Nu cred sa existe in istoria literaturii romane un clasic mai oportunist ca Mihail Sadoveanu ! Marele scriitor a reusit sa adune, pe langa o avere uriasa, un munte de gesturi lingusitoare, volume rusinoase, opere dezonorante. Dar ce a insemnat cuvantul “onoare” pentru omul Sadoveanu? Semnificatiile lui au fost total straine, daca nu chiar dusmanoase caracterului sau. Cand vine vorba de onoare, demnitate sau verticalitate, numele Sadoveanu nu are ce cauta in proximitatea acestor cuvinte. Nu poti folosi respectivele adjective in caracterizarea lui ca OM. Si e pacat, mare pacat, ca un maestru al literaturii romane, un clasic a carui opera se studiaza de la cele mai fragede varste si-a zdrelit genunchii doar pentru a parveni…
Ce i-a lipsit acestui scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician ? Cum poate-i justifica cineva servilul comportament fata de potentatii vremii, indiferent de regim ? Avaritie, frica de anonimat, goana perpetua dupa functii ? De la inaltimea operei sale, cea reala, adevarata, scrisa in anii interbelici, putea scruta linistit orizonturile rosii. Cine ar fi indraznit sa-l atinga si c-o floare macar ?
Mai ales ca era foarte cunoscut in afara granitelor si mason. Cat au fost bolsevicii de criminali, aveau si ei limite. Dar la Sadoveanu era cu totul altceva, oportunismul in varianta cea mai josnica si fetida ii curgea prin toate arterele. Nu pot sa ma pronunt daca mai avea si sange…
De ce afirm toate acestea ? Pentru ca Sadoveanu a avut aceeasi coloana vertebrala si inainte de 1944. Caracterul sau din plastilina, s-a lipit intotdeauna de realitatea politica existenta. Iata cu ce se delecta “marele” caracter prin anii ’20 in timpul unei vizite prin Olanda:
“7 iulie 1927 – O zi din viata lui Mihail Sadoveanu:
Este la Bagatelle, restaurant scump din Amsterdam. Primul fel e compus din vreo treizeci de feluri de mezeluri, pescarii, oua, salati, jambon, aspic, migdale prajite etc. Apoi o supa groasa cu crema, oua si ciuperci. Urmeaza homar cu maioneza, asparges cu sos flamand, inghetata cu fructe, capsune si caise. O cafea filtru, un coniac de la 1850…“
Era de notorietate, inca din acele vremuri, faptul ca Sadoveanu umbla rar sau deloc la buzunar. Cu el la masa erau constant 4-5 guri dar lumea l-a vazut rar umbland la portofel. Cel mai bine l-a imortalizat Pastorel Teodoreanu. Sadoveanu era dator cu niste bani lui Pastorel, au trecut cateva luni fara nicio miscare din partea lui. Asa ca Pastorel ii compune urmatorul catren:
“De ti-ai face testamentul,
Tu sa nu-mi lasi mii de franci!
Nasule, sa-mi lasi obrazul,
Ca sa-mi fac din el bocanci!”
Relatia sa cu regele Carol II este presarata de un lung sir de scrieri lingusitoare, dedicatii si chiar poezii dezgustatoare. Cateva exemple:
„Tot ce e durere, grija si speranta in noi se afla inmiit in fiinta Sa. Destinul sau a fost sa ne cuprinda in intregime – trecut, prezent si viitor –, sa valorifice si sa apere o mostenire primejduita(…)Aparitia sa, din cer, pe aripi repezi, intareste si intregeste elementul mistic”. 1938
sau
“Bucura Doamne, de puterea Ta pe Regele nostru
Cu biruintele Tale inveseleste-l
Donita buzelor Tale nu i-o respinge
Stralucire peste el revarsa”. 1940
Mai mult, “democratul” capitalist, isi exprima ideile liberale in „Vittel Journal” 1937 cand se afla la cura, in renumita statiune franceza:
– Care e politica dominanta a Romaniei?
– Politica tarii mele se orienteaza spre liberalism si democratie.
– Si comunismul?
– Comunismul nu a prins radacini niciodata intr-o populatie taraneasca in proportie de 80 la suta, individualista si care are un puternic instinct de proprietate.
Pe la 1941 Mihail Sadoveanu inca isi permitea sa creada in Puterea Divina si in plina “dictatura” Antonesciana vroia sa traduca Biblia. Nu-l interesa deloc materialismul dialectic:
„Socot ca, daca am avea posibilitati si mijloace, datoria noastra ar fi sa savarsim talmacirea intregii Biblii. Ar fi una din putinele transpuneri din original intr-o limba moderna si prima in romaneste. Punctul de vedere literar eu il socotesc pentru mine capital; opera ar avea importanta si din alte puncte de vedere. Ma socot, in cariera mea, ajuns intr-un stadiu cand imi pot lua asemenea raspundere. Din colaborarea noastra la Psalmi, m-am incredintat ca la dumneata gasesc o pregatire de primul rang. Puterile noastre unite ar putea duce la bun sfarsit un lucru folositor semenilor nostri si placut lui Dumnezeu, sporind in acelasi timp tezaurul literar al tarii.”
Si in activitatea politica, caracterul sau de oportunist feroce nu l-a tradat… la inceputul activitatii sale, Sadoveanu a facut parte din Partidul Poporului, apoi l-a urmat pe Constantin Argetoianu cand acesta si-a fondat propriul partid, timp in care fost numit presedinte al Senatului. Dupa instalarea dictaturii lui Carol al II-lea, scriitorul s-a numarat printre cei mai fideli monarhiei. Din iunie 1939, s-a numarat printre senatorii numiti de rege in Parlament.
Dupa 23 august 1944 scriitorul are subit o revelatie intr-o noapte cu luna plina. Se facea ca Dumnezeu era inlocuit cu Stalin, Biblia cu Manifestul Partidului Comunist iar Lumina venea de la Rasarit. Venirea comunistilor la putere i-a trezit nebanuite sentimente de afectiune pentru bolsevism, devenind un fervent sustinator al regimului.
In acesta perioada, Mihail Sadoveanu ocupa functia de presedinte al Adunarii Deputatilor si se numara printre cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Romane, care a preluat conducerea statului dupa abdicarea regelui Mihai I.
In campania pentru alegerile trucate din 1946, candidatul pro-comunist de Bucuresti M. Sadoveanu declara: “Faptul ca poporul sufera crunt de seceta, de lipsuri fiziologice si de boli sociale, toate aceste lucruri trebuie puse in seama celor care in atatia zeci de ani nu au facut nimic pentru ridicarea acestui popor.”
Cata ipocrizie inunda obrajii marelui scriitor. Dar el nu trecuse prin acei “zeci de ani” ? Ce facuse pentru ridicarea poporului din inaltele functii obtinute prin servilism ?
Scrierile lui Mihail Sadoveanu dupa anul 1945 sunt influentate de noul stapan pe care simte nevoia sa-l elogieze. Cel care scrisese “Pagini basarabene” ii aducea acum, prosternandu-se, elogii lui Stalin, cotropitorul Basarabiei. El, care se hranise cu marea literatura europeana, incerca sa ne invete ca viitorul e al “socialismului biruitor”!
Reprezentativ pentru aceasta perioada este romanul “ Mitrea Cocor” si discursul sau din faimoasa conferinta „Lumina vine de la Rasarit“, in care asemuia, nici mai mult nici mai putin, constitutia lui Stalin cu o „Evanghelie a lumii noi ce se pregateste si mai ales a lumii intarziate din care facem si noi parte“.
Felul in care a schimbat taberele in martie 1946, fidelitatea fata de regimul comunist si „marele prieten” de la rasarit, ca si votul pronuntat in favoarea condamnarii la moarte a camaradului de lupta politica si bunului sau prieten, Lucretiu Patratcanu, pozitia fata de Carol al II-lea sau prezidarea sedintei Adunarii Deputatilor care a hotarat scoaterea in afara legii a Partidului National taranesc, sunt tot atatea dovezi ale lipsei de scrupule de care a dat dovada Sadoveanu. Doar pentru apararea propriului interes.
Pe 1 Martie 1945 s-a interzis aparitia ziarului liberal, Viitorul. in aceeasi zi lumea intelectuala ramane stupefiata de discursul lui Mihail Sadoveanu tinut la ARLUS.
Dupa ce fusese apropiatul asociatiei romano-germane si dupa 23 August 1944 cauta o ocazie sa fuga in apus, a fost intors din drum de un prieten care i-a spus ca este posibila reeadaptarea. Sadoveanu a inceput-o pe 23.11.1944 in Jurnalul de dimineata “reamintindu-si”:
“Nu am avut si nu am nici o clipa vreo indoiala asupra declaratiilor care s-au facut si care repeta ca marii nostrii vecini nu se vor amesteca in treburile noastre interne…”, iar pe 1 Martie a gasit momentul sa dea lovitura perorand despre lumina care vine de la rasarit, obtinand biletul gratuit de a vizita URSS-ul, unde “coboara cu emotie intr-o lume noua” si trece cu admiratie pe langa Kremlin “unde se alege dreptatea popoarelor infratite…”
Intr-un articol publicat la 25 octombrie 1949, Mihail Sadoveanu scria: „«Casa Scanteii» va fi o mare realizare a Republicii noastre Populare. inaltarea ei are un inteles care nu poate scapa nimanui. Poporul nostru merge cu graba si cu nerabdare pe drumul nou ce i se deschide. Peisagiul vechi se schimba ca intr-o minune: oamenii incuriei, robiei si amaraciunii trecutului dispar. Apar cetatenii noi, insetati de libertate, cultura si progres”.
Intr-o disperata incercare de a-si justifica pupincurismul fata de criminalul regim comunist, Sadoveanu ne ofera o penibila declaratie : “Daca nu scriam “Lumina vine de la Rasarit”, daca nu eram cu ei, opera mea era interzisa 20 de ani, ca si a lui Nicolae Iorga, Octavian Goga si a celorlalti”. De avere si functii nu spune nimic. Dar hai sa presupunem ca ar ar fi avut dreptate, atunci cum ramane cu jenantele elogii interbelice ? Ce primejdii il pandeau atunci ?
Prin pervertirea la comunism, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, detinand cea mai mare functie pe care a obtinut-o vreun scriitor roman vreodata in perioada regimului comunist ! Printre ultimele sale creatii se afla si romanul istoric “Nicoara Potcoava”, din 1952, un fel de “Neamul soimarestilor” adaptat realitatilor comuniste… La implinirea varstei de 75 de ani, primeste titlul de “Erou al Muncii Socialiste”.
Mai este recompensat cu Premiul International pentru Pace in anul 1951 si cu importantul Premiu Lenin in anul 1961. isi pastreaza deasemenea fabuloasa avere, acceptand rolul de mascota al regimului comunist, in care se lafaie pana la moartea sa din 19.10.1961.
Inchei tot cu o “zicere” de-a lui Pastorel, care era finul lui Sadoveanu si nu-i putea suporta caracterul:
“Nasu` sfatuit de-un rus
Intoarse curu` la Apus
Si arata Apusului
Care-i fata rusului…”
Sursa: Istoria Incomoda
Adauga un comentariu!
Editoriale din aceeasi categorie
Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 575 vizualizari | 1 vot
– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]
Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 286 vizualizari | 1 vot
Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 662 vizualizari | 2 voturi
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]
Autor: Aciduzzul | 11 aprilie, 2014 | 0 comentarii | 559 vizualizari | 6 voturi
Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]
Autor: Aciduzzul | 21 ianuarie, 2014 | 1 comentarii | 1155 vizualizari | 2 voturi
La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]
One comment