar si grad de dotare cu tancuri si vehicule.

Datele sunt diferite pentru ofensiva, defensiva, urmarire sau pentru atunci cand divizia este in rezerva, si este foarte logic sa fie asa, deoarece atunci cand te aperi incerci sa mentii terenul si sa dai coontraatacuri, consumand mai multa munitie, dar mai putin combustibil. Repet, este vorba de datele medii pentru o zi, respectiv 24 de ore in ofensiva, cifrele fiind exprimate in tone.

Divizie de infanterie: munitie 2500 tone, combustibil 1210 tone, ratii alimentare 51 tone si piese de schimb 55 tone. Divizie blindata: munitie 2300 tone, combustibil 1133 tone, ratii alimentare 40 tone si piese de schimb 137 tone. Un total de 3816 tone pentru divizia de infanterie sau 3610 tone pentru cea blindata, din care cam doua treimi reprezinta doar munitia.

Hai sa zicem ca pentru combustibil s-ar putea incerca aprovizionarea pe plan local, de la benzinariile din regiune, dar ma indoiesc ca romanii vor fi asa de prosti incat sa lase ceva intreg in calea rusilor, tehnica pamantului parjolit fiind aplicata de romani din vremuri imemoriale.

Daca in 1916 au fost in stare sa aprinda campurile petrolifere din valea Prahovei pentru a nu cadea in mainile inamicului, credeti ca astazi vor ezita in fata catorva benzinarii si depozite de combustibil? Tot ramane problema aprovizionarii cu munitii, care vor trebui aduse pe mare, dar toate cele sapte nave de desant, luate impreuna, abia pot aduce 3500 de tone (500 tone fiecare), dar asta inseamna ca nu vor mai putea debarca in ziua aceea nici macar un tanc sau un BTRM. Deci, abia necesarul unei singure divizii pentru o zi! Atunci cum pot strategii si planificatorii rusi sa rezolve aceasta problema fara rezolvare? Desigur ca autorii scenariului nu ne dau vreo solutie.

Componenta navala

Coloana vertebrala a Gruparii aero-navale ruse (D. 30 M) este Brigada Maritma 11 M alcatuita din cinci nave de lupta mari: un crucisator purtator de rachete din clasa Slava (12.500 t), doua distrugatoare din clasa Kara (9.900 t) si doua fregate din clasa Krivak (3.420t). Slava dispune de 16 lansatoare de rachete supersonice nava-nava, nava-litoral de tip P-500 Bazalt, o mini-racheta de croaziera, care zboara cu 2.5 Mach si loveste tinta din zbor orizontal. Rachetele sunt capabile sa poarte incarcaturi nucleare, munitie termobarica si submunitii inteligente.

Umbrela sau asigurarea aviatiei de sprijin a gruparii navale ruse, care opereaza in Dobrogea, impotriva avioanelor de interceptare romanesti, este asigurata de crucisatorul din clasa Slava, inarmat cu opt lansatoare de rachete S-300 M-1 (bataie 90 km, altitudine maxima 25.000 m). Apararea antiaeriana (AA) propriu-zisa a gruparii navale ruse este realizata prin 80 rachete cu raza medie de actiune (bataie = 40 km) de tip SA-N-3B. Apararea nemijlocita a fiecarei nave din gruparea navala rusa este realizata de cate 40 de bucati rachete AA cu raza scurta de actiune de tip SA-8 Gecko/OSA si pana la sase sisteme AA Kashtan (2 x AK-630/ tun 6 rotativ tevi cal. 30 mm si 16 lansatoare SA-18 ). Fiecare sistem dispune de doua tunuri rotative GSh-30k cu sase tevi, cal. 30 mm si doua containere-lansatoare de rachete AA cu raza foarte scurta de actiune de tip 9M311.

Fortele navale si infanteria marina

Divizia 30 M mai are in organizare Brigada 41 M, varful sau de lance fiind batalionul marin B. 166 M. Acesta este compus din purtatoare mici de rachete, corvete din clasa Tarantul si din clasa Bora. Corveta Bora, cea mai moderna nava din clasa sa, are o viteza maxima de 102 km/h si este inarmata cu lansatoare de rachete nava-nava, nava-litoral P-270 Moskit/SS-N-22 (bataie 120 km) este aparata de 20 de rachete SA-8 Gecko/OSA si de sistemele de tip Kashtan.

In replica, fortele noastre navale maritime, dupa acelasi scenariu:

Forta de aparare a Romaniei

Marina militara a fortelor romane se bazeaza pe Flotila 56 Maritima care dispune doar de o fregata operationala (Marasesti) inarmata cu lansatoare de rachete P-21 Termit/SS-N-2 Styx (bataie 80 km), patru tunuri AK-726 cal. 76 mm si 4 x AK-630 cal. 30 mm, celelalte doua fregate tip 22 „Regele Ferdinand” si „Regina Maria”, fiind patrula in baza navala Constanta.

Divizionul de corvete (F-188 Zborul, F-189 Pescarusul, F-190 Lastunul) este si el inarmat cu rachete 4xP-21. Un divizion cu trei vedete purtatoare de rachete din clasa Osa este si el inarmat cu rachete Termit (F-202 Smeul, F-204 Vijelia, F-209 Vulcanul). Restul navelor (corvete, vanatori de submarine, puitoare de mine, monitoare fluviale) nu sunt capabile sa opuna rezistenta gruparii navale ruse.

Bineinteles, este un lucru clar ca flota rusa a Marii Negre este cea mai puternica din regiune. Dupa ea urmeaza in clasament cea a Turciei, dar pe locul trei este cea romana, inaintea celei ucrainene. Dar sa vedem situatia navelor noastre patrula, pe alte scenarii inrudite fiind numite nave “de parada”, respectiv fregatele Regele Ferdinand si Regina Maria. La ora actuala se afla la al doilea ciclu de modernizare, iar Regele Ferdinand urmeaza sa plece in aceasta luna in misiune de lupta de combatere a pirateriei in Oceanul Indian, alaturi de alte nave NATO.

Daca este doar de parada, inseamna ca nu numai noi suntem tampiti, ci intreaga conducere NATO este lovita in cap din moment ce accepta o nava de parada in zone de lupta, care mai mult i-ar incurca decat ajuta. Cu Regele Ferdinand va pleca si primul nostru elicopter Puma Naval, care are capabilitati de lupta antisubmarin. Este primul din cele trei cu aceasta destinatie.

Retineti ca inca cele doua fregate sunt in faza de modernizare, urmand sa treaca la tipul de AAW (Anti Aerian Warfare), ele fiind destinate initial ca fregate cu specific in lupta antisubmarin. Dar si asa, in faza actuala, sistemele de lansare torpile sunt operationale, alaturi de tunuri. Autorii scenariului au uitat ca mai avem si patru corvete clasa Tetal I si II, inarmate cu tunuri, torpile si grenade antisubmarin (Vice –Amiral Eugeniu Rosca si Petre Barbunenanu, respectiv Contraamiral Eustatiu Sebastian si Horia Macellariu).

Au expediat rapid puitoarele de mine, uitand ca in una din confruntarile navale dintre noi si rusi, la 26 iunie 1941, cand flota sovietica a atacat Constanta, distrugatorul Moskva a fost scufundat se pare de barajul nostru de mine.

Cunoscand disproportia de forte (5 nave mari ale lor contra 3 ale noaste, plus mai multe auxiliare), sunt convins ca amiralii nostri nu vor aborda flota rusa direct, ci vor folosi o tactica diferita. Se pot face multe speculatii, dar pornim de la faptele prezentate in scenariu. Care este rolul flotei ruse aici? in mod sigur, protejarea transporturilor fortei de debarcare si asigurarea sigurantei transporturilor cu intariri si materiale.

Am vazut ca navele de desant si aprovizionare vor trebui sa faca o cursa continua dus-intors pe ruta de 400 km dintre Sevastopol si Constanta. Atunci, o parte importanta din flota rusa va trebui sa ramana in apropierea capului de pod pentru a-l proteja, o alta parte va trebui sa insoteasca pe aceasta ruta navele de desant si de aprovizionare. Din start, flota rusa va trebui sa se imparta, aparand posibilitatea ca gruparile rezultate sa fie abordate separat.

Fregata Regele Ferdinand, pregatita pentru misiunea de combatere a pirateriei in Oceanul Indian

Dar misiunea de baza a flotei noastre nu poate fi distrugerea flotei ruse, ci impiedicarea aprovizionarilor capului de pod. Chiar si scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant rusesti ar scadea capacitatile acesteia cu 14%, enorm daca revedem cifrele logistice aratate mai sus. De aici flotei noastre i se deschid mai multe posibilitati, culmea, facandu-i probabila luarea initiativei.

O posibilitate, nu zic ca este cea ideala, asta depinde de felul in care se imparte flota rusa, dar eu cred ca forta principala va ramane sa protejeze capul de pod, este cea mai logica miscare, deoarece daca cade sprijinul naval aici, se duce si capul de pod inainte de a putea sa miste ceva.

Deci, ramane o forta rusa mai mica pentru protectia navelor de desant si aprovizionare pe traseu. in mod sigur, in acest caz si flota romana se va rupe in doua, posibil grupare mai redusa, cu fregata Regele Ferdinand, doua corvete clasa Tetal, o corveta purtatoare de rachete (Zborul) si o nava torpiloare rapida (Smeul) vor manevra de la distanta gruparea principala rusa cu scopul de a o fixa si tine pe loc, pentru a nu putea interveni in alta parte.

Vor simula deplasari si atacuri, dupa care se vor retrage, distragand atentia fortei principale rusesti. in cursul acestor manevre, Zborul si Smeul, tinte rapide de dimensiune redusa si greu de lovit, vor incerca sa se apropie sub umbrela rachetelor de pe Regele Ferdinand suficient incat sa angajeze cu torpile orice nava rusa iesita din dispozitiv, dar fara sa-si asume riscuri prea mari.

Va fi suficient ca sa-i tina pe rusi in alerta si in pozitie defensiva, deoarece nu pot pleca in urmarire fara a risca sa lase capul de pod fara protectie de pe mare. Daca totusi ar face-o, ar fi sfarsitul capului de pod, acesta putand fi atacat si masacrat pe plaje de la sol, fiind in imposibilitatea de a se apara in adancime sau a manevra.

Intre timp, restul flotei romane va incerca interceptarea liniei de comunicatii, atacand cu doua fregate (Marasesti si Regina Maria) convoiul rusesc de nave de desant protejate de o parte mai mica din flota rusa. si de aceasta data, fregatele vor angaja o lupta de la distanta, distragand atentia escortei si creand o fereastra de oportunitate pentru navele torpiloare rapide (Vijelia si Vulcanul, suratele Smeului) si corvetele purtatoare de rachete (Pescarusul si Lastunul, suratele Zborului) pentru a se apropia si ataca navele de desant.

Am spus-o si mai devreme, scufundarea sau avarierea unei singure nave de desant scade cu 14% posibilitatea de aprovizionare a capului de pod. Aceasta dezvoltare a reactiei navale romane poate continua, de exemplu, profitand de luptele de hartuiala dintre corpul naval principal rus care protejeaza capul de pod si navele noastre, un puitor de mine (avem 5 in serviciu, fiecare putand duce 200 de mine marine) s-ar putea strecura intre tarm si flota rusa pentru a planta cateva mine marine, facand debarcarea rezervelor o aventura mai mare decat intregul scenariu. in fine, de aici se poate dezvolta la infinit, cum spunea si Sun Tzu, totul e sa respecti principiile strategiei, conservarea fortelor si obiectivul final.

Scurta concluzie

As vrea sa inchei cu o scurta observatie, referitoare la acest scenariu. Sunt sigur ca multi dintre cei care mi-au citit cartile, dupa ce vor parcurge acest articol vor sari in sus plini de revolta strigand: “Pai bine, ma omule, daca este real ce scrii tu in acest articol, inseamna ca ne-ai vandut gogosi in prima ta carte, Cand armele vorbesc, in care descrii o invazie ucraineana chiar pe tarmurile Marii Negre, in Dobrogea!”.

Nu, nu este asa, nu ati dat banii pe degeaba. Scenariul din Cand armele vorbesc era mult mai specific si mai clar, debarcarea ucraineana se petrecea in contextul unui atac in nordul Maramuresului si al unuia pornind din sudul Basarabiei, teritoriu ucrainean. Nu era vorba de o debarcare ruseasca de la o asa mare distanta, ci doar de una costiera, folosind bazele ucrainene din vecinatate, practic o manevra tactica de invaluire pe flanc a trupelor noastre.

In plus, obiectivul atacatorilor era pe acest front ocuparea Dobrogei si a portului Constanta, in acest scenariu ni se vorbeste de ocuparea Bucurestiului. Chestiunile logistice si de comandament se simplifica, fortele de reactie romanesti sunt altele, vorbim deja de un razboi pe mai multe fronturi.

Dar acest scenariu este absurd chiar prin conceptia si executarea sa. Analizandu-l pe indelete (nu mi-as fi pierdut timpul cu el pana nu am vazut faptul ca a fost preluat si a penetrat destul de mult la noi, sunt multi asa zisi analisti care l-au inghitit pe nemestecate) pot spune ca poate fi posibil in unele conditii.

Din pacate, nimeni nu a reactionat serios la aceasta provocare cu scop clar de scadere a increderii noastre de a ne realiza obiectivele strategice, respectiv unirea cu Republica Moldova, subminand chiar baza increderii noastre, capacitatea de aparare a tarii, inclusiv a tarii reintregite cu teritoriile noastre de peste Prut. Iar increderea adevaratilor patrioti de dincolo si dincoace de Prut este in Romania, in institutiile si valorile sale, dar si in capacitatea ei de a apara la nevoie cu arma aceste valori si principii.

De aceea, este important, crucial, ca politicienii, de orice orientare sau partid, sa dea banii pentru inzestrarea armatei, fiindca trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna, banii pentru aparare nu sunt o cheltuiala, sunt investitii. Daca vrei pace, pregateste-te de razboi, spuneau vechii romani. Ne place sau nu, traim vremuri de schimbare, vremuri interesante, dar vechii chinezi tocmai asta spuneau, sa te fereasca zeii sa traiesti vremuri interesante. Iar dovada faptului ca traim vremuri interesante este chiar punerea in circulatie a acestui tip de scenariu.

Nu zic din start ca este rupt de realitate, ar putea deveni posibil in unele circumstante. De exemplu, in cazul unei intelegeri intre Rusia si Ucraina, in care aceasta din urma da acces total la bazele si facilitatile sale. Au si pornit pe drumul asta, deja au prelungit inchirierea portului Sevastopol de catre marina rusa pana in 2042. Mai este o posibilitate, un atac din spate, o lovitura de pumnal care ne-ar da peste cap planurile de aparare.

Aici ma refer la Ungaria, care in decursul istoriei sale tot timpul a avut tendinta de a se intelege cumva cu rusii in dauna Romaniei (dupa cum arata si Larry Watts). Un semnal in acest sens mi se pare si fratia ideologica demonstrata inclusiv pe internet si siteuri intre gruparile proruse ce militeaza pentru independenta Moldovei si iredentistii maghiari. Dar asta cu alta ocazie, intr-un alt articol.

Revenind la scenariul in discutie, in conditiile date, nu pot sa nu accept faptul ca sunt de acord cu una din afirmatiile din final. tinand cont de cele expuse mai devreme, sunt de acord cu concluzia lui, cu un singur mic amendament.
Se va termina cu o defilare a trupelor ruse prin Bucuresti.

Da, e adevarat, vor defila cateva sute de rusi prin Bucuresti. Atata doar ca vor fi dezarmati, cu mainile pe cap, si vor defila ca prizonieri, incadrati intre baionetele romanesti.

Sursa: Cristian Negrea

Foto: Victor Roncea

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]