Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
octombrie 21, 2017, 1:06 pm
Soare
Soare
19°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 67%
Vânt: 4 km/h E
Răsarit: 7:38 am
Apus: 6:22 pm
 
ANUNTURI UMANITARE
Spirit romanesc
Legea lui Eminescu si “Adevarul” lui Cartianu. Eminescu si cultura nationala (Ziaristi Online)
Aciduzzul | 11 ianuarie, 2011 | 0 comentarii | 195 vizualizari |
(1 voturi )

Nae Georgescu
Anul acesta se sarbatoreste Ziua Culturii Nationale pe 15 ianuarie, conform legii votate in Parlament. Aceasta Lege ne spune ca, asa cum Italia isi are ziua lui Dante, Spania pe cea a lui Cervantes ori Portugalia pe aceea a lui Camoes, tot astfel avem si noi ziua de 15 ianuarie. N-am gresit cu nimic, tarile respective au nume proprii, noi avem o data; vreau sa spun ca lipseste numele lui Eminescu din cele patru articole ale legii si din recomandarile Parlamentului. Trebuie sa stii si sa fii foarte sigur ca acest 15 ianuarie este ziua de nastere a poetului ca sa faci echivalarile – altfel, este o zi oarecare identificata drept Ziua Culturii Nationale. Pe vremuri exista ceea ce se chema „expunere de motive”, adica: de ce se da cutare lege. Noi nu stim de ce aceasta zi si nu alta este legiferata ca atare, nici de ce numele (banuit, intuit) lui Mihai Eminescu sta in echivalenta cu acea cultura nationala, de ce nu vorbim de ziua de 20 decembrie, de pilda, sau de 15 iunie…

Dar cred ca nu e om sa nu se bucure – nu neaparat ca de la anul vom avea inca o zi libera in calendar (anul acesta 15 ianuarie cade in zi deja libera, intr-o sambata) – dar mai ales ca aceasta sarbatoare se leaga intr-un fel de numele lui Mihai Eminescu. Si in fond e mai bine asa: sa se bucure de Eminescu cine stie si simte ca e ziua lui, nu trebuie afisat acest nume, fiecare il gaseste in sine insusi daca-l cauta. Ii sta mai bine ascuns, e mai protejat, mai aproape de oameni.

Altfel, o bucurie, adica o sarbatoare, nu e totalitara, nu poti ordona la tot natul: bucurati-va in ziua cutare. Se bucura cine vrea – iar cine nu, nu. Au fost coruri largi care au tinut cu tot dinadinsul sa-l desparta pe Eminescu de ideea de poet national, om national etc.: e absurd sa li se ceara acum acestor coruri, tot lor adica, sa se bucure. S-au cheltuit bani de la buget pentru proiecte si programe de studii ca sa se arate ca sintagma „Eminescu poet national” este incarcata de ideologie, inadecvata, inexacta, vetusta, nu se poate intra cu ea in Europa etc. – acum, doar nu vom face din nou socotelile ca sa le platim alte burse specialistilor ce s-au exersat in aceasta materie – pentru a dovedi, dialectic, contrariul. Pe de alta parte, la noi legea nu e punitiva, ci doar decorativa.

Nu-l va pedepsi nimeni cu nimic, nici macar cu impozitul pe prostie sau pe inteligenta, pe cel ce va striga, daca va vrea el, in ziua de 15 ianuarie, ca Eminescu este inamicul public numarul 1. Vedeti doar: legea nu are numele poetului nicaieri, ci doar o data calendaristica, lumea poate sa laude Cultura Nationala, de Ziua Culturii Nationale, si in mod egal sa peroreze impotriva lui Eminescu: d.p.d.v. legal nu are nimic una cu alta. In plus, le permite celor principiali sa ramana principiali. Dar, repet: si daca ar fi indicii clare de echivalenta – legea nu este punitiva, n-are cine ce-i face lelitii Cutare daca-si continua campania antieminesciana si in aceasta zi.

Da, ar fi un mod de reactie, dar in zona asa-zicand morala. S-a mai spus in acel apel catre „lichele” al Stim-Noi-Cui. Si anume, s-a spus asa: „Taceti un timp!” N-ar fi rau sa se intoarca vorba asta. Cum sa zic…? „Apel catre celelalte lichele”? Dar noi, ceilalti, a treia cale, unde mai stam, unde mai suntem, daca sunt numai unii si ceilalti ?… Sa-i zic „Apel catre alte lichele”? Asta ar insemna ca sunt tot alte si alte si mereu altele, val dupa val: intram in nedeterminat. Deci… n-am cum sa zic, dar ma gandesc obligatoriu la lichele intr-o montare de zis…

Legea mai vorbeste de bani din buget ce vor fi alocati pentru aceasta sarbatoare in fiecare an, in fiecare localitate din tara si, desigur, in centrele nationale din lumea larga, de asemenea de programe nationale de studiu si cercetare.

Numai intentii bune pana acum, dar cand auzim de buget ne gandim cu inima stransa la milionul si ceva de bugetari din care se vrea atat de arzator stergerea catorva zeci de mii de „capita”. Va sa zica: este o zi a Culturii Nationale…bugetare? Nebugetarii nu participa cu bani la aceste pregatiri? Nu era mai simplu daca se cerea un procent oarecare, un o,oo5 la suta de pilda, din orice tranzactie, bugetara sau nebugetara, pentru un fond al Culturii Nationale? Ma rog, sau sa se fi gasit o forma de exonerare a bugetului si de implicare a tot mai multelor milioane de nebugetari de la noi.

In totul, vreau sa atrag atentia ca avem de aparat o lege cam fragila in care numele poetului national nu exista dar se banuieste. Ea va trebui aparata in primul rand prin responsabilitate personala. Sa nu bucuram cu ochii-n patru.

Am in fata, iata, prima carte ce-l sarbatoreste pe Eminescu in acest an: editia de Poezii scoasa in 1941 la Ramuri, cu texte dupa G. Ibraileanu si gravuri de A. Bratescu-Voinesti (fiul prozatorului). Este scoasa anastatic la Editura Adevarul Holding si se vinde cu ziarul Adevarul, deci are un tiraj respectabil (abia am gasit-o, cautand-o pentru ca i s-a facut insistent reclama cu cateva zile inainte). Nu sunt de loc lamurit cine este editorul pentru ca sa-l trag la raspundere deoarece greseste destul de grav.

Dansul semneaza cu majuscula o postfata de numai o pagina, in care citesc asa: „Editia, de lux, la care istoricul si criticul literar Garabet Ibraileanu incepuse sa lucreze inca din 1929, a fost tiparita in iunie 1941 (la cinci ani de la moartea acestuia, in 1936) intr-un tiraj de 2.ooo de exemplare, pe hartie Canadian chamoix. De ce volumul a aparut in 1941, la cinci ani de la moartea lui Ibraileanu, e greu de spus astazi…”

Ce i-o fi atat de greu d-lui „Editorul” sa deschida o carte despre editiile Eminescu sau sa consulte o bibliografie, un fisier de biblioteca?! – Dar… cum poate el sa creada o asemenea ineptie, ca la cinci ani de la moartea lui Ibraileanu aparea o editie facuta de el la poeziile lui Eminescu? Pe scurt, editia Ibraileanu apare in 1932 la „Nationala-Cioirnei” si este extrem de intens comentata.

O a doua editie apare in 1936. In 1941 se reediteaza o parte a acestei editii faimoase, cu destule schimbari de text (mai ales punctuatia) – insotita de gravurile lui A. Bratescu-Voinesti, destul de insipide, unele cu totul neinspirate (exceleaza ingerasii cu putica, nudurile de sfinte, etc.). Ar fi al doilea repros pe care am fi avut sa-l aducem d-lui „Editorul”: faptul ca a ales o editie slaba sa-l sarbatoreasca pe Eminescu. Dar nu dezvoltam acest atac – pentru ca ne retine un alt pasaj a Postfetei: „Ar mai fi de semnalat lipsa, din editia ingrijita de Garabet Ibraileanu, a poeziei „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”, versuri pe care Editura Adevarul Holding si-a permis sa le includa la finalul volumului retiparit azi…”

Omul nostru nici macar nu citeste prima fraza din prefata lui G. Ibraileanu: „Editia de fata cuprinde toate poeziile lui Eminescu publicate de el insusi de la 1870…” Or, poezia in cauza este din 1867. Editiile Ibraileanu cuprind, intr-o anexa, poeziile de tinerete ale lui Eminescu – dar aceasta, din 1941,pentru gravurile lui A. Bratescu-Voinesti, nu mai publica anexele lor. E absurd sa-l banuiesti pe Ibraileanu de lipsa de patriotism pentru ca n-a publicat o poezie patriotica de Eminescu in 1941, cand incepea razboiul… Nazbatii curate, nu mai stii cum sa-ti imparti gandurile ca sa fii contemporan cu Adevarul Holding etc.

Cine va fi, oare, domnul „Editorul” ca sa-l tragem la raspundere, conform legii, ca nu face lucru stiintific ci raspandeste minciuni in tiraje aproape de masa? Pe ultima pagina citim o lista: cartea are, de pilda, doi corectori, si e de mirare pentru ce, caci este o editie anastatica; mai are un tehnoredactor si un ilustrator de coperta. Nu pare a fi niciunul „Editorul”. Mai apar nume de director general, director general adjunct, iar apoi e scris „Director: Grigore Cartianu”. Este vorba, desigur, de domnul acela cu nasul mare: sa se fi bagat si in eminescologie?

Oricum, in lipsa de altcineva, pe dansul ar trebui sa-l traga la raspundere aceasta lege – dar… este o lege decorativa, si in numele ei dl. Cartianu va fi doar laudat, ca personajele care plateau steagurile in Scrisoarea pierduta, ca a participat la sarbatoarea Culturii Nationale.
Unde e lege nu-i tocmeala, deci asa va fi.

Sursa: Ziaristi On-line

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 188 vizualizari | 1 vot

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 350 vizualizari | 2 voturi

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Autor: Aciduzzul | 3 ianuarie, 2015 | 1 comentarii | 426 vizualizari | 3 voturi

Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]

Autor: Aciduzzul | 26 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 180 vizualizari | 4 voturi

Liderul PRM Gheorghe Funar a susţinut, luni, că poetul Mihai Eminescu “a fost asasinat” de evrei, “deranjaţi de scrierile politice şi de poeziile” sale, adevărul în legătură cu moartea sa fiind “falsificat” timp de 121 de ani, şi că acte medicale ale acestuia au dispărut din Biblioteca Academiei . Funar a susţinut, într-o conferinţă de […]

Autor: Aciduzzul | 20 octombrie, 2014 | 0 comentarii | 115 vizualizari | 1 vot

Maica Neonila Iubirea poartă un nume. Numele referă creatul la necreat într-un mod inexprimabil prin număr, fiindcă suflarea de viaţă este dar al energiei necreate, şi viaţa duhovnicească este împreună-lucrare între energia necreată şi cea creată, aşadar numele, care este pecetea Cuvântului în lumea creată, leagă fiinţa lucrului care-l poartă de Creatorul Său. Numărul referă […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2017 © BadPolitics