Schema de sprijin pentru regenerabile face ca nu doar populaţia să plătească mai mult pentru producătorii de energie curată, cu precădere pentru cei cu turbine eoliene. Cel mai mare preţ al boom-lui eolian din România este plătit de industriile intensive în energie, şi de industria producerii de energie din surse convenţionale. Cei mai mari consumatori de curent din România, producătrul de aluminiu Alro Slatina şi producătorul de oţel ArcelorMittal, au cerut Guvernului să ajusteze sprijinul acordat industriei eoliene (cea fotovoltaică este încă irelevantă prin dimensiune) pentru că sumele plătite pentru certificatele verzi îi fac să devină necompetitivi. Cei mai vehemenţi au fost reprezentanţii Alro Slatina, compania care consumă 8% din energia produsă în România care, prin vocea vicepreşedintelui Marian Năstase, a anunţat că viitorul pe termen scurt al fabricii în România depinde de modificare schemei suport pentru regenerabile. Năstase nu a vorbit pe şleau de disponibilizări sau inchidere de secţii dar a ţinut să precizeze că funcţionarea la capacitate în situaţia actuală devine extrem de dificilă.

“Poziţia Alro în România depinde de scăderea schemei de suport pentru energia regenerabilă în mod imediat. În condiţiile actuale, în care suntem obligaţi să plătim din ce în ce mai mult pentru certificatele verzi, trebuie să faci minuni pentru a scădea şi mai mult costurile de producţie”, a declarat Marian Năstase, preşedintele Alro.

Compania a plătit anul trecut 40 milioane dolari pentru certificatele verzi, suma urmând să urce la 66 milioane dolari în acest an. Pentru compania slătineană 2012 este primul an cu pierderi de după Revoluţie.

Acestea au fost de 170 de milioane de lei, aproximativ cât costul cu certificatele verzi plătite. Oficialul Alro a ţinut totuşi să precizeze că pierderea din 2012 nu poate fi pusă doar pe seama costurilor în creştere cu energia electrică ci şi situaţiei internaţionale dificile de pe piaţa aluminiului.

Vimetco, grupul rusesc care deţine Alro, mai deţine în România fabricile Alprom Slatina şi Alum Tulcea. Doar la Alro sunt 3.500 de angajaţi.

Şi pentru ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare combinat siderurgic din România şi regiune, scumpirea energiei datorată, în parte, certificatelor verzi, a devenit o problemă stringentă. „Suntem extrem de îngrijoraţi de creşterea explozivă a costurilor cu energia, aici incluzând creşterea tarifelor de transport, distribuţie, a preţului certificatelor verzi şi a bonusului pentru cogenerare. Pentru noi, aceste evoluţii necesită o re-echilibrare urgentă şi preţuri predictibile pentru ca nu cumva să se piardă sustenabilitatea activităţii industriale din România”, au precizat reprezentanţii ArcelorMittal.

ArcelorMittal, cel mai mare actor din siderurgia mondială, deţine în România fabrica din Galaţi, Petrotub Roman şi Tepro Iaşi unde lucrează, în total, aproape 13.000 de salariaţi.

Boom-ul eolian a creat efecte adverse în industria producătoare de energie convenţională, spun oameni din sistem , aşa cum ECONOMICA.NET a arătat aici. Pentru că, prin lege, energia produse de centralele eoliene, solare sau pe biomasă trebuie preluată cu prioritate în sistem, în zilele în care bate vântul şi turbinele eoliene produc aproape toate curent trebuie oprite grupuri termo sau hidrocentrale pentru că o bună parte din consum trebuie acoperit din eolian.

Pentru că nu produc la capacitate, companiile ce operează termocentrale sau hidrocentrale produc pierderi în acele zile. Doar în acest an, au existat mai multe zile când chiar şi 20% din consum a fost acoperit de eolian, sector care a întrecut în repetate rânduri Hidroelectrica ca pondere a producţiei de energie în total.

Plângerile celor afectaţi de dezvoltarea industriei eoliene au găsit, aparent, sprijin la cel mai înalt nivel. Recent, Constantin Niţă, Ministrul delegat pentru Energie, a declarat că Guvernul va modifica legislaţia privind acordarea de certificate verzi, scăzând sprijinul acordat producătorilor de energie regenerabila.

“Ştiu că nu este un subiect plăcut, dar nu putem distruge industria românească de dragul industriei regenerabile”, a spus Niţă, citat de Mediafax. Potrivit acestuia, modificările ar viza valoarea unui certificat verde şi numărulor lor acordat pe tipuri de producători, iar ajustarea s-ar face chiar de la 1 iulie.

Pe de altă parte, reprezentanţii producătorilor de energie din surse regenerabile se declară surprinşi de vehemenţa declaraţiilor împotriva lor şi arguemntează prin faptul că această industrie este singura care mai atrage miliarde de euro anual în investiţii. Potrivit lui Doru Voicu, preşedintele Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice, numai în acest an se aşteaptă investiţii de 4 miliarde de euro în „regenerabile”. Dacă schema de sprijin se va modifica, există riscul ca aceste investiţii să fie pierdute „Probabil că nu vor mai intra. (…) Orice fel de schimbare va aduce instabilitate şi lipsa de competitivitate”, spune Voicu.

Din cele 4 miliarde de euro cea mai mare parte ar urma sa fie alocate sectorului eolian, iar circa 500 milioane de euro ar urma sa fie investite în noi parcuri fotovoltace cu puteri de 200-300 MW în acest an.

El a adăugat ca în industria energiei regenerabile din România lucrează aproximativ 4.000 de oameni, din care circa 1.000 doar în sectorul fotovoltaic.

Potrivit lui Voicu, anul trecut statul a încasat 500 milioane euro de pe uma regenerabilelor.

Acceaşi poziţie o găsim şi la producătorii de energie eoliană. Aceştia cer statului să asigure predictibilitatea legislativă în industria de profil pentru ca investiţiile să poată continua. “Ar fi dezirabilă chiar o acțiune concertată a statului român către principalii producători de echipamente în sensul deschiderii de unități de producție în România, însă această inițiativă ar avea succes, dacă li s-ar oferi stabilitate și nu permanente schimbări legislative”, recomandă Ionel David, preşedintele Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană.

Potrivit acestuia, în ultimii trei ani s-au făcut investiţii de 3 miliarde de euro în industria eoliană şi s-au creat 3.200 de locuri de muncă. Totuşi, spune David, la sfârşitul lui 2012 nu s-a atins încă ţinta convenită cu UE de 12% energie regenerabilă din consumul brut de energie electrică al României. În acest sens, sens Guvernul ar trebui să sprijine, în continuare, industria de profil, inclusiv prin atragerea de investitori care să construiască local componente ale turbinelor eoliene.

Devoltarea sectorului energiei regenerabile în România este susţinută de consumatorii de energie electrică. Miza investitorilor este subvenţia de la stat pentru producţia de energie verde care se face prin sistemul certificatelor verzi. Potrivit legii, o centrală eoliană primeşte de la stat 2 certificate verzi pentru fiecare MWh livrat în sistem, una solară şase certificate, una pe biomasă trei certificate iar o microhidrocentrală primeşte trei certificate. Preţul unui certificat pe piaţa liberă fluctuează între 28 de euro şi 57 de euro.

Un certificat verde se emite de Transelectrica după producerea şi livrarea unui MWh de energie regenerabilă. Schema prin care România acordă aceste certificate este completată de obligaţia ca furnizorii de electricitate să achiziţioneze un procent anual de certificate proporţional cu energia livrată. La rândul lor, aceştia îşi recuperează banii de la consumatori prin factura la curent, în aşa fel încât toată populaţia României sprijină producţia de energie verde.

În România există aproximativ 2.000 de MW eolieni instalaţi şi 70 de MW fotovoltaici. La sfârşitul acestui an se estimează că vor exista 4.000 de MW instalaţi în eolian. Avizele emise de Transelectrica acoperă un total de 30.000 de MW deşi sistemul nu poate suporta, acum, mai mult de 6.000 de MW.

România trebuie să-şi asigure 38% din energia produsă din surse regenerabile până în 2020. Dacă la aceste surse includem şi Hidroelectrica, atunci ţara noastră a atins deja ţinta.

Energia electrică s-a scumpit cu 10% de la 1 ianuarie, jumătate din acest procent fiind datorat sporirii nunmărului de certificate verzi ce trebuie plătite de consumatori. De la 1 iulie se aşteaptă o nouă scumpire de 2-3% a curentului din cauza începerii procesului de liberalizare a pieţei consumatorilor domestici.

Cum a ajuns România să polueze mai mult cu 800 de turbine eoliene instalate?

După trei ani în care s-au investit mai bine de 3 mld. euro pentru a ridica aproape 2.000 de MW în parcuri eoliene, România a ajuns să polueze mai mult decât înainte de instalarea celor 800 de “mori de vânt”.

În lipsa unor investiţii în unităţi mici şi rapide, echilibrarea sistemului cade pe umerii termocentralelor pe cărbuni, dar şi a hidrocentralelor. Acest lucru în­seam­nă costuri mai mari şi emisii mai multe de CO2 pentru termocentrale. Mai mult, ener­gia verde a dus la scăderea preţurilor pe bursa de electricitate, o veste proastă din nou pentru termocentralele care se confruntă cu costuri în creştere.

“Noi nu avem unităţi cu pornire rapidă capabile să echilibreze sistemul în faţa caracterului variabil al producţiei de energie verde. Nici măcar centrala nouă construită de Petrom la Brazi nu poate face acest lucru destul de rapid. Acum termocentralele funcţionează când sus, când jos, în funcţie de cum bate vântul, iar acest lucru înseamnă costuri mai mari, dar şi o cantitate de emisii de CO2 mai mare. Practic, în ciuda tuturor investiţiilor în energia verde, România a ajuns să polueze mai mult. Sunt costuri înregistrate pe nedrept de termocentrale pentru că până la urmă modul în care ele merg acum este o consecinţă a funcţionării sistemului”, spune Car­mencita (?!!)Constantin, directorul departa­men­tului de strategii energetice şi de mediu din cadrul Institutului pentru Studii şi Proiec­tări Energetice (ISPE).

Declaraţiile reprezentantei ISPE sunt sus­ţinute şi de datele transmise în timp real de către Transelectrica, transportatorul naţional de energie electrică. Astfel, de la o zi la alta, în funcţie de cum bate vântul, contribuţia termo­cen­tralelor sau a hidrocentralelor la producţia de energie electrică se modifică vizibil în funcţie de ponderea pe care o are energia eoliană luată cu prioritate în sistem.

Taxa pentru dezvoltare

Carmencita Constantin este de părere că o parte din sprijinul pus la dispoziţie de către statul român pentru investitorii în energia verde ar trebui să fie redirecţionată către investiţii în reţele de transport şi în unităţi flexibile, capabile să echilibreze sistemul rapid.

“Reducerea schemei de sprijin se poate face odată cu introducerea unei taxe pentru a dezvolta această rezervă de capacitate. Impactul în factură ar fi acelaşi, dar ar beneficia şi sistemul. De ce trebuie să plătim atât de mult pentru regenerabile, în contextul în care energia verde şi la fel proiectele de eficienţă energetică pot fi susţinute şi prin fonduri europene?”, spune Carmencita Constantin.

Aceasta nu este însă singura problemă pentru termocentrale.

Sursa: Ziarul Financiar, Economica

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]

Producatorii romani, discriminati in tara lor

De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!