Dan Tudor Enescu
Conflictul, indiferent daca se produce in sfera socialului, intre doua sisteme filosofice sau curente artistice, trebuie privit dintr-o dubla perspectiva. In primul rind, confruntarea este rezultatul acumularii de tensiuni intre doua entitati bine conturate, cu o acuta constiinta de sine, sau dotate cu o intuitie valida; este evident ca radacina conflictului se rezuma, de fapt, la diferentele dintre mine si altul care-mi limiteaza expansiunea naturala a Eu-lui, la eternul conflict intre propriul Eu si un Supraeu strain care incearca sa se impuna. In sfera ideilor sau a curentelor artistice (care pot fi simplificate pina la nivelul unor idei) lucrurile nu se prezinta diferit. De regula, dincolo de miza economica imediata, razboaiele sint declansate de incompatibilitatea a doua doctrine politice, a viziunilor diferite si ireconciliabile asupra lumii.

Fiecare combatant crede, in acest caz, ca ideile sale, provenite din unicitatea sa genetica si cultivate intr-un incubator cultural unde persoana respectiva s-a format, sint juste; astfel, el va lupta cu disperare sa-si impuna ideile (sa-si conserve propria identitate) considerind modul de gindire al opozantilor periculos pentru insasi integritatea sa psihica sau chiar fizica.

Cel de-al doilea scenariu cu privire la conflictul dintre doua sisteme de idei diferite ia in consideratie perimarea unui anumit sistem care se cere a fi inlocuit. In acest caz, date fiind evolutiile firesti (psihoindividuale, sociale, culturale, etc), un anumit sistem ajunge in situatia de a fi golit de semnificatiile pe care le-a avut la un moment dat, functionind doar din inertie. Evident, cei care-i stimuleaza inertia nu vor accepta prea usor sa-si ucida propriul copil (sau pe mama care i-a hranit si i-a dezvoltat), motiv pentru care conflictul este inevitabil.

Odata ce este perceputa”gaunosenia” unei idei, sistem politic, curent artistic, este doar o chestiune de timp pina va fi inlaturat; continuind acest rationament este evident ca cele mai longevive sisteme sint acelea care sufera transformari (chiar daca nu neaparat de fond), eliberind astfel, din cind in cind, o serie de tensiuni. La polul opus se afla sistemele rigide, intransigente, a caror disparitie este adesea violenta.

Pentru a evidential mai clar o parte a resorturilor conflictului este interesant de trecut in revista citeva observatii cu privire la legile creatiei formulate de Stefan Odobleja In Psihologia consonantista.

Procesul creatiei, cu produsele sale – noile idei si abordari a realitatii este cel mai susceptibil in a fi indicat drept una dintre principalele surse ale conflictelor, sub rezerva ca, creatia inseamna, de fapt, evolutie, strins legata de pattern-ul uman.

“Pentru a crea sint necesare o buna memorie, cunostinte vaste, cunostinte enciclopedice…..Creatia stiintifica, filosofica, artistica sau tehnica, cere, in primul rind, punerea la curent cu actualitatea, cu ceea ce este deja dobindit, cunoscut, exprimat sau inventat, cere epuizarea asimilarii a tot ceea ce s-a produs in domeniul respectiv”.

Asadar, pentru a face “un pas” original este necesara cunoasterea intima a ceea ce a fost produs inainte, golirea de sens a sistemului care urmeaza a fi contestat.

“Pentru a crea trebuie simtit – Marile idei vin din inima (Vauvenargues). Orice sentiment poate servi ca model incitant la creatie –unele imping direct in acest sens, altele intr-o maniera indirecta si ocolita”. Potrivit acestei idei se poate trage concluzia ca unii artisti (marii deschizatori de drumuri) au intuitii mai originale decit altii care s-au cantonat intr-un anumit stil sin u mai pot evolua decit in limitele impuse de acesta. Consecutiv acestei idei se trage usor concluzia ca marile revolutii sint realizate de oameni tineri (sata daca nu se produce un insight spectaculos la virste mai inaintate) care nu au avut ocazia (sau nu au vrut) sa cunoasca intim “regulile” instituite la un moment dat.

“Sa aspiram, sa invidiem, sa dorim, sa alergam dupa ce este mai bun. Sa urmarim un ideal, indiferent care (bogatia, confortul, reputatia, Gloria, situatia sociala, premii, etc)”. Asadar, nu toate marile schimbari au neaparat la origine constientizarea detasata si senina ca un sistem este deposit. Cel mai adesea, acestea sint tumultoase, sustinute puternic de sentimente tipic umane care asigura bagajul energetic pe care-l presupun aceste schimbari.

“Inainte de a porni la drum, inima trebuie dotata cu o mare provizie de sperante si ambitii, iar capul trebuie umplut cu iluzii pentru a putea rezista in proiectele noastre deoarece drumul este intodeauna mai lung si mai greu decit s-a scontat la plecare”.

In continuare, in Psihologia consonatista este schitat portretul unui “demolator de sisteme” fiindu-ne pusa in vedere o adevarata reteta pentru atingerea unui atare obiectiv: “Sa evitam scepticismul, sa cultivam optimismul. Stiinta, filosofia, arta, nu sint deloc epuizate: totdeuna exista descoperiri de facut. Fiecare trebuie sa spere ca el va avea sansa cea buna. In fiecare fapt nou trebuie presupus un mare adevar”.

In concluzie, nu este suficient ca un ierbivor din cireada sa fie bolnav si “accesibil”; este nevoie, in acelasi timp, si de canini puternici, exersati pentru a sfisia. “Se va cultiva orgoliul intellectual si mindria originalitatii proprii. A se mindri cu orice prostie ce se iveste in cap. Sa se stie, de altfel, ca toate adevarurile au trecut prin faza de prostie: nu exista un mijloc de a produce, dintr-o data, adevaruri perfecte….Pentru a crea este necesar sa fii indraznet si curajos; san u ne temem de absurd, dimpotriva, sa-l cautam si sa ne familiarizam cu el. Sa abolim in noi teama de absurd….”

Urmarind acest rationament, nu poate fi prea greu sa devii un “contestatar profesionist”, sau, daca esti putin dotat cu har, chiar un vizionar. “Sa cultivam dispretul fata de trecut, dispretul traditiei si a clasicului. Sa facem “tabula rasa”: sa incepem ca si cum stiinta si arta nu s-ar fi nascut inca. Sa combatem totul, sa criticam totul, sa contrazicem sis a distrugem totul. Sa refacem si sa modificam totul….”

In timpul lecturii san e indoim de toti si de toate. Sa ne indoim de toate adevarurile anterioare; sa ne indoim de tot de s-a scris sau s-a spus in problema respective. Sa citim in spirit criti, dificil si neincrezator”. In plus, un contestatar, un deschizator de drumuri trebuie sa aiba puterea de a-si privi cu un ochi critic maestrii, dincolo de simplele divergente de opinie.

“Sa evitam idolatrizarea maestrilor si a predecesorilor. Sa clasam autorii dupa ideile lor, mai curind decit ideile dupa autorii lor. Sa manipulam idei pure. Sa nu jonglam cu opiniile contradictorii ale diferitilor autori.”

In conluzie, poate fi ridicata problema daca sursa conflictului trebuie regasita, mai ales, in lipsa de sens a unui sistem care s-a autoconsumat si trebuie inlocuit pentru ca nu se mai preteaza noilor realitati sau, dimpotriva, analiza ar trebui orientata spre orgoliul “demolatorilor de sisteme” care isi propun sa vada “altfel” lumea tocmai pentru a da satifactie unui Eu supradimensionat.

Bibliografie: Stefan Odobleja – Psihologia consonantista

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]