Acest articol a fost scris inca de acum 1 luna, cu mult inaintea Conventului de alegeri din 6 noiembrie 2010. Am decis sa il public doar dupa alegeri si indiferent de rezultatul acestora doar pentru a nu fi acuzat ca fac parte din echipa lui Radu Balanescu. A sosit si randul sa istorisesc cate ceva despre alti doi candidati la demnitatea de Mare Maestru al MLNR la alegerile din luna noiembrie a acestui an atat de plin de evenimente, si anume Mircea Gheordunescu si Cornel Visoianu. Unii ne-ar putea reprosa, fara teama de a grei, ca tara arde si baba se piaptana. Disolutia autoritatilor statului, constatata de noi toti in special in ultimul an, se reflecta si in schimbarea prioritatilor si mentalitatilor Fratilor nostri. In urma cu doi ani ii spuneam lui Chirovici ca cea mai grea povara pentru un candidat va fi sustinerea pe care i-o va acorda in ultimele 3-6 luni ale mandatului sau. Si nu pentru ca in Romania schimbarea stapanilor produce bucuria nebunilor, ci pentru ca incapacitatea sa manageriala va fi reflectata negativ asupra oricarui candidat va fi de acord sa-si asocieze numele, trecutul si viitorul cu persoana actualului Mare Maestru.

Chiar daca Mircea Gheordunescu ar fi fost un mason perfect, fatisa si partinica sustinere pe care i-a acordat-o Chirovici l-ar fi transformat in ceea ce popular se numeste “culmea olimpiadelor: sa concurezi de unul singur si sa iesi pe locul al doilea”.

1. MIRCEA GHEORDUNESCU

Desi ne cunosteam din vedere de foarte multi ani si il salutam respectuos atunci cand il intalneam, prima data am interactionat personal cu Mircea Gheordunescu in ziua Conventului MLNR din aprilie 2009. Chirovici ma rugase in urma cu cateva zile, cand cazusem de acord cu el asupra prelungirii mandatului sau cu un an, sa am o discutie cu Mircea si sa ii ofer intregul meu sprijin pentru o eventuala candidatura a sa la demnitatea de Mare Maestru a MLNR.

Asa ca m-am asezat in Sala Conventului langa Mircea si am inceput sa ii descriu cate ceva despre ceea ce se intamplase in ultimele luni in Ordin, despre relatiile dintre actorii principali si, sintetic, despre ceea ce stiam despre modul de desfasurare a ultimelor 3 alegeri de Mare Maestru in MLNR. Impreuna cu Maestrul Venerabil in scaun al RL Sphinx nr. 88 ii fac propunerea de a ne vizita Atelierul si chiar de a se transfera la noi, urmand sa il sprijinim sa devina in cateva luni Maestrul Venerabil al Atelierului nostru, asa cum ne rugase Chirovici.

Am stabilit sa avem o intalnire toti trei peste cateva zile, eu, Mircea Gheordunescu si MV-ul Atelierului Sphinx, un inalt ofiter SRI aflat in rezerva, personaj prea bine cunoscut de catre Mircea.

Dupa cateva zile are loc intalnirea programata inca din ziua Conventului, intr-o cafenea din zona de nord a Capitalei cunoscuta drept “cafeneaua de la vaca nebuna”. Intre timp reusisem sa imi fac o imagine destul de clara asupra trecutului mai mult decat dubios al lui Mircea Gheordunescu si, lucru important, fusesem rugat de catre cativa prieteni dragi si vechi colaboratori sa imi retrag orice fel de sprijin pentru acesta.

Mi se dadusera si motivele pentru care nu era deloc indicat ca Gheordunescu sa ajunga in conducerea MLNR. In cursul discutiei cu Mircea, ii prezint cele aflate, ii fac o trecere in revista a modului execrabil in care se desfasurasera precedentele trei alegeri pentru demnitatea de Mare Maestru al MLNR, tinand cont de faptul ca experienta lui de pana atunci in interiorul Ordinului se apropia de zero si il intreb daca este pregatit, atat el cat si familia lui, sa faca fata unei campanii de acest tip, intinsa pe mai bine de un an de zile, pana in noiembrie 2010. Ii atrag atentia asupra anumitor scandaluri ce urmeaza a fi generate pe baza unor evenimente din trecutul sau (inclusiv apartenenta ca informator la Securitatea ceausista).

Ii explic, cu lux de amanunte, ceea ce se intamplase in ultimele luni, precum si faptul ca numele lui nu fusese pomenit printre cele ale posibililor candidati la demnitatea de Mare Maestru de catre nimeni pana in acel moment, nici chiar de catre Chirovici. Il asigur ca nu revin asupra deciziei de a imi retrage candidatura si ca voi incerca sa il ajut in masura posibilului, cu conditia ca si el sa isi doreasca acest lucru si sa constat ca poate fi un bun Mare Maestru.

Imi marturiseste ca interesul lui real este sa revina la post in Italia ca si Consul General al Romaniei la Bologna, unde tocmai se aprobase infiintarea unei astfel de structuri, pentru ca fiica lui trebuie ajutata sa-si termine studiile in Italia iar sotia se obisnuise cu viata de acolo si nu dorea sa continue sa traiasca in Romania. Ne roaga, pe mine si pe Fratele meu, sa incercam sa il ajutam in acest sens deoarece aflase ca aveam relatii foarte stranse cu decidentii din cazul sau. Ne despartim, cel putin asa am crezut eu in acel moment, in termeni foarte buni, urmand sa ne revedem peste cateva zile pentru a continua discutiile.

Evident ca ceva neplacut trebuia sa se intample… si s-a si intamplat. A doua zi ma suna Chirovici si imi cere sa ne vedem. Reusim sa ne vedem destul de rapid si incepe sa-mi reproseze ca nu sunt un Frate decent (ceea ce oarecum cam are dreptate si acum) si sa imi ceara explicatii ce am cu Mircea si de ce il amenint.

Raman oarecum stupefiat si il rog sa-mi explice cam ce vrea sa spuna, pentru ca eu sunt mai greu de cap si nu inteleg saradele lui. Eugen imi povesteste ca a fost sunat de catre Gheordunescu de dimineata si ca acesta i s-a plans ca am venit la el si am inceput sa-l amenint, si pe el si familia sa, cu tot felul de neplaceri daca isi mentine decizia de a candida la demnitatea de Mare Maestru al MLNR. Ii istorisesc pe scut lui Eugen istoricul conversatiei cu Mircea si il rog sa accepte sa verifice afirmatiile mele chiar in acel moment, constatand direct si ceea ce spune al treilea participant la discutie.

Eugen accepta iar MV al RL Sphinx ii confirma cele afirmate de mine, dupa cum era si normal. Eugen isi cere scuze si il suna pe Gheordunescu sa-l linisteasca si sa ii explice ca a fost doar o neintelegere din partea lui si sa-l roage sa se reintalneasca cu mine si cu grupul deja constituit in vederea sustinerii unei candidaturi unice la demnitatea de Mare Maestru. De abia dupa aceea ma intreaba care au fost subiectele care i s-au parut atat de amenintatoare lui Ghoerdunescu. I le prezint si lui pe scurt, ii indic si persoane care ii pot confirma intocmai informatiile ce imi fusesera transmise si ne despartim dupa alte cateva ore de discutii pe subiecte diverse. Va promit ca voi reveni asupra acestor informatii inainte de sfarsitul prezentului articol….

Dupa cateva saptamani, ma suna un foarte drag prieten si ma roaga sa ma intalnesc cu el urgent, daca sunt in Bucuresti, pentru ca este cu Mircea si doreste sa stam de vorba. Era sfarsitul de septembrie 2009 in Bucuresti. Intalnirea, ca de obicei, la cafeneaua cu “vaca nebuna”. Ajung acolo in mai putin de o ora si am surpriza sa il vad pe Mircea Gheordunescu la masa cu prietenul meu si nu pe Mircea pe care il asteptam. I-am cerut permisiunea respectivului prieten sa ii fac public numele si o voi face acum. Este vorba de Costel Bobic. Un personaj contestat de destul de multi, ascultat de tot atat de multi dar care in relatiile cu mine s-a dovedit de o corectitudine si un bun-simt mult prea rar intalnite.

Costel ma intreaba ce am cu Mircea si de ce nu vreau sa-l ajut, ba chiar il amenint, si ma roaga sa ii explic, de fata cu Mircea, care sunt motivele mele reale. I le prezint pe rand, incepand cu falsificarea actelor lui masonice da catre Ovidiu Gales (finul sau religios) cu cooperarea lui Dan Tanasie, faptul ca este total nepregatit din punct de vedere masonic (aici si Mircea dandu-mi dreptate dar afirmand ca mai are un an la dispozitie in care poate invata multe), faptul ca are dosar de informator al Securitatii comuniste (lucru acceptat imediat de Costel Bobic care imi confirma ca el este cel care l-a pus pe Mircea in functia ocupata de acesta la SRI si ca a avut mari necazuri in a-l pastra macar Director Adjunct, desi intelegerea fusese sa devina Director General al SRI, in momentul in care D-ul Profesor Virgil Magureanu a prezentat Presedintelui Romaniei, Emil Constantinescu, dosarul de informator al lui Mircea), infractiunile comise de Mircea la Milano prin inchirierea unor imobile la suprapret de catre Consulatul General al Romaniei si incasarea unor comisioane convertite ulterior intr-o vila aflata in zona Guvernului si intabulata pe numele fiicei, lucruri semnalate Ministerului nostru de Externe, culmea, de catre autoritatile italiene, precum si acuzatiile de agent de influenta al unui serviciu strain de informatii venite in tara pe filiera serviciilor noastre militare, ceea ce si determina pastrarea lui in tara contrar dorintei de a mai ocupa un post in Italia.

De asemenea i-am indicat lui Costel Bobic cu cine sa ia legatura pentru a verifica afirmatiile mele. In toata aceasta perioada, Mircea Gheordunescu a stat langa noi si doar accepta ca afirmatiile mele sunt adevarate. Costel ma intreaba ce se poate face in aceste conditii pentru ca are nevoie de un om la varful conducerii MLNR si ii explic ca, din pacate, pentru ca Mircea sa castige trebuie negociat la un nivel mult mai mare decat al meu sau chiar al lui Chirovici.

Ma intreaba unde anume il vad pe Mircea in viitoarea conducere a MLNR si ii explic ca, pentru interesele lui, cea mai buna pozitie in care ar putea sa-l instaleze pe Mircea ar fi cea de Mare Secretar, deoarece are acces direct la toate contactele de care Costel ar avea eventual nevoie. Bobic il intreaba pe Mircea daca este de acord cu ideea mea, acesta confirma si ramane stabilit sa incep discutiile cu Chirovici, Masu, Florea, Visoianu si Savancea pentru a accepta deja cu un an inaintea alegerilor o formula de Mare Consiliu in care Mircea Gheordunescu sa fie numit Mare Secretar indiferent cine ar castiga alegerile pentru demnitatea de Mare Maestru al MLNR. In virtutea vechilor legaturi directe, cel ce urma sa discute cu Costel Iancu si sa-l convinga sa il sprijine pe Mircea Gheordunescu ramane Costel Bobic.

As dori sa remarc doar un lucru in ceea ce priveste discutia descrisa mai sus: foarte rar poti vedea un om manifestand o slugarnicie mai mare decat cea manifestata de Mircea Gheordunescu fata de Costel Bobic. Era atat de evident nu doar cine este seful la acea intalnire ci, mai rau, cine este stapanul, incat brusc mi-a revenit in memorie o veche discutie din RL George Washington. Si anume aceea in care se explicasera problemele aparute in MLNR prin faptul ca, in loc sa primim in Ordin oameni liberi, am primit prea multi iobagi. Marturisesc ca nu intelesesem prea clar conceptul in momentul in care il auzisem exprimat in respectivul Atelier, dar, in cursul anilor, m-am convins de totala lui validitate in raport cu manifestarile multor, prea multor, dintre membrii MLNR.

Dupa plecare lui Mircea de la masa, am mai ramas ceva timp de vorba cu Costel Bobic, inclusiv asupra subiectului MLNR si a capacitatii lui Mircea de a face fata provocarii de a candida macar la postul de Mare Secretar. Costel remarca ca Mircea este total nepregatit si ca ar trebui sa fac lectii cu el despre simbolistica si ritualistica masonica si, in special, despre intelesurile Constitutiei si Regulamentului General pentru ca este prea evidenta slabiciunea lui pe aceste domenii, chiar si pentru un profan cum este Bobic.

Stabilim sa reluam legatura in 2-3 saptamani, dupa ce atat eu cat si Costel Bobic obtinem acordul celor nominalizati ca Mircea sa fie desemnat ca viitorul Mare Secretar. Urma sa ii aranjez lui Mircea si intalniri directe cu membrii mai importanti ai Ordinului, in asa fel incat sa nu aibe probleme cu nici unul dintre posibilii castigatori ai competitiei electorale si ne punem de acord ca este bine sa insinuam ca exista o cerinta a factorilor politici decidenti ca Mircea sa fie nominalizat de acum pentru acea functie.

Bineinteles ca dupa cateva zile Mircea Gheordunescu se razgandeste, la sfatul finului sau Ovidiu Gales, si decide sa candideze totusi pe cont propriu. Ii explic clar si ferm la telefon ca, in acest caz, eu nu am cum sa sustin un Mare Maestru atat de slab si care are asemenea probleme profane si, din acel moment si pana astazi, am rupt orice legatura cu el. Din cate am observat in ultimul an, si Costel Bobic decisese sa il ignore, astfel incat momentul de acum 3 saptamani in care mi-a solicitat sa il sprijin pe Radu Balanescu nu a reprezentat chiar o surpriza pentru mine.

Intr-un fel, dupa aceea intalnire, am simtit mila fata de Mircea Gheordunescu. Eu, unul, nu am permis nici macar unui Presedinte al Romaniei sa imi vorbeasca asa cum a vorbit Costel Bobic cu Mircea. Sa ajungi pe o asemenea treapta sociala si sa permiti sa fii tratat astfel mi se pare mult prea degradant pentru o fiinta umana. Fraza de final adresata de Costel lui Mircea: “Hai, pleaca, noi mai avem de vorbit” si supusenia cu care a fost executata comanda sunt lucrurile pe care nu le voi putea disocia nicodata de imaginea lui Mircea Gheordunescu. Costel Bobic s-a purtat atunci cu Mircea cum banuiesc ca se poarta si cu cainii sai. Poate chiar mai rau decat se poarta cu cainii sai. (Florin Ghiulbenghian)

Sursa: MLNR-Povesti Adevarate

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Despre Florin Dumitru Prunariu, revista Forum Masonic, în numãrul 14, a dezvăluit faptul că acesta este mason. „Este Cavaler Templier, grad pe care l-a dobândit în Florida (SUA), deţine funcţia de Grand King în Marele Capitul de Masoni al Arcului Regal din România, are gradul 32 în Ritul Scoţian şi este maestru venerabil al Respectabilei […]

Marea Lojă Naţională Română 1880, Bucureşti, 17 noiembrie 2014, COMUNICAT DE PRESĂ General (r) Bartolomeu Constantin Săvoiu, Suveran Mare Comandor Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române 1880 şi Co-Preşedinte Executiv al Uniunii Mondiale Masonice Tradiţionale: “Salutăm cu entuziasm victoria Preşedintelui ales Klaus Iohannis” Duminică, 16 noiembrie 2014, cu o zdrobitoare majoritate, poporul român l-a […]

BOARD: Mircea Geoana, president, Romanian Senator, Mircea Geoana is the President of Aspen Institute Romania and a prominent… Mariana Gheorghe, vice-president, CEO, OMV Petrom S.A., Chief Executive Officer, Responsible for Corporate Communications; Health,… Florin Pogonaru, vice-president, President, Romanian Businessmen’s Association, Florin Pogonaru is the coordinator of the “Central… Roberto Musneci, vice-president, Senior Partner, Serban & […]

Si in Zimbabwe…