Denis MacShane
Extremiştii şi partidele anti-imigraţie au intrat rapid pe avanscena politică europeană iar partidele de centru încearcă acum să le facă jocul, scrie deputatul laburist britanic, fost ministru al afacerilor europene, Denis McShane. Suedia a dezvăluit viitoarea direcţie a Europei, şi nu pentru prima dată. Timp de câteva decenii, Suedia, deschizătoarea căii modelului mixt al comerţului liber şi al solidarităţii sociale, a reprezentat idealul european. Nu mai este cazul, în prezent. La alegerile din această lună, alegătorii s-au alăturat mai puţin strălucitorilor lor vecini, întorcând spatele politicii tradiţionale. Acum, puternicii suedezi au inaugurat intrarea în parlament unui grup de politicieni a căror singură problemă este obsesia sentimentului de pierdere a identităţii naţionale şi furia împotriva imigranţilor, bănuiţi că ar reprezenta un pericol pentru identitatea suedeză. În acest fel, în Europa îşi face loc o nouă clasă politică.

Cu un deceniu în urmă, politica extremistă era marginală. Acum a ajuns o forţă parlamentară care a început să schimbe modul în care celelalte partide se comportă şi se exprimă. Europa de după căderea zidului Berlinului nu se mai confruntă cu o ameninţare comună iar în lipsa unui consens asupra faptului că NATO reprezintă o prioritate de prim rang, politica şi-a pierdut reperele. Politica Gemeinschaft (comunitară) se substituie politicii Gesellschaft (societăţii).

Compromisuri pentru guvernarea societăţii

Cei care sugerează că nefericile naţionale sunt provocate de imigranţi – sau de energia nucleară, de UE, de musulmani, de evrei, ori de economia de piaţă, sau poate de SUA – îşi unesc eforturile în noi politici comunitare, toate dăunătoare societăţii. Guvernarea unei societăţi necesită compromisuri şi o stabilire a priorităţior. Impulsul director al noii identităţi politice în Europa este de a striga “NU”.
Declinul partidelor de centru aflate la guvernare este accelerat de sistemul electoral european bazat pe reprezentarea proporţională, care permite chiar şi unor partide mici să câştige un număr de locuri în parlament.

Acest lucru împiedică însă o conducere coerentă. Recentele alegeri, caracterizate prin aplicarea sistemului reprezentării proporţionale, au arătat o creştere a naţionalismului şi a partidelor anti-imigraţie. Unele din aceste partide, precum Jobbik, din Ungaria, sunt xenofobe. Dreapta naţionalistă din estul Europei încearcă să minimalizeze holocaustul, comparând crimele comunismului european cu exterminarea în masă a evreilor în lagărele de concentrare naziste.

Cele mai mari regiuni democratice ale lumii reprezintă în prezent un teren favorabil pentru dezvoltarea politicii de extremă dreapta. La ultimele alegeri aceasta a obţinut 11,9% în Franţa (Frontul Naţional), 8,3% în Italia (Liga Nordului), 15,5% în Olanda (Partidul Libertăţii al lui Geert Wilder), 28,9% în Elveţia (Partidul Poporului), 16,6% în Ungaria (Jobbik) şi 22,9% în Norvegia (Partidul Progresist). Proporţii semnificative ale extremei dreapta există în Belgia, Letonia, Slovacia şi Slovenia. Suportul acordat acestora reduce considerabil mandatul guvernelor partidelor tradiţionale şi erodează încrederea în sine a formaţiunilor politice care au dominat scena politică în perioada de după război.

Aceste noi politici nu pot fi puse în carantină. În Franţa, preşedintele Sarkozy, în căutarea unui nou elan populist care să-i atenueze slabele rezultate politice, a lansat o campanie de expulzare forţată împotriva minorităţii rome. Chiar susţinătorii lui Sarkozy au fost şocaţi de duritatea cu care a fost deportată o minoritate etnică. Unul dintre comisarii europeni, Viviane Reding, a comparat expulzarea acestora cu cea a evreilor din al doilea război mondial. Această acuzaţie a fost respinsă ferm dar nu există nici o îndoială asupra faptului că spectacolul unui centrist precum Sarkozy reprezintă doar vestitorul unor alte evenimente viitoare.

Diferendele la nivelul UE – oportunităţi pentru dezvoltarea extremei dreapta

Declinul partidelor aflate la guvernare compromite proiectul european. După ce au petrecut un deceniu pentru a desena şi îmbunătăţi constituţia, elitele UE de la Bruxelles nu au niciun răspuns în faţa procesului de dezintegrarea lentă a partidelor politice naţionale. Proiectul construirii unei Europe unite cere partidelor naţionale care beneficiază de un suport majoritar, e vorba aici inclusiv de încrederea acordării de puteri sporite elitei UE, să-şi respecte propria iniţiativă.

O privire introspectivă relevă că întreaga clasa conducătoare de la Bruxelles se confruntă cu o economie regională fragilizată care numără în prezent 23 de milioane de şomeri şi nu are niciun plan de acţiune.

Diferendele la nivelul conducerii UE crează oportunităţi pentru dezvoltarea extremei dreapta. În perioada de puternică creştere economică din anii 1960, muncitorii străini erau consideraţi ca aducători de valoare economiilor naţionale – dar acum, într-o perioadă de declin economic, sunt acuzaţi de furtul locurilor de muncă. Prin deschiderea frontierelor, UE este acuzată că lasă să intre pe teritoriul său străini. Partidele de dreapta din mai multe ţări au ieşit la atac. Comunităţi regionale precum cea catalană, flamandă ori naţionaliştii scoţieni doresc să se desprindă de Spania, Belgia ori Marea Britanie. Visul unui liberalism economic şi social european comun va fi înlocuit de vechile predispoziţii ale politicilor naţionale.

Alegătorii în căutarea unei comunităţi şi identităţi modelează noua politică a Europei. Cei care cred că noua dreaptă populistă îşi trasează politica pe baza ideilor fasciste de dinainte de război sunt prea alarmişti. Democraţia în Europa rămâne puternică, probabil prea puternică, în vreme ce partidele se fragmentează iar vacarmul vocilor politice devine tot mai puternic.

Din aceste motive mitul “Eurabia” sau preluarea controlului Europei de către musulmani rămâne un mit. Cea mai mare parte a celor 20 de milioane de musulmani europeni aspiră să integreze stilul de viaţă al clasei de mijloc europene şi chiar dacă numărul acestora creşte, în nicio ţară nu sunt pe cale de a deveni altceva decât o altă mică comunitate minoritară. Europa are nevoie de o conducere de încredere, care poate uni comunităţi divizate bazându-se pe o viziune care poate spune mai mult decât un “NU”.

Sursa: PressEurop

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]