Olivier Truc
In timp ce la Londra are loc procesul in vederea extradarii co-fondatorului Wikileaks, Julian Assange, spre Suedia, unde este acuzat de agresiune sexuala si viol, cazul provoaca o dezbatere majora despre problema consimtamantului sexual. “A discuta” se spune “prataomdet” in suedeza. Acesta este cuvantul momentului. Este peste tot, a invadat micro-mesageria Twitter, blogurile, coloanele ziarelor, emisiunile de radio si de televiziune. El rezuma dezbaterea care a cuprins societatea suedeza in ultimele saptamani cu privire la limitele acestei “zone gri” sexuale ale carei meandre se pierd intre doua persoane in misterul unui dormitor.

Un uragan numit Johanna

Johanna Koljonen este cea care a adus furtuna. Pe data de 14 decembrie 2010, aceasta jurnalista independenta, obisnuita a paginilor si emisiunilor culturale in Suedia discuta pe Twitter de cazul Julian Assange. Fondatorul Wikileaks este atunci in primele pagini din presa mondiala – doua suedeze au depus plangeri impotriva lui acuzandu-l de viol, agresiune sexuala si coercitie.

Un corespondent ii raspunde lui Johanna Koljonen ca, vazut din Marea Britanie, cazul Assange este considerat ca o eroare judiciara in detrimentul australianului. La 18h07, Johanna Koljonen ii intoarce un mesaj un pic mai personal : “Adevarul este ca m-am aflat intr-o situatie similara, dar eram prea naiva ca sa inteleg ca as fi putut cel putin impune o limita…”. Dezbaterea continua si, o jumatate de ora mai tarziu, Johanna revine asupra subiectului, de data aceasta destul de explicit. “Sunt de fapt un pic socata sa-mi dau seama ca abia acum inteleg ca am trait eu-insumi o experienta de “sex prin surpriza”.

Si de acolo, ea povesteste, in transe de cate 140 de caractere de text, experienta ei : o noapte se culca cu un barbat, din proprie vointa, dar a doua zi dimineata, el profita de starea de semi-somn pentru un alt raport “cu regulile schimbate”, adica fara prezervativ. Cand ea isi da seama, nu indrazneste sa-l intrerupa. Exact situatia in care a ajuns una dintre cele doua suedeze care au depus plangeri impotriva lui Julian Assange. Dar Johanna explica ca ea nu s-a plans. “Deoarece nu intelesesem ca aveam dreptul la limite absolute […] la o limita si cu un barbat cu care ma culcasem deja”.

Teoria bulgarelui de zapada

De aici, dezbaterea se incalzeste. Johanna Koljonen primeste rapid mesaje amicale care o felicita pentru curajul ei, deoarece indrazneste sa povesteasca. Masinaria este pornita, marturisiri similare dau navala pe Twitter. In urmatoarea ora, o strategie se schiteaza in grup, unde se numara multi jurnalisti. Primele douasprezece voluntare isi vor asedia redactia pentru a publica, in lunea de dupa, marturisiri personale despre aceasta coborare in zona gri. Efect bulgare de zapada garantat.

De atunci, nu mai se opreste. Agresiune sau nu ? Exista o “zona gri”, unde este dificil de stiut daca este vorba de agresiune sau doar de o experienta sexuala neplacuta?

Dezbaterea a luat mai multa amploare in Suedia intrucat a intervenit dupa un fapt-divers care a zguduit tara in 2009 [un elev a fost condamnat pentru violul unei colege de clasa pe baza marturiei acesteia, dar consatenii s-au mobilizat in favoarea sa, pana cand acesta a violat alta fata]. Ca si in cazul Assange, banuiala este atintita asupra victimei, in timp ce autorul prezumat al delictului – un om popular in ambele cazuri – beneficiaza de un sprijin orbesc.

In acest context trebuie plasata dezbaterea actuala, care nu are statut juridic. “Un Nu este un Nu peste tot, dar ceea ce este interesant sunt situatiile in care am fi vrut sa spunem nu, dar am lasat lucrurile sa se petreaca, pentru ca eram indragostite, timide, recunoscatoare, impresionate, beate sau prea obosite pentru a discuta”, explica Johanna Koljonen pentru Le Monde.

Pe cand o lege a consimtamantului?

Göran Rudling, un blogger foarte activ, militeaza pentru introducerea unei legi asupra consimtamantului, unde partenerii vor trebui sa-si exprime clar intentiile. “Un barbat nu poate intelege un nu care nu a fost niciodata exprimat. Eu zic ca nu exista nicio zona gri. Un nu trebuie sa fie exprimat in cuvinte sau gesturi. Astazi, legea suedeza se aplica daca exista viol, violenta, sau amenintare. Caricaturizand, s-ar putea spune ca legea considera ca femeile vor sa faca dragoste tot timpul, pana cand spun nu, ceea ce este absurd, deoarece ele trebuie sa demonstreze ca au spus nu”.

Acest lucru explica pentru el ca, in ciuda aparentelor, tribunalele suedeze au adeseori dificultati pentru a judeca violurile. Problema, pentru Göran Rudling, este ca oamenii nu cunosc diferenta intre dorinta si consimtamant. “Putem consimti la ceva ce nu vrem, spune el pentru a-si justifica militantismul. Indiferent de motiv, daca o femeie nu rezista sau nu spune nu, ea consimte. Astazi, barbatii se straduiesc sa nu auda nu. Cu o astfel de lege privind consimtamantul, ei vor trebui sa se straduiasca sa obtina un da”.

De la inceput, Johanna Koljonen a pus degetul pe un paradox : in aceasta tara atat de egalitara ca Suedia, unde feminismul este foarte raspandit, unde femeile au castigat mai mult decat oriunde lupta pentru dreptul la respect, cum pot exista atatea neintelegeri ? Raspunsul sau : “Trebuie sa te exprimi”.

In cazul Assange, doua femei tinere ii reproseaza fondatorului Wikileaks de a se fi culcat cu ele fara prezervativ. In ambele cazuri, Julian Assange neaga orice agresiune, declarand ca relatia era consimtita initial. Pe baza acestei neintelegeri, si pentru ca cele doua suedeze au fost tarate prin noroi, in special pe Internet – pe tema “au primit ce au meritat” – dezbaterea s-a inflacarat in Suedia. Julian Assange el-insusi a pus ulei pe foc, acuzand Suedia de a fi “Arabia Saudita a feminismului”.

Suedezii sunt ei victimele unui anume mit suedez ? In „Vara cu Monica” (1952), Ingmar Bergman a filmat-o pe tanara Harriet Andersson, cu o sexualitate foarte libera, scaldandu-se goala : scena a consolidat ideea unui anume “pacat suedez”, care subintelege ca o femeie libera este o femeie usoara. Totusi, “Vara cu Monica” ar trebui sa fie revazut si ar trebui reinterpretat planul indelungatei priviri ale eroinei spre camera, atunci cand se pregateste sa se culce din nou cu un barbat pe care tocmai il parasise. Aceasta privire fusese numita de Jean-Luc Godard “cel mai trist plan din istoria cinematografiei”.

Sursa: PressEurop

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Marius Serban Atentatele de la Paris. 127 de morti si 180 de raniti. Locul: sala de concerte Bataclan, din estul Parisului. Concert rock. Inceperea ostilitatilor: 22.30. Atentatul de la Bucuresti. 55 de morti, 93 de raniti grav. Locul: clubul Colectiv din Bucuresti. Concert rock. Inceperea ostilitatilor: 22.32. In ambele tari au fost votate recent legile […]

La Bruxelles, vechile state membre fac legea, in timp ce noii intrati incearca sa se descurce mai mult pe cont propriu. Adevarul este insa ca n-au niciun fel de sansa in fata intereselor marilor puteri, nici macar in cazul unor “compromisuri”, fie ele chiar si de dragul unor aliante temporare de pe urma carora state […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]