In primavara lui 1989, Nicolae Ceausescu a anuntat ca Romania si-a incheiat plata datoriei si nu mai este nimanui datoare. Mai mult, Ceausescu a facut sa se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului roman sa mai apeleze la credite straine, sa se indatoreze, asadar. Totul avand drept scop sa fereasca tara, in viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a infruntat in anii ’80, anii atât de cumpliti pentru noi toti, cand Ceausescu, somat de creditori, a angajat societatea romaneasca in cursa contra-cronometru de plata a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa libera” a comentat, la inceput, aceasta situatie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputinciosi, al unor prapaditi care au contractat, cu inconstienta, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul ca paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investitii – canale de navigatie, centrala atomica, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – parea dovada certa a nebuniei megalomane a lui Ceausescu si a lasitatii noastre ca il suportam!

Prin anii ’87 – ’88, tonul “Europei Libere” a devenit altul: i se reprosa acum lui Ceausescu nu incapacitatea economiei românesti de a-si plati cheltuielile, ci i se reprosa insusi faptul ca ne platim datoriile, caci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orascu, doar toate celelalte tari traiesc bine mersi fara sa-si achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, ca, in loc sa fie apreciata ca un act de corectitudine, plata datoriilor infuria anumite persoane sau institutii, stârnea comentariile cele mai inveninate.

Ca persoana care am fost crescut in teama de a nu ramâne cuiva dator, n-am prea inteles, la inceput, aceasta ciudata atitudine. Mai apoi, cugetând oaresicât, am inteles un adevar simplu despre cei care traiesc din a-i imprumuta pe altii, despre cei care traiesc din câstigul astfel realizat, adica camatarii: bancherii te imprumuta nu ca sa le restitui cât mai repede banii, ci ca sa le ramâi la nesfârsit dator, platindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept care ma intreb cu maxima ingenuitate: ce s-ar intâmpla cu finantele mondiale daca toate tarile ar proceda cum a procedat România in primavara anului 1989? Sa ne imaginam ca toti datornicii si-ar plati datoriile si ar hotari, prin lege, sa nu mai faca alte datorii! In ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel in depozitele bancilor daca nimeni nu va mai apela la banci, sa se imprumute! In ce altceva decât in mari gramezi de hârtie inutila?!

Cu alte cuvinte, România devenise, in primavara anului 1989, o mare primejdie pentru finantele mondiale, pentru cei dedulciti la traiul din camata, trai nemuncit! Primejdia constând in puterea exemplului, a fortei de contagiune pe care ar fi putut-o avea “modelul românesc”!.

Mi-am dat seama de asta si din inversunarea deplasata cu care “Europa libera“ si “Vocea Americii”au comentat momentul eliberarii României de povara datoriilor externe. Nimeni, in Occident nu s-a grabit sa ne felicite. Dimpotriva! Iar când Ceausescu si-a exprimat dorinta, dar si putinta ca România sa iasa pe piata de credite, acordând imprumuturi cu o dobânda mult mai mica decât cea indeobste practicata, pentru a dovedi astfel umanismul societatii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, ca Nicolae Ceausescu, si-a semnat sentinta de condamnare la moarte!

Cred ca acest gest, de sfidare si de demascare amarii finante mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forte care au reusit, profitând de generozitatea si puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai sa-l dea jos pe Ceausescu de la putere, dar sa-l si pedepseasca personal, fizic, pentru insolenta sa.

Cu consecinta, ”fireasca”, a revenirii României, cumintita, in rândurile tarilor indatorate pâna la gât marii finante, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai incerca vreodata, in Europa de Est sau in Africa, in America Latina sau in Asia sa procedeze ca Nicolae Ceausescu, ca el o s-o pateasca!

Tare as fi curios sa stiu cât a costat aceasta debarcare a lui Ceausescu! KGB-ul, la ale carui servicii a apelat marea finanta mondiala, este o institutie serioasa, care tine la pret! La fel si celelalte. Mai putin securitatea româna, care, bucsita cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus sa-si fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsa ca se pune in slujba poporului român!

De platit, fireste, noi vom plati costul inlaturarii lui Ceausescu si-l vom plati inzecit, insutit, inmiit, poate.

Asa nerod si troglodit cum ne placea noua sa-l credem pe Ceausescu, acesta a inteles totusi un lucru pe care noi, mult mai destepti cum ne-a facut revolutia, ezitam sa-l recunoastem, ca sa nu ne facem de risul lumii. Adica ezitam sa-i recunoastem lui Ceausescu vreun merit, cât de neinsemnat. Eu unul i-as recunoaste deci lui Ceausescu si unele merite, macar pe acela de a fi inteles relatia strânsa, in lumea de azi si de mâine, intre suveranitatea nationala si marimea datoriei externe a unui stat.

M-am dumirit de aceasta deunazi, când Parlamentul nostru a aprobat sa ne imprumutam cu vreo 300 de milioane de dolari si nu a tresarit aflând ca Fondul Monetar International ne va acorda acel imprumut numai daca vom respecta niste “indicatii superioare“.
Am scapat de dracu’, si am dat peste ta-su! Asa se face ca am scos si o Constitutie in care se afirma principiul sacrosanct al suveranitatii nationale, dar am legat aceasta suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor straine sa calce pamântul sfint al Patriei.

Chiar nu au inteles parlamentarii nostri din Constituanta ca agresiunea militara a incetat sa mai fie la moda? Ca este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet si mai ineficient? Mult mai curata se dovedeste a fi agresiunea financiara, arma cea mai subtila si mai productiva la acest sfârsit de mileniu! Lumea s-a desteptat, s-a saturat de violenta, de sânge! De generali si colonei!

Drept care, in locul acestora si in acelasi scop, pamântul este bântuit in lung si in lat de expertii financiari ai Fondului Monetar International, ai Bancii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, si alte “agenturi”!

Asta, fireste, dupa ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenti ai marii Finante in fotolii ministeriale ori prezidentiale, tara vizata este adusa in situatia de a cere ea insasi, cu caciula in mâna, imprumuturi si investitori.(La drept vorbind, ce este investitia straina altceva decât un imprumut pe care te obligi sa nu-l mai returnezi, ci doar sa-i platesti creditorului dobânzile?) Astfel ca suveranitatea noastra nationala, de care se umfla-n piept Constitutia româna inca de la primele rânduri, in curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe in vânt! Va fi cel mai trist neadevar din câte neadevaruri cuprinde Constitutia României, saraca!

Caci s-a ajuns la o situatie paradoxala si extrem de primejdioasa pentru un viitor românesc al copiilor nostri: desi noi, in România, ne indreptam spre o economie de piata, desi ne privatizam care mai de care, grabindu-ne sa lichidam proprietatea si economia de stat, datoria externa care se acumuleaza in aceasta perioada de privatizare nu are si ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a tarii, a poporului român!

Cum si când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul si puterea sa in economia noastra urmeaza sa se diminueze in mod sistematic si programat’??! Cine a programat aceasta cacealma a privatizarii in folosul oricui, numai in folosul tarii nu?!
Sigur, vor sari câtiva destepti sa ne aduca aminte ca si guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii fata de aceeasi finanta mondiala, fata de aceleasi banci la care suntem si noi, din nou, datori!

Dar, vor uita acei destepti sa ne precizeze, nestiutori cum suntem, ca acele banci sunt banci americane, occidentale, interesele lor – ale bancilor si ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic impotriva sa se indatoreze statul român la Banca Nationala a României sau la Banca Dacia Felix! Sa se indatoreze la mine si sa-i pun eu conditiile in care accept sa-l creditez!

Fireste, Ceausescu trebuia dat jos! Si inca cu mult inainte de decembrie 1989! Si cel mai bine era daca s-ar fi dat singur la o parte!
Din pacate, asa cum s-au petrecut lucrurile, de disparitia lui Ceausescu nu a ajuns sa profite poporul român, asa cum era firesc, adica sa profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceausescu, ci au ajuns sa profite dusmanii neamului românesc, aceiasi care profitasera si in anii grei când, prin corvoada nationala, le-am platit indoit si intreit creditele cu care ne-au momit si ne-au pricopsit in anii ’70!

Acum, când, scapati de datorii, se cuvenea sa traim si noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiasi binevoitori, veniti sa ne dicteze cum sa se faca reforma! Aceasta turnura tragica a lucrurilor de dupa 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibila prin actiunea criminala, repet: actiunea criminala a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, in modul cel mai clar, sa aduca din nou România in rândurile tarilor indatorate la finanta mondiala. Adica scopul urmarit si, in parte, deja atins, a fost pierderea suveranitatii nationale românesti.

Au azmutit asupra noastra o mâna de exaltati maghiari sau secui si noi am crezut ca acestia sunt cei ce atenteaza la suveranitatea nationala a românilor. Din nefericire savantii care au gândit Constitutia României nu au fost nici ei mai destepti, astfel ca nu si-au pus problema suveranitatii nationale decât in termenii constitutiilor din secolul al XIX-lea, facând din Constitutia noastra un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori ca ar fi inteles adevaratele primejdii, de azi si de mâine cu care se confrunta Tara . Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat impotriva acestei constitutii.

Prof.univ.dr. Ion Coja

Sursa: Ion Coja, Mihai Rapcea

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]