Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
septembrie 26, 2017, 9:19 pm
Senin
Senin
18°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 34%
Vânt: 25 km/h NE
Răsarit: 7:07 am
Apus: 7:06 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Editorialele editiei
Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii. Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE (Ziaristi Online)
Aciduzzul | 3 iulie, 2011 | 0 comentarii | 281 vizualizari |
(2 voturi )

Primul episod. Urmeaza: marturisirile agentilor secreti britanici si un Raport Top Secret catre SOE, publicat in exclusivitate de Ziaristi Online. POZIŢIA SERVICIULUI SPECIAL DE INFORMAŢII FAŢĂ DE OPERAŢIUNEA “AUTONOMOUS”

Anul 1943 a înclinat decisiv balanţa victoriei de partea Naţiunilor Unite. Pe plan militar, trupele sovietice opresc ofensiva strategică a armatelor germane la Stalingrad 1, flota americană obţine victoria de la Guadalcanal 2, este lichidat frontul din Africa de Nord 3, iar Italia capitulează 4. Pe plan diplomatic au avut loc intense negocieri în vederea stabilitii măsurilor de înfrângere a trupelor Axei. La Conferinţa de la Casablanca se stabileşte aplicarea principiului de “unconditional sutrender”s, propus de Franklin D. Roosevelt 6 şi se adoptă planul “Husky”7 propus de Winston Churchill 8.

La conferinţa Miniştrilor de Externe de la Moscova participanţii hotărăsc, între altele, înfiinţarea “Comisiei Consultative Europene” cu sediul la Londra 9. Aceasta urmărea să asigure “acoperirea informativă” a teritoriilor statelor in amice şi să desfăşoare acţiuni de propagandă, dezinformare şi sabotaj în vederea obţinerii victoriei. Activitatea comisiei a avut un rol deosebit de important în desfăşurarea “războiului din umbră”, asupra căruia vom stărui pe larg în cele ce urmează.

Se pun apoi bazele unei depline colaborări anglo-sovieto-americane 10. La Conferinţa de la Teheran, F.D. Roosevelt, Churchill şi Stalin hotărăsc ca operaţiunea “Overlord” 11 să înceapă În mai 1944, urmată de operaţiunea “Anvil-Dragon”12. Simultan cu desfăşurarea acestor două operaţiuni militare, ce inaugurau frontul de vest european, urma să aibă loc o puternică ofensivă sovietică pe frontul de est 13.

De partea cealaltă, În perioada 10-12 ianuarie 1943, la iniţiativa Fuhrerului, Mareşalul Ion Antonescu a întreprins o vizită în Germania 14. Cunoscând în mod direct situaţia trupelor germane şi primind semnale îngrijorătoare de la trupele române aflate pe front, mareşalul avea să le spună colaboratorilor săi apropiaţi, în trenul ce-l readucea în patrie: “Germania a pierdut războiul. De acum trebuie să ne concentrăm toate forţele ca să nu pierdem şi noi războiul nostru” 15. Această situaţie constituia, desigur, un punct de cotitură în politica externă românească.

Din acel moment, deşi colabora în continuare cu Germania, mareşalul Antonescu şi-a propus să negocieze un armistiţiu cu Aliaţii. Negocierile aveau să fie duse simultan pe mai multe canale. Unul din ele era constituit din reţeaua de spionaj condusă de inginerii Ion Popovici şi Valeriu (Rică) Georgescu.

Aceştia deţinuseră funcţii de conducere în cadrul societăţilor petroliere “Unirea” şi, respectiv, “Româno-Americană”, fiind contactaţi în februarie 1941 16 de către locotenent-colonelul Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain), rezidentul Intelligence Service-ului pentru România 17.

Reţeaua urma să culeagă informaţii militare, economice şi strategice şi să le transmită prin radio şi curieri la Istanbul. Ofiţerul englez finanţează reţeaua cu optzeci milioane lei 18. Rică Georgescu va fi acela care, din martie şi până în august 1941 (când reţeaua va fi descoperită) va transmite 42 de rapoarte radio la Istanbul. Pe 27 august cei 15 membri ai reţelei au fost arestaţi.

Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de lnformaţii (SSI – foto stanga sus alaturi de Maresal) era la curent 19, prin agenţii săi, cu activităţile desfăşurate de reţea 20. Cu acordul mareşalului, Cristescu a permis lui Rică Georgescu să continue negocierile cu reprezentanţii Aliaţilor, fără ştirea germanilor insă.

Rică Georgescu (indicativ secret “Jockey”) îşi făcuse studiile la Birminghan, se specializase în extracţia şi prelucrarea petrolului şi din 1936 era şef de departament în cadrul societăţii petroliere “Româno-Americană”. Din martie 1939 devine director al acesteia 21. Întinsele sale relaţii avute cu influenţi oameni de afaceri, combinate cu înrudirea cu oameni politici importanţi din cadrul Partidului Naţional Ţărănesc 22, l-au propulsat pe inginerul Georgescu în viaţa politică, devenind în 1938 subsecretar de stat în Ministerul Economiei Naţionale 23. El trimitea regulat informaţii despre cele discutate cu englezii lui Iuliu Maniu.

Şeful SSI a avut mult de luptat cu numeroasele presiuni făcute asupra sa de Abwehr prin maiorul Alfred Stransky, ca şi de şeful Misiunii Militare Germane 25, în vederea transportării prizonierilor in Germania. Eugen Cristescu s-a opus cererilor acestora, motivând că anchetarea activităţilor de spionaj desfăşurate pe teritoriul României intrau exclusiv în compentenţa serviciului pe care îl conducea 26. Tot el a autorizat pe colonelul Emil Velciu (şeful Biroului juridic al SSI) 27 să asigure lui Rică Georgescu un regim preferenţia l28. El era deţinut la închisoarea din Calea Plevnei în condiţii speciale 29.

Un alt canal diplomatic a fost realizat prin contactele personale avute de Cristescu cu şefii serviciilor de informaţii din ţările neutre şi cu unii ataşaţi militari ai Aliaţilor acreditaţi în aceste capitale. Informaţiile astfel obţinute erau înaintate mareşalului Antonescu.

“În sânul opoziţiei, ca de altminteri în mai toate cercurile interesate de soarta ţării, se menţine şi se accentuează starea de emoţie provocată de situaţia frontului din răsărit. În această situaţie consfătuirile din tabăra opoziţionistă se ţin lanţ, examinându-se ce anume s-ar putea întreprinde pentm salvgardarea intereselor superioare ale ţării” 30.

Aşa cum ne arată raportul SSI citat mai sus, şi opoziţia iniţiase negocieri cu Aliaţii din Ankara şi Cairo. Iuliu Maniu, liderul opoziţiei democratice, primise un aparat de emisie-recepţie în 1940 de la locotenent-colonelul de Chastelain, pe care nu îl folosea, neavând la dispoziţie un operator radio. În schimb, Maniu trimitea mesajele către englezi prin curieri diplomatici ai legaţiilor Turciei, Elveţiei, Franţei şi Vaticanului de la Bucureşti 31.

În iunie 1943 serviciile secrete britanice iniţiază operaţiunea “Ranji”. Ea a constat în paraşutarea în Iugoslavia a unui grup format din maiorul David Russell, operatorul Nicolae Ţurcanu (indicativ secret “Reginald”) şi Nicolae Pira – călăuză. Aceştia trebuiau să trecă Dunărea în România şi să ia legătura cu Iuliu Maniu 32. Pe 2 august numai Ţurcanu ajunge în Bucureşti, maiorul englez fiind asasinat în condiţii încă neelucidate (posibil de călăuza sârbă). Operatorul va începe să transmită mesajele opoziţiei din casa prinţului Barbu Ştirbey.

Pe un raport al SSI din 26 iunie 1943, prin care Eugen Cristescu informa pe conducătorul statului de negocierile paralele duse de reprezentanţii opoziţiei, mareşalul Antonescu a pus următoarea rezoluţie: ” … să fie lăsaţi în pace! Soarta ţării nu trebuie să fie pusă pe o singură mână. Dacă aceasta dă greş, alţii să meargă mai departe”.

Mihai Antonescu va iniţia şi el din februarie 1943 negocieri în vederea scoaterii României din război. El îl contactase pe Renato Bova-Scopa, ministrul Italiei la Bucureşti, având în vedere crearea unei “Axe latine” 33. Aceasta trebuia să cuprindă Portugalia, Spania, Franţa, Italia şi România. Ciano tergiversează negocierile, care vor eşua după demiterea lui Mussolini 34. Ministrul român al afacerilor străine negociază cu Aliaţii prin intermediul lui Andrea Cassulo – nunţiul papal de la Bucureşti, Suphi Tanrioer – ministrul Turciei la Bucureşti, Victor Cădere – ministrul României de la Lisabona 35 şi prin mijlocirea lui Nicholas Dimitrescu – ministrul României la Madrid 36.

Rezultatele vor fi neconcludente iar negocierile vor continua în capitalele Elveţiei şi Suediei. În acest context, serviciile secrete engleze activând în cadrul Comisiei Consultative Europene primesc în noiembrie 1943 misiunea de a deruta şi induce în eroare serviciile secrete germane cu privire la locul în care se va face debarcarea din vestul Franţei. A fost astfel elaborat un plan complex, denumit “Bodyguard” de către Winston Churchill.

Operaţiunea “Autonomous” făcea parte integrantă din acest plan. Ea urmărea să acrediteze ideea falsă că în aprilie 1944 forţele anglo-americane şi poloneze vor ocupa poziţii în Grecia şi Albania. De aceea, România urma să se alăture Aliaţilor îndată ce debarcarea ar fi fost anunţată 37. Ţelul acestei operaţiuni era de a induce convingerea O.K.W-uluj 38 că debarcarea se va face în Balcani, motiv pentru care trebuiau păstrate aici în rezervă forţele necesare respingerii ei.

Astfel au reuşit să fie blocate 19 divizii germane 39. Forţa 13340 a S.O.E. 41 a trimis în România un avion militar britanic, care paraşutează în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 trei ofiţeri englezi în împrejurimile oraşului Alexandria. Astfel debutează operaţiunea “Autonomous”.

Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941 ) 43 directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România.
Căpitanul Ivor Porter fusese un an 44 asistent la Universitatea din Bucureşti, predând cursul de limba şi literatura engleză, apoi ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945 45. Căpitanul Silviu Meţianu participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia.

Paraşutiştii britanici urmau să fie aşteptaţi într-un loc dinainte stabilit de doi români, care urmau să-i transporte la Bucureşti într-o casă conspirativă în care ar fi luat legătura cu Iuliu Maniu. Numai că întâmplarea îşi are şi ea rolul ei în desfăşurarea acţiunii. O perdea densă de ceaţă, neprevăzută în buletinul meteorologic, împiedică pilotul să paraşuteze ofiţerii la locul stabilit. Astfel ei ajung în apropierea unei păduri de lângă comuna Salcia, judeţul Teleorman. Erau îmbrăcaţi în uniforme militare engleze, fapt ce va avea o deosebită importanţă în desfăşurarea evenimentelor.

Ofiţerii au fost arestaţi pe 23 decembrie, ora 8,30 de o patrulă de jandarmi şi conduşi la postul din comună. Aici declară că fac parte din armata engleză, că sunt prieteni ai României (toţi vorbeau bine româneşte, dealtfel) şi că au venit angajeze discuţii politice cu guvernul român 46.

Asupra lor jandarmii au găsit un balot cu haine civile, un aparat de emisie-recepţie cu opt cuarţuri, trei rânduri de cifruri, 2.000 de dolari americani şi 100.000 lei.

Pe 24 decembrie 1943 cei trei ofiţeri sunt transportaţi la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei din strada Ştefan cel Mare, nr. 5l . Generalul Constantin “Piki” Vasiliu anunţă de arestarea celor trei pe mareşalul Antonescu şi pe Eugen Cristescu. Acesta din urmă e însărcinat de mareşal cu interogarea lor şi primeşte puteri depline în acest sens.

Din acel moment, ofiţerii englezi s-au aflat sub deplina autoritate a şefului SSI 47. De la început Cristescu a dispus ca ei să fie mutaţi în apartamentul de serviciu al generalului Vasiliu aflat la ultimul etaj al clădirii. Paza era asigurată de jandarmi.

Englezilor li se servea masa adusă de la un restaurant din apropiere, aveau la dispoziţie zilnic două ziare, cărţi etc. Ofiţerilor li s-a plătit pe tot timpul şederii aici 48 solda gradelor respective din armata română. Cu aceşti bani ei şi-au achitat hrana.

Pentru tratamentul medical şi pentru alte cheltuieli (presă, cărţi, etc.) neajungându-le banii toate diferenţele au fost achitate statului de SSI 49.

La interogatoriile la care a fost supus, şi care s-au desfăşurat civilizat, lt.col. de Chastelain a afirmat că, pe baza aprobării guvernului britanic, a primit din partea Comandamentului Militar de la Cairo însărcinarea de a lua contact cu oamenii politici favorabili englezilor şi să găsească o soluţie pentru ieşirea României din război.

Căzând în mâinile autorităţilor române, el adresează aceeaşi cerere mareşalului Antonescu.

Supunând această afirmaţie 50 unui examen serios şi amănunţit, Eugen Cristescu a observat că ea era lipsită de suport material şi cuprindea o serie de termeni vagi, goluri şi acoperiri de circumstanţă.

Excelentul profesionist care a fost şeful SSI-ului observase deja câteva neconcordanţe între declaraţiile membrilor misiunii “Autonomous” şi faptele concrete. De exemplu, din 4 aprilie 1944, România era bombardată masiv de aviaţia britanică în plină zi cu bombe incendiare, ce cădeau în cartiere cu locuinţe civile sau chiar în parcuri. De Chastelain îşi exprimă nedumerirea şi chiar neîncrederea în afirmaţiile lui Cristescu. Acesta din urmă îl însoţeşte pe ofiţerul englez de câteva ori prin zonele bombardate, iar Chastelain se convinge de cele spuse de Cristescu.

Aici se cuvine să precizăm acurateţea planului “Bodyguard” şi a operaţiunii “Autonomous”, demonstrată de faptul că nici ofiţerii englezi arestaţi la Bucureşti nu cunoşteau scopul real al misiunii lor, acela de a imobiliza în Balcani cât mai multe divizii germane 51.

Din 8 aprilie 1944 mareşalul Antonescu a dispus punerea în funcţiune a aparatului pe care englezii l-au adus cu ei. Astfel s-a luat legătura cu Cairo şi timp de aproape cinci luni s-au purtat negocieri pe acest canal.

Ele au fost dublate şi de misiunea diplomatică a prinţului Barbu Ştirbey. Acesta purta negocieri cu englezii la Cairo în numele opoziţiei, dar cu acordul mareşalului Antonescu.

Misiunea Ştirbey a fost torpilată de către S.O.E., care dezvăluie identitatea diplomatului român 52 şi scopurile urmărite de acesta prin ştirile prezentate pe 14 martie 1944 de către agenţia “Reuter”.

Dezinformarea începea să-şi facă efectul. Pe 19 martie a fost declanşată fulgerător operaţiunea “Margarethe I” 53, în timp ce Horthy se afla la Berlin. Acesta era un semnal pe care Hitler i-l dădea lui Antonescu.

Veştile de la Cairo erau şi ele tot mai proaste. Nu se vorbea decât de capitularea necondiţionată în faţa armatei sovietice, fără a se preciza rolul Angliei şi al Statelor Unite.

Pe 21 martie mareşalul Antonescu a primit un mesaj din partea generalului britanic Henry Maitland Wilson 54. Acesta îl solicită pe conducătorul statului să nu se ducă la Klessheim, unde era invitat de Hitler şi să scoată ţara imediat din alianţa cu Germania. La întrebarea mareşalului despre sprijinul logistic ce i-l putea oferi, generalul englez nu a răspuns. Se dorea, în concepţia aceluiaşi plan “Bodyguard” anularea vizitei lui Antonescu în Germania, care ar fi implicat automat aplicarea planului “Margarethe II” de către germani – ocuparea României.

Numai că SSI, prin notele sale informative reuşise să-I convingă pe mareşal să plece în Germania (23-24.03.1944 la Salzburg). Din păcate, datorită situaţiei deosebite şi a lipsei de informaţii, Eugen Cristescu a reuşit doar amânarea deznodământului final, nu şi înlăturarea lui.

Este important să arătăm eforturile deosebite depuse de Cristescu pentru protejarea ofiţerilor englezi. Aceştia erau în mod insistent ceruţi de către Abwehr pentru a fi cercetaţi în Germania. Şeful SSI a argumentat maiorului Stansky că deţinuţii, fiind militari, se bucurau de toate drepturile prizonierilor de război. În plus, desfăşurând activităţi informative pe teritoriul ţării noastre, cercetarea acestora era doar de competenţa SSI.

După ce Cristescu a interogat pe fiecare membru al misiunii “Autonomous”, acesta îi instruieşte pe ofiţerii englezi asupra interogatoriu lui la care urmau să fie supuşi de germani. În plus, şeful SSI păstrează două cuarţuri ale aparatului de radio şi două rânduri de cifruri.

În februarie 1944 ofiţerii de informaţii germani au studiat aparatul cu şase cuarţuri şi cifrul, spunându-li-se că acestea erau toate materialeie cu care englezii fuseseră paraşutaţi.

Cercetarea s-a făcut de-a lungul lunii februarie în prezenţa lui Cristescu, timp de două, trei ore pe zi 55. Datorită cifrului incomplet de care dispuneau, cât şi unor măsuri tehnice de prevedere luate de şeful SSI germanii nu au putut intercepta mesajele transmise de englezi la Cairo.

În concluzie, Eugen Cristescu a adoptat faţă de ofiţerii englezi o poziţie în acord cu interesele superioare ale ţării, chiar dacă oficial România se afla în război cu Marea Britanie şi era aliată cu Germania. EI ştia că locul României era alături de democraţiile occidentale, unde Anglia avea un rol de prim rang şi a acţionat în vederea promovării intereselor naţionale, cu toate că s-a expus unui mare pericol.

Chiar dacă nu a cunoscut planul “Bodyguard”, ceva tot a intuit, până la un punct putând să evalueze corect şansele României. Din acel punct echilibrul s-a modificat în defavoarea ţării noastre. Hotărârile fuseseră deja luate la un nivel mult mai înalt.

DANIEL DIACONESCU
Universitatea “Valachia”
Târgovişte
THE POSITION OF THE SPECIAL SERVICE OF INFORMATION TOWARDS THE “AUTONOMOUS” OPERATION
SUMMARY
The strategic initiative was lost in 1943 by the troups of the Axe. It was taken by troups of the United Nations. The secret services have had a decisive role in carrying on the military actions as well as in diplomatic negociations. In this context, in october 1943, it was decided in Moscow that they should create an European
Consulting Comission having as main goal the carrying on the propaganda, misinformation and sabotage activities on the teritories of the enemy states.
In november 1943 the Comission drew a plan ofmisinformating the Germans. The “Autonomous” prepared by the British was part of this plan. It took place between 23 rd December 1943 and 23 rd. August 1944 and it proved to be quite successful.
The Special Service of Information found out immediately about the presence in România of the three British officers who were part of the network. The director of the secret service, Eugen Cristescu, got the consent of mareshal Ion Antonescu to assure the three British officers special conditions of detentions.
He even allowed them to cstablish the radio connection with the Comandment of the British troups in Cairo.
Besides, Cristescu protected the British officers, as thc German Services of Information Wanted to capture them.
Diaconescu, Daniel. Poziţia serviciului special de informaţii faţă de operaţiunea “Autonomous” (La position du services special d’information a l’égard de l’opération “Autonomous”). In: BCŞS, 1997, 3, p.167-172.
1 James L. Stokeshury, Scurtă istorie a celui de al doilea război mondial, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993,
p.208.
2 Florin VasiIiu, De la Pearl Harbour la Hiroshima, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. p. 276.
James L. Stokesbury, op.cit., p.200.
4 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea rk.boi mondial, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988,
vol.IJ, p.88.
5 Capitulare necondiţionată (engl.).
6 Leonida Loghin, Mari conferinţe internaţionale 1939-1945, Editura Politică, Bucureşti, 1989, p.289.
7 Debarcarea în Sicilia.
8 Leonida Loghin, op.cit., p.295.
9 Thidem, p.328.
10 Ibidem, p.340.
11 Planul de debarcare anglo-americană în vestul Franţei.
12 Planul aliat de debarcare în sudul Frantei.
l3 Leonida Loghin, op.cit., p.362.
14 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu, vol.I, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p.20S.
15 Gheorghe Magherescu, Adevărul despre Mareşa/uITo!! Antonescu, Editura Păunescu, Bucureşti, J 99 1 , vol.I!, p.302.
16 V. FI. Dobrinescu, 1. Pătroiu, Anglia şi România între anii 1939-1947, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992,
p.l 0 5.
17 Serviciul de informaţii britanic.
18 Cristian Troncotă, Eugen Cristescu – asul serviciilor secrete româneşti. Memorii 1916-1940, Bucureşti, 1995. p.414.
19 Arhiva MAE, fondul 71/1939 E9, voI. 70 , fila 247.
20 Horia Brestoiu, O istorie mai puţin obişnuită, Editura Politică, Bucureşti, 1987, p.132.
21 Era căsătorit cu Lygia, fiica lui Sever Bocu, apropiat al lui Iuliu Maniu.
22 Horia Brestoiu, op.cit., p.132.
23 Serviciul de informaţii al armatei germane.
24 C. Troncotă, op.cit., p.269.
25 Ibidem, p.419.
26 Parchetul Militar se afla în subordinea şefului SSI.
27 Arhiva MAE, fondul 71/1939 E, vo1.70, fila 30l .
28 Masa servită din provizile aduse de soţia sa de acasă, mici plimbări în oraş, primea vizite, avea amenajat un birou de lucru.
29 Arhiva MAE, fondul 71/1939 E, 1934-1944, voI.99, fila 217.
30 Horia Brestoiu, România şi marile băta1ii ale frontului secret, vol.l, Editura Viitorul României, Bucureşti, 1994, p . l J 2.
31 Ibidem, p.304.
32 Gh. Magherescu, op.cit., p.283.
33 Andreas Hillgruber, op.cit., p.204.
34 Gheorghe Buzatu, România şi războiul mondial din 1939-1945, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi, 1995, p.127.
35 Arhiva MAE, fondul 71/1939, vo1. l32, fila 131.
36 ArhivaMAE, fondul 7111939, vo1.132, fila 138.
37 Nicolae Baciu, Agonia României. 1944-1948, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p.66.
38 O.K.W-marele cartier general al trupelor germane terestre.
39 Ivor Porter, Operaţiunea “Autonomous “, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p.13I.
40 Biroul pentru România al S.O.E.
41 S.O.E. – Special Operations Executive (engl.) – creată în Anglia în 1942 pentru susţinerea, încadrarea şi coordonarea operaţiunilor subversive în teritoriile ocupate de germani. A fost dizolvată în 1946.
42 Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol.II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995, p.377.
43 Ibidem, p.351.
44 1939-1940.
45 Ivor Porter, op.cit., p.134.
46 Cristian Troncotă, op.cit., p.423.
47 Ibidem, p.424.
48 Până la 23 august 1944.
49 C. Troncotă, op.cit., p.424.
50 Ibidem, p.425.
51 Ivor Porter, op.cit., p.322.
52 Pe paşaportul său scria: “viză comercială-comerţ cu bumbac”.
53 Ocuparea Ungariei de către Germania.
54 Comandantul suprem al armatelor aliate din Mediterana.
55 C. Troncotă, op.cit., p.426.

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 29 iulie, 2017 | 0 comentarii | 61 vizualizari | 1 vot

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 191 vizualizari | 0 voturi

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Autor: Aciduzzul | 6 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1426 vizualizari | 5 voturi

Marius Serban Se pare ca romanii nu invata nimic, dar absolut nimic, din greselile trecutului. Exista similaritati intre “revolutia” de acum 26 de ani si miscarile de protest din 2015 din Piata Universitatii. Ambele evenimente au aparut pe un fond de revolta mocnita a unor mase extinse de oameni, ambele au fost declansate de incidente […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 179 vizualizari | 2 voturi

Marius Serban Incet-incet Piata Universitatii incepe sa semene cu protestele de acum cativa ani care au debutat furtunos, insa, s-au fasait lamentabil, dirijate cu finete de manipulatorii serviciilor secrete. OK, ati dat jos niste neobolsevici patetici, reprezentantii unui sistem corupt, bolnav, un cancer care macina incet Romania. Pana aici este bine! Dar, de ce nu […]

Autor: Aciduzzul | 5 noiembrie, 2015 | 0 comentarii | 1247 vizualizari | 3 voturi

Victor Roncea Am mai scris despre uriaşele sume de bani vehiculate de agenţi sub steag străin care pretind că lucrează “non-profit” în regim de “voluntariat”, pentru te miri ce: de la salvat balenele din Marea Neagră (chiar şi cele care SAR pe la TV) la salvat interesele noului KGB, bine reprezentate de “Reţeaua Deschisă” a […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics