Alex Ionescu
„Istoria omenirii devine din ce in ce mai mult o cursa intre educatie si catastrofa.” H.G. Wells (1866-1946) The Fate of Homo Sapiens.

„Oare folosesc la ceva, cu adevarat, in prezent, aceste medicamente nemaipomenite, daca luam in considerare efectele lor secundare ingrozitoare? Raspunsul, din punctul de vedere al oamenilor de stiinta independenti de industria farmaceutica este foarte simplu: NU!” John Virapen.

I. Industria farmaceutica – radacini

Scotocind gigantica cantitate de informatii oferita de articole, site-uri de internet si carti referitoare la istoria industriei chimice, ies la iveala o serie de realitati cutremuratoare. Urmarind sa descoperim radacinile acestei industrii, gasim doua filoane puternice: unul germano-elvetian si un altul american. In prezent, ambele au multiple ramificatii.

Exista numeroase dovezi care arata ca de-a lungul deceniilor aceste doua carteluri au dominat si domina nu numai lumea medicamentelor de sinteza, a pesticidelor, fertilizatorilor, combustibililor si armelor chimice si biologice, dar si lumea bancara, cea a mass-mediei si cea geopolitica. Este vorba de cartelul german cunoscut in trecut sub numele de I.G. Farben si de cel patronat de Rockefelleri.

Cartelul german I.G. Farben

Industria chimica germana a luat nastere in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea si a inceput cu productia de vopsele pentru dresuri. La inceputul anilor 1900 s-a initiat si productia de medicamente – pentru inceput novocaina si aspirina.

Cu cativa ani inaintea primului razboi mondial, oamenii de stiinta Fritz Haber (chimist, laureat al premiului Nobel pentru chimie in 1918) si Carl Bosch (chimist, laureat al premiului Nobel pentru chimie in 1931) de la BASF, au inventat un procedeu de a „fixa” azotul din aer. Ei presupuneau ca la nivel planetar se vor termina nitratii organici care erau utilizati ca fertilizatori, de aceea s-au gandit la o modalitate de „stocare” a azotului prezent in aer.

Insa nitratii puteau fi folositi si ca explozibil. Astfel, dupa inceperea primului razboi mondial, cand Anglia incetase sa mai exporte nitrati catre Germania, aceasta problema a fost rezolvata de industria chimica. Folosind procesul Haber-Bosch se furniza armatei germane explozibili facuti cu ajutorul azotului din aer. Haber a inventat si apoi firma a furnizat si gaz otravitor, a carui utilizare a condus la moartea a aproximativ 91.000 de oameni si a afectat sanatatea a 1,3 milioane de oameni in primul razboi mondial.

In timpul razboiului, mai multe companii germane printre care BASF, Bayer, Hoechst, Agfa au fost nevoite sa lucreze impreuna. Dupa primul razboi mondial, aceste firme, dorind sa isi redobandeasca pozitiile la nivel mondial, au decis sa realizeze o semifuziune care a dus la aparitia cartelul I.G. Farben.

In 1920, I.G. Farben (avand numele intreg Interessen Gemeinschaft Farbenindustrie Aktiengesellschaft) era cel mai mare conglomerat producator de medicamente, substante chimice si vopseluri. Sediul a fost ales in Frankfurt, pentru pozitia sa centrala si a accesibilitatii.

In 1920, investitia cea mai riscanta a lui I.G. Farben a fost un proiect Bosch, prin care se urmarea fabricarea de combustibil din carbune. Germania avea mult carbune dar niciun pic de petrol. Bosch a crezut ca acesti carburanti vor deveni o afacere profitabila pentru nemti cand rezervele mondiale de petrol se vor sfarsi.

Dar descoperirea, la vremea respectiva, a unui zacamant de petrol in Texas a facut ca pretul petrolului sa scada puternic si rivalii lui I.G. Farben sa doreasca stoparea proiectului. Atunci firma si-a indreptat atentia spre sfera politica. Se pare ca inca de la inceputul secolului XX industria chimico-farmaceutica a fost activa in domeniul lobby-ului politic (termenul „lobby” desemneaza actul de a urmari influentarea deciziilor luate de oficiali, cel mai adesea in domeniul legislativ).

Primul „campion” in domeniul politic pentru I.G. Farben, in 1931, a fost Heinrich Brüning de la Partidul de Centru. Urmatorul „campion”, in 1933, a fost Hitler. Dupa 6 ani, cand diviziile armatei germane intrau in Polonia, masinile acestora aveau anvelope de cauciuc sintetic I.G. Farben si motoare care consumau combustibil sintetic I.G. Farben. Mai apoi, lagarele de concentrare au folosit gaz ucigator I.G. Farben, inventat de fapt pentru a fi utilizat ca pesticid.

Se spune ca Bosch, omul de stiinta care a inventat multe dintre „produsele” care au generat atat de multa suferinta si au ucis atat de multe fiinte umane in cele doua razboaie mondiale, spre finele anilor ‘30 era scufundat in depresie si alcoolism.

Pe masura ce nazistii invadau tarile Europei, I.G. Farben prelua controlul companiilor chimice din tarile respective. Daca aceste preluari fortate erau bune pentru afaceri, sclavia era si mai buna. in loc de „munca, nu vorbe”, multe dintre lagare aveau pe porti inscriptia „munca va va face liberi”.

A fost cel mai sinistru slogan din istoria omenirii, pentru ca prin „liberi” se intelegea „morti datorita epuizarii”. I.G. Farben a creat propriul lagar privat numit Monowitz – cunoscut de asemenea ca Auschwitz III. Monowitz, situat in Polonia, era cel mai mare complex industrial german din afara granitelor si cea mai mare fabrica I.G. Farben. Mai era cunoscut si sub numele de I.G. Auschwitz. Locul amplasarii a fost ales datorita resurselor bogate de apa si carbune din zona, dar si pentru munca gratuita pe care o prestau cei din lagarele de concentrare Auschwitz I si II.

Diferitele tipuri de gaz si numeroase medicamente produse de I.G. Farben au fost testate pe prizonierii de la Auschwitz, transformati in felul acesta in cobai umani. Multi dintre cobaii umani au murit datorita acestor experimente. Unul dintre doctorii SS de la Auschwitz, dr. Helmut Vetter, mult timp angajat al firmei Bayer, a fost implicat in testarea experimentala a vaccinurilor si medicamentelor pe detinuti.

El a fost executat dupa razboi, ca urmare a deciziei tribunlului de la Nürnberg pentru ca a administrat detinutilor injectii fatale. Este unul dintre putinii care au fost executati, din toti cei care au participat la genocidul monstruos care a avut loc in timpul celui de-al doilea razboi mondial in lagarele de concentrare.

Bayer trimitea constant „noi preparate” care sa fie testate pe prizonieri. Insa nu acesta a fost inceputul si, din pacate, nici sfarsitul departamentului foarte profitabil de arme biologice al firmei Bayer.

In 1948, la procesul de la Nürnberg, un mic numar de directori de la I.G. Farben, toti martori sau/si chiar autori ai genocidului savarsit, au fost declarati vinovati de ucidere in masa. Din cauza presiunilor facute de legislatorii de dreapta din Statele Unite, care considerau ca adevaratul inamic era „comunismul, nu afaceristii germani”, acesti directori au fost toti scosi din puscarie dupa patru ani.

In ciuda introducerii gazului de lupta, a muncii fortate, a „pricipiului Führer-ului”, in ciuda incurajarii anti-semitismului, in ciuda faptului de a fi fost cei mai mari suporteri financiari ai nazismului, ei au fost toti achitati, curtea stabilind ca nu erau suficiente dovezi „pentru cunoasterea rezultatului imediat” al actiunilor lor. Pe cat de neverosimila pare aceasta decizie, pe atat de adevarata este.

La 15 ani dupa ce au fost condamnati de tribunalul de la Nürnberg pentru crime de razboi, cei de la Bayer, BASF si Hoechst, adica I.G. Farben, au devenit „arhitectii” unei noi criminale ofense aduse drepturilor omului: Comisia Codex Alimentarius infiintata in 1962 (dupa cum sustine dr. Rath Health Foundation)!

Aceasta perioada „cenusie” a industriei chimico-farmaceutice pe care am dezvaluit-o mai sus a fost legata de numele Fritz ter Meer. Acesta a fost membru al Consiliului managerial al I.G. Farben de la infiintarea cartelului pana la disolutia sa.

Ca manager pe timp de razboi el a fost responsabil cu I.G. Auschwitz. In 1948 ter Meer a fost condamnat de tribunalul de la Nürnberg la sapte ani de inchisoare pentru jaf si sclavie. in 1952, prin interventia unor prieteni puternici si influenti, sentinta a fost comutata. in perioada 1956-1964 ter Meer a fost reinstalat membru in comitetul managerial al firmei Bayer AG. Iar in 1962 participa la constituirea comisiei Codex Alimentarius.

Companiile farmaceutice Bayer si Hoechst au fost reorganizate in 1951 sub directia Allied High Comission, influentata din plin de inaltul comisar al SUA John J. McCloy, avocat si bancher din Philadelphia, cu legaturi puternice in lumea bancara Rockefeller si interesele lor petroliere.

Compania farmaceutica germana Merck, care nu a intrat in cartelul I.G. Farben, dar totusi a functionat in epoca nazista, dupa cel de-al doilea razboi mondial a continuat sa produca medicamente, pesticide, conservanti alimentari, reactivi si substante chimice pentru laborator.

Foarte repede dupa razboi s-a produs boom-ul cunoscut ca „miracolul economic” pentru aceasta firma. Adica cresterea nivelului de vanzari cu doua cifre. Care este misterul acestei imbunatatiri? La finele razboiului, compania a primit o parte importanta din „capitalul de zbor” nazist, capitalul de munca al I.G. Farben. Dupa cum putem observa, nimic nu se pierde totul se… redistribuie!

Aceste aspecte au fost facute publice de dr. Norman Covert, directorul pentru relatii publice de la Fort Detrick, acelasi „campus Detrick” care i-a fost pus la dispozitie pentru munca de cercetare lui George Merck pe timp de razboi. Un alt aspect interesant legat de acest campus este urmatorul: Corpul de Arme Chimice de la Camp Detrick a lucrat si cu specialistul german in arme biologice – Gral.Mr. Kurt Blome, chiar la doua luni dupa ce acesta a fost achitat de tribunalul de la Nürnberg.

Prin urmare, cei care au conceput medicamente/substante chimice/agenti bacteriologici, impreuna cu unii din cei care au testat aceste substante in timpul razboiului pe oamenii aflati in lagarele de concentrare au fost pana la urma scosi de sub incidenta legii, prin influenta „prietenilor” aflati in libertate, si pusi sa lucreze in continuare pentru aceleasi sau alte firme farmaceutice intr-un scop asemanator? Lupul isi schimba parul dar naravul… nu prea.

Timpul a scos la suprafata, si mai scoate inca, multe dovezi care sa sustina acest proverb care se aplica foarte bine si in domeniul industriei farmaceutice. Asa cum se poate parafraza ceea ce afirma Dr. Med Matthias Rath – „mass murderers of Big Pharma, then and now” = „ucigasii de mase de oameni ai industriei farmaceutice, atunci si acum”.

Cartelul american Rockefeller

Acest cartel farmaceutic american a avut o altfel de implicare si abordare la nivel global, cu scopul promovarii industriei farmaceutice a la long, in viata oamenilor. Spre finele secolului XIX Rockefeller detinea si controla 95% din tot petrolul produs in Statele Unite. Devenise miliardarul numarul unu din America. Din primii ani ai secolului XX, Rockefeller a inceput sa dea bani fundatiilor, fondurilor, centrelor de cercetare si institutelor care urmau sa promoveze toate medicamentele pe care chimistii lui trebuiau sa le descopere in anii urmatori.

Dar cum sa convingi opinia publica, cand existau atatea metode alternative – remedii homeopate, medicini traditionale cu remedii specifice si eficiente, osteopatie, chiropraxie etc., cum sa convingi oamenii sa inceapa sa ia in exclusivitate medicamente?

Scoli medicale alopate si tratament alopat – aproape in exclusivitate

De la inceputul secolului XX, Rockefeller a inceput sa infuzeze capital in actiunea de promovare a medicinei alopate. in 1910 Consiliul Educatiei Generale Rockefeller a furnizat 600 de milioane de dolari institutiilor de educatie medicala alopata (Barbara Griggs – „Green Pharmacy”).

Cuvantul „alopatie” inseamna tratarea bolii cu substante chimice dure. Raportul Flexner din 1910 a reusit sa elimine scolile medicale homeopate si toate medicamentele naturale in intreaga SUA. Raportul a fost finantat si promovat de Fundatia Carnegie si Consiliul Educatiei Generale Rockefeller. Acest raport a „ajutat” la reducerea la jumatate a numarului de colegii medicale pana in 1930.

In 1977, declaratia de la Alma Ata a internationalizat, prin intermediul Organizatiei Mondiale a Sanatatii, „recomandarile” raportului Flexner.

Raportul, numit si Buletinul nr. 4 al Fundației Carnegie, cerea scolilor medicale americane sa impuna standarde mai ridicate la admitere si la absolvire, si sa adere strict la protocoalele stiintifice in ceea ce priveste predarea si cercetarea. Multe dintre scolile medicale americane au fost astfel eliminate pentru ca nu puteau respecta standardele impuse. Inainte de aparitia raportului Flexner, medicina „moderna” trebuia sa faca fata unei competitii viguroase care venea din partea osteopatiei, medicinei chiropractice, medicinei eclectice, naturopatiei si homeopatiei.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Asociatia Medicala Americana facea lobby peste tot pentru standardizarea invatamantului medical. Astfel, dupa impunerea acestui raport, scolile medicale in care se predau diferite discipline de genul medicina eclectica, naturopatie, homeopatie, au fost somate sa renunte la aceste cursuri sau altfel isi vor pierde acreditarea si sustinerea economica.

Majoritatea opiniei publice si, in mod virtual, toti medicii cred astazi in superioritatea medicinei alopate, stiintifice. Totusi, homeopatia si medicinele traditionale au reusit sa supravietuiasca, ca niste flori rare, in intreaga lume. La modul global, prin acea miscare strategica de inspiratie Rockefeller care a urmarit eliminarea medicinilor naturale, s-a ajuns la o medicina a corpului fizic si nu a fiintei umane in ansamblul ei. O medicina care trateaza boli, nu oameni. O medicina care promoveaza substante chimice de sinteza si nu substante naturale, pentru refacerea sanatatii.

Relatia Rockefeller–Farben

Aceasta relatie dateaza de mai bine de trei sferturi de secol, din anii ’20. Al doilea razboi mondial s-a desfasurat cu tetraetilul de plumb, necesar pentru combustibilul avioanelor, care era livrat de americani (firmele Rockefeller) atat englezilor cat si nemtilor!

Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, doar Standard Oil (al carui fondator si presedinte era John D. Rockefeller), Du Pont si General Motors puteau produce tetraetil de plumb. in 1938, managerul de la Standard Oil, Walter Teagle, a ajutat I.G. Farben sa cumpere 500 de tone de tetraetil de plumb. in 1939 cei de la I.G. Farben au reusit sa mai cumpere o cantitate de tetraetil de plumb in valoare de 15 milioane de dolari.

Dupa ce a inceput razboiul in Europa, englezii s-au suparat pe americani pentru ca au comercializat spre Germania materiale strategice. Dar se pare ca americanii nu se oprisera din aceste vanzari. Standard Oil a schimbat imediat inregistrarea vaselor care livrau petrol nemtilor, pentru a evita cercetarile sau sechestrele britanice. Vasele americane au continuat sa care petrol in insulele Canare, unde incarcau petrolierele nemtesti care mergeau spre Hamburg.

Cel care urma sa devina presedinte, Harry S. Truman, a spus la momentul respectiv ca relatia Rockefeller-Farben „se apropie de tradare” (afirmatie mult prea blanda fata de realitate).

In 1941 compania Standard Oil din New Jersey era cea mai mare companie petroliera din lume, controland 84% din piata americana de petrol. Banca acestei companii era Chase, iar detinatorii bancii erau Rockefellerii. Dupa Rockefelleri, al doilea detinator de actiuni la Standard Oil era I.G. Farben.

La finele razboiului, cand americanii au intrat in Germania si au ajuns la Frankfurt, au fost uimiti sa gaseasca intacte toate cladirile I.G. Farben si imensa fabrica. Pilotii americani au demolat orice alta cladire din oras in afara de I.G. Farben.

Ceea ce nu stiau cei care au observat aceasta era ca Secretarul de Razboi american, Robert P. Patterson, era avocatul familiei Rockefeller, numit de presedintele Roosevelt la ordinele lui Rockefeller, si era proaspat iesit din Dillon, Read and Co. Concernul Dillon-Read era o sucursala Rockefeller si in acelasi timp banca ce finanta I.G. Farben.

Corespondentul de razboi al CBS News, Paul Manning, raporta ca pe 10 august 1944, partenerii Rockefeller-Farben au mutat „capitalul lor de zbor” prin bancile afiliate din America, Germania, Franta, Anglia si Elvetia.

Astfel au putut continua fara probleme afacerile in domeniile pe care le-au dorit, inclusiv in mult promitatorul domeniu farmaceutic.

Daca tragem o linie ca sa vedem cine a beneficiat de pe urma razboiului, ce observam? Farben a testat medicamente, vacinuri, gaze toxice pe detinutii din lagare, i-a folosit pentru a munci in fabrica Monowitz, a vandut cauciucuri, combustibil si gaz de lupta armatei germane.

Rockefeller a vandut petrol si tetraetil de plumb pentru lupta atat armatei americane, cat si nemtilor, si a urmarit distrugerea scolilor de medicina traditionala, homeopatie si promovarea alopatiei si, implicit, a industriei farmaceutice. Rezultatul obtinut: razboiul a reprezentat un profit extraordinar pentru cele doua carteluri.

Industria farmaceutica (II). Un adevarat «exemplu» de marketing eficient

Industria farmaceutica este una din cele mai profitabile industrii, aflata pe locul al treilea in 2008 si 2009, dupa cum se observa din datele rezumate in tabelul de mai jos.

Network and Other Communications Equipment in 2008/2009 20.4/ 28.8
Internet Services and Retailing 19.4 / x
Mining, Crude-Oil Production x/23,8
Pharmaceuticals 19,3/ 15,8

La ora actuala industria farmaceutica este una din cele mai profitabile industrii, pentru ca:

– exista consumatori – oamenii, care au fost convinsi cu persuasiune, prin reclame abil realizate si de catre medicii curanti care primesc cadouri si atentii substantiale de la firmele farmaceutice daca prescriu medicamentele produse de acestea

– exista boli – unele reale, unele inventate prin activitatea de marketing a firmelor farmaceutice

– exista noi si noi substante chimice (medicamente), care se fabrica usor si se diversifica din ce in ce mai mult, pentru tratarea bolilor. Spre exemplu antibioticele – cam la 2-3 ani apare un antibiotic nou despre care se spune ca este mai puternic, eliminand bacteriile care au devenit rezistente la antibioticele utilizate pana atunci. O intrebare simpla ar fi: cum reusesc microbii sa dobandeasca rezistenta la antibiotice si omul nu reuseste sa dobandeasca rezistenta la astfel de microorganisme? Se pare ca aceste bacterii sunt mai…inteligente. Ele stiu sa se adapteze.

Omul nu este lasat, pentru ca trebuie sa consume substantele produse de industria farmaceutica. Prin reclame agresive, repetate cu tenacitate pentru diverse medicamente omului ajunge sa ii fie sadita in minte ideea ca este foarte vulnerabil. si ramane cu ideea ca numai acele substante il pot ajuta.

Cum se realizeaza marketingul companiilor farmaceutice?

Companiile farmaceutice, la ora actuala, au mai multe parghii prin intermediul carora isi duc la implinire scopul principal, care este profitul financiar. Sa nu va faceti iluzii in privinta scopului acestor companii: „sanatatea pacientului nu e niciodata in prim plan” asa cum afirma si John Virapen, fost manager general al companiei Eli Lilly din Suedia.

Aceste parghii cuprind trei arii importante: medicii, articolele despre medicamentele produse de companiile farmaceutice publicate in reviste de specialitate si, de curand, mass-media. „Companiile farmaceutice doresc doar ca voi si medicul vostru sa ganditi ca medicamentele pe care le produc ele sunt fantastice – incluzand cumpararea congresului, a mass-mediei, si corupand studiile din jurnalele medicale pentru ca sa arate doar rezultate favorabile” (dr. Mercola).

Relatia companiilor farmaceutice cu medicii – nu este spre beneficiul pacientului!

Marketingul tintit asupra medicilor curanti este o practica bine cunoscuta si utilizata de mult timp de catre aceste companii. „Exista reprezentanti ai companiilor farmaceutice a caror singura responsabilitate este de a „educa” medicii asupra unui nou medicament, o practica care include cadouri generoase, mese festive si calatorii, ca modalitati persuasive de convingere. Aproximativ 282 milioane de dolari a fost platit doctorilor de catre companiile farmaceutice in 2009.

Aceasta, impreuna cu tehnicile lor de «spalare a creierului», de anulare a gandirii medicale critice si obiective, permite industriei farmaceutice sa influenteze din greu prescriptiile realizate de medici.” (dr. Mercola)

Adica, dumneavoastra nu vi se va mai prescrie medicamentul cu care erati obisnuit si cu care va simteati bine daca a aparut unul nou pentru aceeasi afectiune si compania farmaceutica care produce acel medicament a trecut, prin intermediul unui agent de vanzari, pe la medicul dumneavoastra cu o mica atentie.

Companiile farmaceutice si articolele publicate despre medicamente

Dr. Mercola, la jumatatea lunii decembrie anul trecut a facut cunoscute mai multe aspecte referitoare la industria farmaceutica printr-un articol publicat pe site-ul sau – “The drug companies’ newest profit weapon to steal your money”. in continuare redam fragmentul referitor la modul in care companiile farmaceutice influenteaza opinia publica prin articolele care sunt publicate in revistele de specialitate despre medicamentele produse.

„Dr. Beatrice Golomb, medic, profesor asociat de medicina interna si profesor asociat de medicina de familie si medicina preventiva la Universitatea California din San Diego, ne impartaseste informatii socante referitoare la intunecatele dedesubturi ale stiintei medicale pentru a putea sa intelegeti cum si de ce «metoda stiintifica» a devenit atat de manipulabila si distorsionata la vointa de catre industria farmaceutica.

Pentru ca studiile stiintifice sa poata fi realizate, cineva trebuie sa le finanteze. Sponsorul sef pentru orice studiu referitor la un medicament este compania farmaceutica care il produce, intrucat fabricantul este cel mai interesat in a «demonstra» cat de spectaculos este medicamentul.

Dr. Golomb da drept exemplu statinele (inhibitori ai 3-hydroxy-3-metilglutaril-coenzima A reductazei) – aratand ca toate studiile importante referitoare la statine au fost finantate in exclusivitate de industria medicamentelor.

Al doilea finantator important al studiilor clinice este Institutul National pentru Sanatate (NIH – National Institute of Health), care nu este grupul neutru de experti guvernamentali pe care ai crede ca este. De fapt, NIH accepta o suma mare de bani de la marile concernuri farmaceutice si este puternic implicata in aceasta industrie.

Mai mult, companiile farmaceutice publica doar o parte din studiile pe care le finanteaza – studiile care le promoveaza medicamentele. Deseori aceste articole favorabile sunt trimise spre publicare de mai multe ori, un studiu fiind astfel publicat in forme diferite – astfel incat cititorul sa nu observe ca este acelasi studiu, schimbandu-se doar lista de autori si diferite detalii.

Daca studiul nu prezinta concluzii care sunt favorabile produsului investigat, cel mai probabil nu va fi publicat niciodata.
Deseori, in cazul unor studii stiintifice ale caror rezultate ridica semne de intrebare privind eficacitatea medicamentului, descoperirile negative sunt metamorfozate in rezultate pozitive prin manipularea interpretarii statistice si a semanticii.

Articolele extinse care urmeaza unui studiu, trimise spre publicare in reviste cu o reputatie foarte buna, dupa ce trec de analiza unor asa-zisi experti nepartinici, sunt deseori refacute de alte laboratoare non-neutre care au o legatura financiara cu piata medicamentelor. Se pretinde ca multe din articolele ce apar in revistele medicale de specialitate sunt scrise de cercetatori renumiti, dar de fapt sunt redactate de scriitori fantoma necunoscuti care se afla pe statele de plata ale companiilor farmaceutice.

Revistele medicale sunt considerate in general, de catre medici, o sursa de informatii de incredere. Dar revistele stiintifice reprezinta de asemenea o afacere. in 2003, companiile farmaceutice au cheltuit 448 milioane de dolari pe reclame in aceste reviste medicale. S-a calculat ca profitul care revine din investitia in revistele medicale este intre 2,22 si 6,86 dolari pentru fiecare dolar cheltuit, plus branduri mari si o buna reputatie.

Profiturile pe termen lung pot fi chiar mai mari in cazul in care consideram ca o reclama vazuta de un medic se poate transforma in sute sau chiar mii de cumparari ale acelui medicament, bazate pe prescriptiile pe care medicul le-a dat.
Exista si reviste de specialitate ce sunt pe cale sa isi recastige reputatia de a fi nepartinitoare. In 2011 revista Emergency Medicine Australasia a anuntat ca nu va mai primi reclame medicale spre publicare in paginile sale, citand cresterea dovezilor care arata ca industria farmaceutica «distorsioneaza» rezultatele cercetarilor si sunt angajate in practici dubioase si lipsite de echitate in ceea ce priveste publicarea.

Stire scrisa in British Medical Journal: «George Jelinek, fost editor al revistei Emergency Medicine Australasia si Anthony Brown, editor sef, scriau: «marketing-ul medicamentelor realizat de catre industria farmaceutica, al carui prim scop este sa influenteze cititorii pentru a prescrie un anumit produs (subliniere realizata de autorul prezentului articol), este in mod fundamental opus misiunii revistelor medicale»” (dr. Mercola).

Industria farmaceutica si mass-media

„Industria medicamentelor cheltuie aproximativ dublu pe reclama fata de sectorul propriu de cercetare si dezvoltare. «Sangele» datator de viata al mass-mediei este publicitatea. O analiza independenta aparuta intr-o revista cu acces deschis publicata de Public Library of Science estima cheltuieli de 57,5 ale companiilor farmaceutice din SUA pentru promovarea diferitelor medicamente in 2004, de aproape doua ori mai mult decat au cheltuit pe cercetare si dezvoltare” (dr. Mercola).

„Daca inca credeti ca mass-media furnizeaza informatii nepartinitoare, impartiale este timpul sa va treziti, deoarece majoritatea (mass-mediei – n.r.) este controlata de interese corporatiste, incluzand aici companiile farmaceutice” (dr. Mercola).

Cum afirma si neurochirurgul Rusell L. Blaylock: „…nu mai avem reporteri de investigatie, avem o mass-media controlata de corporatii. Nu mai este un secret faptul ca majoritatea canalelor de livrare a informatiilor, a mass-mediei, sunt avide de bani, in special in aceasta societate asa cum este ea la ora actuala. Orice canal TV, revista, jurnal este plin de reclame (foarte costisitoare).

Acesti furnizori de informatii nu isi pot permite sa piarda acesti bani iar aceasta permite companiilor farmaceutice sa stabileasca chiar politici editoriale (cu alte cuvinte, companiile farma dicteaza ce este bine sa se spuna si ce nu, despre diferite medicamente! – n.r.). Articolele ce critica vaccinurile sunt la fel de rare ca dintii gainii. Exista miliarde de dolari disponbili (la companiile farma – n.r.) pentru a influenta, si se pot observa rezultate corespunzatoare (influentei realizate – n.r.) in sfera academica si in agentiile guvernamentale, care sunt responsabile de validarea produselor care vor intra pe piata ”.

„Chiar Centrul de preventie si control al bolilor – CDC, care are de asemenea anumite legaturi ingrijoratoare cu industria farmaceutica, a cheltuit 1,7 milioane de dolari pentru o legatura cu Hollywood-ul ca parte a Programului lor de Educatie Prin Divertisment, care face ca atunci cand show-ul dumneavoastra preferat de televiziune prezinta un subiect de sanatate, acea informatie este «precisa», sau «aprobata de CDC»” (dr. Mercola).

Un astfel de exemplu de rezultat al influentei industriei farma asupra celor ce trebuie sa valideze medicamentele este dat de John Virapen, in lucrarea sa Efecte secundare: moartea. Dezvaluiri din interiorul industriei farmaceutice, referitor la promovarea substantei fluoxetina, de Eli Lilly.

„Agentia Europeana a Medicamentelor, intr-o delcaratie de presa din 6 iunie 2006, recomanda utilizarea fluoxetinei, in termenii urmatori, pentru copii: «parintii si medicii vor monitoriza cu atentie copiii si tinerii tratati cu fluoxetina, urmarind indeosebi tendintele sinucigase». si AEM adauga: «producatorul american, Eli Lilly, ar trebui sa efectueze in continuare studii asupra sigurantei utilizarii acestui medicament.»

Dar astfel de studii nu ar fi trebuit sa fie efectuate inainte sa intre medicamentul pe piata??? Nu indica aceasta faptul ca medicamentul a fost 20 de ani pe piata fara a exista siguranta administrarii sale? Deci…cine sunt cei de la Agentia Europeana a Medicamentelor? si cine ii plateste?”

„In ultimii ani industria medicamentelor a fost supusa tirului publicitatii negative referitoare la legaturile ei nu numai cu medicii ci si cu facultatile de medicina si revistele de specialitate; astfel, nu este surprinzator ca ei isi vor redirectiona atentia asupra furnizorilor acestei publicitati, adica jurnalisti si mass-media.

Daca nu iti place reclama proasta pe care mass-media ti-o face, de ce sa nu cumperi mijloace mass-media pentru a avea un cuvant in ceea ce se tipareste? Acesta este pasul logic pe care industria farma il face, intrucat bugetul sau de marketing (constand in miliarde) nu cunoaste limitari.

British Medical Journal raporta ca jurnalul-emblema al imperiului Murdoch in Australia a acceptat o cantitate nepublicata de bani ca sponsorizare de la industria de medicamente pentru o serie de articole asupra politicii de sanatate – si ca ideea a venit la o intalnire a agentilor de publicitate. Aparand afacerea, editorul jurnalului The Australian a spus ca independenta si integritatea au fost mentinute; dar, asa cum alti reporteri au subliniat, aceasta noua forma de apropiere financiara intre jurnalisti si companiile despre care scriu este ingrijoratoare” (dr. Mercola).

Ca o scurta informare: Keith Rupert Murdoch, nascut pe 11 martie 1931, este un magnat australiano-american. Este presedintele, CEO (chief executive officer) si cel care a infiintat News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume. in 1953, Murdoch a devenit director executiv la News Limited, mostenita de la tatal sau. in anii ’50 si ’60, a achizitionat multe ziare in Australia si Noua Zeelanda, inainte de a se extinde in Anglia in 1969, cand a preluat News of the World si The Sun. S-a mutat la New York in 1974 extinzandu-se pe piata americana si a devenit cetatean SUA in 1985.

In 1981 a cumparat The Times. News Corporation pe care o detinea a achizitionat Twentieth Century Fox in 1985, Harper Collins in 1989 si Wall Street Journal in 2007. A format BSkyB in 1990, iar in anii ’90 s-a extins in retelele asiatice si sud-americane de televiziune. In anul 2000 News Corporation detinea 800 de companii in mai mult de 50 de tari cu un venit net de 5 miliarde usd.

Ce este foarte interesant este ca aceasta relatie intre industria farma si mass-media arata ca o uniune de interese indreptate impotriva pacientului care trebuie doar sa consume medicamentele produse, fara sa fie pus la curent asupra tuturor efectelor nocive pe care acestea le pot produce. Aceasta uniune s-a realizat nu numai ca urmare a cumpararii spatiului publicitar si sau a jurnalistilor, dar si prin faptul ca anumite persoane care au functii decizionale in diferite firme de mass-media, au pozitii inalte si in anumite companii farmaceutice. Ce concubinaj mai bun credeati ca s-ar fi putut realiza?

Spre exemplu, fiul lui Rupert Murdoch, James Murdoch, este din 2009 membru al comitetului gigantului farmaceutic GlaxoSmithKline (GSK). Cu ce se ocupa James Murdoch in GSK? Nici mai mult nici mai putin decat cu revizuirea „problemelor externe care pot avea potential un serios impact asupra afacerilor si reputatiei grupului” (dr. Mercola) – o pozitie pentru care el este foarte potrivit prin aparteneta la „familia” mass-media. James Murdoch este de asemenea presedintele si CEO-ul (chief executive officer) la News Corporation Europe and Asia si presedintele BskyB.

Dr. Mercola afirma ca „este evident beneficiul pe care fabricantii de medicamente il pot avea de pe urma faptului ca un mogul al mass-mediei este pe statele lor de plata, ca si in echipa de «sponsorizare» a continutului mass-mediei asupra politicii de sanatate. Este evident ce rol important are aceasta «inrudire» – determina mass-media sa mentina tacerea asupra diferitelor aspecte spinoase. Ma gandesc ca este bine sa se arate in acest caz, ca, atunci cand va fi necesar sa fie trase niste sfori, acestea vor fi trase din greu.”

V-ati intrebat vreodata de ce rareori vedeti un program TV care sa prezinte un grafic cu neajunsurile/problemele cauzate de vaccinuri sau reactiile adverse la diferite medicamente, chiar daca acestea sunt foarte obisnuite in viata reala? Acum aveti raspunsul.

Cand incepi sa tragi cu ochiul in spatele cortinei si descoperi sursele de finantare ale multor canale mass-media, devin clare cauzele cenzurii din presa principala privind adevarul despre industria farmaceutica. Aceasta se aplica chiar si in ceea ce priveste dovezile stiintifice referitoare la riscurile vaccinurilor sau ale anumitor medicamente, asa cum vom vedea intr-o sectiune ulterioara a acestei lucrari.

Industria farmaceutica si lobby-ul politic

Astfel de uniuni profitabile s-au realizat nu numai intre companii farmaceutice si mass-media, ci si intre industria farmaceutica si formatiuni politice. Astfel:

– Fostul presedinte George Herbert Walker Bush a fost timp de un an membru in consiliul executiv al Eli Lilly

– Fostul sef al finantelor si managementului din echipa lui George W. Bush, Mitch Daniels a fost vicepresedinte al Eli Lilly

– Sidney Taurel este in prezent CEO la Eli Lilly si de asemenea consilier la Homeland Security Advisory Council, al lui George W. Bush

– Henry Kissinger, mult timp membru al Consiliului pentru Relatii Externe, a fost membru al comitetului director al firmei Merck.

Probabil mai exista si alte uniuni de acest gen.

In articolul mentionat, dr. Mercola ne informeza cum „intr-o emisiune la CBS News, abilul lobby-st Jack Abramoff explica modul in care a influentat congresul SUA timp de multi ani, si cum acest tip de coruptie inca continua. El a cheltuit un milion de dolari pe an pe bilete la concert si la evenimente sportive, si chiar a avut doi membri full-time din echipa sa care erau dedicati rezervarii de bilete!

Daca vacantele, avioanele particulare, cinele pompoase si alte facilitati nu au fost de ajuns pentru a influenta congresul, grupul lui Abramoff va oferi membrilor Congresului o slujba cand vor parasi Capitol Hill, cu un salariu dublu sau triplu. Asa cum spunea Abramoff in emisiune, odata ce ei au acceptat oferta aceasta, asta era: «…noi ii avem… tot ceea ce vrem, ei vor face».

Companiile farmaceutice, bineinteles, sunt cel mai mare lobby-st politic, iar lobby-ul politic este unul din motivele pentru care companiile de medicamente controleaza intreaga industrie a sanatatii.

Lobby-stii, prin definitie, «conduc activitati cu scopul de a influenta oficialii publici si in special membrii corpului legislativ». Aceasta este Marea Afacere, facand ceea ce stiu mai bine: folosirea puterii si a banilor pentru a controla procesul legislativ.

Industria farmaceutica a cheltuit 1,5 miliarde de dolari pe lobby-ul in Congres in ultimul deceniu, si in acest proces a manipulat implicarea guvernului in medicina si, prin politica guvernamentala, a reintarit dependenta oamenilor de medici.” (dr. Mercola)

Cand observam prezenta aceluiasi nume atat intr-o companie farmaceutica cat si in politica, nu ne mai mira faptul ca acea companie, impreuna cu toate produsele ei sunt promovate direct sau implicate in anumite proiecte de anvergura, la nivel national, aspecte care bineinteles fac sa sporeasca profiturile companiei respective.

Industria farmaceutica (III). Musamalizarile sunt «o practica comuna» pentru companiile farmaceutice

Medicamentul minune al GSK dovedit a fi foarte periculos

„Medicamentul minune Avandia contra diabetului fabricat de GlaxoSmithKline (GSK) a fost laudat din plin in mass-media, cu toate ca se constatase ca acest medicament prezinta riscuri majore, tinute ascunse mult timp si sub multe lacate de catre cei de la GSK. Asa cum s-a dovedit ulterior, GSK a petrecut 11 ani mușamalizand rezultatele studiilor clinice din care reiesea ca Avandia prezinta riscuri importante pentru inima, demonstrandu-se inca o data ca pentru companiile farmaceutice rolul medicamentelor este de a aduce bani si nu de a imbunatati sanatatea oamenilor.

Avandia a ajuns in topul listei medicamentelor cu efecte adverse letale in 2009, conform unei analize realizate de FDA – 1354 de morti cauzate de Avandia doar in acel an. FDA a decis recent sa restrictioneze accesul la acest medicament. in SUA, Avandia se poate administra acum doar la pacienti care nu au posibilitatea de a ajunge la un control al glicemiei cu ajutorul altor medicamente si decid impreuna cu medicul curent sa nu ia alt medicament din motive medicale. Europa a hotarat sa interzica medicamentul datorita riscurilor mari pe care le comporta.” (dr. Mercola)

Cum se introduc medicamentele pe piata

Probabil va intrebati cum anume se testeaza un medicament de catre firma producatoare inainte de introducerea lui pe piata si apoi cum anume se aproba comercializarea lui, din moment ce unele medicamente, dupa ce apar pe piata, ajung sa fie contestate ca urmare a efectelor secundare grave pe care le determina. John Virapen, fost manager general al companiei Eli Lilly din Suedia, descrie in cartea sa Efecte secundare: moartea modul in care se deruleaza aprobarea si comercializarea unui medicament:

„Aprobarea unui medicament implica diverse etape autocontinute.

Criteriile importante sunt eficacitatea si siguranta ingredientului activ. Mai intai, medicamentul este tesat in laborator. Daca se dovedeste promitator, se testeaza pe animale. Are ingredientul activ efect asupra animalelor? Este eficient asupra organelor asupra carora vrem sa actioneze? Modifica el comportamentul animalelor in modul dorit? Ce alte efecte are respectivul medicament? si, in final, iese la iveala un model privind functionarea, beneficiul si daunele asupra animalului caruia i s-a administrat acest medicament? Ce prognoza deriva din aceasta in ceea ce priveste folosirea medicamentului pentru fiintele umane?

Raspunsul la aceste intrebari poate fi aflat, in ultima instanta, doar prin testarea medicamentului pe om, in conditii controlate, in clinici. Protocoalele pentru studiile clinice sunt scrise de companiile farmaceutice. si, cel mai important, daca un protocol este intrerupt, rezultatele nu trebuie trimise la autoritatile de reglementare! Dar de ce seriile testelor se opresc? Pentru ca apar dificultati: probabil prea multi pacienti nu tolereaza medicamentul – ei se sinucid sau, din cauza altor probleme de sanatate, nu mai vor sa continue testul. Exact aceasta este informatia de cea mai mare importanta pentru autoritatea de reglementare si pentru viitorii pacienti, informatie care dispare in cabinetul managerului farmaceutic!” (sublinierile au fost adaugate de autorul prezentului articol).

Musamalizarile efectelor secundare in cazul benoxaprofenului

in lucrarea amintita mai sus, John Virapen ne arata, printre alte aspecte, cum s-a reusit pana la urma interzicerea si scoaterea de pe piata de catre autoritatile de reglementare a medicametului cu substanta activa benoxaprofen produs de Eli Lilly, firma al carei angajat era.

„Practica ascunderii pericolelor pe care le implica administrarea anumitor medicamente este posibila deoarece este la alegerea fabricantului ce informatii sa trimita autoritaților si, in plus, exista intotdeauna o marja de abatere de la faptele reale. Scandalul (referitor la benoxaprofen – n.r.) a izbucnit pentru ca acest lucru se facea intentionat, in ideea de a nu periclita vanzarile produsului.

Sanatatea pacientului nu e niciodata pe primul loc!

Numai profitul conteaza, iar din cauza catorva zeci de morti si a catorva procese posibile pentru daune acesta este in pericol sa scada.”

„Cronologia deceselor ascunse:

Modelul de acoperire si acceptare a deceselor in numele profiturilor era ușor de recunoscut.

1980 – inceputul povestii: Eli Lilly aplica, pentru aprobarea comecializarii, la FDA pentru ingredientul activ benoxaprofen (produs numit Opren, Oraflex si Coxigon)

1981 – rapoarte referitoare la problemele hepatice, care in unele cazuri au determinat decese, descoperite la pacientii ce luau benoxaprofen, au ajuns la sediul Lilly de la filialele din UK

1982 – benoxaprofen e aprobat in Germania. Se estimeaza ca pana in anul 1982 au fost primite de autoritatile germane din sanatate aproximativ 91 de rapoarte despre efectele secundare (dintre care unele severe) ale acestei substante. Se presupune ca autoritatile britanice ca au primit aproximativ 3500 de rapoarte, dintre care 61 erau cazuri fatale, din cauza deteriorarii mai multor organe. Acestea nu au avut niciun fel de urmari. Mirajul benoxaprofenului continua.

Ianuarie 1982 – rapoarte despre 23 de decesedin cauza efectelor secundare si 26 de rapoarte privind o serioasa insuficienta hepatica, dintre care doua s-au soldat cu moartea, au fost trimise de la sediul Lilly din UK la sediul din SUA. in acelasi timp, FDA se pregateste sa finalizeze aprobarea pentru comercializarea benoxaprofenului in SUA. Deoarece autoritatile nu primesc nicio informatie independenta, ci doar ceea ce le furnizeaza compania farmaceutica, ele nu stiu nimic despre decesele nepublicate din UK.

Februarie 1982 – 27 de cazuri de insuficienta hepatica si 5 decese in UK. Tot nu transpare nimic. Angajatii de la Eli Lilly se intalnesc cu cei de la FDA pentru a discuta detalii legate de prospect. Problemele si decesele cauzate de medicament bineinteles nu sunt mentionate.

7 aprilie 1982 – cu 12 zile inainte ca FDA sa emita aprobarea pentru comercializare a benoxaprofenului in SUA, Lilly primeste rapoarte din Danemarca despre cazuri de deces din cauza insuficientei hepatice produse de substanta activa. O luna mai tarziu, FDA este informata despre aceasta, probabil de autoritatile daneze. Companiile farmaceutice sunt intotdeauna obligate sa transmita astfel de informatii, dar nu este reglementat clar cand trebuie sa transmita acest fel de informatii, putine dar vitale pentru pacienti.

Februarie – aprilie 1982 –un specialist de la Universitatea Queens din Belfast discuta constatarile sale referitoare la insuficienta hepatica legata de benoxaprofen cu biroul Eli Lilly din Anglia. Constatarile acestui cercetator sunt publicate de British Medical Journal. Doua zile mai tarziu, Lilly trimite informatia la FDA, pentru a evita ca acest fapt sa devina jenant.

Mai 1982 – Lilly a inceput o campanie PR care a costat milioane de dolari. Aceasta a insemnat 6100 truse de presa, pe care FDA le-a catalogat mai tarziu ca fiind „false si inselatoare”.

Iunie 1982 – FDA incepe sa devina activa – cere la Eli Lilly rapoarte saptamanale asupra insuficientei hepatice. Lilly i-a furnizat FDA doar un numar de cazuri deja publicate, pe care autoritatile de reglementare, publicul si lumea deja le stia. Acele cazuri despre care numai Lilly stia au fost tainuite in continuare.

August 1982 – Departamentul de Justitie al SUA a decis ca cel putin 27 de persoane fusesera ucise de benoxaprofen, alte 200 de cazuri suferisera deteriorari ale rinichilor si ficatului. Toate doar in cateva luni. Pe 5 august 1982 benoxaprofen a fost retras definitiv de pe piata americana.

August 1985 – admiterea vinovatiei vine mult prea tarziu, cu o decizie a tribunalului care ridiculizeaza victimele. intr-o instanta de camera din Indianapolis, Indiana, Eli Lilly admite, inainte de procesul propriu-zis, ca a ascuns informatiile autoritatilor competente, privind decesele legate de produsul ei – benoxaprofen. Amenzile au fost un maruntis – de exemplu 25000 de dolari pentru Eli Lilly si 15000 de dolari pentru seful corpului medical de cercetare. Facand aceasta miscare si admitandu-si vinovatia inainte de inceperea procesului, procesul devine de fapt o formalitate. Amenzile mici (de acest fel) sunt pentru contraventii, nu pentru crime!” (sublinierile au fost adaugate de autorul prezentului articol).

„Guvernul SUA ar fi putut sa insiste pentru acuzatii penale, dar au ales sa nu o faca” – au spus Joyce si Lesser in lucrarea publicata in august 1985 in New Scientist – Mortile Opren tinute secret.

„Pentru a o face, ei ar fi trebuit sa dovedeasca ca Eli Lilly si seful corpului medical de cercetare au violat in mod voit legea. (Asa cum s-a desfasurat –n.r.), procesul e mai favorabil pentru parat: deoarece acuzatia nu poate fi pusa in judecata a doua oara, inregistrarea oficiala nu va arata niciodata ca ei au violat legea intentionat.

Tribunalul stabileste ca musamalizarea deceselor de la Eli Lilly exista in practica standard din industrie, si confirma ceea ce J.V. povesteste in cartea sa din propria experienta.

Asadar, aveti aici scris negru pe alb, in decizia oficiala a tribunalului: musamalizarile sunt «o practica comuna» pentru companiile farmaceutice. Sau, altfel spus… daca ai omorat destui oameni, crima devine un nou standard moral.

Acelasi scandal care s-a petrecut cu benoxaprofen recidiveaza in 2004, la compania Merck cu Vioxx. Cu un an inainte de a fi retras de pe piata, Vioxx a generat un profit de 2,5 miliarde dolari” (John Virapen – Efecte secundare: moartea).

Mitul „tolerantei” – o alta modalitate de musamalizare a efectelor adverse nedorite si de promovare a medicamentelor
„Noile medicamente sunt aprobate in cateva tari, in acelasi timp. si sunt lansate pe piata agresiv. Mii de oameni din lumea intreaga sunt afectati de efecte secundare neasteptate”, dupa cum afirma presedintele Comisiei pentru Medicamente a Asociatiei Medicale Germane, prof. Dr. Muller-Oerlinghausen.

Reclamele celor mai multe medicamente cuprind cuvantul „toleranta”, pentru a convinge oamenii sa nu isi faca probleme referitoare la capacitatea organismului de a accepta substanta respectiva. Astfel, mitul tolerantei adoarme vigilenta pacientilor. Mai jos sunt exemple de marketing pentru agenti anti-reumatici, exemple mentionate de John Virapen in lucrarea sa:

Benoxaprofen – „toleranta gastrointestinala excelenta”

Indoprofen – „toleranta superioara”

Rofecoxib – „are protectie gastrointestinala”

Ketorolac – „loveste durerea nu pacientul”

Tometin – „e posibil doar un mic efect secundar”.

Toate aceste medicamente au fost retrase de pe piata din cauza intolerantei.

Va mira? Cate vieti se pierd inainte ca un medicament sa fie retras de pe piata? Unde se stabileste limita?

In general, riscurile unui medicament sunt depistate cu mult inainte. Cu toate acestea, nu a existat niciun fel de investigatie sistematica a cauzelor acestor efecte secundare neasteptate. in schimb, fabricantii produselor farmaceutice au avut tendinta sa banalizeze efectele nedorite, uneori chiar intentionat. Iar astfel de afirmatii John Virapen le expune cu prudenta in cartea sa.

John Virapen, cunoscand din interiorul industriei farmaceutice tot ceea ce se poate face pentru introducerea pe piata a unui medicament, spune ca pentru sanatatea pacientilor ar fi mult mai bine daca :

– toate companiile farmaceutice ar fi obligate legal sa publice toate efectele adverse serioase pe baza unui studiu finalizat
– s-ar crea obligatia juridica de a publica toate complicatiile serioase observate pe baza unui studiu finalizat
– s-ar defini clar granitele intre industria farmaceutica si cercetatorii care sa realizeze studii clinice si sa evalueze sistematic datele.

Declaratia de la Berlin asupra farmaco-vigilentei cheama la o intelegere asupra tuturor datelor de siguranta si reglementare relevante asupra medicamentelor.

Sursa: Yoga Esoteric

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]