Pe adresa redactiei am primit un mesaj de la fostul ambasador al Romaniei la UNESCO, Excelenta Sa Eugen Mihaescu, artistul care a pus la pamant regimul comunist din Romania prin ilustratiile sale din marile publicatii americana. Membru de Onoare al Academiei Romane, Eugen Mihaescu este ultragiat de valabilitatea directivei principale a lui Valter Roman, “Dupa noi, tot noi”, constatata odata cu numirea lui Victor Opaschi la Ministerul Culturii si Patrimonului National (Cultele au disparut misterios) si ca reprezentant al Guvernului in Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social (?!). Il reproducem mai jos impreuna cu extrase din cartea sa de memorialistica, “Intre linii”, privind subiectul abordat:

Draga Redactie,

Am constatat cu stupoare ca Victor Opaschi s-a aciuat secretar de stat la Cultura si Patrimoniu! Auzi! LA PATRIMONIU!!! Dupa toate cate am scris despre el! Va reamintesc paginile 251 si 334 din cartea mea “Intre linii” dar, mai ales, articolul pe care il atasez si pe care l-am scris acum doi ani. Incredibil, dar “Batrana Sandrama”— Ion Iliescu — continua sa faca jocurile si sa-si plaseze slugile! Maine o vom avea pe Corina Cretu vice-prim-ministru! Nu-mi doresc decat ca USL-ul sa NU castige alegerile!

Cu prietenie,

Eugen Mihaescu

«Consilier cu problemele culturii si cultelor era domnul Victor Opaschi. Cunostea foarte bine domeniul pentru ca lucrase, pe vremea lui Ceausescu, la Comisia pentru culte care era o subunitate a Securitatii Statului. Adica era duhovnicul duhovnicilor! si el era imbracat super elegant, in costume italienesti si pantofi Gucci. Avea o barbuta ingrijit tunsa, care il facea sa semene cu marele inchizitor Fernando Niño de Guevara, cardinalul imortalizat de El Greco. Era mieros si onctuos, avea ceva de odalisca si atitudinea sa m-a facut sa-l banuiesc, si nu pe nedrept, de anumite slabiciuni. A reusit sa se strecoare pe sub pielea zgripturoaicelor din anticamera. Si, atunci cand se adunau si cu tutu Stanciu, baiatul de la scrisori si petitii, formau un cuartet de cucoane, care discutau despre rochii, parfumuri si creme. Isi faceau complimente gen: „Ah, ce bine-ti sta!“ sau „Vai, ce bine arati!“
Opaschi avea un comportament de sclav fata de Iliescu de care se lipise „ca marca de scrisoare“. La un moment dat mi s-a destainuit ca presedintele a vrut sa-l numeasca ambasador al Romaniei la Vatican, dar el a refuzat sa plece „pentru ca nu poate sa-l lase singur pe Iliescu“.

***
Ulterior, am aflat ca, in mandatul actual al presedintelui, Victor Opaschi obtinuse nici mai mult nici mai putin decat vila in care a locuit poetul Eugen Jebeleanu, pe langa televiziune. O vila monument arhitectonic, una dintre cele mai frumoase constructii cubiste realizate de Marcel Iancu. Nu numai ca a desfigurat arhitectura inchizand balcoane si instaland zabrele la ferestre, dar a facut si matrapazlacuri ca sa poata cumpara locuinta. ICRAL-ul i-a vandut vila lui Opaschi desi fusese revendicata de proprietarul care, vazandu-se spoliat, a intentat un proces. L-a pierdut insa pentru ca citatia sa, la ultima infatisare, „s-a ratacit“ ca prin farmec!

Desi Opaschi era acum proprietarul vilei, dar nu si al terenului, a gasit un client care a cumparat-o chiar si in aceste conditii. Asa a ajuns milionar consilierul prezidential, adica imbogatit de revolutie, investind vreo 15 000 de dolari (pretul pe care cred ca l-a platit catre ICRAL) si castigand cel putin 1 600 000 de euro cam cat era valoarea pe piata a vilei.»

Eugen Mihaescu: “De la Opaschi la Dan Diaconescu- Istoria unei case”

Nenorocit este acest obicei al meu de a ma plimba prin Bucuresti. Deunazi, infruntand canicula, m-am dus sa vad cum arata Muzeul Zambaccian dupa lucrarile de restaurare. Un bun prilej ca sa ratacesc si prin cartierul din spatele Televiziunii Romane. Am ajuns si pe strada Mora, la numarul 36. In primul moment, am crezut ca am gresit adresa pentru ca n-am recunoscut casa aflata in plin santier si acoperita cu o prelata. Apoi, am zarit in curte, printre mormanele de moloz, fotoliile Art-Deco in care obisnuia sa se odihneasca poetul Eugen Jebeleanu,cel care a fost locatarul vilei pe vremea comunistilor.

Stiam ca in casa construita de arhitectul Marcel Iancu in 1931, cunoscuta sub numele de “Vila Wexler”, locuia consilierul prezidential Victor Opaschi. De curand, am incheiat un capitol din memoriile mele in care povestesc cum s-a imbogatit fauna aflata in preajma presedintelui Ion Iliescu. Opaschi este unul dintre personaje.

I-am reprosat, inca de pe vremea cand eram “colegi”, ca a desfigurat constructia arhitectului Iancu, instaland zabrele la ferestre si inchizand balcoanele. Pe atunci stiam doar ca a profitat de functia de la Presedintie pentru a deveni locatar in celebra casa. Mult mai tarziu am aflat ca a si cumparat-o, prin matrapazlacuri. Casa era revendicata, dar ICRAL-ul i-a vandut-o totusi, prin 1995, functionarului prezidential.

Batranul mostenitor Wexler, exasperat de procesele interminabile, a decis sa-si vanda dreptul de proprietate altcuiva, mai tanar, dispus sa continue lupta. Despre smecheriile domnului Opaschi a scris, prin 2004, si presa. Cotidianul “Evenimentul Zilei” a explicat in amanunt prin ce ilegalitati a devenit consilierul prezidential noul proprietar al vilei, platind, cred, cel mult, echivalentul a 15.000 de dolari. Asa cum au cumparat si alti chiriasi din locuinte nationalizate. Cei care aveau “protectie” inalta, bineinteles!

Stiam ca Opaschi ar fi avut probleme ca sa revanda casa pentru ca terenul nu ii apartinea. Si iata ca, totusi, cladirea este in santier. Era pe la ora doua dupa-amiaza si locul parea pustiu, asa ca am intrat in curte si, dand prelata la o parte, am patruns in ceea ce a fost candva holul casei. Nimic din vechea arhitectura nu mai exista, dar s-a montat fier beton pentru a suprainalta constructia cu inca un etaj.

Invartindu-ma prin ceea ce au fost candva incaperi gandite de unul dintre cei mai importanti arhitecti si artisti moderni ai Romaniei, unul dintre fondatorii “Dadaismului”, am zarit si muncitorii. Toropiti de caldura, dormeau cu capul pe brate, ca niste copii, intinsi pe usile vechi, asezate orizontal, in intunericul unei incaperi racoroase, proaspat tencuite.

Am parasit santierul si m-am indreptat spre maturatoarele din coltul strazii. Strangeau praful pe faras, impingand tombleroanele grele, sub un soare arzator. Pareau a fi singurele fiinte care munceau in cartierul bogatasilor bucuresteni. Le-am intrebat daca stiu de cand a inceput santierul la numarul 36.

– De mai bine de un an, de cand s-a vandut casa!
– Si cui a fost vanduta, stiti? am intrebat eu.
– Lu’ domnu’ Dan, de la OTV! mi-au raspuns femeile. Da’ nu vor sa se stie…Santierul s-a si inchis un timp, pentru ca aveau ceva probleme cu actele. Acum au acoperit casa cu prelata, da’ vine unu’ si filmeaza mereu. Muncitorii se supara si incearca sa-l goneasca. Si ala vine iar!

Asadar, Opaschi a reusit sa dea lovitura! A gasit un client pentru casa in ciuda incurcaturii cu terenul. A investit nimic si a castigat cel putin 1.600.000 de euro! Oare Iliescu stie cui a vandut sluga sa prea plecata locuinta pe care i-a repartizat-o? Dar Ministerul Culturii si serviciul sau de Patrimoniu stiu ca una dintre constructiile emblematice ale capitalei a disparut?

Ocupati sa marcheze monumentele din secolul al XIX-lea, cei de la Patrimoniu au trecut intentionat cu vederea constructiile moderniste dintre cele doua razboaie, cel putin la fel de caracteristice pentru imaginea Bucurestilor? Oare cine a aprobat PUZ-ul si cate “Rolex”-uri a primit pentru el? Oare ce pazesc inspectorii care ar trebui sa verifice cum se respecta autorizatiile de constructie si sa previna aparitia unor monstri, asemenea celui care s-a nascut la intersectia strazilor Maria Rosetti si Vasile Lascar?

Statul n-are bani, dar n-are nici interes sa-i prinda pe cei care incalca legea si sa-i amendeze zdravan.

Eugen Mihaescu
Membru de Onoare al Academiei Romane

Sursa: Ziaristi Online

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]