Constantin Barbu
Dusmanii lui Cartarescu (Foto). Initiala lui Cartarescu ne arata ca e sferodoct. La un post de televiziune aproape sexual un baiat brunet din Pitesti i-a interogat pe cei trei escroci literaro-filosofico-financiari, pe numele lor Cartarescu, Patapievici si Liiceanu. Am respectat ordinea de pe ecran dar ordinea reala nici ei nu o stiu. CARTARESCU A PLAGIAT DIN DURAND, CANTOS-URI, CUTARE ENGLEZ (TRISTRAM SHANDY) SI INCA VREO DOI-TREI AMERICANI, Patapievici a copiat din Kant, Osserman, Peterson, Egginton, iar Liiceanu din toata lumea: Heidegger, Noica, Eliade, in timp ce Plesu a plagiat numai din Corbin si doar vreo 13 nemti…

Toti trei plangeau ca ii uraste lumea fiindca sunt mai hoti. Cartarescu n-a primit de la ICR decat putin peste 100.000 de euro, suma pe care un om de conditie sociala medie nu-i economiseste poate nici in trei generatii. in schimb, pentru imaginea acestui metalambanist flatulent suma este reclamata ca mica.

La cat rahat a mancat el cu talent in editorialele lui ridicole, violente si sasaite, suma este intr-adevar insignifianta.

Cacatul mancat ar trece de vreo 5 milioane euro. Unde mai pui ca inchipuitul viseaza noaptea ca este nobelizabil si dimineata afla, fara voia lui, ca un oarecare Mo Yan a fost ales dintre un miliard trei sute de milioane de chinezi cel mai talentat urmas al lui Confucius. si fiindca batranii chinezi nu risipesc banii, milionul de euro l-au dat urmasii lui Carol al XII-lea, care intre timp si-au revenit dupa batalia de la Poltava.

STIIND CA EMISIUNEA BAIATULUI BRUNET DIN PITESTI este foarte urmarita de coafeze si laptarese, cei trei zmei ai noului mileniu, Cartarescu, Patapievici si Liiceanu, dintre care numai trei au plagiat, s-au repezit la spectatori sa le spuna ce greu e sa ajungi pe listele Nobelului. Cine nu stie ca Nobel e acela cu dinamita care inainte de a muri si-a dat seama ca are prea multi bani si a vrut sa faca niste crematorii pentru factorul uman dar religia nu i-a permis si atunci le-a venit ideea sa arunce cu banii in talentatii viitorului.

APROAPE ORICINE ARE VOIE SA VA PUNA PERSONAJE VIOAIE LA NOBEL. Un scriitor, ca persoana fizica, independenta (cum l-a propus Goma pe Eliade). Un director de institut stiintific are voie sa faca propuneri pentru Nobel, un director de biblioteca, un decan de facultate s.a.m.d. pana poti sa ajungi la Papa, caci si el are dreptul sa propuna la Nobel.

Cand vom dezvalui care sunt propunatorii lui Cartarescu, veti intra in istoria rasului fiindca nu veti putea sa va mai opriti niciodata daca sunteti o fire vesela. Daca sunteti o fire trista va veti indigna indimenticabil vazand escrocheria.

Se stie ca pe Cartarescu l-a lansat stalinistul Crohmalniceanu, zidarul care il injura pe Blaga ca e fascist si pe Cioran ca e hitlerist. Cartarescu fiind analfabet nu stie ca Crohmalniceanu a distrus cultura romana inventand realismul socialist, acum fac pe prostii si cred ca sunt postmodernisti.

Doctoratul (doctoratul!) si l-a dat cu stalinistul Paul Cornea, fost membru al CC al UTM, fostul sef al lui Ion Iliescu, baiatul responsabil cu scrisorilor catre Stalin si Komsomol. Cand se chinuia sa scrie o prefata la o carte de Balcescu nu se putu abtine pana nu dadu cu nasul in curul lui Dej, ca prefata.

CA A PLAGIAT CARTARESCU IN VREO 5-6 CARTI CA UN BEZMETIC, STIE TOATA LUMEA. Si Google stie. Daca deschizi Google pentru „Cartarescu”, nici nu apuci sa-i scrii numele si apare cuvantul “plagiat”. E simplu sa-l verificati pe hot.

ESCROCUL LITERAR E NU NUMAI PLAGIATOR CI SI POET MINOR, ESEIST INCULT SI AUTOR DE ROMAN. Zic autor de roman fiindca romano-bulgarul nostru vrea sa ia Premiul Nobel cu un singur roman, ca sa intre in istoria literaturii asa cum a intrat laponul care a descoperit un singur pol nord. Pe metalambanist l-a gonflat Nicolae Manolescu, fondatorul falsificationismului literar roman.

CEL MAI GRAV LUCRU PE CARE L-A PRODUS IGNOBILUL CARTARESCU este falsificarea unui citat din Hannah Arendt din cartea Eichmann la Ierusalim. Derbedeul liricoid scrie in 2005 articolul O vina istorica. Despre antisemitismul romanesc.

Citam intregul articol – din Jurnalul National (!) – ca sa nu se spuna ca i-am distrus contextul

„Pe la 3-4 ani. Mama imi spune o istorioara. Un evreu isi trimite copilul la un cioban ca sa-l invete o limba romaneasca pura. Dupa cateva luni, bate cineva la usa: “Sunt eu, ciubanul, ti-am adus cupilul!”. Radeam de pronuntia aceea ciudata. Dar ce era un evreu? Mama n-a stiut sa-mi explice.

Dupa vreo cinci ani. Intre nenumaratele lui bancuri porcoase, de care radeam pentru ca erau pline de cuvinte interzise, Jean de la etajul VII ne-a spus si unul care ne-a nedumerit. La o scoala vine inspectia, profesorul tine o lectie patriotica si un scolar, emotionat, incepe sa planga. “Cum te cheama, pui de dac?”, il intreaba inspectorul. La care copilul spune: “Goldenberg!”.

N-am inteles de ce trebuia sa radem: era un nume curios, e drept, dar nu cine stie ce amuzant. “Pai, nu-ntelegeti? Era un evreu!” Ce era totusi un evreu? “E unul care se preface ca e roman, isi ia cateodata si nume romanesc ca sa ne pacaleasca, dar el nu e roman ca noi, e jidan si copiii lui sunt tot jidani”, s-a straduit sa ne explice Jean.

15 ani mai tarziu, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, un coleg de generatie deschide Romania literara: “Ia numarati: uite, chiar pe pagina 2 semneaza un evreu. Pagina 3: doi evrei! Pagina 5: inca doi! Pagina 8…”. L-am intrebat ce vrea sa spuna cu asta. “Nu fi naiv!”, mi-a raspuns.

“Daca tacem ca niste lasi, le facem jocul. Nu vezi ca se-mping inainte unii pe altii? Nu vezi ca nu mai ai loc de ei?” A urmat o discutie penibila, in urma careia m-am ridicat si am plecat de la masa.

Multa vreme am crezut in mitul poporului roman, bun, intelept si tolerant, neinclinat spre excese, spre solutii radicale. N-am dus razboaie de cucerire, n-am facut, de-a lungul istoriei, decat sa ne aparam “saracia si nevoile, si neamul”. Chiar am crezut ca, pana si in timpul dictaturilor de extrema dreapta, noi am refuzat sa trimitem evreii in lagarele de concentrare si i-am tratat mai bine decat alte popoare.

Din pacate, si acest mit trebuie sa cada. In ultimul timp, au aparut carti care dezvaluie, spre frustrarea, nefericirea si jena noastra, dimensiunile nebanuite ale antisemitismului romanesc. Fraza faimoasa a Hannei Arendt, din cartea despre procesul lui Eichmann, “romanii au fost cel mai antisemit popor din Europa”, afirmatia ei ca pana si nazistii germani erau indignati de salbaticia masurilor luate de romani impotriva evreilor incep sa nu ni se mai para atat de nedrepte.

Incetul cu incetul, ni se arata fapte pe care e groaznic sa le privesti in fata: sutele de victime ale pogromului din Iasi, alte sute de victime ale rebeliunii legionare (cu evrei agatati in carligele macelariilor), mii sau zeci de mii de victime asfixiate in vagoane de transport. Intarzierea cu decenii a acordarii cetateniei evreilor, legi antievreiesti mai dure ca oriunde, o multime de organizatii antisemite, de guverne antisemite, de personalitati antisemite. O anticipare cu cateva decenii a “solutiei finale”, in scrierile unui doctrinar. Un poet national antisemit. Un guru universitar antisemit.

Discipolii sai, deveniti mai tarziu personalitati mondiale – facandu-si din antisemitism o profesiune de credinta. Si daca putem sa ne indoim de datele si cifrele din studiile stiintifice – desi de cele mai multe ori n-avem motive s-o facem –, e greu sa te-ndoiesti de marturiile directe de felul “Jurnalului” lui Mihail Sebastian, in care asistam la calvarul unui scriitor, din intamplare de origine evreiasca.

In cativa ani, acest om bland si copilaros, lucid si resemnat, se vede dat afara din slujba, din casa, din Societatea Scriitorilor, parasit de cei mai buni prieteni, deposedat prin urmare de umanitate, singura lui “vina” fiind una obiectiva, evreitatea lui. Oricat de amar ar fi paharul, trebuie sa-l bem astazi pana la fund: avem datoria sa ne recunoastem vina istorica fata de evreii din Romania.

E primul pas spre recastigarea onoarei noastre de popor civilizat, european.

Am crezut si mai multa vreme ca generatia mea si eu insumi am fost scutiti de antisemitism. In definitiv, n-am vazut prea multi evrei la viata noastra. Dar miile de glume, bancuri si aluzii despre evrei cu care am fost bombardati toata adolescenta au lasat urme si in sufletele celor mai curati dintre noi.

Au sadit o suspiciune difuza, o obisnuinta de a-l privi pe evreul de langa noi cu un alt fel de privire, ca pe un animal ciudat si potential periculos. Ii explicam succesele prin conspiratia semenilor lui. Ii reprosam ca pe o tradare asumarea evreitatii si ca pe o viclenie asumarea romanitatii. Trebuie sa fie cumplit de greu sa fii evreu, sa simti clipa de clipa povara privirii suspicioase a celorlalti. Azi inteleg bine ca, decat sa-mi fac iluzia ca sunt total liber de antisemitism, e mult mai bine sa caut antisemitismul in cele mai ascunse zone ale mintii mele, sa-l localizez, sa-l inteleg si sa-l izolez. Abia in acest fel voi fi liber de el.

Numiti acest lucru “corectitudine politica”. Eu il numesc purtare fireasca fata de o fiinta umana sau fata de un grup uman, oricare ar fi el. Nu idealizez pe nimeni: intre evrei sunt genii si ticalosi, ca in orice esantion uman. Andrei Plesu a scris un articol exceptional despre asta. Cred doar ca nu se poate trai asteptandu-te clipa de clipa sa ti se reproseze – chiar si din partea celui mai bun prieten – ca tu personal l-ai rastignit pe Iisus Hristos.”

NU ROMANII TREBUIE SA-L CERTE PE CARTARESCU PENTRU FALSIFICAREA ISTORIEI POPORULUI EVREU, ci chiar evreii pe care i-a mintit. Eichmann a ucis cinci milioane de evrei, iar Cartarescu jigneste poporul roman care a salvat mai mult de jumatate din evreii pusi in grea si nedreapta cumpana de istorie.

PAI DACA ROMANII AR FI FOST CEL MAI ANTISEMIT POPOR DIN EUROPA, HITLER CE E? Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, traducator din Socrate sau urmas al vreunei hiene sterpe? stim ca textul a fost republicat la Ierusalim si, din nefericire, nici un scriitor evreu de limba romana n-a verificat veridicitatea citatului.

CARTARESCU, UN ANALFABET iNDRaZNEt, FALSIFICASE CITATUL DIN HANNAH ARENDT, celebra amanta a lui Martin Heidegger.

ACUM, VA INTREB: DACA PLAGIATORUL CARTARESCU ZICEA iN DILEMA hindusului Plesu ca Eminescu nu e decat o “maimuta paroasa”, ce merita scriitorul de raftul 3 Cartarescu? Nu-i asa: Steaua Romaniei, 100.000 de euro de la ICR, Premiul Nobel de la vikingi si toate comentariile blog-erilor unde este injurat, umilit, mistocarit. Adica unde i se pune oglinda. Cartarescu, vorba bancului, pentru un porc arata destul de bine.

Sursa: Expresul de Sud via Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]