Partea intai
Anul Masonic 5999 – 6000 este anul in care am activat in cadrul RL Forum nr. 64. Anul masonic mai este cunosc si ca Anul Luminii. Dar, pentru Romania, timp de peste 50 de ani, lumina a venit de la Rasarit. Iar Anii Masonici au fost inghetati. Incercam, acum, “sa redescoperim roata”. Cu sanse din ce in ce mai mici. Dizidentele sporesc in intensitate si numar. Si nu ai ce le opune, pentru ca trebuie sa minti daca vrei sa convingi ca esti mai bun. Nu suntem. Suntem doar mai multi. Si am stiut sa mintim mai bine. Dupa cum multi dintre voi stiu, am fost mandatat, acum 4 ani, sa incepe negocierile de aderare ale unor Mari Loji iregulare de pe teritoriul Romaniei la MLNR. Promit ca urmatorul articol sa contina o prezentare cat mai corecta a acestora. Indiferent cine il va urma pe Chirovici, sau chiar si in cazul in care Convventul din noiembrie 6010 ii va mai acorda inca un mandat, unificarea miscarii masonice din Romania – ma refer la cea de inspiratie regulara – trebuie sa constituie un obiectiv prioritar.

Revin la activitatea mea pe parcursul anului cat am fost membru al RL Forum. Un an ciudat pentru un mason regular. Eram doar ucenic. Am fost facut companion la termenul stipulat in Constitutie. Dar, ciudat, eram si Secretarul Lojei. Toti eram proaspeti initiati. Horia Nestorescu mai trecea din cand in cand pe la tinutele noastre rituale si incerca sa ne raspunda la numeroasele intrebari. Si avea grija sa isi ridice lunar salariul de 200 de dolari.

Incercam sa gasim surse credibile de informare, dar erau mult prea putine disponibile pe atunci. Pana si Horia ne raspundea de multe ori anapoda, din nestiinta. Iar incapacitatea noastra de a accesa informatii corecte si lipsa ofiterilor si demnitarilor cu experienta ne-a facut sa ne inversunam contra lui Claudiu Ionescu. Am aflat mult prea tarziu ca si el avea mai putin de un an vechime in Ordin la momentul in care a fost desemnat de catre Bebe Comanescu drept Maestru Venerabil pentru Atelierul Nostru. I-am interpretat ezitarile drept alte tentative de a ascunde Adevarul.

Imi cer scuze din nou, acum, pentru modul cum l-am tratat in acea perioada. Dar nestiinta noastra comuna si disiparea brusca a increderii in Frati in urma episodului cu disparitia taxelor noastre de initiere ne-a facut pe multi, si, din pacate, in special pe mine, sa-l acuz de toate pacatele lumii. Sper ca Fratele Claudiu Ionescu sa gaseasca candva puterea sa ma ierte pentru greselile de atunci, pentru incapatanarea de a cauta mereu explicatii si pentru caposenia de a nu crede mai nimic din ceea ce nu puteam verifica prin alte 2-3-4 surse.

Tensiunile intre membrii Atelierului nostru au crescut si ca urmare a unui fapt extern incontrolabil. In Atelierul nostru s-au regasit aproape toti cei din conducerea Bancii Populare Romane, de la Presedinte la Directorul Pazei. Ma vedeam aproape zilnic cu ei, in special la ei la Banca. Parintii mei depusesera niste bani intr-un cont la acea Banca, eu ii mai ajutam cu diverse probleme, dupa bunul obicei romanesc al Pilelor-Relatiilor-Cunostintelor. Si omul de incredere al lui Emil Bot(e)a, Presedintele BPR (FOTO), era de nationalitate armeana si Fratele meu la Forum.

Mi s-a parut nu normal, ci obligatoriu sa il ajut cu tot ce pot. Pana in momentul in care am constatat ca mult prea mult din activitatea BPR era frauduloasa. Asa si era construita respectiva Banca, ca o uriasa teapa. Intre beneficiarii fondurilor se gasea Cristian Burci. Spre el se scurgeau majoritatea incasarilor Bancii, el venea aproape zilnic in Banca, se implica in toata activitatea acesteia. Stiam si cateva detalii din mai vechile lui afaceri, asa ca mi-am pus problema ce sa intampla in acea institutie. Din pacate pentru mine, am aflat. Tot din pacate, in loc sa-mi fac datoria cetateneasca si sa sesizez organele competente, am ales sa-l previn pe Bebe Comanescu ca BPR urmeaza sa cada in maxim 6 luni si le-am spus parintilor mei sa-si retraga banii din cont.

Surpriza mare la ghiseul bancii! Tatal meu se prezinta cu extrasele de cont si cere sa i se restituie sumele depuse. Casiera se uita la el ciudat, verifica in sistemul informatic al BPR si ii declara ca respectivele numere de cont nu apartin BPR si ca numele lui nu se regaseste printre clientii bancii. Timp de aproape un an de zile, tatal meu primise extrase de cont false de la cei pe care ii consideram Fratii mei. Dupa prima lovitura, cea de la initiere, mai urma una. La fel de murdara.

Am fost la Bebe Comanescu impreuna cu tatal mei, pentru a-l convinge sa rezolvam pe cale amiabila problema aparuta cu cei de la BPR. Din pacate, rezultatul a fost nul. Si au aparut primele amenintari la adresa mea. Inclusiv ca, daca voi face publice problemele BPR, voi fi exclus din Ordin. Eram din nou siderat. Ce Dumnezeu se intampla? Aveam de partea mea dovezi concludente, pana si cei de la BPR recunosteau ca au luat banii, dar refuzau sa ii inapoieze. Marele Maestru facea apel la intelegere si incerca sa ma invinovateasca tot pe mine. Asa ca am luat singura decizie posibila in acele conditii. Sa imi fac singur dreptate. Singur este un mod de a spune. Aveam destui prieteni dispusi sa ma ajute, atunci ca si acum. Asa ca am decis sa actionez.

Am astepat o tinuta rituala a RL Forum, tinuta la care deja mi se indicase sa nu mai particip pentru “a nu contribui la slabirea solidaritatii membrilor Ordinului”. Deja gasisera si justificarea prin care sa-mi retraga calitatea de mason. I-am asteptat la iesirea din Templu pe Armen Goutchian si pe Emil Bota. Cel din urma nu a venit insa la tinuta, asa ca l-am preluat doar pe primul. L-am bagat in portbagajul masinii si am plecat sa am o discutie cu el. Rache a incercat sa intervina in apararea lui Armen. Tot el l-a anuntat pe Marele Maestru despre ceea ce facusem. Ca urmare, a doua zi au incercat sa ma excluda din Ordin. Nu au reusit. Nu spun ca am procedat legal, nu incerc sa imi justific actiunile, dar conspiratia banilor negri nu putea fi invinsa decat cu forta bruta. Si a functionat.

A treia zi urma sa primesc integral sumele depuse de tatal meu la BPR. Am fost rugat sa trec pe la sediul bancii sa ridic banii si sa semnez pentru retragere. M-am dus. Nu cu buna credinta, ci pregatit pentru ceea ce era mai rau. Si am avut din nou ghinion. In locul intelegerii, ma asteptau in sala de consiliu a bancii aproape toti fratii din Forum care erau si in conducerea BPR. Si, in plus, Cristi Burci, insotit de un sofer/paznic. Timp de o jumatate de ora, Burci a incercat sa ma ameninte. Inclusiv fizic.

Spre cinstea lor, majoritatea celor din sala au refuzat sa intre in jocul lui si mi-au dat dreptate. Si s-au retras de la aceste discutii. Am facut unicul lucru care imi mai ramasese la dispozitie. Insotit de un prieten, l-am luat pe sus pe Cristi Burci, l-am dus pe balcon si i-am aratat cat de departe este pamantul de locul unde picioarele lui pluteau deja in aer. M-a inteles si a doua zi am primit integral sumele datorate de BPR. Tot Rache a fost cel care mi-a adus banii. Celorlalti le era fie frica, fie rusine. Iar Rache si-a cerut scuze ca a incercat sa ii apere. Nu crezuse, pana ce nu l-au chemat si nu i-au dat banii si documentele pentru mine, ca BPR imi furase banii. L-am iertat. Si atunci, si mai tarziu.

De ce povestesc aceste lucruri, cu atatea detalii? In primul rand, pentru a face sa dispara legendele ce mi-au insotit parcursul in Ordin. In al doilea rand, pentru a servi ca lectie pentru cei ce nu au apucat acele timpuri dart care isi regasesc printre Frati o parte din aceste personaje. Sau pe altii cu apucaturi asemanatoare. In al treilea rand, pentru ca intentionez sa imi depun candidatura la inalta demnitate de Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania si doresc sa ma prezint Fratilor cu bunele si relele mele, asa cum sunt si asa cum au fost. Am discutat inca de acum o saptamana cu Eugen Ovidiu Chirovici. Mi s-a parut normal sa il anunt din timp, pentru a apuca sa se pregateasca fie sa-mi invalideze candidatura, fie sa mi-o accepte, asa cum este Constitutional.

Voi continua sa scriu aici. Voi continua sa scriu in acest loc unde descrierea faptelor mele unde poate fi citita si de profani pentru ca nu am nimic de ascuns din ceea ce am facut ca membru al MLNR. Mi-e rusine de unele fapte ale mele, mi-e rusine in special ca am fost prea ingaduitor cu cei ce-au incalcat Constitutia si legile tarii. Dar nu am de gand sa ma opresc doar pentru ca unii considera ca trebuie sa apere, alaturi de ideea de Ordin Masonic, si pe infractorii ce si-au gasis temporar salas si protectie printre noi. Cred ca voi plati pentru greselile mele, dar nu sunt dispus sa platesc pentru greselile altora. Mai ales ale unora care merita intregul nostru dispret.

Stiu ca multi dintre Frati sunt deja orpilati de modul in care am procedat pentru a recupera banii parintilor mei de la escrocii din BPR. Si stiu, cu enorm regret, ca faptele celor din Banca nu ii deranjeaza deloc. Stiu ca nu le pasa de zecile de mii de pensioanri ramasi fara ultimii bani doar pentru a-l ingrasa pe Cristi Burci si gasca sa de infractori din BPR. Eroii unora dintre Fratii mei sunt cei imbogatiti prin frauda si inca nepedepsiti. Dar stiu si ca nimic nu ma poate opri in a-mi face datoria, a lupta pentru ideile in care cred si pentru a incerca sa construiesc un Ordin Masonic mult mai bun decat cel ce il avem acum. Nimic, cu exceptia Eternului Orient. (Florin Ghiulbenghian, 15 august 2010)

Anul Masonic 5999 – 6000, partea a 2-a

“… cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa plânga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea – lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies în cale cu ochii închisi.”
Lucian Blaga

Astazi mi-a scris un Frate un mesaj… un citat din Lucian Blaga… trezind in mine amintiri ce le credeam distruse… dorinte de a reciti volume ce-mi devenisera mute. Realizez, din nou, ca lumea are mult prea multe lucruri sfinte… si nu merita sa ne convingem singuri sa privim zilnic uratul….

Voi continua totusi povestea odata inceputa… si voi reveni la primul (si ultimul) an de apartenenta la RL Forum. A fost un an diabolic de plin cu evenimente, scandaluri, intalniri, proiecte. A fost un an in care am legat cateva prietenii valoroase si trainice. Valoroase prin prisma valorii umane a celor ce-mi sunt alaturi si acum, nu a pozitiilor sociale detinute. Pozitii oricum prea lesne castigate si la fel de iute pierdute.

Dupa ce am reusit sa-mi recuperez banii depusi la Banca Populara Romana, am fost chemat din nou de Bebe Comanescu. Relatiile erau destul de reci, pentru a folosi un eufemism. Nu-i convenea situatia in care era pus, intre obligatiile fata de familia mea si riscul pierderii unui sponsor precum Banca. Dar a admis ca am avut dreptate si m-a rugat sa accept o solutie de compromis. Era evident ca Loja Forum nu mai putea functiona in modul in care era alcatuita, cu 10 dintre membrii ei angajati ai BPR. Aveam si eu deja cativa prieteni acolo, asa ca mi-a propus sa imi faca o noua loja, urmand sa trimita si el cativa Frati in noul atelier, pentru a-l intari. M-a rugat, si insist pe “rugat”, sa nu merg la politie si sa nu depun plangere contra celor de la BPR, pentru ca ne sunt totusi Frati si pentru ca MLNR are inca nevoie de ajutorul lor financiar. Am acceptat ambele sale rugaminti si ne-am despartit in conditii, de data aceasta, mult mai prietenesti.

Am continuat sa ma vad cu Bebe Comanescu aproape saptamanal. Discutam discutii. Dar el este cel care m-a introdus in problematica Marii Loji. De la el am inteles cate compromisuri se facusera si cate inca mai erau necesare pentru a consolida MLNR atat intern, cat mai ales in plan extern, cu ultim scop obtinerea recunoasterii UGLE (pentru necunoscatori, UGLE este acronimul de la United Grand Lodge of England – Marea Loja Unita a Angliei, denumita si Marea Loja Mama). In aceeasi perioada l-am rugat sa inceapa rezolvarea problemei finantelor MLNR prin intrarea in legalitate. Mi-a explicat, si nu doar o data, fortele ce se opuneau unei astfel de rezolvari, in special Marele Trezorier Manole Iosiper si consilierul sau Ion Savancea.

Asa ca am cazut de acord cu o solutie. I-am recomandat lui Bebe sa ii ceara sfatul lui Ion Berila si lui Gheorghe Stanciu, inspector in Garda Financiara, pe care ii cunosteam de multi ani si care se dovedisera excelenti profesionisti. Eu urma sa incep sa ii amenint pe cei din conducerea MLNR ca fac plangeri penale impotriva lor daca nu rezolva urgent situatia. Iar Bebe Comanescu trebuia sa le confirme ca a incercat sa ma induplece dar ca sunt mult prea pornit si impotriva lui pentru suportul acordat grupului de “bancheri” si ca nu are ce sa-mi faca. Un rol foarte important in aceasta faza au avut conexiunile politice ale parintilor mei, ca mijloc suplimentar de coercitie. Practic, nimeni nu dorea sa riste o confruntare legala in acea situatie, in care vinovatia lor era evidenta.

Am mai beneficiat si de o conjunctura favorabila neasteptata. BPR a inceput sa se clatine, iar promisiunea de ajutor financiar catre MLNR a disparut brusc. Asa ca tot in sarcina mea a cazut plata calculatoarelor de care avea nevoie MLNR in acel moment. Le-am achitat dar am pastrat facturile si nu am intocmit acte de donatie sau de comodat catre MLNR. Aceasta este explicatia jocului ce a durat ani de zile in care veneam din cand in cand si vroiam sa le recuperez. Victima nevinovata a acestui joc a fost Cristina, secretara Marelui Maestru. Aceeasi Cristina care este si acum in aceeasi functie. Dar o banuiesc ca inca de atunci a stiut ca totul era un aranjament si doar se prefacea ca reusesc sa o necajesc. Daca am reusit cumva s-o supar, imi cer scuze acum, public. Nu am avut nici un moment aceasta intentie. Si sper sa ma ierte.

In urma presiunilor concomitente ale lui Bebe Comanescu si ale mele, s-a reusit, in anul 2000, in cele din urma, obtinerea codului de inregistrare fiscala pentru MLNR. Era prima victorie. S-au cumparat chitantiere, s-a incercat reglementarea incasarilor si a inceput elaborarea unui bilant contabil, primul de la creearea Asociatiei MLNR in 1993. Fratii care s-au ocupat de acest bilant merita indeosebi respectul si admiratia noastra. Au facut o treaba excelenta, riscandu-si chiar libertatea, prin semnarea actelor financiar-contabile in fals, dar doar asa se putea in acel moment. Sper sa nu le fac un deserviciu amintindu-i aici, dar Sorin Necula, Berila si Gheorghe Stanciu merita mult mai mult respectul nostru decat toata cohorta de asa-zisi Mari Demnitari ai MLNR ce i-au urmat.

Intre timp, am reusit sa depunem actele pentru un nou Atelier. Este vorba de o Loja devenita deja celebra prin cerbicia cu care si-a aparat puncetele de vedere. RL Spinx nr. 88. O Loja al carui inceput este si el ciudat. Cand deja ne alesesem Maestrul Venerabil, ne-a chemat la el Bebe Comanescu. Din nou. Cu inca o problema. Eram de acord sa primim intre noi 3 Frati de la MLNUR? Acestia constituiau un fel de spioni ai lui Chirovici, in acel moment aflat in postura de Mare Maestru al MLNUR, infiltrati in mod oficial printre membrii MLNR. Este vorba de Bogdan Jansen, Danut Tanasie (actual Mare Secretar) si un important om de afaceri. Recomandarea lui Bebe Comanescu era sa-i permitem lui Bogdan Jansen sa devina Maestru Venerabil al atelierului nostru, ca un semn de deschidere totala catre MLNUR. Si atunci a fost primul meu contatc cu problematica reunificarii masoneriei regulare din Romania.

In mod normal, am acceptat cu totii imediat rugamintea lui Bebe Comanescu si am purces la treaba in noile conditii. O greseala uriasa, pe care o regret si acum. Nu ma refer aici la rugamintea Marelui Maestru, ci la calitatea umana execrabila a primilor doi regularizati in Atelierul nostru.

RL Sphinx nr.88, Or. Bucuresti, a preluat obligatiile de plata ale RL Forum catre MLNR. Ma refer aici la salariul consilierului lui Bebe Comanescu, la aprovizionarea cu benzina si la folosinta autoturismului. Era oarecum normal deoarece la Banca Populara Romana incepusera necazurile. Nu din vina noastra, evident, ci a modului in care a fost construita respectiva afacere. In toamna anului 2000 ne-am apucat de treaba in noua formula. Cat timp Dan Tanasie a fost simplu Maestru, nu si-a facut simtita prea mult prezenta. Poate doar prin faptul ca nici el, nici Bogdan Jansen nu au promovat nici o initiere in randurile noastre. Problemele au inceput mai tarziu, dupa aproape un an… dar despre ele in alt capitol.

Am primit mai multe mesaje de la Frati din MLNR care mi-au solicitat sa lamaruesc istoria sicriului dus lui Danut Tanasie. Unele mesaje chiar violente. Ii inteleg, atata timp cat motivatia faptelor mele a ramas, pana acum, necunoscuta. Asa ca voi face un salt prin timp si urmatoarea postare va contine explicatia gestului nostru. Al nostru, pentru ca, in ciuda minciunilor raspandite de Tanasie, am fost mai multi Frati care am luat acea decizie si am dus-o la bun sfarsit. (Florin Ghiulbenghian, 16 august 2010)

Sursa: MLNR-Povesti Adevarate

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]