Grid Modorcea
Artista Ada Milea a ajuns sa se alinte, are succes, da bis-uri, se ia la intrecere cu Gellu Naum, Alexandru Balanescu, dar si cu Jay-Z si mai ales cu VocaPeople. Toate acestea le-am vazut in spectacolul-concert Insula, in care piesa suprarealista a lui Gellu Naum este pusa pe muzica de Ada Milea, folosindu-se de o echipa de cantareti tineri, care o fac si pe actorii. Poate chiar si sunt actori, daca spectacolul e pus sub sigla Teatrului National din Cluj-Napoca. Ei sunt: Catalin Herlo (Robinson), Miron Maxim (Vineri/Un beduin), Anca Hanu (Sirena), Adrian Cucu (Piratul), Ramona Dumitrean (Mary), Cristina Grosu (Iedu’ Coco), Irina Wintze, Adriana Bailescu, Romina Merei (Bunicile Selkirke), Silvius Iorga (Randolph Selkirke). Dar trebuie spus ca teatru nu exista, adica nu exista miscare, o actiune, un conflict, nici chiar personaje, totul e static si se petrece ca in Umbrelele din Cherbourg, se reduce la efortul actantilor de a canta, de a-si da replici pe note.

Intr-o parte a scenei stau Ada Milea, care zdrangane la o chitara, si Cristian Rigman, la bete/tobe, dar care o face si pe Mabolo, regele canibalilor, calare pe o tricicleta.

Desigur, totul e pe baza umor, totul e facut la bascalie, cum montase odinioara Mihai Manutiu alta piesa de Gellu Naum, Exact in acelasi timp, cu un decor asemanator si ma refer in special la copacul magic.

Asadar, vedem un curent major al artei, suprarealismul, tratat ca bascalie, un concept neaos. Triumfa deci bascalia romaneasca, dar restul, esentialul, este o pastisa, o imitatie in cheie proprie a muzicii afro-americane, dintr-un album ca Watch the Throne de Kanye West si Jay-Z, iar ca maniera de spectacol e imitata copios trupa VocaPeople, care a si evoluat la Bucuresti in paralel cu Festivalul National de Teatru.

Un mare rol in aceasta afacere imitatoare il au cele trei bunici, care fac ca toti dracii sa tina in priza sala, tinerimea, nebuna dupa muzica Adei Milea, desi partea originala se pierde in imitatie. E si o sirena care se face ca ne canta la acordeon, iar textul este tratat in stil redundant, prin repetitie, prin augmentare, ca sa semene cu muzica rap, fiindca tot exista pe scena un ied, care o face pe rapper-ul.

Nimeni nu e deranjat de aceasta multitudine de influente, fiindca Romania de azi este o tara a imitatiilor, dovada ca pe piata nu se afla nici un album Watch the Throne, care a luat in acest an Premiul Grammy, dar in schimb este piratat copios, cum numai romanii stiu sa faca!

Situatia e tragica. Nu se cumpara nici un album strain, de ce? Fiindca e piratat. Producatorii straini sunt sperati de Romania, fiindca vanzarile aici sunt zero. Cunosc cazuri, nu insist. Ne dam mari acasa cu muzica sau arta altora, fiindca a intrat in sangele „revolutionar” al romanilor contemporani hotia, pastisa, imitatiunile, cum ar spune nenea Iancu.

Ganditi-va numai la emisiunea „Romanii au talent”, o copie a celebrei America’s Got Talent, in care cantaretii sau trupele care se prezinta imita en-gros tot ce straluceste in America, in primul rand pe Lady Gaga. Sa vezi o tripleta de basoldine, pe niste picioroange gagaiste, incurajate de juriul bitmanic, in frunte cu unu’ Cheloo (born Chelu), e tot ce a produs comedia mai ridicol!

Dar nimeni nu mai sesizeaza, nu mai are simtul ridicolului, asta place si-i dau inainte! Daca imitatia aduce bogatie, ce mai conteaza restul? Ba originalul este persiflat, hulit, cine sa mai plateasca drept de autor sau taxe de impozit, ti-ai gasit?! Imitatia e data ca proba veritabila.

Nici nu-si mai dau seama ca sunt niste papagali! si da-i bataie! Toti participantii isi sparg bojocii numai pe englezeste! Saraca engleza, nici curcile n-o mai inteleg! si nu e deranjat nimeni, pana si saracul Benone chiuie pe americaneste, fiindca asa e moda! Imitatia a devenit o a doua natura a romanilor, a artistilor, mai ales a divelor! Realitatea a fost inlocuita cu imitatia ei, o imitatie pe toate fronturile.

Insusi teatrul, minunatul teatru al lui Gellu Naum, este o imitatie. El pleaca de la cunoscutul roman al lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe, copiaza cateva personaje si un fir al actiunii, pe care le exploateaza in spirit suprarealist, accentuand ideea singuratatii eroului, a lui Robinson, a omului.

Imitam tot, asa cum am imitat la fel de copios si miscarea lui André Breton, desi ea se trage din dadaismul lui Tristan Tzara si a avut reprezentanti de frunte in romanii Victor Brauner si Jacques Hérold, aflati acum in voga la Paris si New York.

Ada Milea inca n-a ajuns pe acolo, dar ar putea, fiindca e talentata, numai ca trebuie sa se rupa de vesnicele concesii facute imitatiei, in care intra in primul rand muzica-manifest, muzica strazii, asa cum s-a impus ea in anii post-decembristi, cand se cultiva textul acompaniat la chitara, un pionier fiind Cristian Paturca, cu „Imnul golanilor”. Un trubadur si o trubadurita.

Desigur, Ada a evoluat, a jucat teatru profesionist, ea e actrita, a expodat si in rol de mamaliga, a fost sufletul multor spectacole si era firesc sa ajunga aici, la propriul spectacol. Lipseste insa regia. E doar asistentul: Andreea Iacob. Un capitol la care scenografia lui Valentin Codoiu nu putea face mai mult. E de apreciat design-ul lui Paul Muresan. Oricum, un spectacol de vazut, fiindca nu e de ascultat. Muzica nu exista decat in functie de ce se vede.

Sa fim insa ingaduitori cu tinerii. Ei sunt in stare de minuni. si am sa le sugerez una. in spectacolul lor nu se exploateaza pe masura realitatii ideea canibalica. Probabil Ada Milea nu a constientizat ca romanii traiesc intr-o societate de canibali. Adica s-a ajuns la ceea ce Iuliu Maniu nu banuia. Cand, la procesul lui Antonescu, a fost admonestat de ce a dat la sfarsit mana cu condamnatul, Maniu a spus: „Eu si Maresanul Antonescu am fost adversari, nu canibali”.

Inca nu s-a facut un spectacol pe aceasta idee, iar FNT nu s-a ridicat deasupra imitatiilor, in care a triumfat Silviu Purcarete cu pastisa universala care a avut drept pretext Calatoriiile lui Guliver.

Sursa: Curentul/ Ziaristi Online

Foto: Catchy

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]