Pr. Dr. Adrian Botez
O prima pagina la dosarul procesului, de data aceasta, autentic, al comunismului: “POLEMICI INCORECTE POLITIC”[1], de Theodor Codreanu. Iata ce spunea Julien Benda, in Tradarea carturarilor, Humanitas, Buc., 2007, pp. 113-114 (publicata in 1927, reeditata in 1946 si in 1958) : „Carturarii moderni au propovaduit acest realism nu numai natiunilor, ci si claselor. Au spus atat clasei muncitoare, cat si burgheziei: organizati-va, intariti-va, luati puterea sau, daca o detineti, straduiti-va s-o pastrati; nu va sinchisiti, in relatiile cu clasa adversa, de mila, dreptate sau alt moft, cu care destul ati fost pacaliti. Si nici macar n-au spus: fiti asa, fiindca asa trebuie; au spus (si in asta sta noutatea): fiti asa, fiinca asa cer morala si estetica; dorinta de putere este semnul unui suflet elevat, dorinta de dreptate este semnul unui suflet josnic (…) Si carturarii s-au adresat in aceiasi termini partidelor care se infrunta chiar inauntrul aceleiasi natiuni: fiti voi cei mai tari, au spus ei fiecarei tabere, tinand seama de pasiunea ei, si eliminati tot ce va incurca; descotorositi-va de prostia de a va pasa de adversar, de a stabili cu el o relatie de dreptate si de intelegere”.

Cartea lui Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic (alcatuita pe baza unor articole, publicate, de-a lungul vremii, in diverse reviste: Insemnari iesene, Origini-Atlanta/Georgia/USA, Cafeneaua literara-Pitesti, Pro-Saeculum-Focsani, Oglinda literara-Focsani, Salonul literar-Focsani, Orizont literar contemporan-Vaslui, Sinteze-Bacau etc.), vine sa “aduca la zi” consecintele cinismului “carturarilor” tradatori (din Romania contemporana, in primul rand!). Pe parcursul a 18 capitole (la Patapievici, un caz clinic de schizofrenie– autorul simte nevoia unei “radiografii”, pe parcursul a…12 subcapitole!) – periplul analitic incheindu-se cu capitolul “miscellaneic” Realismul gandirii transdisciplinare in filozofia crestina (fragmente) – sugerandu-se, foarte probabil, dar nu cu certitudine, o solutie (care, evident, e necesar de dat acestei lumi aflate in plin proces de dezagregare morala, de tradare a Sinelui si, deci, si a Sinei noiciene!).

Parca prea multa atentie acordata esoterismului, nietzsche-anismului si disputei asupra “sacralitatii umanitatii violente” – si o preafirava conclusivitate asupra solutiei crestine a omului: “Crestinismul face inutila orice cunoastere esoterica. Nu intamplator gnosticismul si masoneria se simt amenintate si incearca, de secole, sa contrapuna realismului biblic – initierea esoterica” (cf. p. 234); “Societatile arhaice nu sunt atat de neghioabe pe cat cred modernii. Ele au motive intemeiate sa considere unanimitatea violenta drept divina” (cf. p. 242); “Dar victimizandu-l pe Dumnezeu, omul se victimizeaza pe sine. Si recaderea in barbarie planeaza vesnic deasupra capului sau, ca adevarata sabie a lui Damocles” (cf. p. 243).

Niciodata filosofia nu a rezolvat, decisiv, macar UNA dintre problemele umanitatii – pe cand intuitia revelatorie – DA! Deci, nu s-ar fi zis niciun neadevar si n-ar fi avut nimeni de pierdut, printr-o simplificare “limpezitoare” a discutiei asupra solutiei (eventuale) a crestinismului. Dimpotriva.

Sa revenim, insa, la „corpul” propriu-zis al cartii.

Theodor Codreanu, dotat cu profund spirit critic si ideolog de mare onestitate morala (in linia lui Ibraileanu), manifesta, in cartea sa recent aparuta (Polemici incorecte politic) o finete de chirurg si o ironie voltaire-iana, in analizarea si identificarea/„decuparea” corecta a ariei sale de actiune (si analiza se face „ab originem”! – si neuitand sa se constate consecintele lui/ei cataclismice, in planul civilizatiei si culturii mondiale, dar, mai cu seama, in planul culturii nationale romanesti a ultimelor decenii) – actiune profund (i)morala, devastatoare de mentalitate/existenta si de civilizatie umana, a acestui concept, care bantuie lumea moderna, cu o inversunare demna de Inchizitie, de Gestapo sau de Mossad: „political correctness”.

“< >, ultimul avatar al marxismului cultural” (cf. Cuvant inainte, p. 5); „Cum corectitudinea politica e marxism cultural, in locul minoritatii proletare s-a venit cu minoritatea culturala” (cf. O noua stafie a „corectitudinii politice”, p. 186). Absolut adevarata, acesta identificare a comunismului, a asa-zisei „stangi politice”, sub aparentele (mereu inselatoare, de la Revolutia Franceza de la 1789 incoace!) „dreptei”! Comunismul si liberalismul, cum am afirmat-o, si noi, de nenumarate ori, nu sunt decat cele doua fete ale Ianus-ului masonic – ale „crivatului ideologic”, pervers si diversionist, pornit sa bata drumurile lumii, de trei veacuri incoace. Si tot balciul acestei „brambureli” a… „mainilor” – prinde extrem de usor la vulg… – mai ales pe timp de criza (economica, financiara – morala, mai cu seama!).

Ba, Theodor Codreanu merge mai departe, si reaminteste, pentru mult prea numerosii uituci ai lumii, teoria lui Iuri Andropov – a celor patru stadii ale partidului comunist – asta, ca sa pricepem, odata pentru totdeauna, ca vindecarea de comunism nu vine printr-o simpla declaratie publica, groaznic de balbaita si pur formala – declaratie venita din partea unui comunisto-securist zurbagiu, de tipul lui Basescu, manipulat „ideologic” (cu perversitate persuasiva si infiorator de slugarnica!) de catre doi vechi trotkisti, Vladimir Tismaneanu si Traian Ungureanu – carora li se adauga doi falsi dizidenti, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu… – nu mai punem la socoteala, aici, si struto-camila antinationala/apatrida, extrem de dubioasa figura a lui Horia-„Romanul Patapievician”! – toti acestia fiind „serviti”/oferiti romanilor, prin toata mascarada promo-ului mass media! – drept… „modele moral-comportamentale”…!): „Nu ne mai poate insela insa nimic, dupa ce unul dintre stalpii bolsevismului, Iuri Andropov (fost sef KGB!, apoi, secretar general al PCUS…), a elaborat teoria celor patru stadii ale partidului comunist (…): 1-partidul isi asuma deschis numele de comunist si ia puterea prin revolutie, instaurand dictatura proletariatului; 2-cand numele de comunism se compromite, partidul si-l schimba, dand impresia unei noi revolutii, reintroducand, aparent, pluralismul; 3-prin pluralism, pierde puterea si se resemneaza; 4-revine la putere intr-un cadru aparent democratic” (s.n. – cf. O noua stafie a „corectitudinii politice”, p. 180).

Cu alte cuvinte, din capcana comunisto-marxista nu se poate scapa, printr-o logica pur umana! Pentru ca demonul comunist are si ofera toate raspunsurile, la tot ce poate intreba mintea limitata, meschina si „uituca” (stimulata, continuu, spre uitare, de catre „ei”!) a omului. Si, fireste, pentru a-l mentine pe om intr-aceasta continua stare de buimaceala fata de sofismele smechere, „stapanii” lui (mondiali si nationali) ii furnizeaza o mare… LIPSA! „Lipsa de mize majore”. Da, are dreptate, din nou, Theodor Codreanu: numai „pe/cu fleacuri” se tine o natiune si olume, spre a fi transformata in turma! „Mizele majore ale culturii si civilizatiei romanesti sunt din nou ocultate (s.n.). Julien Benda observa meteahna aceasta si-n sanul culturilor occidentale. De aceea, el a vorbit de < >” (cf. Cuvant inainte, p. 6).

Da, o meteahna universala – sau, mai bine zis, exportata, cu mult succes (si sub cele mai pidosnice forme! – curat Proteu!), de catre Occidentul masonic – odata cu…”Revolutia Franceza”, atee si regicida (pentru ca oamenii sa “scape” de reperele cosmico-stabile!). “Marxismul a devenit, mai intai, freudo-marxism (…). Gluma s-a ideologizat, avand radacini in internationalismul clasic (…). Daca vom compara doctrina corectitudinii politice cu marxismul classic – aeemanarile sunt frapante (…) Ambele sunt ideologii totalitare. (…) < > au devenit transhumanta si branza preparata de ciobanii romani, dar si cimpoaiele scotiene (…). Cum se crede ca civilizatia viitorului va fi aceea de tip gay si pentru a nu jigni noul tip de familie, acelasi cod european (n.n.: absolut smintit!) propune sa nu mai utilizam termenii dd sot, sotie, mama, tata – ci partener si partenera. Va fi < > ca un copil sa spuna: < > Altfel parintii se vor simti discriminati si…nu-i vor da!” (cf. De la Marxism la corectitudinea politica, pp. 8-10).

Ce urmari au aceste perverse “proiecte ideologice” (avand drept scop o…”lume a nediscriminarii” – de fapt, A DISCRIMINARII MAJORITATILOR!!!), in cultura si in Duhul romanesc? Mari si grave sunt consecintele – si, evident, acestea se vad mai clar si sunt resimtite cu duritate maxima, la nivelul reperelor moral-existentiale. A se vedea impostura enorma a lui Ion Petru Culianu, mass media (aservita complet acestei tampenii “rodnice” pentru ticalosii lumii: political correctness…), dar si diversi scriitori “modelari” (citeste: diversionisti interesati…) fiind vinovata/vinovati de crearea “mitului prieteniei Eliade-Culianu”. NU e nimic adevarat, doar ca I.P. Culianu era “corect politic”, deci inregimentat turmei masonie, pe cand Mircea Eliade nu a abdicat, efectiv, niciodata, de la crezurile sale legionare (absolute incorecte politic, “bien sür”…!).

Dovada peremptorie: Institutul de Istoria Religiilor, din Romania, nu se numeste “Mircea Eliade”, ci, cum altfel: “I.P. Culianu”! Pai, daca I.P. Culianu a putut zice ceva ce i-ar fi inclestat maxilarele lui Eliade: Eminescu este un poet blestemat, “care a dus intreaga natiune in prapastie”…(cf. Culianu, Eminescu si patologia “corectitudinii politice”, p. 19) – …apoi, da, merita recompensat dl Culianu, pentru un asemenea panseu…”blestemat”!

…Dar, de fapt, bolovanul de care se impiedica (si se vor impiedica pana la Judecata de Apoi!) masonii lui “political correctness” este chiar…Eminescu!

Rolul lui Sisif, in acesta farsa sinistra, a demolarii “mitului”-Eminescu, l-a luat, “de buna-voie si nesilit de nimeni”, cine altul decat seful U.S.R. – dl N. Manolescu! Dar trebuie sa recunoastem ca avea omul motive serioase, nu gluma! Pentru ca, nu-i asa, “canonul”-Modelul Spiritual al Neamului Romanesc, mucegaise… – trecusera doua secole (nesfarsite!) de “canonizare” a lui Eminescu – deci, trebuia injectat si “pulsat” sange proaspat, in arterele romanilor! Sangele unui…Cartarescu Mircea, sa zicem (ca tot nu scapa el o bursa in strainatate, mititelul, de la nen’su Manolescu…!).

“Canonizarea lui Eminescu este cheia de bolta a carierei de critic literar a lui Titu Maiorescu. Desi o stie prea bine (n.n.: ca numai prost nu e dl ambasador al Romaniei la UNESCO, stabilindu-si sediul la Paris…de unde conduce si USR-ul, printre altele…), Nicolae Manolescu isi incepe de aici propria contradictie. Din promotor al canonului, el se transforma (…) in ideolog mascat al Scolii Resentimentului, care si-a facut un titlu de glorie din distrugerea canonului (…). Argumentul dintai al distrugatorilor de canon este ca notiunea de < > (…) nu functioneaza in literaturile occidentale si, in consecinta, ar fi o inventie a nationalistilor romani (…). Vai, ce mai haz fac resentimentarii cand ii refuza lui Eminescu forta gandului filosofic! Care e dincolo de filosofie! Ma gandesc cu bucurie si cu mirare ca tot ceea ce-i refuza distrugatorii de canon lui Eminescu (n.n.: in Romania!) se afla contrazis de doua femei exemplare din cultura occidentala: Rosa del Conte si Svetlana Paleologu-Matta. (…).

Contempland, de departe, Istoria critica a literaturii romane, constati ca pare a fi fost scrisa pentru a demonstra ca literatura romana nu putea decat sa evolueze, de la 1521 (…), pana la splendorile estetice ale lui Mircea Cartarescu, autorul care primeste cele mai numeroase si mai inalte elogii, din cele 1.500 de pagini. Centrul canonic al literaturii romane devine Levantul, apreciata drept sinteza epopeica a acestei literature. De departe, nu exista opera poetica, nici chiar Tiganiada, care sa se ridice la imaginarul exploziv, urias, de poezie pura, din Levantul. Daca e sa cautam un Shakespeare roman, acesta nu e de gasit in Eminescu, ci in Mircea Cartarescu” (cf. Eminescu si canonul occidental, p. 53).

…Ar parea ca asistam la un balci grotesc.. – in cel mai bun caz, la un carnaval, in care mastile se schimba, mereu, de nu mai poti fi sigur nici de propria ta identitate…Dar totul, toata acesta „masina infernala”, data pe mana „carturarilor” ticalosi, face parte dintr-un construct diabolic si extrem de sofisticat, a carui realizare a fost defalcata pe decenii si ani. Scopul, finalitatea acestui construct? De-constructia mentalului uman, DE-CONSTRUCTIA REPERELOR SACRAL-STABILE, INTRU ETERNITATE!!! – si dobandirea unor zombies, fara identitate.

Pentru ca atacurile diabolice se fac la temelia unui dat sacru: Neamul si Arheii Sai. In terminologie moderna si cam aproximativa: natiunea, nationalismul, Duhurile nationaliste (tot ce tine de „nationalism” – este in sensul dainuitor si constructiv, nu va speriati, va rog!). Lichidezi natiunea/Neamul, lichidezi si familia (alta reduta fundamental-umana, „contrata” cu pidosnicia…), lichidezi toti arheii si, mai cu seama, pe Arheul Neamului – deci, in fine, lichidezi Omul, fiinta Umano-Sacrala! „Intr-adevar, Eminescu simboliza arheul romanilor (…) Eminescu sesizase o situatie cu totul aberanta, in societatea romaneasca: natiunea profunda era tratata ca < >, batjocorita de o oligarhie care nu-si cunostea decat maruntele interese de grup, intr-o coruptie generalizata”.

Mai mult, Eminescu aduce cu sine si conceptul de Ortodoxie Crestina – asa cum bine pune in discutie Theodor Codreanu crestinismul eminescian – “contrandu-l”, pe buna dreptate, pe Razvan Codrescu, care afirma: “Eminescu n-a fost un Sfant, ci un Geniu”. Da, nu orice Geniu e Sfant, dar orice Sfant este Geniu! Si, prin modul cum a modelat Logos-ul Romanesc, prin martiriul sau pentru Adevar, Eminescu, chiar daca n-are nevoie de niciun “calendar”, este un Mare Spirit/DUH Tutelar al Neamului Romanesc! Dimpreuna cu Voievozii Martiri…Este un Creator-Demiurg de Logos-Neam, un Martir, un Aparator al Adevarului-Hristos – deci este un Mare Spirit/DUH al Dreptei Cai – ceea ce, evident, se traduce, de catre spirite ceva mai putin “intepenite” (deci, de Spirite cu adevarat ORTODOXE, nu doar formalisto-structuraliste…sau, cum sugereaza Theodor Codreanu: marxiste!: “Nu cumva rezultatul are ceva din incercarea ideologiei marxist-leniniste de a izola numai samanta < > depistata in cateva texte ale poetului si de a oculta restul?”) decat cel al dlui Razvan Codrescu, drept “INALT DUH AL ORTODOXIEI” .

…Ne oprim aici, cu prezentarea sistemului ideatic al cartii, cu analiza si comentariile.

Cartea lui Theodor Codreanu este atat de densa si atat de trepidanta, in expunerea sa ideatica, in seducatorul “teatru al ideilor” (dar in sens major, revelatoriu de Adevar Curat, de Necontestat!) – incat se citeste pe nerasuflate. Mai ramane, insa, lucrul cel mai important si singurul folositor, dintr-o/pentru o carte (de acest calibru de Duh) citita: cititorii sa n-o azvarle, intr-un ungher, cascand plictisiti, dupa lecturare, intrebandu-se ce film sa mai vada la TV, ce e-mail-uri mai au de verificat, ori ce serial vor fi pierdut, din pricina timpul “ravasit” cu aceasta carte (unica, in felul ei: nu s-a mai scris, din 1989 incoace, mai “pe sleau” si mai sistematic, mai colocvial-convingator – despre imensele primejdii, despre rapele si prapastiile fara fund, pe langa care trecem, zi de zi – din ce in ce mai inconstienti, ca hipnotizati, cu ochii inchisi…).

Aceasta carte ar putea “ridica (voievodal!) puricii la nivel de movile-munti”, dar numai daca cititorii isi vor pune intrebarea, in modul cel mai serios: “Ce vor sa zica vorbele imnului pasoptist, devenit, acum, Imnul nostru de Neam?!”

Fara cititori “desteptati”, aceasta carte, cu toata valoarea ei ideatic-informativa de exceptie, va avea aceeasi soarta cu a oricarei alte terfeloage, din “revoluta”, “anacronica” – de multi, prea multi ochi parasita – “Galaxie Gutenberg”…

…Si as mai indrazni sa afirm ceva: aceasta carte ar putea sa se constituie (numai sa existe vointa… – nu politica, ci de OAMENI ADEVARATI, INSETATI DE ADEVARUL FIINTARII LOR PE TERRA! – o prima pagina la dosarul procesului, de data aceasta, autentic, al comunismului…!!!

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]