Dr. Ioan Lacatusu
“Manualul” de “istoria secuilor”: Omisiuni menite sa creeze imaginea unui grup etnic compact, pur secuiesc. “Din punct de vedere lingvistic, romanii ajunsi in tinutul Secuiesc s-au amestecat repede si spontan in majoritatea secuiasca de limba maghiara” – Din “manualul” de “Istoria Secuimii”. “Manualul” de Istoria Secuimii editat de consiliile judetene Harghita si Covasna, pe langa numeroasele informatii referitoare la principalele evenimente, institutii, personalitati, mituri si legende referitoare la istoria secuilor si maghiarilor din fostele scaune secuiesti, are ca principala caracteristica o regretabila si nepermisa omisiune, respectiv nepunerea in evidenta, in spiritul adevarului istoric, a numeroaselor si durabilelor relatii si interferente ale secuilor cu romanii.

Locuind impreuna cu romanii si inconjurati din toate partile de catre acestia, secuii au avut relatii multiple economice, sociale, politico-militare, atat cu romanii din sud-estul Transilvaniei, cat si cu cei din Moldova si tara Romaneasca (Muntenia), inregistrandu-se in permanenta o circulatie asidua cu deplasari de populatie dintr-o parte si alta a muntilor, prin pasurile Tulghes, Bicaz, Ghimes, Oituz, Buzau, realitate pusa in evidenta in documente, ca si in antroponime si toponime. Rezultatul acestei convietuiri a condus la numeroase interferente si similitudini privind „locuinta, felul de lucru, imbracamintea si alcatuirea fizica” a secuilor si romanilor.

Convietuirea de secole a romanilor si a secuilor a facilitat circulatia motivelor si temelor folclorice, a miturilor, ajungandu-se la numeroase similitudini. Unele dintre ele sunt atat de izbitoare incat la aparitia in 1863 a uneia din primele culegeri maghiare importante de poezii secuiesti “Vad rozsak” (Trandafirii salbatici), de Kriza János (1811-1875), culegatorul a fost de-a dreptul acuzat ca a plagiat din poezia populara romana, publicand o culegere de traduceri. in final s-a ajuns la concluzia ca nu era vorba de un plagiat literar comis de Kriza János, „vinovatul” fiind similitudinile/interferentele dintre folclorul romanesc si cel secuiesc, care sunt atat de importante, incat uneori pot crea confuzii, ca si cea mentionata.

Versiunea maghiara a Mioritei a fost culeasa de Domokos Pál Peter, in anul 1937, din localitatile Lemnia si Poian, judetul Covasna, asezari aflate in vecinatatea cunoscutelor centre ale pastoritului transhumant – Bretcu, Zabala, Covasna, ceea ce dovedeste un contact intens si nemijlocit intre cele doua culturi populare, asa cum rezulta din variantele Vicleemului secuiesc. Despre interferentele dintre folclorul romanesc si cel secuiesc si, in speta, despre balada „Miorita” in secuime, etnomuzicologul clujean Ioan R. Nicola a realizat un foarte interesant si documentat studiu (publicat in „Lucrari de muzicologie”, Conservatorul de Muzica „Gh. Dima”, Cluj, 1979, nr. 10-11, p. 221-243), in care a demostrat circulatia intensa, dinspre variantele romanesti inspre cele secuiesti, a motivelor literare si muzicale care stau la baza acestei capodopere ale culturii traditionale romanesti. (obs. C. Secara) Alte elemente, in acest sens, sunt cele referitoare la: „domnia casei de lemn in patru ape” in perimetrul de azi al judetelor Harghita si Covasna, model regasit in toata tara; „arta mestesugita de a lucra lemnul”, imprumutata de secui de la romani impreuna cu temele traditionale (ornatul geometric romanesc, intalnit la secui impreuna cu floarea si in special laleaua); similitudini privind poarta secuiasca si cea romaneasca; impodobirea peretilor cu tesaturi si alesaturi si multe astfel de elemente, sesizate de Grigore Antipa, cu ocazia unei vizite facute la Muzeul din Sf. Gheorghe: „Aici gasim un foarte bogat material asupra etnografiei secuilor – care tocmai dovedeste o mare asemanare si deci o veche comunitate de viata cu romanii”.

In volumul „Arhitectura de lemn din Transilvania”, de Ioana Cristache Panait (lucrare premiata de Academia Romana), sunt prezentate alte argumente convingatoare despre „domnia casei de lemn in patru ape” in perimetrul de azi al judetelor Harghita si Covasna, model regasit in toata tara. Casele si anexele gospodaresti din arealul la care ne referim „constituie documente istorice ale originii etnice ale autohtonilor relevate de Nicolae Iorga si apoi de studiile riguroase ale lui Sabin Opreanu”.

Datinile secuilor de la nasteri, nunti si inmormantari, credintele desarte, practicile lor religioase au multe similitudini cu cele ale romanilor, prezentand o multitudine de „imprumuturi de obiceiuri si cuvinte romanesti” preluate de secui de la romani, practica existenta pana si dupa 1918 in unele sate cu populatie mixta in care feciorii si fetele „legau un fel de fratie intre ei, pana la moarte, numindu-se fartati si surate”.

Vorbind despre specificul formarii si existentei localitatilor din sud-estul Transilvaniei, autorii nu mentioneaza denumirile localitatilor purtand toponime romanesti de origine dacica (Barzava, Buzau, Turia etc.), de origine latina (Aita, Aninoasa, Casin, Ciba, Plaiesi s.a), de origine slava si slavo-romana (peste 30 de localitati, printre care: Covasna, Cernat, Dobarlau, Lisnau, Varghis, Jolotca, Homorod, Toplita, Zagon, Zabala s.a.)

Nu este evidentiat faptul ca asezarea geografica in vecinatatea Moldovei si Munteniei a avut o influenta constanta, complexa si profunda asupra intregii fizionomii a societatii secuiesti. Secuii au trebuit sa traiasca in bune relatii cu populatia romaneasca ce ii inconjura, iar viata lor economica si chiar politica a trebuit relationata cu acesti vecini cu care coexistau firesc si pasnic.

Eludand adevarul istoric prin omisiune, autorii manualului nu mentioneaza nimic despre convietuirea romano-secuiasca care dateaza din 1234 si se refera la „Episcopatul cumanilor”, despre episodul in care romanii si secuii au actionat impreuna impotriva invaziilor tatarilor, din 1241-1242, despre insemnarile cronicarului Simon de Keza (1282-1283), sau despre cooperarea romano-secuiasca si numeroasele si profundele legaturi ale secuilor cu romanii din Transilvania, Moldova si tara Romaneasca, in intreg Evul Mediu.

Aspectul principal al acestor relatii vechi si stranse, dintre secui si romani, l-a constituit fenomenul de mare importanta istorica al secuizarii (maghiarizarii) unei considerabile parti a populatiei romanesti din zona, realitate pusa in evidenta de lucrarile de specialitate. in manual, insa, nu se vorbeste nimic despre secuizarea romanilor prin nume, prin religie, prin politica sistematica de maghiarizare, despre pierderea identitatii romanesti, despre marginalizarea romanilor, despre oropsirea lor, despre felul cum au fost siliti acesti romani sa plece ori sa devina „buni maghiari” si „buni romani” (Academician Ioan Aurel Pop).

Din cele 10 valuri de asimilare imediata si de alungare a romanilor din „secuime”, puse in evidenta de academicianul Nicolae Edroiu, cinci sunt inregistrate intre 1850 -1992, fiind relevate clar de recensamintele moderne, fie ca ele au fost efectuate sub administratie austriaca, ungureasca sau romaneasca.

Despre drama deznationalizarii romanilor din fostele scaune secuiesti, despre fenomenul „Bodogaia”, localitate unde in secolul al XVIII-lea erau doua biserici romanesti, una Ortodoxa si alta Greco-catolica, autorii manualului nu sufla o vorba, asa cum nu mentioneaza comunitatile din judetele Covasna si Harghita care, in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea aveau o populatie romaneasca numeroasa, iar astazi este drastic diminuata sau chiar disparuta, asa cum este cazul localitatilor Ghelinta, Micfalau, Bixad, Belin, Lisnau, Cernat, Joseni, Plaiesii de Sus, Meresti, Lazaresti, Ocland, Frumoasa, Mihaileni etc.

Preocupati a prezenta istoria unei zone monoetnice maghiare, a unui „bloc compact secuiesc”, eludand adevarul istoric, autorii nu pomenesc nimic despre personalitatile romanesti nascute in sud-estul Transilvaniei, elite locale, regionale si de valoare nationala, de o mare diversitate socio-profesionala, din randul carora mentionam: opt ierahi ai Bisericii Ortodoxe Romane (patriarhul Miron Cristea, mitropolitii Nicolae Colan si Alexandru Nicolescu si episcopii Justinian Teculescu, Veniamin Nistor, Emilian Antal, Sofian Brasoveanu si Ignatie Muresan), scriitori, publicisti, oameni politici (Octavian Codru Taslauanu, Ghita Popp, Romulus Cioflec, Horia Teculescu s.a.), profesori universitari, cercetatori, protopopi-carturari, ieromonahi, autori de manuale scolare, militari, muzicieni, artisti, sportivi de performanta etc.

Facand abstactie de faptul ca realitatea etno-demografica din judetele Covasna si Harghita nu este de departe imaginea unui grup etnic compact, autorii nu abordeaza problema populatiei de romi, populatie care potrivit unor studii demografice depasesete 10% din totalul populatiei judetului Covasna si 5% din cea a judetului Harghita.

Din aceleasi considerente, care nu au nimic cu deontologia unor autori de manuale scolare, nu se specifica faptul ca in judetele Covasna si Harghita exista un numar insemnat de persoane cu dubla ascendenta identitara, membri ai familiilor mixte. Numai la recensamantul din 1992, in judetul Covasna existau 2724 familii mixte, iar in judetul Harghita 2960 de asemenea familii. Autorii nu se gandesc ce drame pot provoca in aceste familii politica lor si a celor care i-au pus sa scrie astfel, de a crea cu orice pret o himera a unui bloc etnic pur maghiar in zona.

Sunt doar cateva exemple despre gravele omisiuni ale unei lucrari destinate elevilor de etnie maghiara din judetele Covasna si Harghita, din ciclul gimnazial, carte editata din fonduri publice, si care, prin continutul si mesajul sau antiromanesc aduce grave prejudicii, pe termen mediu si lung, unei convietuiri interetnice normale, intr-un spatiul multietnic si pluriconfesional, unde fiecare poate sa-si respecte istoria, cultura, credinta, traditiile si valorile mostenite de la inaintasi si sa-si afirme identitatea proprie.

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]