In cazul operatiunilor informativ-operative desfasurate in conditii de pace, substratul motivatiei personale este mult mai complex si chiar difuz. Patriotismul insusi, ca piatra unghiulara la fundatia constiintei celui care activeaza in cadrul unui serviciu de informatii externe, are multe forme de perceptie si asimilare. Un om inteligent si cu o solida cultura civica, politica, filozofica si religioasa nu are aceleasi coordonate in a defini patriotismul in raport cu un om mai putin educat. Aceleiasi persoane, cand este obligata sa actioneze intr-o structura puternic birocratizata care ii afecteaza direct performata si se confrunta cu un management fata de care nu are respect profesional, ii este practic imposibil sa atinga aspiratia ideala institutionala de „a actiona genial ca un savant si a fi disciplinat in raportul ierarhic ca un cadet prusac”. Coordonate motivationale precum atractia rationala fata de specificul muncii, satisfactia de a apartine unui grup socio-profesional aparte, uneori similar unuia de tip ezoteric, beneficiul unui pachet de avantaje mate-riale, trebuie sa joace un rol constructiv, dar complementar.

Cat despre restrictiile civile si sociale impuse de statutul special al cadrului de informatii externe, acestea trebuie compensate in mod rational, echilibrat atat la nivel personal, cat si la nivelul familiei, in deplin raport cu nivelul de viata al majoritatii populatiei din tara de origine. Ceea ce se constata a fi din nou mai mult un ideal decat o realitate, de regula modelul real reflectand cutumele clasei politice si factorilor politici coordonatori.

Orice discrepante majore la acest capitol creeaza disfunctionalitati ce afecteaza serios eficienta structurilor informative. Un venit global inferior sau excesiv nivelului mentionat nu numai distrage atentia celui in cauza de la activitatea profesionala, dar ii si mareste vulnerabilitatea profesionala. La fel ca in secretul marilor retete culinare sau industriale, mult ravnitul rezultat este conditionat nu numai de numarul ingredientelor, dar si de combinarea proportionala specifica a acestora.

Un exemplu care, ca orice exemplu particular, are limitele lui in acoperirea intregii categorii mentionate mai sus, sper sa fie totusi edificator: in timpul fostului regim, nivelul salariilor diplomatilor romani pe teritoriul statelor occidentale era arhicunoscut serviciilor secrete autohtone ca fiind extrem de mic in raport cu media generala a celorlalte ambasade. Raportul varia intre 1 la 10, 1 la 15 pentru tarile occidentale si in jur de 1 la 100 in raport cu tarile arabe din Golf. Justificarea conducerii politice comuniste privind nivelul acestor salarii era necesitatea aplicarii principiului echitatii in raport cu salariile celor care munceau si traiau in tara.

In plus, in baza aceluiasi principiu, surplusul veniturilor diplomatilor, dar si al altor categorii profesionale care lucrau in strainatate risca prin comparatia nivelului de trai sa devina un factor politic destabilizator pe plan intern. Esenta politico-ideologica a acestui principiu avea sa fie si mai clara in momentul cand in spiritul aceleiasi „solidaritati sociale” privatiunile vietii romanilor din tara au fost extinse cel putin ca directive ad-litteram si in exterior.

Revenind la exemplul cu nivelul veniturilor diplomatilor, trebuie precizat ca in munca informativa sub acoperire diplomatica contactele in afara cadrului oficial presupuneau organizarea de intalniri sub acoperiri si in locuri specifice mediului diplomatic. O lume aparte ce impunea cheltuieli destul de mari chiar si pentru autohtoni, darmite clasa paupera a diplomatilor romani.

In aceste conditii, orice cheltuieli de acest tip, fie ele si realizate prin utilizarea fondurilor operative, semnala serviciilor de contraspionaj autohtone apartenenta celui in cauza la serviciul de informatii. Un handicap care conducea la deconspirarea instantanee si-i compromitea serios activitatea indiferent de calitatile profesionale personale. O situatie identica de care profitau si competitorii straini aflati ei insisi sub acoperire diplomatica. Principiul reciprocitatii actelor protocolare devenea astfel un test relativ simplu pentru identificarea cadrelor de informatii fie si in raport cu cheltuielile curente ale diplomatilor care nu aveau acces sau aveau un acces foarte limitat la fondurile opera-tive.

Este doar un simplu exemplu ce demonstreaza ca prostia se plateste intotdeauna scump in activitatea serviciilor secrete.

Inchei cu marturisirea unei nedumeriri de ordin personal. In amplul interviu dat Jurnalului National de seful Serviciului de Informatii Externe, Mihai Razvan Ungureanu, domnia sa utiliza, atunci cand s-a referit la Serviciul de Informatii Externe din timpul fostului regim comunist, acronimul de DIE (Directia de Informatii Externe). Aceasta titulatura a fost folosita in perioada 1972-1978, avand deci o existenta de circa sase ani. In septembrie 1978, dupa ramanerea in Occident a generalului Ion Mihai Pacepa, DIE a fost reorganizata si redenumita Centrul de Informatii Externe, respectiv CIE. Sub aceasta denumire CIE si-a desfasurat activitatea timp de 11 ani in cadrul regimului comunist si apoi timp de noua luni (ianuarie-septembrie 1990) in cadrul noului regim politic democratic. In septembrie 1990, CIE a fost redenumit Serviciul de Informatii Externe, respectiv SIE.

Nedumerirea vine din faptul ca seful actual al SIE, intre altele de profesie istoric, a ales sa utilizeze in interviu acronimul DIE (ce a existat timp de sase ani), si nu pe cel de CIE, care nu numai ca a durat 12 ani, dar este si structura directa din care a luat nastere SIE. Folosirea acronimului DIE in contextul actual nu numai ca elimina 12 ani din existenta istorica a Serviciului Roman de Informatii, dar poate crea si serioase confuzii cu privire la motivatia unei asemenea decizii.

Preluare: Jurnalul National, Ziaristi Online

Foto dr: Bogdan Iurascu

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

“Alegerile” europarlamentare 2019, in fapt un jalnic exercitiu pseudoelectoral, reflecta cat se poate de clar faptul ca Romania este un stat esuat fara posibilitatea practica de a-si mai reveni. Asistam, de fapt, la o batalie intre diversele factiuni din serviciile secrete romanesti, in fapt doar niste reminiscente bolsevico-securistoide sau neomarxiste extrem de toxice, simple anexe […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]