Lloyd Blankfein, directorul sef al gigantului Goldman Sachs, companie ce a atras atentia mass-media datorita bonusurilor uriase pe care le acorda angajatilor, a afirmat intr-un interviu ca bancile indeplinesc un scop social si fac “lucrarea lui Dumnezeu”, scrie Reuters. Blankfein a declarat ca profiturile mari ale bancilor semnaleaza redresarea economiei mondiale. “Noi ajutam companiile sa creasca facilitandu-le acumularea de capital. Companiile in crestere genereaza bunastare. La randul sau, acest fapt le permite oamenilor sa aiba locuri de munca ce genereaza tot mai mult venit. Avem un scop social.”, afirma directorul Goldman Sachs. Gigantul de pe Wall Street a raportat venituri de peste 3 miliarde de dolari in al treilea sfert al anului si isi propune sa distribuie angajatilor prime cumulate de peste 20 de miliarde de dolari la sfarsit de an.

Iata si ce putem citi in articolul I’m doing ‘God’s work’. Meet Mr Goldman Sachs

O intalnire cu cei de la Goldman Sachs, dupa cum ne asteptam deja, nu putea avea loc decat intr-un loc care nu denota deloc a fi sediul unde “se gasesc banii, toti banii”, deoarece acest loc este atat de secret incat nici cladirea nu indica ca ar fi sediul unde se intalnesc unii dintre cei mai mari “afaceristi” ai Wall Street, bineinteles pentru jurnalisti insa secretomania se justifica avand in vedere importanta intalnirilor, cat si pentru agentul de paza care nu ofera destule detalii la adresa la care lucreaza, Strada Broad Streed nr.85, New York, NY 10004.

Pe scurt, e locul “unde se ‘fac’ banii”, cea mai ‘buna’ masina a capitalismului creata vreodata, unii spunand ca e “o putere politica mai mare decat a guvernelor”. Sa nu discutam aiurea despre banii pe care ii castiga acesti oameni, unii dintre ei castigand mai mult decat tari intregi. Active de 1 trilion de $, profituri de miliarde, salarii medii de 700.000 $ pe an sau peste. Acesta este sediul Goldman Sachs.

Problemele ivite in sectorul bancar insa au inceput sa ii scoata la lumina pe acesti intreprinzatori, iar Goldman Sachs se pare ca este prima tinta a vinovatilor cu ai sai “baroni de cauciuc, vandali economici, vulturi capitalisti”. Notam insa ca in ultimul trimestru profiturile inregistrate au fost de 3,2 miliarde dolari, in contrast mare cu ce s-a intamplat cu locurile de munca ale oamenilor obisnuiti in 2009.

Nici in magazine nu sunt priviti bine, nici de criticii sistemului cum sunt Michael Moore care ii parodia in documentarul sau despre capitalism “Capitalism: A Love Story”.

Sa spunem ca din cauza “afacerilor” cu active toxice sau alte instrumente financiare dubioase s-a prabusit toata economia ar fi de prisos acum cand, spune chiar autorul interviului, li s-a dat o sansa sa se apere impotriva acuzatiilor.

“Aha! Ne-ati prins planuind conspiratii in timp real“, a spus Lloyd Blankfein desprinzandu-se dintr-un grup de directori executivi. Blankfein, in virsta de 55 ani este Presedinte si director executiv sef in cadrul firmei. Desi pentru Wall Street poate el este privit ca “Zeul Soare” din cauza “furtunii economice” nu prea mai face fata reclamei.

Din fericire pentru el, este un vinzator foarte bun. Discursul lui incepe cu putina umilinta, recunoscand ca actiunile bancherilor au enervat multa lume, ba chiar au innebunit pe unii. Firma G si-a jucat rolul ei in “topirea” care a ruinat sistemul financiar. Ca toate bancile au iesit in pierdere si au terminat prin a lua bani de la Washington. “Stiu ca daca mi-as taia venele, oameni ar aclama” spune el, dar apoi incepe sa argumenteze cazul sistemul bancar modern.

“Suntem foarte importanti pentru ca ajutam companiile sa creasca prin cresterea capitalului. Companii care cresc creaza bogatie ceea ce permite oamenilor sa aiba locuri de munca, care creaza mai multa crestere si mai multa bogatie. E un cerc virtuos”. Pina la acest punct face o afirmatie indrazneata “Avem un scop social”, insa multi oameni i-ar spune unde sa isi introduca acest “scop”, daca intelegeti ce vrea sa spuna autorul, mai ales din cauza ca si-au pierdut mult mai mult decat “scopul” in sine, ci siguranta zilei de maine.

Desi el insusi are un salariu la care noi nici nu visam – 68 mil. $ doar in 2007, record pentru orice CEO al Wall Street, ca sa nu adaugam averea de 500 $ din activele Goldman Sachs – el insista in continuare ca e un tip onest.

Unde s-au evaporat acuzatiile? Desi au adus intreaga economie in colaps ei tot fac profituri de 3,4 miliarde dolari $ doar in al doilea trimestru spre exemplu. Dar cu alte banci iesite din piata se justifica imediat, cu o banca precum Merrill Lynch care a mai ramas doar o umbra a ce era odata, si cu Citigroup si UBS “batranele” se pare ca “felia” cea mai mare a ramas firmei Goldman Sachs. Motivul: “Noi nu am gresit ca ceilalti. Avem o oarecare stabilitate asa ca acum avem un ulcior mai mare in care sa ne ‘usuram’ “, cam asa se explica salariile de 20 miliarde in salarii si bonusuri pusi deoparte, (dar nu din banii lor, binenteles).

Chiar si George Soros spunea ca profiturile acestor banci sunt “cadouri ascunse” ale guvernului.

Sume de bani uriase cheltuite de la oameni – 90 miliarde $ infuzie din banii populatiei – dar el refuza in continuare orice sugestie ca Goldman a avut nevoie de ei, ci dimpotriva ia si returnat cu profit de 23 %, deci totul s-a rezolvat, iar Goldman s-a transformat din banca de investitii simpla in detinatoare de banci, stricand astfel traditia de 80 de ani a Federal Reserve chiar in momentul de virf al crizei economice. Piata si-a pierdut increderea in Comisia de Securitate si Schimb dupa caderea Bear Stearns si Lehman Brothers, increderea ca bancile de investitii vor fi supervizate.

Totusi nici un angajat nu poate nega ajutorul guvernului dat bancii Goldman Sachs, ajutor de aproximativ 12 trilioane $. Si Blankfein declara ca ar trebui sa sarbatorim succesul bancii, nu sa-l condamnam. “Sistemul finaciar ne-a adus in criza si tot el ne va scoate din ea”.

Mai spune Blanfein ceva bizar: “Examinand practicile noastre veti vedea o corelare completa pe parcursul istoriei privind remuneratia pe baza de performante pe termen lung. Altii nu au facut bani si tot au platit bonusuri mari. Unii nu mai sunt prin preajma. Oare de ce?”.

Lucian Bebchuk, profesor de drept, economie si finante la Harvard spune: “Astazi e mai usor pentru banci sa isi protejeze angajatii de eventuale probleme ce se ivesc. Oportunitatile din afara sunt mai putin atractive acum decat in 2007.”

David Hare precizeaza ca e “santaj” sa spui ca nu exista o redresare decat cu ajutorul bancilor, adica sa-i lasi sa scape cu ce au facut si sa isi plateasca in continuare squillioane de $ lor insusi. Cam la fel a fost in cazul minerilor in 1970, numai ca acum acea uniune a minerilor este pe Wall Street.

Bancherii nu sunt mineri insa “Trebuie sa iti spun niste noutati” remarca el. “Daca sistemul financiar cade, afacerea noastra cade si, crede-ma, si a ta si a oricui altcuiva cade, deasemenea.”

Nici vorba de regrete in cele spuse de Dl Blankfein. Altii, precum Andrew Ross Sorkin, ziarist la New York Times argumenteaza ca publicul “nu poate alerga dupa doi iepuri”. La momentul de virf al crizei anul trecut el isi aminteste “multi sperau ca Goldman si restul Wall Street sa se salveze ca sa nu se prabuseasca totul. Dar acum cand bancile au fost redresate se pare ca dorim sa le vedem din nou cazute.”

Traseul banilor pina la GS este tesut in insasi complexitatea excrocheriilor financiare aducatoare de profit, cu suportul multor persoane din elita selecta de pe tot globul. Liz Beshel este una din persoanele angajate direct de pe bancile Facultatii de Afaceri Harvard, absolventa a unui MBA la Universitatea Columbia. Prin biroul ei trec toate datele legate de afacerile derulate la GS. De aceea GS apeleaza mereu la cei mai talentati oameni pentru a-si “pastra” in maini sigure situatiile financiare. Beshel apreciaza la aproximativ 162 miliarde $ toata afacerea firmei GS. Datorita oamenilor de acest profesionalism firma nu numai ca are atati bani dar reuseste si sa-i pastreze.

Se stia dinainte cu un an ca sectorul imprumuturilor ipotecare, care a fost bomba cu ceas a crizei economice, era motivul pentru care au si dat faliment Lehman si Bearn Stears, “mariajele fortate” dintre Merrill Lynch cu Bank of America si HBOS cu Loyds, si care au facut RBS o gluma nationala. Cu un an inainte GS si-a redus expunerea pe sectorul ipotecar pentru a preveni informatiile cum ca acest sector se grabea cu pasi repezi spre faliment, asadar putem spune ca stiau ce o sa se intample. Au pierdut doar 1,7 miliarde $ in comparatie cu UBS care a pierdut 58 miliarde $. Pentru ei se numeste “timp de reactie” iar pentru ceilalti pierderi financiare si colaps.

A fi mai inteligent e un lucru, a fi un “Goldmanit” (lucrator la Goldman Sachs) presupune a munci mult mai mult decat un ‘urs’ obisnuit. Sarah Smith, de 50 ani, a parasit Anglia pentru a deveni contabil GS. “E o cultura 24/7″ spune ea. “Cand e nevoie de tine esti acolo. Daca e nevoie de tine si nu raspunzi la telefon, nu va mai fi nevoie mult timp de tine.”

Asadar acesti oameni muncesc uneori non-stop pentru firma lor, cu putine zile libere in timpul anului. Am putea spune “care concediu?”, dar si veteranii GS stiu cum a fost candva, cand ei insisi participau la multe intalniri de afaceri.

Dane Holmes, virsta 39 de ani, sef al biroului de relatii cu investitorii: “Sistemul ii inlatura din firma pe cei care nu joaca in echipa”, lucru valabil la toate nivelele ierarhice ale GS. Unii spun ca e mai mult un cult dar ca e doar un compliment. Unele practici au perfecta logica. Bonusurile spre exemplu sunt bazate pe performanta firmei per ansamblu.

Alte practici sunt odioase. Verificarea casutei vocale in fiecare dimineata, dupa amiaza si seara pentru ultimele update-uri operationale de la sefi. Binenteles “suferinta” vine cu bonusuri uriase, unii angajati primind chiar 1 milion $ sau mai mult in 2008. Un fost banker al GS ii declara “obsedati de bani, intotdeauna avand loc de mai mult”, o sete nesfarsita de inavutire. Blankfein poate insista cat vrea ca e onest, dar reuseste sa detina un apartament de 30 milioane $ in vestul Central Park si o casa de 6.500 m2 in cartierul Hampton, terenul de vara al elitelor. “Exista o paranoia adanca si constanta legata de tot ceea ce facem”, spune Sherwood.

Nesiguranta e strans legata in sistem. O simti inainte de a fi angajat. Majoritatea aplicantilor sunt intervievati de multe ori (20-30 ori) inainte de a li se face o oferta. Pentru Goldman Sachs oamenii inseamna bani. 3-5% din angajati (1500 oameni) sunt disponibilizati si inlocuiti in fiecare an, spune Richard Gnodde, in virsta de 49 ani, sef adjunct al agentiei GS din Londra, Europa.

A lua oameni de prima mana, sa-i faci sa se simta second hand si sa-i motivezi sa formeze echipe puternice care lucreaza mereu este important, fara indoiala, dar nu-i esentialul GS. Acest esential este abilitatea de a relationa, de a lega relatii. E cea mai mare retea de talente din lume. Oamenii sunt incurajati sa participe, sa faca toti banii de care au nevoie in anii timpuri si apoi sa mearga sa “faca binele”. Se pare ca pe cat ‘bine’ ajung sa faca pe atat de rau ajung sa se simta ceilalti. Mentinerea lor de obicei este aproximativ timp de 8 ani.

“Nu te inrolezi pentru pensionare”, spune unul din echipa. “Prinzi momentul ca sa faci bani apoi poti sa te cari”. Dar a face bine nu inseamna sa ajuti in clinica de ajutor SIDA in Kinshasa, inseamna sa obtii posturi cheie in trezorerii, banci centrale si actiuni la bursa prin toata lumea. Lista fostilor directori GS care au avut posturi cheie in administratia SUA este stupefianta.

Include aici: secretarul trezoreriei sub Bill Clinton (Robert Rubin); secretarul trezoreriei sub presedintele George Bush (Hank Paulson); presedintele si fostul director al Rezervelor Federale (Federal Reserve) New York (William Dudley si Stephen Friedman); seful echipei secretarului trezoreriei Timothy Geithner (Mark Patterson); seful echipei presedintelui Bush (Joshua Bolten); consultantul economic al secretarului de stat Hillary Clinton (Robert Hormats); directorul CFTC (Commodity Future Trading Commission (Gary Gensler); subsecretarul statului pentru economie, afaceri si agricultura sub presedintele Bush (Reuben Jeffery); fostii si actualii sefi ai Bursei de Actiuni din New York (Jhon Thain si Duncan Niederauer); ofiterul sef de operatiuni al Comisiei de securitate si schimb valutar (Adam Storch). Promotorul GS in Washington, Michael Paese, lucra inainte pentru Barney Frank, senatorul care prezideaza Comitetul de Servicii Financiare al Casei Albe.

Ca sa va dau de gandit imaginati-va ca Alistair Darling, cancelarul, si consultantii sai cheie, Mervyn King, guvernator al Bank of England, Xavier Rolet, sef al Bursei de Schimb din Londra, si Hector Sants, sef al Autoritatii Serviciilor Financiare, toti au lucrat la aceeasi firma inainte de a ajunge in guvern. Mica sa ne fie mirarea ca o alta porecla a Goldman Sachs e “Guvernul Sachs”. Asadar imixtiunea afacerilor in politica e mai mult decat evidenta. Interesele GS primeaza la nivel inalt.

In cartea sa “Prea Mare pentru Esec” (Too Big to Fail) Andrew Ross Sorkin mentioneaza ca predecesorul lui Blankfein, Paulson, a promis ca nu va discuta cu GS cand va deveni angajat al trezoreriei, dar in Iunie anul trecut s-a aflat in Moscova in acelasi timp ce directorii GS luau cina acolo cu Mihail Gorbaciov. Paulson a primit aprobarea sa se intalneasca cu fostii colegi la acest “eveniment social”. A facut acestora predictii cu privire la economia globala.

Directorii GS l-au intrebat de posibilitatea ca alta banca sa intre in faliment, precum Bear Stearns. Documente eliberate recent arata ca dupa cateva luni, in virful crizei cand Paulson lucra ca sa salveze AIG, numele lui Blankfein a aparut pe lista lui de apeluri telefonice de 24 ori in 6 zile. Bancile mari care detineau contracte mari de asigurare cu AIG, inclusiv GS, au fost despagubite complet si nu la 60 de centi pentru 1 dolar cum presau negociatorii AIG, promovand asigurari ale unei intelegeri amicale intre Paulson si Blankfein.

GS neaga orice tratament special din partea celor aflati in posturi cheie in guvern. Dar inalnirile lor precedente pun sub semnul intrebarii si al indoielii cele afirmate. GS poate fi numit copilul hraparet al globalizarii.

GS au beneficiat de rasturnarile de situatii facand avere de pe urma acestor tragedii financiare, inainte de a se retrage din ‘afacere’. Sunt acuzati ca joaca pe ambele fronturi ale pietei stiind in avans toate informatiile de care are nevoie pentru a face castigul financiar posibil.

Este asemanator unui casino care stie in orice moment ce mana are fiecare de la masa si foloseste acea informatie ca sa se imbogateasca in detrimentrul celorlalti. Comportamentul GS, este in opinia lor, complet etic si legile foarte stricte ca nu exista dubii. Un singur lucru e clar, GS nu a suferit prea mult pe urma crizei ci a devenit mai puternica inseland moartea. Vince Cable avertizeaza: “Daca am invatat ceva este cata putere au bancile asupra consumatorilor si guvernelor. GS nu a fost niciodata atat de puternica. Asta ar trebui sa ne alarmeze“.

Telul GS este sa faca bani multi indiferent cati oameni sufera si innebunesc. Puteti sa-l numiti cum vreti el e doar un bancher “care face munca lui Dumnezeu“, insa nu oricum ci imbogatindu-se si pe sine si pe cei ce ii conduce. Insa care e pretul pe care il platesc ceilalti nu e problema lui.

Cum se fac banii lor?

Numele Goldman Sachs nu e foarte cunoscut, dar daca il legi de banca HSBC , calesti putin, cumperi din Ocado, te uiti la Big Brother, cumperi haine de la Gap, utilizezi un sistem de navigatie prin satelit TomTom sau te bucuri de un sanwich cheese-and-pickle atunci GS e parte din viata ta.

Compania e impartita in trei divizii. O banca de investitii care creaza bani pentru clientii ei si uneori investeste propriul capital in afaceri. In Anglia a crescut capitalul HSBC, Centrica (proprietari British Gas) si Ocado, magazinul online alimentar care vinde mincare in valoare de 400 milioane lire anual. A ajutat la finantarea Endemol, creatorii Big Brother si este cel mai mare investitor in Eurotunelul ce leaga Franta de Anglia. Este bancher al Gap. A restructurat Premier Foods, a carei marca sunt si muraturile Branston. GS este si casa de tranzactii. Tranzactioneaza aur, petrol, dividente (actiuni) si datorii ale companiilor. Vinde de asemenea obligatiuni(interest-bearing bonds) investitorilor.

A treia divizie se ocupa de managementul fondurilor de pensii, asigurari si averilor persoanelor bogate. Face bani si din tranzactii cu proprii bani. Adica imprumuta bani si percepe dobanzi sau comisioane pentru diferite servicii financiare. Banca a fost infiintata in 1869 de un imigrant evreu din Bavaria, Marcus Goldman. Ginerele sau Samuel Sachs a intrat si el in afacere. Goldman a creat o corporatie profitabila cumparand si vinzand intelegeri de imprumut cu debit numite hartie comerciala. A ajuns in putin timp sa controleze piata actiunilor pentru Sars si Ford.

Sub Sidney Weinberg, director executiv intre 1930 si 1969, banca a format echipe puternice din absolventi de top pentru a lucra pentru clienti

Prea munciti, prea bine platiti, chiar aici

GS are influente mari asupra Londrei. Aproximativ 5.500 oameni lucreaza in biroul din Fleet Street care este de fapt alcatuit din doua sedii de ziare unite. Comerciantii stau in sediul unde se printau in trecut ziarele The Daily si Sunday Telegraph si Sunday Express.

Cea mai profitabila din Londra. Profit pe angajat in medie de £181,000 pe an intre 2000 si 2008. Salarul pe 2009 se estimeaza a fi aproximativ £458,000. GS este unul dintre marii platitori de taxe din oras.

Cancelarul, Alistair Darling, asteapta sa primeasca 2 miliarde in taxe corporative, TVA si taxa pe venit in acest an.

Membrii au parte de servicii selecte. Firma are proprii bucatari care se asigura ca sunt servici elegant – si departe de ochii invidiosi. Exista o sala de gimnastica, o sala de operatii si o cresa.

Fiecarui angajat i se face asigurare de sanatate. Membrii pot lua un taxi in numele firmei cam oricand doresc. O linie de taxiuri negre sunt disponibile in spatele cladirii noaptea mereu.

Biroul din Londra al GS e condus de Michael Sherwood si Richar Gnodde. Sherwood, cunoscut ca Woody este omul de baza. Fostul tranzactionist pare a se modela dupa prietenul sau, miliardarul BHS Sir Philip Green. Vorbeste repede, fara sa te ia in deradere.

Asemene lui Sir Philip tranzactionarea scoate ce e mai bun din el. In 2006 Autoritatea Aeriana Britanica a cerut GS sa indeparteze o preluare ostila din partea Ferrovial, costructor gigantic din Spania. Sherwood, parte a echipei GS a spus ca o tactica ar fi ca GS sa cumpere AAB. Miscarea a scandalizat AAB si a facut ca CEO-ul de atunci Hank Paulson sa trimita un mesaj critic la adresa celor implicati.

Gnoode e un bancher de investitii meticulos, manusa de catifea ce acopera pumnul de fier al lui Sherwood. Este cunoscut pentru consilierea magnatului otelului din India, Mittal in afacerea de 17 miliarde £ cu producatorul uropean Arcelor.

Sherwood si Gnodde sunt sfatuiti de eminescente cenusii, precum Lord (Brian) Griffiths, consilier al prim ministrului Margaret Thatcher intre anii 1985 – 1990 si fost director al Bank of England.

El este unul din consilierii internationali ai bancii si este ghid al companiei.

Ca un crestin convins si un om de baza al Fondului Lambeth al Archbishop of Canterbury’s, Griffiths e o unealta de PR folositoare. El a fost cel care a aparat luna trecuta bonusurile mari, dand de inteles ca puteau oricand sa-si ascunda operatiile in Elvetia, a spus unui auditoriu la Catedrala St Paul.

Pe linga evitarea anunturilor legate de bonusuri ei cumpara proprietati in Kensington, Regent’s Park, Fulham, Notting Hill Gate, Chelsea, Highgate si Hampstead.

Unii nu reusesc sa evite primele pagini care povestesc despre cum Jennifer Moses, Ron Beller si Scott Mead aveau atati de multi bani ca nu au observat cand un asistent, Joyti De-Laurey, a furat mai mult de 4 milioane lire din conturile lor.

Cei de la GS isi trimit copii la aceleasi scoli private si daca nu le plac acelea isi creaza propriile scoli. Mead a finantat o scoala in Notting Hill, cu 200 studenti intre 4-14 ani. Sotiile membrilor GS incearca sa se ascunda de asemenea, fiind devotate proiectelor de caritate si competitiilor estetice.

Precum in SUA, banca GS e strans legata de guvern. Fostul ei economist si partener Gavyn Davies e casatorit cu consilierul lui Gordon Brown, Sue Nye. Sub Tony Blair, Davies a devenit director al BBC. Succesorul sau ca economist sef la Goldman, David Walton i-a fost acordat un loc in Comitetul de Politica Monetara din cadrul Bank of England. Paul Deighton, care e membru al Comitetului pentru organizarea Jocurilor Olimpice din Londra, a lucrat la GS ca ofiter sef insarcinat cu operatiile. GS e un consultant cheie al guvernului. Brown a angajat banca sa-l consilieze in vinzarea Northern Rock anul trecut.

Prieteni sus-pusi. Pinza politica a Goldman Sachs

Secretarii trezoreriilor, sefii burselor de actiuni newyorkeze, Casa Alba si Downing Street din Londra – ce vreti voi, au lucrat la randul lor pentru GS. Iata o lista a increngaturii relationale din cei cu degetele infipte placinta politica :

Consilierul special al lui Gordon Brown, Nye maritata cu fostul economist sef al GS Gavyn Davies. Sub Tony Blair, Davies devine director al BBC. Demisioneaza in 2004 dupa raportul Hutton.

Robert Rubin / Bill Clinton
Rubin a petrecut 26 ani la GS inainte de a se alatura administratiei Clinton ca consultant economic. A lucrat ca secretar al trezoreriei timp de 4 ani din 1995, si ramane un consultant al presedintelui Barack Obama.

Hank Paulson/George Bush

Paulson a fost CEO al Goldman inainte de a deveni secretarul trezoreriei USA. In virful crizei creditelor, cand Paulson lucra la salvarea AIG, numele lui Blankfein apare pe lista de convorbiri a lui Paulson de 24 de ori in 6 zile.

Larry Summers/Barack Obama

Consilierul economic al lui Obama, Summers, nu a lucrat direct pentru Goldman, dar a lucrat in administratia Clinton sub obladuirea mentorului sau Robert Rubin. Goldman a platit lui Summers $135.000 ca sa apara la o conferinta in 2008 inainte ca Barack Obama sa devina presedinte.

Puterea e in numar

In 2007, seful GS Lloyd Blankfein a castigat $ 68 milioane, record pentru orice CEO al Wall Street.

Un bun partener de investitii bancare face in medie 3,5 milioane dolari pe an, un partener de tranzactii intre 7-10 milioane dolari pe an si un membru al comitetului de management 15-25 milioane dolari pe an.

Goldman nu este cea mai mare banca din lume. ICBC are de 11 ori mai multi angajati. Dar nu e nici cea mai bogata. HSBC are proprietati de $ 2.4 trilioane fata de $ 1 trilion ale GS. Si nu nici cea mai mare dupa capitalsmul pietei. Valoreaza 95 miliarde dolari, comparabil cu cei $ 201 miliarde pentru HSBC. Dar e cea mai profitabila.

Goldman face cei mai multi bani per angajat decat orice alta banca – 222.222 $ pe an in medie intre 2000 si 2008. JP Morgan Chase, a facut profituri de 133.000 per angajat in aceeasi perioada.

Profiturile Goldman Sachs in al doilea semestru al acestui an au fost un recor de 3.4 miliarde $.

Sursa: Saccsiv

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]