Inceputul
Inceputul? Cum oare il pot defini corect? Cronologic, ar trebui sa fie data initierii…. dar contactele cu multi dintre cei ce mi-au devenit Frati au fost mult anterioare formalei initieri. Voi reveni asupra lor in alt capitol, incercand sa va explic o parte din motivatiile ce au determinat cursul actiunilor mele… atat a celor vizibile si cunoscute, cat mai ales a celor ce au scapat comentariilor si observatiilor Fratilor. Acest blog este destinat in primul rand membrilor Marii Loje Nationale din Romania, cunoscuta si ca Gruparea Chirovici, pentru a o putea deosebi de celelalte Mari Loje ce fiinteaza pe teritoriul tarii noastre. Dar continutul va fi, in mod indubitabil, de mare interes si pentru membrii celorlalte grupari masonice si, in oarecare masura, unor profani pasionati de istoricul nostru.

Tot pentru inceput as dori sa va precizez ca nu voi cenzura aproape nici un comentariu, indiferent de continutul lor. De ce “aproape” nici un comentariu? Pentru ca le voi sterge pe cele ce vor folosi un limbaj suburban. Dar doar atat. Sunt deja mult prea dezamagit si mult prea imbatranit (unii dintre prietenii mai ar spune chiar “imbatranit in rele”… LOOOL) pentru a nega cuiva dreptul la propriile pareri si idei. Si, asa cum am procedat si in Atelierul din care am facut parte, chiar incurajez si imi doresc dezbateri, indiferent de pozitia in care voi fi pus.

Dupa aceasta mica digresiune, sa revin la INCEPUT. Este aceeasi poveste, poate, pe care am auzit-o ulterior de la sute de Frati. Am fost contactact de un grup de cunostinte cu propunerea de a intra in Ordin. Printre ei, cativa ce vor deveni ulterior celebri prin tepele trase in Romania. Ma refer la Armen Goutchian si Emil Bot(e)a, din conducerea deja celebrei Banca Populara Romana.

La inceputul anului 1999 era deja Mare Maestru al MLNR Prea Respectabilul Frate Gheorghe Comanescu. Atat el cat si sotia sa fosti angajati in unele din firmele parintilor mei. Ca atare, oameni cunoscuti si destul de apreciati. Oameni care erau, din cand in cand, invitati la noi acasa. Gheorghe “Bebe” Comanescu fusese si inainte de 1989 angajat la intreprinderea de stat unde tatal meu era director. In acea calitate, tatal meu a intervenit de mai multe ori la organele de securitate, precum si personal la Ion Dinca, pentru a-l proteja pe fostul detinut politic Gheorghe Comanescu si a-i permite sa ramana pe functia de sef birou proiectare.

Spre aducere aminte pentru cei ce l-au cunoscut si altfel pe Ion Dinca, nu doar ca “Ion Teleaga”, acesta a intervenit de fiecare data in favoarea lui Gheorghe Comanescu. Deci, oarecum, Marele Maestru al MLNR era indatorat familiei mele. Si acest lucru s-a vazut de mai multe ori in decursul anilor. Dar imi revine in memorie banchetul oferit de membrii Atelierului nostru Forum, cu ocazia primirii patentei, in care tot discursul Marelui Maestru a fost despre tatal meu. Putine momente in viata te fac sa te simti atat de bine si, ciudat, atat de mic, ca acela in care iti descoperi parintele prin ochii recunoscatori ai prietenilor.

Sa revin la initiere. Ciudata initiere. Ciudata procedura. Am acceptat-o atunci asa cum a fost ea pentru ca nu stiam nimic din Constitutie, Regulament si traditii. Am constat mult mai tarziu ce porcarie a fost de fapt. Astfel, inca din primava anului 1999 ma aflam pe lista membrilor fondatori ai RL Forum Nr. 64, ca Secretar. Doar ca eu nu fusesem initiat in nici un atelier regular. MV fusese propus de catre Gheorghe Comanescu fratele Claudiu Ionescu, de la RL Phoenix. Acelasi care a fondat singura institutie credibila a Ordinului nostru si ma refer la revista Forum Masonic.

Deci, va rog sa retineti. Eram Secretarul unei RL fara a fi initiat. “Problema” trebuia oarecum rezolvata. Si s-a rezolvat pentru aproape toti membrii Forum. Am fost initiati in grup in RL Dale Woodward. Am fost sunati dimineata, ni s-a spus sa venim imbracati “corespunzator”, am completat in templul din Calea Victoriei actele necesare, am platit fiecare o taxa de 20 de milioane de lei drept “taxa de initiere”, am fost plimbati urgent prin ritual si dati afara dupa cateva minute. Urma ridicarea unor ucenici in gradul de companion. Am inteles mai tarziu de ce-urile acelor momente, adica atunci cand am inceput sa inteleg si partea rituala a masoneriei. Halal initiere! Dar totusi tipica acelor timpuri. Urma ca in cateva zile sa fondam noul atelier Forum, urma sa mai aducem cativa profani si timpul presa. Cat de mult am gresit cu totii atunci! Dar macar noi aveam scuza nestiintei si entuziasmul inceputurilor. Platim toti si acum acele greseli. Pentru unii, si chiar destul de multi, a fost o greseala chiar si primirea mea in ordin… LOOOL

Anecdotic, trebuie sa amintesc episodul Sever Muresan de la inceputurile noastre. Acesta tocmai fusese eliberat din inchisoare in acea perioada si incerca sa gaseasca o solutie de “rezolvare” a problemelor sale. Armen Goutchian si Emil Bota l-au contactat si i-au promis ca-l vor scapa de toate problemele. In schimb, Sever Muresan urma sa devina mason, trebuia sa-si doneze vila de langa Calea Floreasca catre MLNR si sa plateasca celor 2 “binevoitori” o suma de bani pentru serviciul facut. Am si avut cateva intalniri ale RL Forum in vila lui Sever Muresan. Dar doar pana cand am fost chemat de Bebe Comanescu si consultat in privinta modului de acceptare a donatiei de catre MLNR. Ocazie cu care am aflat si “povestea” donatiei. Pot doar sa va spun ca, din seara aceea, Bebe Comanescu a dispus incetarea oricaror discutii cu Sever Muresan. A fost prima din multele decizii corecte ce le va lua in decursul timpului.

Initierea

Voi face un scurt rezumat al primei postari, din punct de vedere masonic. Impreuna cu un grup de prieteni, majoritatea profani ( printre care Armen Goutchian, Emil Bota – Presedinte Banca Populara Romana-, Cristian Burci – patron Grafitti BBDO si membru in conducerea Bancii Populare Romane, Aurel Chendrean – cunoscut ca Rache, consilierul si soferul lui Gheorghe Comanescu) si doar cativa initiati (Claudiu Ionescu si Horia Nestorescu Balcesti sunt cei care imi vin acum in minte) ne apucam, in cursul verii anului 1999, sa fondam o Loja Regulara, cu sprijinul Marelui Maestru Gheorghe Comanescu. Pentru a rezolva “problema” regularitatii noastre, se decide sa fim initiati in RL Dale Woodward, de unde sa fim imediat transferati la RL Forum ca membrii fondatori. La opozitia mea foarte vocala si cu acceptul lui Bebe Comanescu este eliminat de pe lista membrilor Sever Muresan, pana la clarificarea situatiei sale.

Si acum incepe povestea initierii noastre “in tainele masoneriei”. La sfarsitul lunii septembrie 1999 sunt anuntat ca urmeaza sa fim cu totii initiati in alta Loja decat Forum, dupa care urmeaza sa fim transferati la Forum si sa devenim membrii fondatori acolo. Ni se explica si ca urmeaza sa fim facuti Maestri Masoni in cursul unei singure luni, cu dispensa de la Marele Maestru. Nici unul dintre noi nu stiam atunci de razboiul ce incepuse intre MLNR si MLNUR, dupa cum nu stiam nici de decizia conducerii MLNR de a duce masoneria la sate si orase, adica de a spori, indiferent prin ce mijloace, numarul de membri ai MLNR, cu scopul de a coplesi numeric MLNUR si de a o face sa dispara.

Se “negociaza” si niste tarife. De fapt, ni s-a comunicat de catre secretarul de atunci al MLNR, un personaj numit Dinca, sumele ce urmeaza sa le achitam. Astfel, taxa de initiere a fost fixata la 20 milioane lei “pe cap de vita furajata”, taxa de patenta a fost fixata la 100 de milioane de lei, Loja Forum urma sa achite salariul a doua persoane (Horia Nestorescu Balcesti a primit 200 de dolari pe luna de la noi timp de un an de zile iar Aurel Chendrean trebuia sa primeasca 8 milioane de lei pe luna, cu titlu de salariu), Dinca urma sa primeasca un credit de la Banca Populara Romana de 250 de milioane de lei in conditii foarte favorabile (pe care l-a si primit, fara sa semneze contractul de credit, asa ca Banca nu a mai putut sa recupereze nimic de la el dupa ce a fost eliminat din Ordin) iar Loja Forum urma sa cumpere o masina pentru Marele Maestru (celebrul BMW maroniu cumparat de catre mine personal de la unul dintre frati si achitat integral) si sa asigure bonuri de benzina pentru toate deplasarile Marelui Maestru. Noi, viitorii membri Forum, am decis sa avem o cotizatie lunara de 1 milion de lei, din care urma sa achitam toate aceste obligatii.

Toate bune si frumoase o scurta perioada… suntem initiati la Dale Woodward… toate taxele de initiere se achita din contul meu de la Banca Populara Romana (in ziua initierii au fost scosi numerar 140 de milioane de lei pentru taxele de initiere a 7 profani si inca 100 de milioane de lei pentru taxa de patenta), Armen Goutchian si Emil Bota achita aceste taxe catre conducerea Dale Woodward, ne intalnim ulterior cu Bebe Comanescu si demaram redactarea documentelor pentru infiintarea Lojei Forum. Timp de peste o luna nu se intampla nimic… sau aproape nimic… ni se aproba in Marele Consiliu fondarea RL Forum Nr. 64… oferim un banchet la restaurantul McMonis pentru membrii noului Atelier, banchet la care invitam si pe Marele Maestru…. acesta vine insotit de FF Ion Savancea… avem o seara superba… ne propunem ca principal scop sa identificam urgent un teren sau o cladire propice functionarii MLNR…. si incepe balamucul….

Sunt sunat, intr-o minunata dimineata de toamna, de catre o persoana ce imi era necunoscuta. Se prezinta ca Fratele meu de la RL Dale Woodward, avand functia de Trezorier si numele Gabriel Stefanescu (in paranteza fie spus, un Frate cu care am ramas in relatii excelente pana astazi si caruia trebuie sa-i multumesc pentru atitudinea constant masonica menifestata de cand ne-am cunoscut). Si, culmea, imi reproseaza ca nu vin la tinutele Atelierului si ma ameninta ca ma radiaza pentru ca nu am achitat taxele de initiere si cotizatia semestriala.

Il intreb cuantumul sumelor ce le mai am de achitat si imi spune ceva de genul “540 de mii de lei inmultit cu 7 initieri, deoarece nici unul nu ati platit”. Ii spun, destul de politicos pentru cei care ma cunosc, ca ii achit imediat sumele restante dar ca ii solicit ca in aceeasi zi sa imi dea chitantele pentru cele 240 de milioane de lei deja platite de grupul nostru la initiere. Amuteste cateva secunde, se balbaie, imi spune ca el nu stie nimic de nici un ban si imi recomanda sa iau legatura cu Maestrul Venerabil al RL Dale Woodward, Ion Savancea. Tot anecdotic, acesta fusese o perioada scurta de timp, inainte de Revolutie, normator pe unul dintre santierele coordonate de catre tatal meu.

Destul de bulversat, ma duc la birou la Bebe Comanescu , intru si il intreb despre taxe, chitante si alte “treburi gospodaresti”. Ma asculta si imi spune ca imi da el chitante pentru sumele platite. Chiar imi scrie aceste chitante pe un chitantier cumparat din piata, le completeaza cu sumele deja platite de mine, le semneaza, le stampileaza si mi le inmaneaza. Din greseala, il intreb daca a si primit respectivii bani. Si imi spune ca NU!!!!! Ma roaga doar sa nu fac scandal si sa las lucrurile asa cum sunt, urmand sa aranjeze el cu trezorierul de la Dale Woodward. 99% dintre noi ar fi plecat si ar fi considerat incidentul inchis.

Din pacate pentru mine, nu am putut face asa ceva. Am crezut, la initiere, in principiile Ordinului. Am crezut in buna credinta a Fratilor. Inca mai cred, din pacate. Dar socul acelui moment nu m-a parasit niciodata. Eram, din nou, intr-o lume murdara. Si am crezut ca pot schimba ceva. Asa ca am inceput sa ii explic cat de mult greseste. L-am rugat sa vorbeasca cu sotia lui, o contabila de exceptie, sa ii spuna cinstit si complet ce se intampla cu activitatea economica a MLNR si sa accepte sa intram in legalitate. Si pentru ca l-am intrebat care este Codul Fiscal al MLNR, pentru ca nu era completat pe chitantele primite de la el, mi-a raspuns ca nu l-au luat inca. Eram deja la sfarsitul anului 1999. MLNR fusese infiintata in ianuarie 1993. Si inca nu se intocmise nici un bilant contabil.

De aici si din aceste motive incepe povestea dizidentei mele excesiv de vocale in MLNR. Pacat ca prea putini veti intelege de ce nu am acceptat ceea ce a fost definit ulterior “sistemul ticalosit” si am decis sa lupt impotriva lui. Dar poate veti intelege ca aceeasi motivatie m-a facut sa sprijin alegerea lui Traian Basescu ca Presedinte al Romaniei in 2004. Nu dorinta de functii, nu goana dupa castiguri materiale, ci credinta in adevar si dreptate. Poate am gresit… si mersul lucrurilor tinde sa imi demonstreze ca am gresit… dar nimic si nimeni nu a reusit inca sa ma opreasca….

Primul scandal

Voi face din nou un scurt rezumat al postarilor anterioare. Sunt initiat, impreuna cu inca 6 profani, in MLNR, dupa ce deja depusesem documente de fondare a unui nou Atelier. Platesc (si pentru ei) suma de 240 de milioane de lei, pentru care nu primesc nici o chitanta. Cand mi se solicita o noua taxa, ma adresez lui Bebe Comanescu si descopar ca MLNR nu are contabilitate, nu se stie ce se intampla cu banii incasati si sunt rugat sa tac, primind in schimb niste chitante fara nici o valoare.

Si, acum, incepe “balciul”. Ciudata expresie avem si noi, romanii, pentru uratenia faptelor semenilor nostri. Balciul este motiv de bucurie pentru vizitatori, ne aduce aminte de aroma de vata de zahar pe bat, de tiribombe si concursuri de tir cu aer comprimat, de sirop cu sifon, de copilarie, de senzatia unica de bine…. dar in MLNR imi aduce aminte de “balciul desertaciunilor”. Multi, prea multi dintre noi, am dat timpul nostru, banii nostri si, cel mai important, o bucatica din sufletul nostru in speranta unui model mai bun. Si am fost rasplatiti, din pacate, si cu balci, si cu multa desertaciune.

Nu stiu cine a fost genialul traducator al “Vanity Fair”…. dar merita intreaga noastra admiratie pentru modul aproape eminescian de a concentra intr-o expresie atat de usor memorizabila intreg blestemul nostru national. Daca englezii l-au avut pe William Thackeray si Balciul sau, noi inca il avem mereu actual pe Caragiale si ale lui pierdute scrisori….

Ecleziastul cap. 1.2 “Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune“… ar fi trebuit sa inteleg acum 10 ani ca drumul pe care am pornit poate fi caracterizat perfect de acest citat din Vechiul Testament. Dar am scuza tineretii din acel moment…. aveam doar 30 de ani… proveneam dintr-o familie bogata… consideram ca pot da ceva inapoi tarii mele din prea-plinul primit pana atunci… si, pacatul maxim in Romania ce-mi este contemporana, nu simteam nevoia sa fur….

Asa ca am inceput lupta cu “SISTEMUL”… de fapt, lupta de transformare a MLNR intr-o structura pusa in acord cu prevederile legale din Romania… lupta ce nu s-a terminat nici acum, nici pentru mine, nici pentru cei aflati mai mult sau mai putin temporar la conducerea MLNR, dupa cum veti constata in articolele ce vor urma.

Astfel, in cursul iernii anului 1999, am inceput presiunile asupra lui Bebe Comanescu si a celor din jurul sau pentru intrarea in legalitate a MLNR. Imi permit sa va aduc aminte cativa dintre ei:

1. Manole Iosiper – Mare Trezorier (adevaratul cancer al finatelor MLNR si cel mai inversunat oponent al unei evidente contabile in concordanta cu prevederile legale)

2. Valeriu Arbore – Secund Mare Supraveghetor (si primul membru al Marelui Consiliu care a inteles si mi-a sprijinit total actiunile)

3. Nini Florea – Mare Orator (un personaj aproape dramatic, rupt sufleteste intre datoria, asa cum o intelegea el, de a apara institutia Marelui Maestru si evidentele ilegalitatilor pe care i le prezentam)

4. Ion Savancea – mana dreapta si cel mai apropiat colaborator al lui Bebe Comanescu, ulterior desemnat Pro-Mare Maestru al MLNR.

5. Cristian Dumitrescu – Mare Secretar Externe – un poet al masoneriei prin credinta, pe care banuiesc ca nu si-a pierdut-o nici acum, in cinstea inerenta a colegilor sai din Marele Consiliu.

6. Horia Nestorescu Balcesti – Mare Secretar (si producatorul exclusiv al paramentelor ce s-au vandut timp de aproape 10 ani mebrilor Ordinului nostru fara nici o evidenta contabila)

7. Nicu Filip – fost Mare Maestru al MLNR (un avocat cu un verb stralucit, plin de simbolism, cu o coama leonina dar deja alba, aureolat de trecutul de detinut politic, dar cu un caracter mai mult decat dubios. De altfel, atunci cand am fost initiat, deja aflasem cum era acuzat de disparitia unor fonduri primite din Italia si SUA pentru constructia Templului MLNR, cum cumparase un apartament pe numele amantei sale din aceste fonduri, precum si alte cateva mizerii de acelasi gen. Membrii Marelui Consiliu decisesera sa nu aduca la cunostinta membrilor MLNR aceste fapte pentru a nu strica putinul care de abia incepuse in acele zile).

8. Vladimir Boanta – fost Mare Maestru al MLNUR pana in momentul in care acceptase fuziunea cu MLNR-ul (un avocat chiar exceptional, fost ofiter de cavalerie in timpul celui de-al doilea razboi mondial si, culmea, coleg si de initiere cu Nicu Filip in 1945. A decedat mult prea devreme pentru mintea inca exceptional de vie si de riguroasa pe care nu se sfia sa o arate la toate intalnirile noastre)

Au mai fost si altii… voi incerca sa ii pomenesc, cu bune si rele, pe masura ce-mi voi aminti faptele lor… dar cei scrisi mai sus au fost instrumentali in tot ceea ce a urmat in ultimii 10 ani. Am decis sa scriu aceste randuri din memorie… fara a apela la documente… oricum, arhiva Lojelor Sphinx si Forum din acele timpuri nu se afla la mine… o parte a ramas la Claudiu Ionescu… inceputurile de la Sphinx au fost insusite de Bogdan Jansen si Danut Tanasie… asa ca accept cu mare placere orice corecturi vor considera cititorii ca merita si trebuie adaugate.

Revin la subiectul de astazi: “Primul Scandal”. Eram in biroul lui Bebe Comanescu. Siderat. Incapabil sa inteleg, pentru moment, ce se intampla. Dorind totusi sa aflu mai multe detalii. Si Bebe mi le ofera. Cu generozitatea celui care se afla deja intr-o situatie inconfortabila si care nu vede nici o iesire din ea. Si imi povesteste ce a patit la preluarea inaltei demnitati de Mare Maestru de la Sever Frentiu. A preluat nimic. Sau aproape nimic. Un sediu undeva intr-un apartament de 2 camere din Bucuresti. Nici un registru matricol al MLNR, asa ca nu stia prea bine nici cati membrii are Ordinul, nici cine sunt acestia. Si in acea perioada eram nu mai multi de 500.

Preluase si o evidenta contabila. Scrisa pe un caiet. Chitante nu existasera. El cumparase cateva chitantiere si le daduse Marelui Trezorier. Acesta nu ii raporta mai nimic. Sau ii raporta numai ce vroia el din situatiile financiare. Habar nu avea ca Asociatiile erau obligate prin lege, de mai bine de 3 ani, sa aibe cod fiscal. Nimeni nu ii spusese. Mi-a povestit si cat s-a zbatut, numai si numai prin relatiile lui, sa obtina sediul din Calea Victoriei pentru MLNR. Si nimeni nu ii spusese macar un “multumesc” de coniventa. Mi-a povestit cum si el provenea din MLNUR si se trezise in MLNR in urma fuziunii aprobate de Nicu Filip si Vladimir Boanta, fiind desemnat ProMare Maestru. Mi-a spus cum nu poate avea incredere aproape in nimeni, incepand cu Marele Trezorier si Marele Secretar, amandoi vanandu-i functia si dezinformandu-l permanent. M-a rugat sa o intreb pe sotia dansului, pentru confirmare, ce se intamplase cu pensia pe ultimele 3 luni. Platise chiria Templului. Marele Trezorier ii spusese ca nu sunt bani pentru chirie.

Ma uitam la omul din fata mea cu neincredere. Oare aceasta este Masoneria romana in 1999? In ce naiba intrasem? Cum ma lasasem pacalit atat de usor? Cat puteam crede din ceea ce imi spunea Bebe Comanescu? Totusi, un om despre care auzisem vorbe exceptional de elogioase de la tatal meu. Un om pe care il cunosteam drept un profesionist excelent. Si el incerca sa-mi “vanda gogosi”? I-am spus ca voi verifica povestile lui… si ca voi reveni la el cand imi voi clarifica situatia… fara sa-i ascund ca eram 99% decis sa-mi vad de celelalte probleme si sa uit de ceea ce inseamna Masoneria romana a acelui moment. Mi-a spus doar ca va intelege orice decizie voi lua… si m-am rugat sa-i multumesc din nou tatalui meu pentru tot ceea ce facuse in ultimii ani pentru el. Si am plecat.

Am ajuns acasa. Si am vorbit cu parintii mei. Incercand sa inteleg. Si incercand sa gasesc o cale. In saptamanile ce au urmat am avut zeci de intalniri. Cu secretarul personal al lui Comanescu, celebrul Jimi, cel prins dupa 6 luni tot de mine in timp ce incerca sa vanda baza de date cu membrii MLNR unui ziarist. Cu Nini Florea, Marele Orator, si cu Cristi Dumitrescu, ambii membrii fondatori ai MLNR. Cu Valeriu Arbore, prieten de familie, dar totodata membru fondator al MLNR. Cu Stefan Caltia, cel considerat in acea perioada “guru” al MLNR si cea mai “grea” voce printre contestatarii lui Bebe Comanescu. Cu generalul Victor Stanculescu, omul care ii deschisese usile Puterii lui Costel Iancu in 1990. Si cu multi altii.

Mi s-a creionat un tablou al turpitudinii morale a unora dintre membrii MLNR greu de crezut. Dar mi s-a infatisat si speranta ca putem construi, cu sprijinul Fratilor din Marile Loji Regulare, un Ordin mult mai bun. Am inceput sa inteleg ca nimeni nu va face cadou Romaniei o Mare Loja buna, ca noi, cativa, va trebui sa o reconstruim pentru noi si pentru cei ce ne vor urma. Si am acceptat sacrificiul de imagine ce trebuia platit pentru aceasta transformare. I-am promis Fratelui Gheorghe Comanescu ca nu voi vorbi despre aceste lucruri decat dupa trecerea sa la Orientul Etern. Am crezut, timp de un an de zile, ca nu voi mai vorbi de loc despre ele. Le-am cerut lui Ovidiu Gales si lui Eugen Ovidiu Chirovici, in martie 2010, sa imi prelungeasca cu inca 6 luni decretul de suspendare. Eram dezamagit. Mult prea dezamagit de ceea ce vedeam ca se intampla in MLNR. Dar despre motivele reintoarcerii… va rog sa asteptati un alt articol…(Florin Ghiulbenghian, 15 august 2010)

Sursa: MLNR-Povesti Adevarate

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]