“Lumea este guvernată de personaje foarte diferite de cele pe care și le închipuie cei ce nu cunosc ce se întâmplă în culise”. (Benjamin Disraeli, primul-ministru al Imperiului Britanic în 1868, 1874-1880)
Români (doar) în anticamerele Puterii
La începutul anilor ’50 ai secolului trecut, când ideea Clubului Bilderberg prindea contur, regale Carol al II-lea își trăia ultimii ani din viață în exilul portughez, Nicolae Titulescu – principala figură internațională a României interbelice – murise de zece ani la Cannes, iar restul elitei politice și economice occidentalizate emigrase sau se stingea în pușcăriile comuniste. Legătura cu Occidentul fusese tăiată, iar ruptura avea să se mențină încă 40 de ani. Elita pură și dură a Occidentului, reunită în Clubul Bilderberg, privea Estul, din care acum făcea parte și România, ca pe o amenințare și căuta mijloace să țină comunismul departe. După 1990, prăbușirea Cortinei de Fier a schimbat treptat situația. Haosul post-comunist, degringolada Rusiei și fascinația esticilor pentru stilul de viață occidental au creat premisele unei mutații geopolitice majore: Occidentul și-a avansat încet, dar sigur, pionii pe tabla de șah est-europeană.

Granița NATO a avansat câteva mii de kilometri, de pe Elba până la porțile Sankt Petersburg-ului și de la Trieste până pe Prut. Uniunea Europeană a urmat calea securizată de avangarda NATO, integrând în două valuri, în 2004 și 2007, toate statele până pe aliniamentul Prut-Bialystok-Narva. Mutațiile geopolitice au avut ecou și în clubul care reunește începând din 1954, într-o discreție absolută, elitele economice și politice occidentale: Clubul Bilderberg.

Începând cu anii ’90, vin la întâlnirile Clubului Bilderberg noi invitați, din Europa de Est. Este vorba în principal de invitați ocazionali, numiți “inocenți” de către conspiraționiști. După unii critici foarte duri ai Clubului, acești “inocenți” lucrează pentru atingerea unor scopuri pe care nu le cunosc, fixate în prealabil de către „inițiați”. Lista lor cuprinde nume precum rușii Anatoli Ciubais (fost prim vicepremier, prezent la reuniunea din 1998), Dmitri Trenin și Lilia Șevțova (de la Carnegie Center din Moscova, 1999), bulgarul Nikolai Kamov (parlamentar, 1999), kosovarul Veton Surroi (directorul publicației separatiste KOHA Ditore, 2000) sau ucraineanul Ihor Mityukov (ministru de finanțe, 1999).

Puțini est-europeni au reușit să devină obișnuiți ai reuniunilor: polonezul Andrzej Olechowski (prezență aproape neîntreruptă între 1994 și 2007 ) și ungurul Gyorgy Suryanyi, guvernatorul băncii centrale a Ungariei (trei prezențe în anii ‘90). *
Geografia Clubului Bilderberg include, în afară de SUA, Canada și statele vest-europene dezvoltate, și o prezență constantă și semnificativă (minim 4-5 invitați) din Turcia, țară care a și organizat trei reuniuni ale Clubului (în 1959, 1975 și 2007). Grecia are și ea 2-3 invitați, în timp ce unele state au avut participanți doar ocazional (Israel, Teritoriile Palestiniene, Kuweit, Iran sau China).
În ultimii doi ani (2009 și 2010), s-a produs o reîntoarcere la nucleul dur occidental al Clubului (back to the origins), niciun estic nemaiapărând pe lista de participanți. **

Pe niciuna din listele de participanți la reuniunile Clubului Bilderberg din ultimii 20 de ani nu apare vreun român – înainte de 1990 nici nu se pune problema, în plin război rece. Totuși, potrivit unor observatori, unii participanți pot cere Clubului să nu apară pe lista de invitați, însă pare puțin probabil ca, dacă era invitat, un român să fi cerut acest lucru, în condițiile în care o astfel de participare ar conferi un prestigiu imens în rândul elitelor economice și politice autohtone, înnebunite să fie „recunoscute” de către Occident.

Care ar fi cauzele acestei absențe românești? O primă explicație vine din modul de participare la reuniunile Clubului. Astfel, nimeni nu poate solicita să fie admis în Club și nici auto-invitarea nu este posibilă. Datorită posibilităților pe care le oferă calitatea de membru al Clubului Bilderberg și relațiile cu persoanele ce participă la conferințe, unele instituții și personalități au oferit chiar și bani pentru a asista, dar au fost refuzate.

“Mergi la Davos și plătești ca să fii văzut. La Clubul Bilderberg vii ca să vezi, fără să te faci văzut”, semnala un membru al Clubului. Dar, ca să te duci, trebuie să primești o invitație formală. ***

O a doua explicație trebuie găsită în tipul de personaje selectate pentru a participa – comitetul restrâns al clubului (vezi aici componența actuală) trimite invitațiile. Participanții sunt selectați, cu mici excepții, din cinci categorii: politicieni de perspectivă sau foști politicieni cu funcții înalte din țările de interes pentru Club, șefi de mari companii/bănci multinaționale sau de bănci centrale, șefi de instituții internaționale (UE, ONU, NATO etc), lideri de opinie (în special directori sau redactori-șefi de publicații – care păstrează cu sfințenie secretul reuniunilor la care participă, sporind senzația de conspirație) și membri ai principalelor case regale europene (regina Sofia a Spaniei, de exemplu, este o prezență constantă).

Un criteriu esențial, care stă la baza funcționării Clubului: invitații trebuie să fie persoane cu influență. Să căutăm, deci, posibili candidați români pentru o primă prezență la o reuniune Bilderberg. În afară de Mugur Isărescu, principalul candidat român pentru Clubul Bilderberg (membru în directoratul extins al Comisiei Trilaterale) și care așteaptă de ani buni o invitație, mai putem vorbi în prezent de Dacian Cioloș (datorită funcției în CE, așa cum și letonul Andris Piebalgs a participat în 2007, deși vine dintr-o țară “neimportantă”), de Mihai Tănăsescu (membru al Comisiei Trilaterale – însă funcția actuală, de reprezentant al României la FMI, este fără mare influență) sau de șefii români ai unor mari companii locale (Vodafone, Petrom – șanse puține, pentru că este vorba de subsidiare ale unor grupuri străine, centrul de decizie nefiind în România).

Alți candidați pot proveni din conducerea Asociației Române pentru Clubul de la Roma. Dintre politicieni: slabe speranțe, Adrian Năstase s-a chinuit ani de zile să fie acceptat în marile cluburi occidentale, dar fără succes. Trebuie menționat că șefii mai multor companii sau bănci străine prezente în România au participat la reuniuni ale Clubului. În 2009 a participat Andreas Treichl, directorul general al băncii austriece Erste, proprietara BCR (la care Treichl este președintele consiliului de supraveghere). Treichl este și coleg cu Isărescu în Comisia Trilaterală.

Spre deosebire de Clubul Bilderberg, Comisia Trilaterală își alege membrii pe criterii naționale, România având doar două locuri alocate (față de 3 pentru Ungaria sau Bulgaria !!!) începând din 2004 (data aderării la NATO), ocupate de Isărescu și Tănăsescu. Așa a fost posibilă organizarea la București a reuniunii regionale europene a Comisiei Trilaterale, din perioada 15-17 octombrie 2010 (cea a întregii organizații a avut loc la Dublin, în 7-9 mai 2010).

Slaba participare românească la aceste cluburi selecte pare de rău augur și poate indica fie că România nu este decât un obiect, nu și un subiect al marilor strategii internaționale, fie că niciun personaj românesc nu este considerat suficient de important pentru a participa la dezbaterile elitelor politico-economice occidentale, Clubul Bilderberg reunind la crème de la crème.
“Great countries are those that produce great people”, spunea Disraeli. Care sunt, până la urmă, elitele noastre? Și cât înseamnă ele cu adevărat pe coridoarele Puterii?

Scurtă istorie
“Ce urmărește cineva care are putere? Mai multă putere”, îi spune Oracolul lui Neo (Matrix Revolutions)
Comisia Trilaterală, fondată în 1973, este sora mai mică și mai puțin exclusivistă a Clubului Bilderberg. Apariția Comisiei a fost, de altfel, anunțată de “părintele” Bilderberg, David Rockefeller, în reuniunea din 1972 a clubului.
* potrivit bilderberg.org
** de pe bilderbergmeetings.org, site-ul official al Clubului Bilderberg
***Cristina Martin Jimenez, “Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii”, Litera International 2007
**** de pe bilderberg.org
Sursa: Cealalta lume- franck melen

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]