Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
Sustine Bad Politics
Sondaje
»
»
»
»
»
vezi toate sondajele ...
arhiva stiri
starea vremii
septembrie 25, 2022, 5:13 am
Parţial noros
Parţial noros
7°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 87%
Vânt: 0 km/h N
Răsarit: 7:06 am
Apus: 7:08 pm
 
ANUNTURI UMANITARE

Starea de criză și încorporarea obligatorie – de ce acești politicieni ilegitimi nu sunt doar rupți de realitate, ci, pur și simplu, cretini

Army/Intelligence, Editoriale / Opinii, Editorialele editiei, Social  | 9 martie 2022 | Aciduzzul
(8 voturi )
151 views, 4 Comentarii

Marius Șerban

Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, chipurile, vor fi mobilizate pentru a apăra țara (sic!) largi segmente de populație, cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani!!? Haideți să analizăm puțin de ce acest proiect de lege nu este altceva decât plăsmuirea unor minți rudimentare, total deconectate de la realitate.

Așadar, printre elucubrațiile înșiruite în acest proiect de lege aflăm că vor fi încorporați și bătrâni de 60 de ani, că românii care muncesc în UE vor trebui să se întoarcă obligatoriu în țară pentru a fi încorporați (sic!) în termen de cinci zile dacă își câștigă pâinea în Europa și în 15 zile dacă muncesc înafara Europei, și că, în cazul în care nu se prezintă la încorporare, tinerii și mai puțin tinerii riscă între 2 și 7 ani de pușcărie.

Haideți să vedem cât realism și câtă pură fantezie regăsim în acest proiect de lege. Să ne aplecăm puțin asupra factorilor care vor concura la eșecul total al acestui demers. Să-i analizăm pe rând, fără vreo pretenție de exhaustivitate…

Factori ce țin strict de activitatea militară

  1. Serviciul militar obligatoriu a fost oprit în anul 2006. Acest lucru înseamnă că cei mai „tineri” rezerviști au acum în jur de 35-40 de ani pentru cei care au făcut armata la termen întreg și între 40 și 45 de ani pentru cei care au făcut armata printre ultimii la termen redus. Aceștia nu mai pot reprezenta o forță redutabilă, chiar și în fața unui adversar slab, fiind de un nivel cel puțin mediocru atât în ceea ce privește pregătirea fizică, cât și cea de specialitate, întreruptă brusc cu 16 ani în urmă și nereluată sub nicio altă formă de atunci. Mai mult, motivația acestora și pregătirea psihologică pentru luptă tind către zero.
  2. Tinerii între 18 și 35 de ani, cei care ar trebui să fie coloana vertebrală a oricărei ramate naționale nu au, pur si simplu, niciun fel de pregătire militară (Counter Strike nu se pune!). Acest lucru înseamnă că nu știu, pur și simplu, de ce parte se ține o armă, nemaivorbind de tactică sau de training specific de luptă. Ori, ca să iei acești tineri, în ipoteza fericită că ar și vrea, și să îi pregătești pentru a deveni soldați viabili este nevoie, în funcție de specificul armei de o pregătire intensivă cuprinsă între 6 luni și un an. Acest lucru nu mai este posibil deoarece, din momentul 2006 și până în prezent a fost distrusă total baza logistică care ar fi putut permite pregătirea militară în masă a tinerilor.
  3. Absența oricărei forme de instrucție militară și a oricărei forme de educație civică și patriotică în clasele primare, ca parte a agendei neomarxiste de ștergere a identității și relaxare a coeziunii sociale, lucru care are acum un efect de bumerang.
  4. Chiar dacă majoritatea au făcut armata, cei peste 50 de ani nu pot fi luați în calcul drept o forță reală de descurajare, ci cel mult, ca una de sprijin.
  5. Baza tehnică precară (vezi recentul caz cu cele două aeronave prăbușite pe timp de pace, avionul MIG 21 Lancer și elicopterul venit în ajutorul său), chiar inexistentă în unele sectoare, reprezintă un puternic motiv de descurajare – armament depășit fizic și moral care, în niciun caz, nu inspiră încredere într-o posibilă confruntare cu o armată bine echipată.

Factori psihologici

  1. Tinerii României nu au fost expuși în ultimii 30 de ani unor crize sociale majore, așa încât va fi dificil, dacă nu chiar imposibil pentru aceștia, să facă față unor situații traumatice majore, așa încât este de așteptat ca non-combat-ul și dezertările în masă să fie mai degrabă norma decât excepția.
  2. Tinerii României au fost crescuți într-un mediu steril în care valorile naționale și naționalismul în general au fost concepte aproape tabu, repudiate sistematic de establishment-ul neomarxist care a acaparat țara. Iar acum se văd rezultatele. Dacă în Ucraina, de exemplu, conceptele de patrie și ideea de apărare a țării sunt vii în inimile oamenilor, în România aceste concepte sunt foarte ambigue și irelevante în mentalul colectiv.
  3. Valorile naționale au fost înlocuite în mentalul celor sub 30 de ani cel puțin cu o schemă de gândire mercantilă, adusă și rafinată de multinaționale – o schemă de tipul muncesc dacă am beneficii. Această schemă este greu de transpus în realitatea unui război, rezultatul acesteia fiind cel mult niște mercenari cu o motivație și un moral reduse.
  4. Este greu de strecurat printre interesele tinerilor bombardieri sau hipsteri de astăzi, legate de mașini, gadget-uri, inteligență artificială, pe fondul expunerii constante la un bombardament informațional centrat pe aceste lucruri materiale, concepte precum patrie, jertfă, strămoși, familie, concepte pivotale în structurarea moralului combativ. Ar fi, oricum, un proces de durată și, în cele mai multe cazuri, complet inutil.
  5. Este interesant cum vor să asigure inițiatorii proiectului de lege moralul combativ al unei populații tinere care a parcurs doar o oră de istorie a României pe săptămână pe perioada școlii generale și a liceului, având, în schimb din belșug ore despre diversitate de gen și transexualitate.
  6. Inițiatorii proiectului de lege ar trebui să explice cam în ce fel vor putea mobiliza o populație tânără de hedoniști, condiționați ani de zile strict pe satisfaceare unor nevoi superficiale și imediate prin party, iarbă și festivaluri în formațiuni de luptă stoice și viabile. Ar fi interesant de aflat…
  7. Cam cum poate fi mobilizată la arme o populație care și-a luat bilete de vacanță în Seichelles sau la Miami?!

Factori sociali

  1. Valurile de emigrație din ultimii 30 de ani a scos din țară aproximativ 10 milioane de români (nu 4 milioane cum arată propaganda oficială). Aceștia au fost, de regulă, cei mai întreprinzători, cei mai curajoși, cei mai educați și cei cu cel mai mare IQ. Așadar, în România au rămas majoritari cei cu un IQ modest (a se vedea nivelul foarte rudimentar al instrumentelor folosite de propaganda oficială, care reflectă IQ-ul publicului țintă), cu o educație precară, dar și cu o moralitate, spirit civic, sentiment de apartenență la comunitate mai mult decât reduse. Ok, mai sunt niste rătăciți educați, dar aceștia trăiesc în bule izolate și sunt, oricum, pe picior de plecare. Cu alte cuvinte o populație zombificată, debusolată, fără țintă, fără idei, fără aspirații. Ori, cu o astfel de populație este de mirare că încă mai avem curent electric, că încă mai merg tramvaiele, că încă mai are cine să ne schimbe sifonul la baie. În niciun caz nu poate fi alcătuit cu acest material genetic o populație viabilă din punct de vedere militar.
  2. Lipsa sentimentului de apartenență la un spațiu geografic (patrie), lipsa sentimentului de apartenență la o comunitate (a se vedea deja celebra lipsă de coeziune a comunităților de români din diaspora), provenite, aparent, din marea eterogenitate de natură genetică, socială și, implicit, culturală, care fac aproape imposibilă interacțiunea între indivizi cu un background atât de divers. În concluzie, coeziunea absolut necesară în cazul unui război este imposibil de realizat. Sentimentul lipsei de apartenență la o patrie, la un spațiu geografic și cultural care nu le mai aparține, cu valori pe care ei nu le mai împărtășesc fac imposibilă aderența la orice formă de apărare a acesteia, profunzimea acestui sentiment putând duce, mai degrabă, la umplerea pușcăriilor decât la mobilizarea populației pentru apărarea unui spațiu perceput drept străin, care nu le aparține. În plus, sentimentul lipsei de aparteneță la un spațiu cultural care îi agresează sau, cel mult, îi lasă indiferenți, nu poate conduce la o mobilizare pentru apărarea acestuia. Majoritatea celor care mai au o conștiință, fie ea și rudimentară, trăiesc în propriile bule de confort, atât de reduse în raport cu mediul cultural majoritar, încât nu poate exista o motivație pentru apărarea colectivă.
  3. Românii se pregătesc, mai degrabă să fugă din țară decât să se încorporeze. În timp ce ucrainienii stau la cozi la centrele de încorporare și mulți se reîntorc în țară ca să lupte, românii stau la cozi la Pașapoarte pentru a pleca din țară și își cumpără pe rupte proprietăți în Grecia și Spania unde să se retragă în caz de pericol. Cu alte cuvinte, niciun gând de a rămâne și de a apăra țara. Potrivit unui studiu al unei companii afiliate politic de sondare a opiniei publice, doar un sfert dintre români ar rămâne să-și apere țara în caz de pericol. Părerea mea este că acest procent nu depășește 10%.
  4. Este imposibil de convins să lupte o populație când limita maximă pentru încorporare este de 60 de ani, în vreme ce avem pensionari din armată, poliție și servicii la 45 de ani.
  5. Cam cum poate fi mobilizată o populație să lupte pentru interesele SUA, NATO sau UE când de 25 de la “parteneriatul strategic” încă suntem una dintre cele trei țări din UE care au nevoie de vize pentru SUA și încă nu suntem în Schengen la 15 ani de la aderarea la UE?!

Factori economici

  1. Pentru a te mobiliza ca să aperi ceva este esențial să ai sentimentul că ai ce apăra. La noi, de exemplu, ponderea IMM-urilor în PIB este de cel mult o pătrime, potrivit estimărilor optimiste ale oficialilor. În realitate, după pandemie e posibil să fi ajuns la sub 20%. Mai mult, aproximativ o jumătate dintre IMM-uri nu au niciun fel de profit. Și toate astea în condițiile în care IMM-urile reprezintă 99% din totalul companiilor înregistrate. Și asta spune tot. Statul a descurajat cât de mult a putut apariția unei clase de mijloc cu proprietăți care să merite să fie apărate în cazul uni conflict. Dacă nu ai nimic, decât eventual frustrări, nu prea ai ce să aperi.
  2. Percepția colectivă este că România nu mai este de mult un stat, ci o corporație. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai găsește vreo motivație în a lupta pentru a proteja interesele unor străini care au acaparat total economia și exportă profiturile. Dacă acestea sunt liniile directoare, atunci este firesc ca aceste corporații să angajeze mercenari care să le protejeze afacerile pentru că suportul popular va lipsi în acest caz.
  3. În România există un clivaj major între cei 1,3 milioane de bugetari, o adevărată castă de speciali cu rol aproape divin și restul populației care este datoare să îi susțină. Evident, este imposibil de intrat în acestă castă plătită regește, fie și pe posturi inferioare precum cel de portar la o instituție publică, chiar dacă ai un doctorat la Sorbona sau MIT. Lipsa unor criterii reale de selecție în funcție de performanța individuală și nepotismul ridicat la rang de artă au făcut ca majoritatea tinerilor să-și ia lumea în cap fără vreun gând de a se mai intoarce vreodată, în ciuda amenințărilor fantasmagorice, rupte de realitate a birocraților îmbuibați din România.
  4. Este imposibil de convins să se întoarcă în țară niște tineri care au fugit mâncând pământul dintr-o țară care nu le-a oferit nimic, doar ca să poată trăi altundeva. Deși, în multe cazuri, aceștia aveau pregătire superioară singura opțiune pentru ei era angajarea la hypermarket ca lucrător comercial sau la Glovo pe salarii de mizerie, în condițiile în care lipsa unui proiect coerent de dezvoltare economică nu le-a lăsat nicio opțiune pentru a putea supraviețui sau pentru a-și întemeia o familie. Opțiunea de a a activa pe o funcție tehnică sau de conducere la o multinațională este închisă pentru mulți dintre românii educați, oportunutatea de a face profit și de a se capitaliza pe cont propriu este, de asemenea închisă, la fel cum este și oportunitatea de a se angaja pe un salariu bun la stat, în lipsa unei pile. Cel mai probabil, tinerii din diaspora vor renunța la cetățenia română imediat ce vor primi ordinul de mobilizare, iar cei puțini rămași încă în țară vor încerca să fugă sau, în cel mai rău caz, vor alege pușcăria.
  5. Este imposibil de mobilizat o masă de oameni care văd că trebuie să-și cheltuiască procente mari din veniturile lunare, și așa reduse, pentru a suține o armată de pensionari care mai de care mai speciali.
  6. Este imposibil de mobilizat o masă de oameni care să lupte pentru o pseudo-țară spoliată de toate resursele și aflată în colaps ecologic din cauza defrișărilor legale masive.

Factori politici

  1. Majoritatea covârșitoare a românilor îi consideră pe cei care s-au perindat pe la conducerea țării în ultimii 32 de ani nici mai mult nici mai puțin decât niște bande de crimă organizată, niște spoliatori și niște trădători. În aceste condiții, mobilizarea populară ar putea fi direcționată împotriva acestora.
  2. Armata rusă, în acest caz, ar putea fi considerată una de eliberare de o clică criminală spoliatoare și nu una ostilă. În acest caz sunt posibile situații de non-combat sau chiar de revolte la scară mare.
  3. Politicienii de la conducerea țării sunt votați de circa un sfert dintre cei cu drept de vot din România, cel mai mic procent din UE, drept pentru care sunt considerați ilegitimi de către majoritatea populației. Așadar, în percepția colectivă, acestă grupare ilegitimă nu poate emite legi cu impact major asupra vieții oamenilor.

Concluzia care se impune este că acest proiect de lege, cu puternic iz bolșevic, bazat în stil stalinist exclusiv pe coerciție, nu are cum să reaprindă o flacără demult stinsă în inima unui popor muribund, transformat într-o populație. Cel mult, va stârni resentimente și o opoziție semnificativă din partea a milioane de oameni care nu se regăsesc în acestă clasă politică și nici în acest război.

Mai mult, în mod normal decidenții politici ar trebui să reflecteze cu atenție dacă își permit luxul de a înarma o populație aflată de mulți ani în pragul unei revolte și care, până acum, și-a găsit singurul debușeu în pasivitate.

bad politics

2009 - 2022 © BadPolitics