Constantin Barbu
In scurta si improvizata lui Istorie critica a literaturii romane, Nicolae Manolescu fura tropi din Jauss (nu ca altii din Manasses) in fragmentul pe care il citam indata: “Lucrul a fost examinat de Jauss in Schita pentru o teorie si o istorie a experientei estetice. Aisthesisul medieval fusese dominat de o paradigma a invizibilului, alegorizanta si dezinteresata de lumea sensibila. De la Petrarca, escaladand in 1336 Mont Ventoux cu Confessiones ale Sfantului Augustin sub brat, adancit in ganduri, fara a vedea nimic in jur, pana la Rousseau (in La Nouvelle Héloďse, Saint Preux, pe o poteca din Alpii elvetieni, se lasa prada propriei coeur sensible contempland “les immenses roches” si “les hautes et brigantes cascades”), paradigma se preface lent si ireversibil, rasturnand schema augustiniana.

“Nu cufunda in sine, scrie Jauss, refuzand lumea din afara, ci intoarcerii catre aceasta”. Ceea ce permite contemplatorului “sa-si gaseasca adevarata identitate in corespondenta dintre suflet si peisaj”.”

FIIND GENEROS SI SADIC CU TANDRETE iL LAS PE CITITOR SA CAUTE IN JAUSS, PANA IL GASESTE PE MANOLESCU PLAGIIND. Ca sa il distram pe ambasadorul nostru la Paris, ii soptim la ureche ca niciodata Rousseau n-ar fi indraznit sa scrie brigantes cascades. Evident, nu brigantes sunt cascades, ci bruyantes sunt cascades.

Desigur, nu stiinta de carte este punctul tare al lui Manolescu. Nici titlurile date gresit in germana, nici lipsa ghilimelelor la momentul potrivit, nici teoria tare care sa tina firul intins al Istoriei critice nu sunt salvatoare pentru un Manolescu care mai bine ar fi scris trei – patru volume de amintiri cu scriitori.

Manolescu apare foarte zapacit intre talentul fostelor iubite (frumos prezentate!), calitatea literara a unor obscuri discipoli sau angajati (Lefter, Chifu etc.) si intre, va rog sa ma scuzati, “aripa geniului” care l-ar fi lovit cica pe Cartarescu direct in freza (exact la 33 de ani dupa ce plagiase prima data, la debut, chiar in poemul Caderea dedicat protectorului insusi care, necitind niciodata marii poeti ai lumii, i-a laudat patru versuri copiate din Pound…)… Destul de exact e portretul pe care i l-a facut Dan C. Mihailescu lui Mircea Cartarescu, liderul Cenaclului de Luni, o adunatura de scriitori minori, autori de carti obscure, laudate de ubliabilul Manolescu.

IATA CE SCRIE DAN C. MIHaILESCU, CAND INCA NU SE ZAPACISE CA AUTOR HUMANITAS: “E ciudat si intristator, totodata, cum aproape toate marile calitati ale poeziei si prozei lui Mircea Cartarescu se topesc, se altereaza, se schimonosesc, pana la hidosenie in Jurnal. Marele paianjen textual, magistrul alchimiilor onirice, arhitectul de viziuni ludice somptuos… initiatice se releva aici ca un contabil de succese si pseudoesecuri administrate atent, pandind mereu piezis efectul bietului receptor inocent si admirativ.”

ASADAR, “MARELE” SCRIETOR AL LUI MANOLESCU ESTE UN CONTABIL SCHIZOFRENIC, IMITAND AAA-ZISELE SUCCESURI MONDIALE GEN MARIN SORESCU, pe care il citeaza nevrotic in Jurnal. Asa este cu toti acei scriptores sine die, fara talent acasa pe hartie dar tradusi pe globul pamantesc ca orice traducatori de glorie. Sta omenirea cititoare in stupefactie ca nu le gaseste pic de talent direct in limba romana in care si-au azvarlit productiile flatulente.

CE POTI SA-I CERI UNUI CONTABIL LITERAR CA MANOLESCU CAND HERMENEUL LUI C.A. ROSETTI produce in Istoria critica a literaturii romane aceasta imbecilitate “inconturnabila” cand compara Luceafarul lui Eminescu cu niste cacareze din ridicolul de la pasopt: “In Femeia cea nobila, vorbeste geniul romantic, Hyperion:

Eu ti-as fi pus pe frunte o stea stralucitore,
Umbrita d-al meu geniu ai fi nemuritoare,
O singura cununa ne-ar fi incoronat!”
Reprosul este aproape acelasi din finalul poemului eminescian:
“si-n loc de astea toate, tu ai luat in lume
Ca or si ce femeie un loc de tot obstesc…”.”

ITI VINE SA INTREBI: MANOLESCULE, DE CE NU ESTI ATENT? Si iar iti vine sa intrebi: Manolescule, daca n-ai fost atent, de ce te-ai apucat de literatura?

INUTIL SA IL MAI CHINUIESTI PE BIETUL MANOLESCU CU VERSURI GRELE DIN BLAGA, ION BARBU, DOINAS. Literatura geniala nu este pentru el. Cel mult el poate sa interpreteze ziarul. Fiind un om cinstit, Manolescu scrie de trei-patru ani despre fotbal si box, fiind ministru UNESCO al Romaniei la Paris, presedinte al Uniunii Scriitorilor la Bucuresti, director al Romaniei literare la Alba-Iulia si fost profesor la scoala de fete si mai ales spiritus rectus la Cenaclul de Luni, cenaclu care se tinea chiar luni…

II AMENINT PE CITITORI CA, DACA NU IDENTIFICA PLAGIATUL LUI MANOLESCU DIN JAUSS, in sapte zile, il voi dezvalui chiar eu, cu toata modestia de care sunt in stare.

CA SA INCHEI INTR-UN TON VESEL O SA-I SPUN LUI MANOLESCU CA LITERATURA ESTE O “INTRARE PE CARE NUMAI SE IESE”. Aceasta inscriptie: Pe aceasta intrare numai se iese o vazuse Marin Sorescu la Oradea si, avand o memorie selectiva, i-o pusese pe frunte lui Grigurcu. Acum, Manolescu n-are decat sa-i ia fruntea lui Grigurcu, care e deja stampilata.

IMI PARE FOARTE RAU SA-I SPUN LUI MANOLESCU, DAR NU MA POT ABTINE: LITERATURA ROMANA NU I SE POTRIVESTE.
Va urma

Sursa: Expresul de Sud via Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]