Halpert Moi, Domine!
Sotii Halpert de la Adevarul Holding si-au dat demisia in cascada incepand de aseara si continuand azi dimineata. Adrian Halpert era, din noiembrie 2006, director editorial la Adevarul Holding iar Adriana (ce coincidenta metafizica!) Halpert, redactor-sef la Forbes Romania. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu “fenomenul” Halpert se impune precizarea ca familia cu acest nume reprezinta relicvele unei vechi generatii de asa-zisi ziaristi, emanate din pilele si relatiile pe care au stiut sa si le faca in cercul neokominternistilor media. In consecinta, si oamenii promovati de ei mot, in functii de conducere, au fost alesi pe spranceana dupa chipul si asemanarea lor, fapt care a condus, in timp la o amortire generalizata, la o letargie, la o incremenire in proiect si la o acuta lipsa de orizont in trustul mogulului Dinu. Rezistenta lor la schimbare, cuantificata facil daca avem in vedere “victoriile” repurtate pe piata media(in ciuda infuziilor descreierate de resurse financiare si umane) a publicatiilor pastorite de domnul Patriciu a aruncat in derizoriu eforturile celor cativa profesionisti care s-au aciuat, in lipsa aletrnativelor, prin redactiile mogulului.

In concluzie, lipsa de anvergura intelectuala si morala a celor doi “demisionari”, care, pur si simplu si-au atins limitele si si-au epuizat resursele in conditii de criza, a transformat trustul lui Patriciu intr-o casa de toleranta populata cu multe cocote media de luxe. Singurii care stau pe ghimpi acum sunt bietii redactori, multi dintre ei adevarati cai de povara eficienti, care stiu ca orice schimbare este un factor de risc in lumea asta deja plina de schimbari.

Ramane totusi intrebarea: care sa fi fost mobilul crimei?! Sa fie vorba de un insight tardiv al mogulului sau doar de o mica noapte a cutitelor lungi?! Sa fi simtit, cumva, mogulul adierea slaba a schimbarii de mentalitate in presa romaneasca?! Nu, stim; insa, noi ne cam indoim. Ne indoim rau. Nu de alta, dar presa, care este o meserie grea, se mai face si cu oameni…si asertiunea asta se refera si(mai ales) la sefi…We’ll see…

Cateva repere pentru neofiti:

Trustul Adevărul, controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu, are în portofoliu cotidianele Adevărul, Adevărul de seară, tabloidul Click!, revistele OK!, Dilema veche, Dilemateca, Foreign Policy Romania, precum şi cotidianul Blik din Ucraina, colecţiile de carte de lux Adevărul, dar şi un număr mare de suplimente şi produse complementare.

Divizia internaţională a grupului mai cuprinde redacţii în Spania şi Italia, înfiinţate în 2007. Totodată, Adevărul Holding editează Forbes România. Recent, Adevărul Holding a cumpărat şi revista Tango.

Iata, mai jos, si tanguioasul cantec de lebada al domnului Halpert. Enjoy!

“Dragi colegi,

M-am gandit mult inainte de a scrie aceste randuri. Daca au vreun rost… Daca mai conteza pentru cineva. Mi-am dat seama ca le datorez o explicatie oamenilor cu care am lucrat in ultimii patru ani. Celor 50 de jurnalisti care mi s-au alaturat in toamna lui 2006, celorlalti, care au venit pe parcurs, celor pe care i-am adus ulterior. Le-o datorez celor care au fost alaturi de mine si le-o datorez, in egala masura, si celor care ma contesta. Le-o datorez celor care m-au vazut ca, in ultimele luni, m-am izolat si nu am putut sa le explic de ce, pentru ca nu am putut sa-i mint in fata ca totul e frumos si bine.

In aceasta dimineata mi-am depus demisia. Nu mai pot ramane in Adevarul Holding. Nu mai pot ramane intr-un loc in al carui viitor nu mai cred. Nu mai vreau sa spun si sa fac lucruri in care nu cred. Viata e mult prea scurta – imi spunea aseara un prieten si are mare dreptate – ca sa ti-o irosesti in razboaie marunte, in confllicte cu oameni marunti. Dupa 19 ani de presa la cel mai inalt nivel, a sosit momentul sa trag linie. In meseria asta, daca nu pui tot sufletul in ceea ce faci, daca nu mai crezi in viitor, mai bine o lasi balta si o iei de la capat.

Imi amintesc de momentul in care, in octombrie 2006, am pasit pentru prima oara in Adevarul Holding. De fapt, impropriu spus Holding. Era, atunci, in camerele intunecoase si mirosind a vechi din Casa Presei Libere, un ziar Adevarul care tragea sa moara, care nu mai vindea nici 4.000 de exemplare la chioscurile de presa. Mai era, doar intr-un sfert din parterul sediului de azi, un ziar pe nume “Averea”, cu vreo 20.000 de exemplare vandute, cu vreo 40 de oameni inghesuiti pe un hol fara lumina naturala, care lucrau la niste calculatoare antice si care se furisau pe langa pereti atunci cand aparea “patronul”… De acolo si pana la ceea ce este astazi este déjà istorie.

Ar fi redundant sa ma apuc sa enumar locurile intai pe care le ocupa astazi diferitele publicatii pentru care lucrati. O sa aud iarasi de zecile de milioane de euro investiti de Dinu Patriciu! E adevarat. Au avut un rol covarsitor si pentru asta ii multumesc. Fara acele milioane nu s-ar fi putut. S-a cumparat cota de piata!, ar zice un cunoscut de-al meu si de-al vostru.

Asa e! Cunoaste cineva o alta reteta de crestere rapida decat aceea de a investi sustinut, de a combina investitiile cu un management profesionist si cu o echipa editorial inspirata? Eu, nu! Ceea ce s-a intamplat la Adevarul Holding in ultimii patru ani este unic in presa romana si, probabil, nu numai. Dar, cum din pacate se intampla de obicei, exact in momentul in care masa a fost intinsa, bucatele aduse, iar roadele trebuiau culese, a sosit o echipa de barbari care s-a instapanit peste festin uracandu-se cu picioarele pe mese si indesandu-si bucatele in gurile flamande cu maini unsuroase… Nu vreau sa-i jignesc pe toti cei sositi in companie in ultimele sase luni. Departe de mine acest gand. Multi dintre ei sunt oameni de isprava. Cei la care ma refer se stiu ei bine…

Asta n-ar fi o problema pana la urma. E treaba sefului de carciuma ce face cu mesele sale (apropos, i-am spus unui domn, prin aprilie anul acesta, ca el nu e sef de sala, iar noi, jurnalistii, nu suntem chelneri ca sa ne comande ce vrea el; n-a inteles si nu va intelege niciodata, pentru ca e format in mentalitatea de sef de sala). Adevarata problema este ca meseria noastra nu mai este respectata in aceasta companie. Ca jurnalistul a ajuns aici pe ultima treapta o falsei evolutii din trust. Iar daca voi puteti accepta acest lucru, daca puteti trai impacati cu el, eu nu pot.

Imi pare rau ca am plecat de la Ringier Romania. Imi pare rau acum ca am convins atunci 50 de oameni sa ma urmeze. Imi pare rau, pentru ca daca as fi stiut ca promisiunile si angajamentele patronului vor dura doar trei ani si jumatate, nu as fi facut acel pas si nu le-as fi dat vietile peste cap. Si, poate, istoria presei din Romania s-ar fi scris altfel din 2006 si pana acum. Cine stie?

Ma doare sufletul sa vad cat de jos a ajuns presa din Romania si nici nu vreau sa ma gandesc cat de mult mai poate cobori. Nu vreau sa va impartasesc aici cate lucruri revoltatoare am aflat in ultimii ani si cum se fac jocurile. Nu e nici locul, nici momentul. Oricum, sunt convins ca ma voi intalni cu multi dintre voi in viitorul vietii mele profesionale, pentru ca las in urma unii dintre cei mai buni oameni din presa romaneasca. Ca sa ma intelegeti mai bine, va spun doar doua lucruri:

1. La 1 aprilie 2010, scrisoarea lui Razvan Corneteanu catre fostii sai colegi mi s-a parut violenta, exagerata si nedreapta. Cu durere va spun ca a avut dreptate… Recititi-o. E inca pe Intranet. Din pacate, as mai putea adauga capitole intregi la acea scrisoare…

2. Nu l-am simpatizat pe Traian Basescu niciodata. Am fost, intotdeauna, critic in editorialele mele fata de persoana presedintelui. Paradoxal, acum ii dau dreptate in multe chestiuni legate de presa. Dupa ce vezi, traiesti si auzi anumite lucruri, ti-e greu sa mai cosmetizezi adevarul. Dar despre asta, altadata…

Nu vreau sa devin patetic, asa ca ma pregatesc sa inchei. Sunt trist pentru ca las in urma buni prieteni, buni colegi, profesionisti adevarati, dar si colegi cu care nu m-am simpatizat, dar ne-am respectat. Nu vreau sa dau niciun nume, pentru ca nu ar avea niciun rost…

Mi-as dori sa va spun sa stati linistiti. Mi-as dori sa va spun ca va fi bine. Mi-as dori sa va spun ca veti fi respectati, ca veti fi apreciati. Mi-as dori sa va spun ca toate lucrurile se vor aranja de la sine. Mi-as dori sa va spun ca va las pe maini bune. Mi-as dori sa va spun ca veti fi cantariti in functie de performante, de pricepere, de corectitudine, de valoare morala. Din pacate, nu pot! Mi-as dori sa va spun ca vor veni vremuri mai bune. Din pacate, stiu bine ca vor veni vremuri mai proaste!

Credeti ca e intamplator faptul ca toate produsele AdH, fara exceptie, cad incepand cu luna aprilie a acestui an? Credeti ca este intamplator acest declin, pe linie? Vi se vor spune vorbe mestesugite. Despre viziune, despre misiune, despre un viitor stralucit. Se va arunca, ca intotdeauna, cu noroi catre cei care pleaca. Nimic nou sub soare! Din pacate insa pentru artizanii blabla-ului, matematica inseamna cifre. Cifre seci, fara loc de intors. Uitati-va pe rezultate. Ele vorbesc mai mult decat o mie de cuvinte!

Unii dintre voi se intreaba ce voi face? Nu stiu. Deocamdata, vreau sa ma odihnesc, sa-mi trag sufletul si sa mananc o suta de lamai in incercarea de a indeparta sila ce ma incearca. Merit o scurta pauza dupa 19 ani profesionali nebuni, nebuni, nebuni. Apoi, o voi lua de la capat. Pe forte proprii. Cu ce stiu si cu ceea ce am invatat. Asa cum am facut intotdeauna. Pentru ca tata n-a avut niciodata firme la care sa ma angajeze…

Nu va faceti griji. Sunt convins de faptul ca, asa cum va spuneam mai sus, cu multi dintre voi ma voi revedea. Sunt sigur ca va iesi soarele si pe strada presei. Asa ca va spun doar “La revedere”.

Adrian Halpert
Director editorial demisionar Adevarul Holding
9 noiembrie 2010″

Pam..pam…

UPDATE:

Scriem aceste raandurri cu maini tremurande; deja avem palpitatii…Se pare ca “omul” doamnei Halpert :), un anume Alex Revega, Mare Art Director la Forbes, cu un ordin de marime mai tanar decat Domnia Sa, pentru ca asa e trendy, este sapat under-cover ca sa fie scos din radacina. S-au pus astia rau de toto pe cocotele de luxe…Bietul Revega va fi lovit in moalele capului, fara sa stie de unde vine, de unu’ Marcel care va pica in redactie tocmai de la scularia ZF. Se pare ca sangele bolnav din corpul muribund al trustului lui Dinu (care are un ied-n.r.) va fi fi eliminat treptat printr-o transfuzie de blood viguros de la ZF…hai, ca suna deja a bardul Paunescu…

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Art. 30 / (2) Cenzura de orice fel este interzisă. – Constitutia Romaniei Consiliul National al Audiovizualului (CNA) analizeaza maine, intr-o sedinta speciala, cazul cenzurii fara precedent de la TVR, unde directorul interimar Stelian Tanase a intrerupt transmisia emisiunii “Mostenirea Clandestina” pe TVR International, in urma cu aproape 20 de zile, vineri, 7 februarie a.c., […]

Dupa cum era usor de anticipat, “eutansia” nu se va termina in Romania odata cu bietii caini maidanezi. Tocmai a inceput eutanasierea copiilor!! Mai precis a fetitelor…Dupa ce tocmai au rezolvat cainii maidanezi, Realitatea TV a trecut acum la sterilizarea si eutanasierea fetitelor de 11 ani! De data asta, cu un mic ajutor din partea […]

Nu-i asa ca sunteti copii mari, educati si cu un IQ rezonabil, calitati care nu va mai permit sa credeti in “coincidente”?!! Ce-ati zice daca ati afla ca, exact cu patru zile inainte de “tragedia” Ionut, in plin clocot al scandalului Rosia Montana, baietii si fetele de la PNL discutau(n-o sa ghiciti!) despre cainii maidanezi?!!(FOTO) […]

UP-DATE IN PROGRESS…

Marius Serban Romania a devenit, mai mult ca niciodata, un spatiu suprarealist. Dadaist. Cred ca este, in acest moment, singura tara din lume in care uciderea cu sange rece a copiilor si violul sunt pe deplin accepate, ba chiar incurajate cu blandete, daca avem in vedere lipsa de reactie a concetatenilor nostri fata de aceste […]