Craciunul si anul nou sunt, prin traditie, ocazii bune de meditatie, bilant si prefigurare a viitorului. In 2012 s-au inregistrat grave reculuri ale democratiei in Romania si nu doar. Ce ne asteapta de acum incolo? Din unghiul ultimelor 12 luni, viitorul nu mi se pare prilej de exuberanta. Recapituland evenimentele politice ale anului 2012, si indeosebi rasturnarile electorale, cu succesele stangii in Franta si in SUA, a USL in Romania si a islamistilor in tarile cuprinse, in 2011, de febra revolutiilor arabe, nu vad ce anume ar putea alimenta optimismul. Extrem de ingrijoratoare par, in special, pe langa continuarea masacrului sirian, gravele reculuri democratice asa cum s-au oglindit ele in evenimentele din Romania si Egipt, tari de interes strategic pentru aliantele occidentale din care au facut sau mai fac parte.

In ambele tari principiile statului de drept, cu tot cu presa si justitii independente, aflate la adapost de ingerinte politice, au suferit un esec serios.

In Romania, din pricina loviturii de stat din vara acestui an. In Egipt, din cauza capacitatii fortelor islamiste de a impune o constitutie fundamentalista care va pune probabil pe butuci statul de drept si democratia.

Un cititor din SUA mi-a replicat recent la un articol pe care l-am semnat pe acest subiect, reliefand ca „Egiptul trece azi prin ceea ce a trecut Iranul in 1978-1979: O patura subtire de ‘telectuali pro-occidentali s-a sinucis cu abnegatie, rasturnand regimul autoritar al sahului. Care regim (asemeni celui al lui Mubarak) avea, desigur, nenumarate defecte si lipsuri, dar era fara nici o indoiala de preferat islamismului feroce.

Corespondentul nostru imi mai scrie: “Atat sahul cat si Mubarak erau niste tirani, daca e sa-i judecam dupa canoanele democratiei vestice. Insa ambele dictaturi au aparat in mod consecvent si indarjit firavele varfuri civilizate ale societatilor lor. Le-au aparat cum au putut de furia turbata a propriilor popoare scufundate intr-un ev mediu intunecat. In plus, ambele regimuri au fost mereu pro-occidentale si au facut eforturi sincere de luminare si ridicare a propriilor popoare”.

Interesant, mai subliniaza cititorul nostru, “e faptul ca atat in Egipt cat si in Iran revolta impotriva tiranului civilizator a fost inceputa tocmai de cei pe care acesta se straduia sa-i protejeze. De fiecare data barbosii isterici si furibunzi apar pe scena ceva mai tarziu doar pentru a confisca cu gratie (si aproape fara efort) “revolutia”. In ambele cazuri Occidentul a aplaudat cu o bucurie senila instaurarea raului cel mare, lichidarea necrutatoare a propriilor aliati si instaurarea tiraniei intunecate si brutale a mulahilor cu creierasii cat nuca…”

Nu pot decat sa fiu, in esenta, de acord cu majoritatea acestor observatii. Inclusiv cu uimirea, materializata in intrebarea: „oare e atat de greu sa inveti din lectiile trecutului?!”

E, in mod evident, destul de greu. Ma despart de interlocutorul meu intre altele in aprecierea caracterului, in opinia mea sinistru, al oricarei dictaturi, oricat de “luminate”. Ma mai despart radical de el si in evaluarea gradului de inteligenta al fortelor care au profitat de asa-zisa “primavara araba”, confiscand revolutia si sperantele de libertate si democratie spre a le converti intr-o fioros de glaciala iarna islamista.

E vadit ca aceste forte s-au pregatit indelung si n-au ratat accesul la carma odata ce li s-a oferit ocazia. Fratiile musulmane si alte grupari islamiste radicale au fost de altfel singurele formatiuni dispunand de o organizare demna de a fi luata in seama.

Si in aceasta privinta occidentul a dormit in post, omitand sa ia in serios pericolele si sa lucreze in vederea crearii unor structuri apte sa preia puterea dupa prabusirea tiraniilor „luminate” de la Cairo si Tunis, ori a dictaturii pompieristice a lui Gaddafi, in Libia.

Erori grave s-au comis si in abordarea problemelor romanesti. Prea putini analisti apuseni au prevazut evenimentele din cursul verii, prea putini politicieni occidentali au recunoscut din vreme riscurile planand asupra democratiei dambovitene.

A revenit Comisiei de la Venetia trista sarcina sa constate, tardiv, dupa alegerile din decembrie 2012, comiterea in serie a unor grave incalcari constitutionale, care ar fi fost, in fapt, previzibile. In context, occidentalii ar fi trebuit sa se alarmeze si sa treaca la fapte din vremea guvernului Tariceanu care, dupa aderarea la UE, si-a tradat promisiunile electorale, punand capat reformelor.

Din pacate nici NATO nici UE nu dispun nici de vointa suficienta si nici de mecanismele necesare depistarii din vreme si rectificarii unor derapaje anti-democratice de felul celor care au avut loc in Ungaria si Romania.

La acest capitol, ambele aliante, care nu sunt doar coalitii strategice, economice si militare, ci si, esentialmente, comunitati de valori, tatoneaza si nu si-au gasit inca formula optima de a replica antidemocratilor.

Ambele aliante au carente si restante dureroase care le-ar putea afecta serios credibilitatea si integritatea. N-ar fi exclus sa le distruga in cazul in care nu le vor elimina rapid. Dar e greu de crezut ca vor putea veni de hac in 2013 unei crize care, departe de a fi doar una economica, a devenit de mult, pentru a parafraza titlul unei carti semnate de Ralf Dahrendorf, si una a democratiei.

Sursa: Deutsche Welle

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]