Sa nu se creada ca am ceva personal cu Adrian Severin. Intamplarea face sa-mi arunc iar ochii pe interviul publicat in Flacara lui Adrian Paunescu, pe care o citesc din n motive, mai putin acela ca publica interviul directorului cu Adrian Severin. Interviu fluviu si, pentru mine, imposibil de citit. Dar matur cu privirea pagina revistei si-mi sare in ochii ceva ce nu cautam : noi dovezi de… cum s-o numesc ca sa nu jignesc pe nimeni? Doua dovezi ca povestea cu has doi o nu a fost chiar un accident, ci este valabila si concludenta pe mai multe planuri, inclusiv al culturii istorice si politice. Nu le pot trece cu vederea pentru ca Adrian Severin este o voce pe care partidul din care face parte o asculta cu mult respect, iar acest partid, cu sanse mari de a reveni la guvernare si de a-l mai pune o data pe Severinul nostru ministru de externe, deja l-a trimis la Inalta Poarta a Europei sa ne reprezinte ca deputat.

Ce fel de reprezentant, care considera ca – si fac astfel prima obiectie, Romania nu are nici un interes in Transnistria?! Cum asa, domnule Severin, nu avem nici un interes intr-un teritoriu pe care romanii sunt componenta etnica cea mai numeroasa? Inteleg ca dl Severin sa nu fi stiut niciodata formula chimica a apei, pe care eu, bunaoara, o cunosc numai pentru ca am avut norocul sa raman corigent la chimie, materie de care, e drept, nu ai nevoie ca sa faci cariera politica. Pentru asa ceva era suficient sa fii tare la marxism-leninism si alte isme, dar parca nu strica sa adaugi, macar pe post de condiment, si putina istorie.

Eu unul cred ca avem drepturi istorice asupra Transnistriei, unde populatia romaneasca este cea mai veche si cea mai numeroasa, situatie pe care insasi Moscova comunista a recunoscut-o atunci cand acolo, la Est de Nistru, pe la mijlocul anilor 1920, a infiintat RS Autonoma Moldoveneasca. Am si o teorie – nu neaparat a mea, ca apele curgatoare nu sunt nicaieri granite etnice, iar acolo unde ele separa doua popoare, avem de-a face de fapt cu imixtiunea grosolana a cancelariilor marilor puteri care au decis acele granite cu ochii pe harta geografica, fara sa cerceteze situatia reala din teren.

Nu merg pana acolo ca sa pretind diplomatiei noastre sa ia in seama acest argument, dar dl fost ministru de externe ar trebui sa cunoasca macar ideea, foarte raspandita printre romanii patrioti si visatori, ca Transnistria trebuie folosita pentru a face schimb de teritorii si de a redobandi astfel teritoriile rapite de Ucraina sovietica de la RSS Moldoveneasca : nordul Bucovinei, sudul Basarabiei si Insula Serpilor. (Ati uitat de ele, domn ministru! Le-ati scos din ecuatie si nu aveati voie!) …Ocazie cu care se poate face si un schimb de populatie, de care sa beneficieze romanii din Transnistria!.. Visuri? Visuri neroade si caraghioase? De buna seama, sunt neroade cu asa ministri de externe!

A doua basna a aceluiasi – de data asta citez: cica dupa al II-lea Razboi Mondial «Ungaria a fost diminuata teritorial, umilita national si anihilata politic ca urmare a prostestii sale fidelitati fata de aliatul german». Asadar prosteasca fidelitate ungureasca fata de aliatul german… Domnule ce sunteti, cum puteti spune o asemenea aiureala pe care n-o poti gasi nici macar in tratatele de istorie ale Ungariei editate de Academia de la Budapesta?! Luati un asemenea tratat si cititi ce s-a intamplat in primavara lui 1944, in martie, la Budapesta. Deci cu aproape o jumatate de an inainte de 23 august al nostru! Chiar nu stiti?! S-a fost produs atunci unul dintre cele mai penibile momente din istoria Ungariei, saraci vecinii nostri! Nici cand au fost alungati ocupantii turci din Ungaria, dupa un secol si jumatate de pasalic, scurs fara ca ungurii sa miste in front macar un deget, rusinea nu a fost asa de mare, desi a fost tare jenant pentru istoricii de mai tarziu ca in armata eliberatoare austriaca nu a marsaluit victorios nici picior de maghiar!…

Si totusi in martie 1944 rusinea a fost si mai mare, caci s-a logodit cu penibilul situatiei in care i-a pus Horthy pe bietii unguri. Anume – va aduc la cunostinta, domnule ministru, sau va amintesc numai, ca amiralul fara flota (unii spun ca nu stia nici sa inoate), dupa ce s-a consultat cu intreg guvernul si cu tot parlamentul ungar, a iesit pe postul de radio si a declarat solemn si martial ca Ungaria iese din razboi, isi ia jucariile si pleaca acasa, parasindu-si aliatii, adica pe nemti. Pe «aliatul german» asadar. Si dumneavoastra numiti asta fidelitate?! Ba inca una prosteasca, adica naiva si ingenua! De unde ati scos-o?!… Nici cea mai desucheata propaganda hungarista nu merge atat de departe! Sper ca nu le-o faceti pe gratis!

Deci ce a facut Mihai al nostru la 23 august, Horthy a facut inca la sfarsitul lui martie 1944, pe 28, pare-mi-se. Iar apoi a urmat episodul care, daca esti bine crescut, nu te apuci sa-l amintesti unui prieten sau chiar dusman ungur. Adica a urmat, ca si la 23 august, replica Germaniei, a armatei cu care fusesesi aliat pana deunazi. Bucurestiul a fost bombardat, s-au dat luptele de la Baneasa si din alte filme de-ale lui Sergiu Nicolaescu, dar, una peste alta, respinsi si suferind pierderi grele, nemtii au fost nevoiti sa accepte situatia si sa se retraga. Cu victime, nu putine, de-o parte si de alta. Asta in august si in Romania, la Bucuresti.

La Budapesta, in martie, tot asa, nemtii au reactionat cand s-au vazut tradati. Cum? Au trimis un avion, domnule Severin, un avion, unul singur, care a zburat deasupra Budapestei si din care au lansat un comando de parasutisti, vreo 60, nu mai multi, iar acea mana de soldati au fost destui ca sa aresteze tot guvernul Ungariei, tot parlamentul si pe insusi amiralul lui peste, punand astfel capat, in cateva ceasuri, lui 23 august ungurescul. Precum se vede, au incercat si ungurii lui Horthy, dar nu i-a tinut cureaua sa faca si ei un 23 august ca lumea! Iar nereusita lor, domnul Severin o numesti fidelitate!

In plus, la Bucuresti actul de «tradare» a aliatului german a fost opera nefericita si rusinoasa a unui grupuscul de veleitari nauci, a unui mic complot ticalos. A unei lovituri lase de palat! Pe cand la Budapesta s-au pus de acord sa tradeze toti ministrii si toti parlamentarii, in frunte cu seful statului! E ca si cand la Bucuresti 23 august ar fi fost organizat de Ion Antonescu insusi! Bietul Antonescu, care a platit cu capul pentru cuvintul dat de care nu a conceput sa se dezica! S-a dezis Horthy si are acum statui in toata Ungaria… Inclusiv in inima dlui ministru roman!

In concluzie, notati-va in agenda, domnule ministru: au incercat ungurii, adica conducatorii lor, sa fie infideli fata de aliatul german, dar doua plutoane de nemti au fost suficiente ca sa-i cuminteasca si sa spulbere veleitatile de independenta sau ce va mai fi fost in capul lui Horthy and company. Nici vorba de fidelitate in comportamentul Budapestei, ci de cu totul altceva, mi-e rusine de rusinea lor ungurilor ca sa-i zic pe nume. Dar pentru dumneavoastra, domnule ministru, nu ma sfiesc sa folosesc termenii potriviti, impusi de situatie: incompetenta si, mult mai grav, lipsa de aderenta sufleteasca la lumea pe care ati reprezentat-o de atatea ori! N-o cunoasteti!

…Acum, daca tot veni vorba, s-o ducem pana la capat, intrebandu-ne cu seriozitate ce a vrut de fapt Horthy, cand era pentru toata lumea evident ca nu avea nici o sansa de reusita. Totul a semanat cu o opereta, cu un vodevil, drept care nici sanctiunea germanilor nu a fost prea severa. Se pare ca nimeni nu a murit, nimeni nu a fost ranit macar. Comédie in toata regula!…

Eu am o explicatie: se pare ca la Moscova Stalin i-a cerut lui Litvinov un raspuns la intrebarea ce facem cu Transilvania la sfarsitul razboiului? Cui o dam, Romaniei sau Ungariei? Propunerea lui Litvinov: o dam celor care intorc primii armele impotriva Germaniei. Propunerea i-a placut lui Stalin si a aprobat-o spre a fi aplicata la momentul potrivit. Unii spun ca ideea i-ar fi apartinut lui Valter Roman, rezident la Moscova pe vremea aceea. Este evident insa, din cele petrecute la Budapesta in martie 1944, ca Horthy si ai sai au aflat de aceasta decizie a Moscovei si au incercat sa fie ei «primii». Macar asa, de ochii lumii, sa bifeze ca au facut-o, dar nu le-a mers…

Dincolo de orice speculatie si alte ipoteze, exista o certitudine …sigura: incercarea nereusita de a trada nu se numeste fidelitate prosteasca.

Ion Coja

Post scriptum. Mai ramane intrebarea: cine a informat Budapesta despre cele decise la Moscova? Stalin, Litvinov sau Valter Roman? Daca este adevarat, cum pretind unii istorici, ca Valter Roman la un moment dat, imediat dupa 23 august 1944, ar fi sustinut ideea ca Transilvania sa se constituie intr-un stat de sine statator, atunci intrebarea noastra si-a gasit raspunsul.

Post scriptum martie 2011: Textul de mai sus l-am publicat in Flacara lui Adrian Paunescu in urma cu ceva ani, nu multi. Motivul republicarii acestui text este ușor de dedus din scandalul pe care deunazi l-a starnit in Europa numitul Adrian Severin. Nu ma mira deloc daca se confirma rapacitatea individului. Ceea ce ma va face sa ma intreb cu cat l-au platit vecinii noștri ucraineni pe fostul ministru de externe pentru actul de tradare nationala numit Tratat cu Ucraina, prin care s-au facut cesiuni teritoriale extrem de pagubitoare pentru viitorul neamului romanesc. Nemernicul care raspunde la numele Adrian Severin parea ca a facut-o din totala sa inaderenta la valorile romanești. De ticalos ce e! Din resentimente anti-romanești!…

Dar nu! Pezevenghiul stie sa traga și ceva foloase de pe urma mizeriei din sufletul sau!

…Doua vorbe și despre Petre Roman: Am tot așteptat sa iasa in public și sa dezminta sau macar sa protesteze fata de acuzatiile aduse tatalui sau de istoricii romani, precum ca Valter Roman, dupa terminarea razboiului, prin anii 1945-47, a tras sforile pentru ca Transilvania sa nu revina la Patria mama, la Romania. Ci, in conditiile in care nu se mai puteau mentine deciziile diktatului de la Viena, Transilvania sa devina macar stat de sine statator! (Acest macar fiind introdus in textul meu din perspectiva lui Valter Roman, a unui tradator…)

Cand l-am cunoscut pe Petre Roman, in ianuarie 1990, in contextul crimelor și dezordinelor provocate de UDMR in Ardeal, a tinut sa-mi vorbeasca de tatal sau ca de un ardelean dedicat cauzei romanești! Mi-a facut placere sa-l cred. Mi-a dat și niște carti ale marelui cominternist. Nu și-a dat seama ca din acele carti un cititor avizat ca mine putea ușor deduce ca este cam indoielnic atașamentul autorului la cauza romaneasca. Sa nu fi citit Petre Roman cartile pe care mi le-a oferit?! Doar erau carti semnate de tatane-su!… N-am nicio vina ca le-am citit și mi s-au confirmat acuzatiile grave ce i se aduc lui Valter Roman. Fiul sau nu are nimic de zis in aparare?

Sursa: Ion Coja

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]