Anul acesta s-au implinit 74 de ani de la asasinarea salbatica a lui Corneliu Zelea Codreanu si a camarazilor sai, Decemvirii si Nicadorii, in noaptea Sfantului Andrei, 29 spre 30 noiembrie 1938. Sugrumati si impuscati in Padurea Tancabesti, cei 14 au fost apoi azvarliti intr-o groapa comuna din inchisoarea Jilava, peste care s-a aruncat acid sulfuric si var nestins si s-a turnat o placa de beton (Vedeti in Anexe Comunicatul Parchetului militar al Corpului II Armata si marturia unuia dintre participantii la crima). Capitanul Miscarii Legionare si camarazii sai au fost deshumati ulterior, dupa caderea sangeroasei dictaturi Carol al II-lea, respectiv pe 27 noiembrie 1940 (foto), si reinhumati la Mausoleul de la Casa Verde, pe 30 noiembrie, alaturi de Mota si Marin, comandanti legionari ucisi ca voluntari in Spania, pe frontul razboiului anticrestin al militiilor bolsevice internationaliste.

La ceremoniile funerare au participat zeci de mii de romani si intreaga elita a Romaniei (vedeti in fotografiile pe care le publicam aici cateva imagini mai putin cunoscute de la acel moment, cu Maresalul Antonescu, Mircea Vulcanescu si Nichifor Crainic aducandu-si omagiile la Biserica Ilie Gorgani, unde s-au aflat spre priveghere trupurile legionarilor asasinati).
*
*
*

“- L-au impuscat pe Capitan. Nu se mai auzi atunci nici o rasuflare in toata curtea. Tacerea aceea impietrita i se paru mai cumplita decat orice strigat.”, avea sa evoce Mircea Eliade in romanul sau, “Noaptea de Sanziene”, aflarea vestii despre crima de la Tancabesti in lagarul de la Miercurea Ciuc. „Rareori in istoria crestinismului modern au fost rasplatite cu mai mult sange posturile, rugaciunile si credinta oarba in atotputernicia lui Dumnezeu”, consemna marele filosof ortodox al religiilor lumii in volumele sale de “Memorii”.

Dar cei 16 n-au avut odihna, nici dupa moarte. “I-au chinuit in viata la Miercurea-Ciucului, iar acum netrebnicia lor nu-i lasã nici odihnei mortii”, scria filosoful Constantin Noica in “Buna Vestire” in memoria altor 46 de legionari ucisi in lagarul de la Miercurea Ciuc, la 22 septembrie 1939.

Invadarea Romaniei de catre hoardele Armatei Rosii in urma nefericitului act de la 23 august 1944 avea sa arunce un giulgiu intunecat si peste osemintele conducatorilor Miscarii Legionare. Dezgropate in circumstante necunoscute din Mausoleul de la Casa Verde din Bucurestii Noi, soarta lor a ramas un mister pana astazi, la fel cum s-a intamplat si cu osemintele Maresalului Ion Antonescu, impuscat in Valea Piersicilor de la Jilava, supranumita Valea Plangerii
(vedeti Cap III din Aiud Insangerat de Grigore Caraza), pe 1 iunie 1946, impreuna cu prof. univ. Mihai Antonescu, ministrul de Externe al Regatului Romaniei, generalul Picky Vasiliu, fost comandant al Jandarmeriei Romane si prof. univ. Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei.

Au circulat si circula si azi numeroase legende privind ramasitele pamantesti ale celor 16 legionari: ca au fost transportate la Moscova, la ordinele NKVD, ca au fost arse si apoi aruncate la canal sau, varianta optimista, ca au fost salvate si ascunse de legionari, intr-o misiune ramasa, pana azi, ultrasecreta.

Problema a preocupat de-a lungul anilor, si in special dupa 1989, si istorici si tineri publicisti, ca George Bara de la Cluj, dar si autoritati ale statului si, in mod deosebit, familia Zelea Codreanu. O familie masacrata, ai carei membri ramasi in viata au fost umiliti si chinuiti, in lagare, colonii si inchisori.

Fratele lui Corneliu Zelea Codreanu, inginer Ion Zelea Codreanu, de 30 de ani, avea sa fie asasinat la Husi, in masacrele din 21/22 sept. 1939, pe treptele Bisericii, impreuna cu Dumitru Nicolau si Vasile Croitoru, ambii avand 6 copii. Cadavrele lor au fost lasate in strada timp de trei zile, in fata actualului Liceu “Dimitrie Cantemir” din oras.

Catalin Zelea Codreanu, unul dintre fratii lui Corneliu, care avea sa patimeasca 16 ani in inchisorile comuniste, afirma ca victimele din 1939 au fost ingropate in cimitirul parohiei “Sf Anton”, “intr-un loc unde nu exista cruce sau un alt semn ca ar exista mormant” (Vedeti Ziarul de Iasi).

Pe 13 iulie 1941 avea sa fie ucis locotent Horia Zelea Codreanu, un alt frate al Capitanului Miscarii Legionare, care il contesta puternic pe Horia Sima. A lasat in urma patru copii: printre care si pe Nicador Zelea Codreanu (care avea sa fie dus de comunisti in Detasamentele de Munca Fortata, la Teleajen). Un alt frate ramas in viata, Decebal Zelea-Codreanu, avea sa faca, de asemenea, 16 ani de inchisoare comunista (1948 – 1964).

Sora fondatorului Legiunii Arhanghelului Mihail, Iridenta Zelea-Codreanu, vaduva comandantului legionar Ion Mota, a suferit in temnitele de la Mislea si Targsor. Sotia Capitanului, Elena Zelea Codreanu, a executat 14 ani de detentie, dupa care alti ani de domiciliu fortat in pustiul Baraganului (Sursa: Familia Zelea-Codreanu, o familie-martir), alaturi de doamna maresal Maria Antonescu. (Vedeti Atanasie Berzescu – LACRIMI SI SANGE).

Rezistenta anticomunista armata din muntii Banatului – Partea a VIII -a Domiciliul obligatoriu la Latesti).

Iata ca zilele acestea, Mihai Tuburlui, coordonatorul filialelor din nordul Moldovei al organizatiei Noua Dreapta, preocupat de acest subiect, a ajuns la mormantul familiei Zelea Codreanu, unde crede ca s-ar putea afla si osemintele Capitanului Miscarii Legionare. Vedeti: In cautarea adevarului – Pe urmele mortii lui Corneliu Zelea Codreanu, articol preluat si de NapocaNews.

Relatarea sa, valoroasa, este impanata insa si cu alte note care amplifica nuantele de legenda, cum ar fi “marturisirea” unui misterios nepot de “securist patriot”, acum aflat, chipurile, in Norvegia, al carui bunic ar fi ascuns osemintele lui Codreanu si le-ar fi ingropat apoi “in anii ’50″, in Cimitirul Reinvierea din Capitala, chiar in mormantul tatalui Capitanului, Ion Zelea Codreanu.

Povestea contrazice insa realitatea, si anume ca “in anii ’50″ Securitatea, pe atunci Directia Generala a Securitatii Poporului, era doar o excrescenta a NKVD-ului, ofiterii fiind in totalitate rusi sau alogeni veniti, dupa cum se stie, calare pe tancuri, din URSS.

Deci, cam greu de gasit “securisti patrioti” printre ei. Un al doilea aspect: ce s-a intamplat cu osemintele celorlalti 15 legionari? Bunicul a uitat sa-i zica? Dar… cine stie?!

Autorul acestor randuri l-a intrebat pe nepotul lui Corneliu Zelea Codreanu, domnul Nicador Zelea Codreanu, ce parere are despre acesta varianta. Fiul lui Horia Zelea Codreanu a respins-o imediat si categoric.

“Placa pe care se afla inscris si numele lui Corneliu Zelea Codreanu a fost pusa inca de dinainte de ’89, de Catalin Zelea Codreanu si un binevoitor care ne-a ajutat. Dar osemintele nu se afla acolo. Dumnezeu stie ce s-a intamplat cu ele dar tare mult ne-am dori si noi sa aflam…”, a afirmat Nicador Zelea Codreanu. Legenda continua, asadar.

Partea buna a istoriei este ca acum se stie de existenta acestor locuri de veci ale familiei Zelea Codreanu, unde se poate aprinde o lumanare in memoria celor carora li s-a retezat, atat de brutal, sfanta tinerete.
Dumnezeu sa-i ierte!

ANEXE:

A. Comunicatul parchetului militar (30 noiembrie 1938)

Parchetul militar al Corpului II Armata ne informeaza:
in noaptea de 29–30 noiembrie a.c. s-a facut un transfer de condamnati de la inchisoarea R. Sarat la Bucuresti–Jilava.
in dreptul padurii ce corespunde km 30 de pe soseaua Ploiesti–Bucuresti, pe la orele 5, automobilele au fost atacate cu impuscaturi de necunoscuti care au disparut si in acel moment, transferatii, profitand de faptul ca transportul se facea in automobile Brek tip jandarmi, deschise si pe timp de noapte si ceata densa, au sarit din masini, indreptandu-se cu vadita intentie de a dispare in padure.

Jandarmii, dupa somatiile legale, au facut uz de arma.

Au fost impuscati:

Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la zece ani munca silnica si sase ani interdictie.
Constantinescu Nicolae, Caranica Ion, Belimace Doru, autorii asasinatului comis asupra lui I.Gh. Duca, condamnati la munca silnica pe viata.

Caratanase Ion, Bozantan Iosif, Curca stefan, Pele Ioan, State Gh. Ioan, Atanasiu Ioan, Bogdan Gavrila, Vlad Radu, autorii asasinatului comis asupra lui Mihail Stelescu, condamnati la munca silnica pe viata.

Georgescu stefan, Trandafir Ioan, condamnati la cate zece ani munca zilnica, pentru asasinat asupra lui Stelescu.
„Universul“, 55 (1938), nr. 329 din 2 decembrie, p.17

B. Declaratia maiorului Constantin Dinulescu la Comisia de ancheta instituita de inalta Curte de Casatie (Bucuresti, noiembrie 1940)

Intr-o zi am fost chemat de catre fostul Presedinte de Consiliu, Calinescu. in cabinetul lui de lucru se gasea si generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Calinescu mi-a declarat atunci ca, pentru motive politice, Codreanu si 13 adepti ai lui trebuiau sa fie ucisi; aceasta ar fi fost si dorinta regelui. in ziua de 29 noiembrie 1938, la orele 10 seara, Codreanu si camarazii lui au fost scosi din inchisoarea de la Ramnicu-Sarat, unde erau inchisi, si au fost pusi intr-un camion.

Legionarii au fost pusi in asa fel ca sa poata vedea numai inainte, fiind in acelasi timp legati cu bratele la spate. Ei nu putea face nici cea mai mica miscare; erau chiar constransi sa stea continuu cu capul in sus.

Inapoia fiecaruia din ei statea cate un jandarm. Eu m-am asezat langa sofer. Se calatorea pe soseaua dintre Ploiesti si Bucuresti, cand in zorii zilei de 30 noiembrie, dupa ce am dat semnalul fixat, cu lanterna, jandarmii au scos din buzunare o sfoara (franghie), pe care au strans-o in jurul gatului legionarului ce statea in fata fiecaruia dintre ei. in felul acesta, Codreanu si cei 13 camarazi ai lui au fost sugrumati, in timp ce masina isi continua drumul in plina viteza.

Putin timp dupa aceea, am ajuns la Bucuresti, de unde ne-am indreptat catre fortul de la Jilava, in interiorul caruia era sapata, deja de trei zile, o groapa mare. Dupa ce camionul a intrat in fort, asupra cadavrelor strangulatilor s-a tras — in urma ordinului primit de la prim-procurorul militar, col. Zeciu — cate un foc de revolver sau de pusca; apoi, un medic militar constata moartea tuturor legionarilor transportati de noi. Cadavrele au fost aruncate in groapa. Eu imediat am declarat celor 14 jandarmi ca ceea ce facusera fusese dispus de catre Curtea Martiala si ca a fost o datorie patriotica importanta.

Certificatele de moarte se confectionasera la Jilava de catre colonelul de la Curtea militara Zeciu, locotenent-colonel Dumitru si de primul comisar regal, colonel Pascu.

S-a aruncat pamant in groapa; insa a doua zi cadavrele au fost dezgropate si purtate intr-o alta groapa. Asupra lor s-au varsat multe sticle de acid sulfuric; apoi au fost acoperite cu pamant, iar deasupra s-a turnat o placa grea de ciment. Jandarmii, desi involuntar, au trebuit sa iscaleasca actele de deces, in care se spunea ca cei 14 legionari au fost impuscati pentru ca incercasera sa fuga de sub escorta. Fiecare jandarm a fost rasplatit cu 20 000 lei. Eu am primit 200 000 de lei.

Sursa: Din luptele tineretului roman. 1919–1939 (Culegere de texte ingrijita de profesorul Duiliu Sfintescu, ultimul secretar al lui Corneliu Zelea Codreanu – foto cu Doamna Elena Codreanu, la aniversarea a 90 de ani), Bucuresti, Editura Fundatia Buna Vestire, 1993

Foto si text: Victor Roncea / Ziaristi Online

Foto Arhive: Civic Media

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

George Manu, savant de talie mondiala, a murit in conditii dramatice pe 12 aprilie 1961, la Aiud, unde se afla inchis pentru crezul sau anticomunist. A lucrat cu celebra laureata Nobel Marie Curie, cu care si-a si dat doctoratul, la Universitatea din Paris, in 1933, cu teza “Cercetări asupra absorbţiei razelor alfa”. Este autorul primului […]

Ieri am primit o veste stupefiantă: Primăria Sectorului 2 este somată să îndepărteze din spaţiul public (recte Piaţa Sf. Ştefan) bustul lui Mircea Vulcănescu, pe motiv că ar fi al unui criminal de război! Reclamaţia ar aparţine Institutului “Elie Wiesel” (poate vă amintiţi că această instituţie, aflată în subordinea şi în finanţarea guvernului României, a […]

“O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi”Pr. Gheorghe Calciu Triste sunt aceste zile în care asistăm, consternați, la fapte ce frizează nu doar absurdul, ci chiar bunul simţ: un „institut naţional” (e vorba de Institutul Elie Wiesel, condus […]

La initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Arhiepiscopul Maramuresului Justinian Chira, PS Justin Hodea Sigheteanu al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Asociaţia Filantropica Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul condusa de părintele Vasile Fodoruţ, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia Civic Media si “Floarea de Foc” si de sute de personalitati, […]

GAZETA de Maramureş reacţionează la campania împotriva identităţii şi valorilor naţionale. Ne-am săturat să asistăm cum ne îngropăm trecutul, identitatea şi demnitatea în uitare. Pentru că identitatea acestui loc înseamnă în primul rând oamenii lui. Oameni care s-au născut, care au murit, care au trăit pentru acest judeţ şi pentru idealurile sale. Propunem acordarea titlurilor […]