Nicolae Vulturar (89 de ani) a fost închis de către securişti din 2 februarie până în 21 octombrie 1952, pe motiv că „a deconspirat secrete referitoare la munca de securitate”, după cum se arată într-un document al Procuraturii Militare Cluj, eliberat fostului deţinut după 1990 la cererea acestuia. Adevăratul motiv era, de fapt, acela că Vulturar a refuzat să lichideze doi „bandiţi”, luptători anticomunişti din Transilvania. Clujeanului i s-a cerut să ucidă cu sânge rece de către Mihail Kovaci, pe atunci şeful Securităţii din Turda. Deoarece a refuzat, bărbatul a fost urmărit, arestat, interogat şi înfundat în beciurile Securităţii din Cluj-Napoca. Vulturar a fost ţinut închis aproape un an în clădirea de pe strada Republicii, unde astăzi funcţionează Palatul Copiilor.
Trei luni de izolare
„Primele trei luni şi trei zile am fost ţinut în beci, şi nu am vorbit cu nimeni. Mă lăsau doar la WC. Gardienii nu aveau voie să vorbească cu mine. Cel mai frică îmi era că mă vor împuşca, pur şi simplu”, rememorează Vulturar.
În tot acest timp, securiştii i-au interogat pe foştii colegi de liceu şi de armată, în încercarea de a dovedi că ofiţerul a avut legătură cu legionarii. „M-a salvat numele, care nu este unul comun. Dacă mă chema Popescu, de exemplu, era mult mai uşor să găsească «turnători» la adresa mea”, crede acesta.
Securitatea a încercat orice fel de metodă pentru a-l arunca pe Vulturar după gratii. „Deoarece nu puteau să mă închidă pentru că am refuzat să ucid, deşi acesta era motivul real, au încercat să îmi pună în cârcă alte fapte, cum că aş fi colaborat cu un preot greco-catolic, ce a refuzat să treacă la ortodoxism, sau că am refuzat să particip la diferite arestări”, spune clujeanul.
După trei luni de izolare, Vulturar a fost trecut la arestul personalului. Şi aici, însă, a fost ţinut singur în celulă. Fostul locotenent îşi aminteşte cum, într-o zi, a fost la un pas de a fi intoxicat cu monoxid de carbon. „Au înfundat hornul sobei, să mă asfixiez. Ca să pot respira, am stat lipit de uşă. La un moment dat, a venit gardianul şi m-a întrebat : «Vulturare, mai tăieşti?». Asta era cel mai greu de suportat, mă puteau omorî oricând”.
Trei posibilităţi
Din informaţiile Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, există trei execuţii duble atestate în acea perioadă, la care Nicolae Vulturar ar fi fost trimis să ucidă. Prima execuţie s-a petrecut în 7 august 1949, în localitatea Muntele Băişorii, comuna Băişoara, judeţul Cluj, unde au fost împuşcaţi Victor Marc şi Constantin Vodă.
O lună mai târziu, în 6 septembrie 1949, la marginea satului Maşca, comuna Iara, judeţul Cluj, au fost executaţi Gheorghe Ilea, alături de fiul său, Ilie Ilea, chiaburi din zonă.
O a treia execuţie pentru care fostul şef al Securităţii din Turda, Mihail Kovacs, i-ar fi putut solicita participarea lui Nicolae Vulturar, s-a petrecut în 5 octombrie 1949, între localităţile Ocoliş şi Lunca Largă, judeţul Alba, unde au fost împuşcaţi Bufnea Obreja şi Puiu Miron Boţa. „Una dintre aceste trei perechi este cea la care a fost trimis Nicolae Vulturar”, spune Gheorghe Petrov, cercetător al crimelor comunismului.
Text foto: Nicolae Vulturar este singurul caz documentat de securist care a refuzat să execute luptători anticomunişti/ Foto: Vakarcs Lorand
Drepturi redate după 17 ani
Lui Nicolae Vulturar i s-a redat gradul de locotenent în rezervă în 25 ianuarie 1969, la 17 ani după ce a fost încarcerat şi decăzut din toate drepturile pe care i le oferea Securitatea. Consiliul Securităţii Statului de atunci a considerat că Vulturar merită gradul înapoi. În ceea ce priveşte despăgubirea pentru privarea de libertate, pe care clujeanul a solicitat-o, aceasta a fost refuzată.
„În ceea ce priveşte cererea de a fi despăgubit pentru perioada cât aţi fost privat de libertate nu poate fi soluţionată favorabil, deoarece drepturile nerevendicate în termenul legal se prescriu”, se arată într-un răspuns al Consiliului Securităţii Statului.
Sursa: Adevarul
Adauga un comentariu!
Editoriale din aceeasi categorie
Autor: Aciduzzul | 3 ianuarie, 2015 | 1 comentarii | 972 vizualizari | 4 voturi
Aniela Radu AVEAM 11 ANI.Totul s-a petrecut in fata blocului meu din Strada Drumul Taberei nr.14, Sector 6, Bucuresti. Eu nu pot uita imaginile respective, nici mirosul de sange si nici strigatele militarilor chemati, debarcati din autocare si vanati in fiecare noapte in fata MAPN-ului pentru asa-zisa “Revolutie”!! Apartamentul meu era sub foc continuu tras […]
Autor: Aciduzzul | 16 aprilie, 2014 | 0 comentarii | 554 vizualizari | 3 voturi
Ciudatul personaj pripasit sub pulpana lui Traian Basescu in urma cererii unui agent antiroman si a unui oligarh transnational, bloggerul Vladimir Ilici Tismaneanu, declama sus si tare pe canalele retelei sale ca raportul ticalos cu care a otravit societatea romaneasca din ignoranta teribila a presedintelui Romaniei nu a fost contestat decat de catre “marginali” “nefrecventabili”. […]
Autor: Aciduzzul | 9 iulie, 2013 | 2 comentarii | 1230 vizualizari | 9 voturi
“În plin avânt al comunizării României, valurile de teroare politică în forma “loturilor” de condamnaţi de “tribunalele poporului” deveniseră aproape fapt comun. Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere […]
Autor: Aciduzzul | 9 iulie, 2013 | 0 comentarii | 1138 vizualizari | 3 voturi
Fiica lui Alexandru Balaci, scriitor comunist responsabil cu îndoctrinarea populaţiei, este director artistic la Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Ruxandra Balaci face echipă cu ginerele lui Leonte Răutu. Destinele mai multor instituţii culturale din România se află în mâinile copiilor celor care, în urmă cu mai bine de 20 de ani, se evidenţiau într-un sistem […]
Autor: Aciduzzul | 9 iulie, 2013 | 2 comentarii | 5082 vizualizari | 12 voturi
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile Publicat in BULETINUL OFICIAL nr. 36 din 20 aprilie 1950 ART. 1 Pentru intarirea si dezvoltarea sectorului socialist in economia R.P.R; Pentru asigurarea unei bune gospodariri a fondului de locuinte supuse degradarii din cauza sabotajului marei burghezii si a exploatatorilor care detin un mare […]