Dupa decembrie ’89, langa decizia descreierata de intrerupere a proceselor investitionale menite sa asigure concurentialitatea Romaniei cu restul Lumii (timp de 10 ani, Romania a iesit din timpul economic real !) s-au adaugat si vicisitudinile tranzitiei, in principal,

• lipsa de expertiza a decidentilor cu privire la finantarea economiei si la fiscalizarea rezultatelor ei in conditii de piata libera,
• schimbarea de paradigma in asigurarea fondului de rulment (capitalul de lucru necesar derularii activitatilor productive a agentilor economici din economia reala),
• deciziile flagrant eronate luate in restaurarea proprietatii private si in privatizarea “proprietatii socialiste asupra mijloacelor de productie”, in administrarea inflatiei si a ocuparii salariale si
• presiunea venala exercitata asupra resurselor apropriabile si fungibile de grupurile economice de influenta emanate de noile relatii economice si politice in curs de intronare.

Acestea au condus la destructurarea economiei nationale, la adancirea handicapul istoric de productivitate si eficienta economica cu care se confrunta Romania si la amputarea pe termen lung a bunastarii economice a populatiei. Odata cu tranzitia, a devenit de natura locului comun faptul ca cererea de finantare a economiei nationale este, in fapt,

• rezultatul lipsei de resurse financiare convocate prin destructurarea economiei reale si prin dimensionarea politica (para-economica) a cheltuielilor publice,
• raspunsunsul la lipsa de resurse financiare convocata conventional prin schimbarea de paradigma in finantarea economiei reale!
• repercusiunea solvabilizarii “pe veresie” a cererii ferme de finantare emanate de economia reala si – prin rostogolire – de economia sociala (credite externe si, in completare, credite interne!).

La sfarsitul lunii februarie 2011, indatorarea in valuta contractata si trasa de Romania insuma 94,35 miliarde €uro din care, 91,79 miliarde €uro datorie externa si 2,56 miliarde €uro datorie interna trasa si ne-asumata de actualul executiv (ajunge la maturitate dupa 2012).
Costurile brute ale datoriei externe platite de Romania in perioada 2001- februarie 2011 (serviciul datoriei externe) au insumat 72,78 miliarde €uro, cam cat insumeaza datoria externa pe termen mediu si lung acumulata pana la 28 februarie a.c. (72,86 miliarde euro).

Date fiind evolutiile preocupante ale finantelor tarii inregistrate incepand din 2007, este clar ca indatorarea externa pe termen scurt + serviciul datoriei externe constituie – de departe – “cuiul lui Pepelea”, un risc care se situeaza mult prea aproape de limita de suportabilitate a fluxurilor economice si financiare care se deruleaza in economia nationala.

Desi datele prezentate fac superflua demantelarea si orice broderie pe marginea lor, trebuiesc subliniate cateva aspecte care decurg din anualizarea lineara a evolutiei indatorarii Romaniei, a serviciului datoriei externe in primele doua luni ale anului 2011 si din observarea termenelor de maturitate (termenele la care devine exigibila):

• datoria externa pe tremen mediu si lung ar putea creste, “de novo”, cu circa 8 mild.€, depasind astfel 80 mild.€,
• serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung (costul curent al acesteia) va depasi in acest an 21 mild.€, in crestere cu 7 mild.€ fata de anul precedent. Comparand platile efectuate in contul serviciului datoriei externe in perioada ianuarie-februarie din anul 2011 si 2010 se constata ca acestea au crescut cu 54,5% (de la 2.313 milioane €uro in 2010, la 3.574 milioane €uro in acest an).
• rata de rostogolire a datoriei externe (datoria pe termen mediu si lung ajusa la maturitate si datoria pe termen scurt din anul precedent) tinde la 36% din totalul datoriei externe (un alt record trist!)

In fine, mai trebuie subliniat si faptul ca – pervers – datorita raportarii la baze de referinta diferite (“benchmark”-uri diferite), observarea dinamicii de crestere prin rate relative trebuie tratata cu parcimonie pentru ca este o cale de escamotare a adancirii/agravarii nivelului de indatorare.

In fapt, compararea in termeni absoluti a unui procent de crestere a indatorarii de la o perioada la alta releva realitati care exprimate valororic sunt total diferite:

• pentru perioada 2001-2004 un procent a insemnat in medie o crestere a datoriei externe pe termen mediu si lung cu 111,6 milioane €uro,
• pentru perioada 2005-2008 un procent a insemnat in medie o crestere cu 183,0 milioane €uro a datoriei externa pe termen mediu si lung, (+ 64,0% fata de anii 2001-2004)
• pentru perioada 2009-februarie 2011 – socant, pentru unii! – acelasi procent a insemnat o crestere a datoriei externe pe termen mediu si lung cu 517,7 milioane €uro (+182,7% fata de anii 2005-2008 si + 344,0% fata de anii 2001-2004).

Cateva consideratii

Este de netagaduit faptul ca, dupa decebrie ’89, cu rare si inconsecvente exceptii, guvernele nu si-au respectat misia de a carmui “pro-bunastarea populatiei” economia nationala si finantele Tarii. Exacerbata de insolenta, de indolenta si de lipsa de responsabilitate a decidentilor (ex. vanzarea de taxe si impozite pe credit, imprumuturi externe pentru a asigura nevoile de lichiditate “in valuta” emanate de bancile comerciale, administrarea defictului public prin curbe de sacrificiu impuse populatiei!), indatorarea externa a Romaniei a devenit, din dramatica – tragica !

Deznodamantul – intrarea in incapacitate de plata – nu mai poate fi evitat decat printr-o alta curba de sacrificiu, pe timpul careia – chiar daca imperativ, adica indigest (politic, economic, financiar si, evident, social!) – trebuie sa se reconstruiasca in forta, solid si auto-sustenabil, bunastarea economica si sociala.

Nivelul total de indatorare externa a Romaniei (din 2009, nevoile valutare ale executivului sunt solvabilizate si prin indatorare interna!) constituie un record trist care, de doua decenii, se depaseste an de an. La fel si costurile ocazionate de aceasta indatorare.

Cauzele, cunoscute si mereu mai profunde, sunt esential organice si, cu atat mai dificil de resorbit. Ceea ce ne intereseaza – cresterea si dezvoltarea productiei lipsa (solutia optima de restrangere a importurilor si de limitare a efortului valutar) si a productiei autohtone dedicate exportului (echilibrarea balantei comerciale si resorbtia deficitului de pasive externe) – a ramas la stadiul de doleanta. Ca este asa, o justifica ponderea excesiva a importurilor de produse agro-alimentare si bunuri de larg consum (peste 75% din necesarul de consum curent), puternica dependenta de importuri a activitatilor de export (≈55% din exporturi provin din activitati de lohn) si ponderea insignifianta a produselor “high” si “medium-high tech” in totalul exporturilor. Vorbim in fapt de necesitatea reconditionarii activitatilor comerciale externe (importuri/exporturi de bunuri si servicii) generate de economia reala in consens cu cererea de stabilitate valutara!

Si pentru ca, emergent, problema s-a localizat si la nivelul economiei publice, vorbim si de cele doua comandamente care trebuiesc observate si reconsiderate pentru a evita irosirea resurselor financiare disponibile (din fiscalitate, din fructificarea capitalului public, din datorie publica si din fonduri nerambursabile):

1. Fortarea re-echilibrarii economice prin comenzi de stat (o solutie aflata la dispozitia executivului, dar interpretata in stil fanariot) are ca repercusiune inerenta cresterea datoriei publice daca aceste comenzi exced sumei “produs fiscal disponibil + remunerarea capitalului public + fonduri nerambursabile”. Reinterpretand butada lui Samuelson, daca economia publica poate fi imaginata ca o biclicleta, pentru a scurta timpul pana la destinatie (iesirea din criza) prin comenzi publice trebuie crescuta raza rotii din spate, cea care da avant.

2. Cresterea datoriei publice fara a stimula ocuparea si productia performanta in economia reala, in fapt, fara a genera – pe aceasta cale – o crestere a produsului fiscal viitor constituie o cale sigura catre incapacitatea de plata (starea de insolventa) a Statului si un traseu al carui final cert este saracia endemica, adica, intrarea Romaniei in categoria denumita generic de Noam Chomski, “state esuate”!

Sursa: REB

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]

Producatorii romani, discriminati in tara lor

De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!