Publicam astazi, in premiera, cele 114 pagini ale depoziţiei lui Nicu Ceauşescu in faţa Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. Depoziţia a fost facuta pe 22 martie 1994 şi Nicu Ceauşescu şi-a exprimat, atunci, dorinţa de a nu fi prezentata opiniei publice. Declaraţia lui conţine insa informaţii care şi astazi sunt in masura sa ridice mari semne de intrebare cu privire la perioada domniei lui Ceauşescu. Una dintre acestea este afirmaţia conform careia Tudor Postelnicu, ca exponent al aparatului de securitate, ar fi vrut sa preia conducerea PCR inca din 1984, dupa modelul Andropov. Informaţia coroborata cu o alta pe care am aflat-o de la un fost ofiţer din CIE, conform careia Postelnicu daduse ordine sa fie interceptate inclusiv telefoanele soţilor Ceauşescu, capata o cu totul alta valoare istorica decåt cea care i s-a dat påna acum.

Pe de alta parte, conform marturiilor celor aflaţi in imediata apropiere a lui Nicolae Ceauşescu, Nicu era cel pregatit de acesta pentru succesiune, iar el ştia asta şi chiar o dorea, de vreme ce l-a deranjat presupusa incercare a lui Postelnicu de a-l inlocui pe tatal sau din fuuncţia de secretar general al PCR. Culmea, Nicu Ceauşescu recunoaşte ca el a fost cel care şi-a informat parinţii ca Postelnicu vrea sa preia conducerea partidului, dar “nu s-a luat nicio masura”. Nicu Ceauşescu raspunde şi la intrebarilor referitoare la aşa-zisele conturi ale lui Ceauşescu, sau la aşa-zişii terorişti, dar clarifica şi chestiunile discutate la intålnirea de la Moscova, care a avut loc la inceputul lui decembrie 1989, precum şi implicarea sa in evenimentele de la Sibiu. O mare enigma a fost şi motivul pentru care Nicu Ceauşescu a venit, in dupa amiaza zilei de 22 decembrie, la Bucureşti.

Conform propriei marturii, facute in faţa Comisiei, scopul acestei deplasari in Capitala a fost de a se intålni cu Ion Iliescu, despre care ştia ca se afla in spatele loviturii de stat şi caruia voia sa-şi ofere serviciile. Nicu Ceauşescu era convins, atunci, ca avea loc o schimbare de generaţie şi ca el era unul dintre cei destinaţi sa preia conducerea dupa fuga parinţilor sai. Prezentam, mai jos, fragmente din depozitia lui Nicu Ceauşescu, iar, alaturat, depoziţia sa integrala in format pdf.

STENOGRAMA
şedinţei de audiere – din ziua de 22.03.1994
a domnului NICU CEAUŞESCU
Sedinţa incepe la orele 10.30.
Este condusa de domnul senator Valentin GABRIELESCU.
Participa domnii senatori: Aichimoaie, Sandulescu, Valcu, Apostolache, Pop, PIatica, Hosszu, Raboaca.
Este audiat domnul: Nicu Ceauşescu.

(…) Dl. Nicu Ceauşescu: …Eu, ca prim secretar, am avut semnale, deci, semnale – ca au venit ruşii… Deci, maşinile “Lada” ş.a.m.d. Bun! Ce s-a intamplat. Dv. aţi audiat oameni – unii din M.Ap.N. şi din fostul M.I., din fostul D.S.S. ş.a.m.d.
Dl. Valentin Gabrielescu: …Fostul şi actualul…
N.C.: Nu mai e D.S.S., e S.R.I. şi mai are nişte “puişori”, am inţeles şi mai multe… Ma rog, asta este structura care nu ma intereseaza pe mine! Ei sunt organizaţi pe verticaIa. Practic, organele locale de partid – cu excepţia varfulului, nu a primului secretar, ci la nivelul ţarii – ele nu prea erau informate in legatura cu aspectele pe care le aveau atat pe operativ, cat şi pe probleme specifice muncii lor. Bineanţeles, se va pune intrebarea: de ce? Se ştie foarte bine de ce! Cred ca acelaşi procedeu se pastreaza şi astazi, deşi se consuma multa cerneala şi pelicula pe ceea ce numeşte “transparenţa”! Aşa… dar asta nu este, la ora actuala, treaba mea. Bun! Sigur, se va pune intrebarea, avand in vedere situaţia mea in perioada respectiva. Şi situaţia mea era destul de delicata, avand in vedere raporturile mele cu… nu prea amabile… cu conducerea M.I. Lucru care dupa… a fost prezentat mai pe larg in diverse moduri, inclusiv de fostul ministru de interne…

V.G.: Va referiţi la domnul Postelnicu?
N.C.: La Postelnicu!
V.G.: Va rog sa detaliaţi. Ce relaţii aveaţi cu Postelnicu?
N.C.: Eu nu prea aveam relaţii cu Postelnicu! Vedeţi, s-a facut prea mult caz de aceste relaţii.Numai ca eu, in momentul cand am facut armata – la Scoala de ofiţeri activi de aviaţie – de la Bobocu, el nu era prim-secretar la judeţ. Deci, eu nu aveam raporturi cu el. Si, oricum, el nu putea sa intre in unitatea militara. Sper ca acum este clar pentru toata lumea ca, indiferent de funcţia pe care o are un activist de partid intr-un judeţ, el nu poate sa intre intr-o unitate militara fara aprobarea nu a comandantului, ci a eşalonului superior comandantului unitaţii in care el intra. Daca exista aceasta structurare pe verticala – de care am inţeles ca Comisia este edificata foarte bine la ora actuala… Deci el… Eu, practic, nu l-am cunoscut pe el in acea perioada. Ma rog, s-a facut… De aia am inceput cu 74-75, nu-i aşa? Bun! Deci, dupa ce el a devenit şeful D.S.S. – ca, de fapt, atunci s-a şi infiinţat, in 78, daca imi aduc bine aminte… relaţii normale. Aceste relaţii normale s-au puţin deteriorat in timpul… fiindca, probabil, felul omului, mai curios sa ştie mai mult şi, poate, şi pus e greu adica ceea ce pot sa fac acum sunt numai nişte supoziţii fiindca eu nu am nici documentele şi orice intrebare puneai in epoca asupra acestei situaţii, iţi spuneau: “Nu ştie nimenea!”. Deci, lucrurile erau foarte… clare, din punctul asta de vedere: nu puteai sa afli! Sigur, el nu este o mare capacitate, aş zice chiar este submediu, dar are o viclenie specifica – sa spun – acestei categorii de oameni care vor sa se menţina nu pe baza unor profunde cunoştinţe – ca sa spun aşa, ci pe baza intrarii pe sub pielea unuia sau altuia …El cu mine nu a avut relaţii şi relaţiile din 1984 s-au deteriorat,practic, definitiv. Fiindca, la momentul respectiv, noi şi,an speţa eu, am cerut sa fie schimbat. Da, lucrurile au luat un alt curs… care este cunoscut şi ca aceste relaţii, care şi aşa nu erau prea amiabile – s-au deteriorat complet in toamna lui 1984. Sigur, la suprafaţa lucrurile se prezentau altfel, dar asta nu reprezenta fondul problemei…

V.G.: Va rog sa fiţi mai specific: ce conflict aveaţi cu Postelnicu?
N.C.: Nu aveam nici un conflict. Inţelegeţi? Analizand situaţia din Rusia – daca o cunoaşteti, la sfarşitul anului 1982, aşa, am ajus la concluzia foarte simpla ca se urmareşte acelaşi lucru in Romania. Şi le-am prezentat. Postelnicu vrand sa joace rolul lui Andropov… Scurt, aici nu mergem pe astea. Trebuie cunoscuta situatia care l-a determinat pe Brejnev sa-l puna pe Andropov secretar II, ca sa il puna dupa aia secretar general – e o poveste mai complicata… istoria lor…
V.G.: E istoria lor, ma rog, dar, hai sa venim la a noastra!
N.C.: Aşa, bun! Deci, facand o paralela şi vazand cam cum merg treburile, s-a zis ca se doreşte şi de catre serviciile – cum sa le spunem – de informatii, de contrainformaţii ş.a.m.d. ramane cam aceeaşi situatie. Am prezentat-o ca atare, s-a receptionat ca atare – dar nu s-a luat nici o masura. Şi, ca atare, noi ne-am retras din jocuri.
V.G.: Dar ce voia sa faca Postelnicu?
N.C.: Nu am spus ce voia, eu am spus concluzia la care am ajuns noi…Ca el voia sau nu voia…
V.G.: Dar ce voia el?
N.C.: El voia puterea!
V.G.: Postelnicu?
N.C.: Postelnicu sau aparatul care il avea in spate – ca e o mica diferenţa, ştiţi, el e un mic exponent… sau era un exponent, ca sa fiu mai…
V.G.: Era exponent al cui?
N.C.: Al serviciilor de informaţii…
V.G.: Al caror şef fusese…
N.C.: Nu! Era inca in 1984.
V.G.: in 1984 era…
N.C.: in 1987 el a fost şeful DSS.
V.G.: ştiu!

N.C.: A, bun! şi dupa aia a devenit ministru, inca era şi secretar de stat la Ministerul de Interne… ma rog, asta… Deci, asta era situaţia… Eu am mai prezentat, de fapt, aceasta situaţie inca in 1990. De fapt, aşa, sa revin, vad ca sunteţi foarte interesaţi de aceste lucruri… dar… El işi are situaţia lui acum, nu vreau nici sa i-o agravez… ci, din contra, daca i se poate imbunataţi… cu toate tarele pe care le are… Deci, asta era situaţia, . din punctul meu de vedere şi informaţiile care imi veneau mie pe canalele lor erau nesemnificative! Deşi este curios faptul ca s-a putut… inclusiv in procesul care mi-a fost mie intentat ca Sibiul era placa turnanta a informaţiilor din Transilvania. Tot ce se poate! Nu am cunoştinţa de acest lucru. Am aflat şi eu in cadrul procesului – ma rog – am mai aflat atunci şi despre nişte ordine secrete in ceea ce ma privea pe mine – date de cei de la securitate, aşa ca lucrurile sunt…
V.G.: Adica, concret, ce ordine?
N.C.: Eu nu ştiu ce ordine, ca s-au dat numere…
V.G.: Da!
N.C.: Bun!… Eu fiind pe banca inculpaţilor…
DI. Gabrielescu: Adica, domnule Ceauşescu, ca sa precizam puţin, sa nu plutim in… generic…
N.C.: Pai eu pot sa plutesc! Dv. nu! Pentru c-aveţi toate datele, puteţi chema pe cine vreţi…
V.G.: Nu, poate mai aflam de la dv! Deci, practic, dv. eraţi supravegheat de ei?
N.C.: Parerea mea este ca da. Acum spun şi eu ca da. Atunci spuneau ca nu! Bun! In ce masura, cat, cum, in ce fel, daca numai pentru aparare, daca şi pentru alte motive, daca telefonic, cu sistem de ascultare ş.a.m.d. Si, va spuneam, nu! Si logic! Si inclin sa cred ca sunt un om de buna credinţa… Si ca aveau sistem de supraveghere. Le-au recunoscut. Acum nu mai pot sa dea inapoi! Nu am ce sa le fac! Au spus ei! Nu am spus-o eu! Deci, asta era situaţia! Revenind la ceea ce se intampla sau care era situaţia premergatoare lui decembrie 1989 in Bucureşti nu am cunoştinţa ce se intampla. (…)

Ceauşescu l-a acuzat pe Gorbaciov, la Moscova, ca distruge socialismul

Dl. Nicu Ceauşescu: Deci, inainte de 3, a fost o sedinta de C.P.Ex., ca sa stabileasca biroul permanent, comisiile ş.a.m.d. In perioada respectiva s-a luat in discuţie daca sa se participe sau sa nu se participe la Moscova. Erau doua variante: dupa… deci el… la inceputul lunii decembrie a avut loc intalnirea Gorbaciov-Bush. Si, dupa aceea, urmau 4-6…
Dl. Gabrielescu: 4!
Dl. Nicu Ceauşescu: Si a fost o discuţie daca sa se mearga sau sa nu se mearga…
Dl. Gabrielescu: Unde a fost discuţia asta?
Dl. Nicu Ceauşescu: La C.C.!
Dl. Gabrielescu: Aţi fost de faţa?
Dl. Nicu Ceauşescu: Am auzit de ea… Parerea mea era ca trebuia sa se mearga fiindca, altfel, se intra in niste raporturi… Nu! Nu mi s-a spus mai direct. Unde?, vedeţi, erau mai multe cercuri concentrice …
Dl. Gabrielescu: Dar discuţia asta, ce era controversat: sa se mearga sau sa nu se mearga la Moscova …
Dl. Nicu Ceauşescu: Sa se mearga sau sa nu se mearga la Moscova. Nu ştiu pe ce considerente, asta v-o pot spune cei care au fost prezenţi la… atunci, la acea discuţie… Nu-i cunosc, care au fost, dar mi-i pot inchipui. Aşa, deci, eu am auzit-o colateral. Inainte de şedinţa – cand sa se stabileasca delegaţia: “Domnilor, ce facem? Ca daca se va intoarce… Adica, cum se discuta normal… Cunoaşteţi, acum, aceste lucruri… E, deci, revenind, deci, discuţia a fost… inainte de discuţie nu a fost o chestie oficiala, ca sa fiu foarte bine inţeles … Bineanţeles, ca s-a stabilit ca sa se mearga.

Dl. Gabrielescu: Dar de ce nu ar fi trebuit sa se mearga? Care erau argumentele pro şi contra?’
Dl. Nicu Ceauşescu: Nu s-au dat argumente. Era o discuţie neoficiala, la o ţigare, intre oameni care nu ştiu daca participasera sau nu participasera… Cert este ca s-a hotarat sa se mearga, dar condiţionat – şi asta exista in stenograma, ca… Am inţeles ca s-au prezentat pe larg Comisiei aspectele…
Dl. Gabrielescu: Nu, nu este adevarat! Nu stim nimic despre asta!
Dl. Nicu Ceauşescu: Pai, cum? Dar trebuie sa aveţi stenograma!
Dl. Gabrielescu: Nu, avem stenograma generala, de la intrunirea cu toţi…
Dl. Nicu Ceausescu: Bun! Unde a luat fiecare cuvantul, cam o jumatate de pagina sau o pagina…
Dl. Gabrielescu: A,da! Pe aceea o ştim! Aceea, ma rog… nu prezinta o importanţa aşa mare…
Dl. Nicu Ceauşescu: Prezinta o importanţa pentru ca se vede contextul in care… se desfaşurau…
Dl. Gabrielescu: E adevarat, aceea o avem… dar, mai departe…
Dl. Nicu Ceauşescu: Mai departe exista cea de a doua stenograma – care inseamna ca s-a pierdut…
Dl. Gabrielescu: Nu inseamna! Inseamna ca nu o avem noi.
Dl. Nicu Ceauşescu: Bun! Inseamna ca trebuie sa existe undeva.
Dl. Gabrielescu: Da ce ştiţi dv.despre aceasta convorbire?
Dl. Nicu Ceauşescu: Despre aceasta convorbire – destul de puţine lucruri, Unde?, va daţi seama, au trecut patru ani şi ceva. Dar nu numai asta… in orice caz, discuţia a fost destul de… in termeni destul de duri…
Dl. Gabrielescu: intre Ceauşescu şi Gorbaciov!
Dl. Nicu Ceausescu: Da!
DI. Gabrielescu: Da!
Dl. Nicu Ceauşescu: Tocmai pe problema situaţiei din Europa la momentul respectiv şi asupra dezvoltarii relaţiilor economice in continuare, fiindca, nu ştiu daca cunoasteţi, dar dupa 1968 – dar sunt convins ca ştiţi – noi am platit petrolul numai in dolari.
Dl. Gabrielescu: Da!

Dl. Nicu Ceauşescu: Bun! Dar asta a fost intrarea in Cehoslovacia! şi, dupa 1979 – şi alte produse, nentru ca ne-am luat cu Afganistanul. Ma rog, sunt… plata care trebuia facuta pentru anumite situaţii politice. Deci, asta era situaţia. Sigur, din ce am citit in presa rezulta ca s-au prezentat aceste lucruri dv… Dinca nu vi le-a spus?
Dl. Gabrielescu: Nu, nu, nu, Domnule Ceauşescu!
Dl. Nicu Ceauşescu: Da. Bun! Eu sunt de acord cu dv.
Dl. Gabrielescu: Nu ştim absolut nimic!
Dl. Nicu Ceausescu: Da, bun… plecam…
Dl. Gabrielescu: Si nici nu ne luam dupa presa.
Dl.Nicu Ceausescu: A, bine … bunanţeles!
Dl.Gabrielescu: Presa poate sa scrie ce crede… Dar treaba noastra e sa aflam adevarul! De aceea, dorim ca dv. sa ne spuneţi tot ce stiţi. Despre aceasta intalnire tet-a-tet Ceauşescu-Gorbaciov.
Dl. Nicu Ceauşescu: Da. Mai mult decat ceea ce v-am spus – fiindca vedeţi, sa incep sa redau pasaje, nu, pentru ca nu le ştiu, ar insemna sa intru iaraşi intr-o situaţie fara ieşire pentru mine. Deci, s-au discutat in termeni destul de duri.S-a pus problema sistemului socialist ş.a.m.d. Adica, i s-a spus lui Gorbaciov ca metodele pe care le aplica …deci, hai sa punem parafraza … vor duce la desfiinţarea sistemului.
Dl.Gabrielescu: Asta spunea Nicolae Ceauşescu.
Dl.Nicu ceauşescu:Da.
Dl.Gabrielescu: Si Gorbaciov? Ce zicea?
Dl.Nicu Ceauşescu: Gorbaciov n-a replicat nimica! Pai, aici era toata… discuţia. şi ca anumite metode, pe care ei le incearca in Rusia la momentul respectiv, deja fusesera incercate in Romania, in anii, la inceputul anilor 70, sa spun aşa. Deci, cam astea sunt in linii mari…

Dl.Gabrielescu: Dar, domnule Ceauşescu, dv. de unde ştiţi lucrurile acestea, asupra acestei convorbiri, de unde?
Dl.Nicu Ceauşescu: Din stenograma! Stenograma a circulat intre membrii Comitetului Politic Executiv.
Dl. Gabrielescu: Asta, a doua… stenograma…
Dl.Nicolae Ceauşescu: şi a doua, bineanţeles!
Dl.Gabrielescu: Deci, cealalta, sigur, ca a fost discutata in plen …
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu, nu, staţi un pic! Stenogramele se citeau; deci, veneau cei de la Cancelarie cu stenogramele, aşa, patru-cinci randuri de stenograme, aceeaşi stenograma multiplicata, şi se citeau. Dupa ce se citeau, le…
Dl.Gabrielescu: …Se comentau…
Dl.Nicu Ceauşescu: Bun! şi dupa aceea spunea: in legatura cu intalnirea care a avut loc, cu diverşi şefi de partid, de state sunt observaţii? sunt cutare? Nu! Ceea ce cuprindea comunicatul de presa nu se discuta in cadrul şedinţei C.P.Ex.
Dl.Gabrielescu: Bineanţeles!
Dl.Nicu Ceauşescu: …Da, sunt observaţii, sunt… ş.a.m.d. Erau şi probleme economice şi probleme politice. Se discutau… Nu sunt! Bun, şi se trecea mai departe… Deci, asta era toata treaba…
Dl.Gabrielescu: Dar, acum sa revenim la aceasta stenograma!
Dl.Nicu Ceauşescu: La aceasta stenograma – nu s-a discutat! pe baza ei… Deci, s-a discutat daca s-a luat act. Fiindca nici avea ce sa se discute. Pe baza primei stenograme… Nici pe baza celei de-a doua stenograme. Adica se discuta iniţial inainte de a se merge la Moscova.
Dl.Gabrielescu: Da, bine, acum erau nişte rezultate…
Dl.Nicu Ceauşescu: Pai, nu prea erau rezultate… vedeţi… aşa
Dl.Gabrielescu: Domnule Ceauşescu, revenind la treaba asta, deci, aceste doua stenograme au fost discutate in…
Dl.Nicu Ceauşescu: V-am spus, nu au fost discutate! S-au citit
Dl.Gabrielescu: Amandoua stenogramele?
Dl.Nicu Ceauşescu: Cred ca da!Mi-e greu sa spun acum, domnul aşa, şi aşa …Din cate mi-aduc aminte, cred ca da!
Dl.Gabrielescu: Da, acuma, vedeţi dv., exista un lucru neclar. Pentru ca domnii care au fost atunci in Biroul Politic, ca i-am chemat sa-i intrebam şi despre treaba asta… unii spun categoric: “Domnule, n-am auzit de aceasta stenograma” .Nici Postelnicu n-a auzit, nici ala, nici ala… Dar, unul – şi asta este domnul Dinca – a spus “Da, domne, eu am vazut-o!. Mi-a dat-o preşedintele s-o citesc!”.N-a spus unde şi cand, dar este singurul om din cei•pe care i-am interogat noi, şi dv. sunteţi al doilea, care, intradevar confirma ca a doua stenograma a existat!
Dl.Nicu Ceauşescu: Unde e ea la ora actuala…
Dl.Gabrielescu: Nu ştiu, asta nu va intrebam pe dv., fiindca n-aveţi de unde sa ştiţi, problema este ca a existat! Adica, in primul rand, ca a fost…
Dl.Nicu Ceauşescu: Domnule preşedinte, ma scuzaţi ca va intrerup! Ca sa ne clarificam foarte bine. Dv. sa aveţi o idee foarte clara: orice discuţie ar exista in aceasta cladire sau in afara, cu o persoana straina, deci nu cu… o persoana straina de ţara, era pe stenograma! Deci, nu exista…
Dl.Gabrielescu: …sa nu fi fost!
Dl.Nicu Ceauşescu: Dubii, deci şi cu Arafat, cu toţi, cu toţi…
Dl.Gabrielescu: Sigur ca aşa se facea! Dar aceasta intalnire tet-a-tet Gorbaciov – Ceauşescu a avut loc…
Dl.Nicu Ceauşescu: A avut loc. Ei, in momentul in care a avut loc – automat trebuie sa existe stenograma!
Dl.Gabrielescu: Da, dar acuma problema se pune… Am chemat şi pe domnii stenografi sau traducatori şi cutare: “da, domne!”. Dar s-ar putea intampla – zic ei, şi chiar domnii care au fost in Biroul Executiv atunci, s-ar putea ca preşedintele Ceauşescu sa nu le fi adus la cunoştinţa aceasta a doua stenograma? Pentru ca noi nu ştim. Pentru ca numai Dinca ştia şi dv.
Dl.Nicu Ceauşescu: Sa va spun cum s-a intamplat. A şi spus aşa Curticeanu: “Da-le cui vrea sa citeasca!”. Au fost caţiva care au vrut. Eu m-am uitat pe ea, am rasfoit-o, ca mai erau alţi membri, unii din Bucureşti, era o aşezare, aşa, ma rog, eu stateam langa Andrei de fapt. Aşa, şi s-a citit. Eu am ieşit la o ţigara. M-am uitat şi eu peste ea – ca de aia nici nu reţin toate lucrurile. M-am uitat mai mult in diagonala sa vad şi am plecat. Bun! Cine a vrut s-o vada – a vazut-o, ca…
Dl.Gabrielescu: Dar nu era un lucru interesant asta, pentru dv?
Dl.Nicu Ceauşescu: Pentru mine? M-am uitat in diagonala, sa vad cam ce s-a discutat, in mare…
Dl.Gabrielescu: Bun, prima, am inţeles…
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu, şi a doua! Pai a doua era problema! Aceasta. M-am uitat: asta s-a spus, asta s-a spus… Gata!
Dl.Gabrielescu: Si, atunci, din cate va aduceţi dv. aminte…
Dl.Nicu Ceauşescu: V-am spus exact ce imi aduc eu aminte, v-am prezentat…
Dl.Gabrielescu: Va rog, adica cum…

Dl.Nicu Ceauşescu: V-am spus. S-a facut o discuţie asupra situaţiei politico – economice in general şi s-a ajuns in ceea ce priveşte P.C.R. sau “ex” – sau cum doriţi sa-i spuneti, la situatia ca Gorbaciov pune in pericol situaţia socialismului şi comunismului Asta este ceea ce era pe plan general. Mai departe – ce cuvinte s-au spus nu intereseaza. Si, dupa aceea, problemele economice vis-a-vis de noi. Deci, aceste doua lucruri – in mare – ca or mai fi fost şi altele… dar nu am mai…
Dl.Gabrielescu: Amintiri – pentru dv… (se fotografiaza)
Dl. Nicu Ceauşescu: Mulţumesc! Dar nu e nevoie…
Dl.Gabrielescu: Suntem oameni liberi – in Romania libera!
Dl.Nicu Ceauşescu: Putem sa analizam cu gradele de libertate. Eu ştiu pana unde…
Dl.Gabrielescu: Bun! E lucru foarte…
Dl.Nicu Ceauşescu: Relativ!
Dl.Gabrielescu: Relativ! Da, dar sa ştiţi, totuşi, ca am caştigat ceva: ca nu ne mai temem unii de alţii – asta este un lucru categoric! Barem atat!
Dl.Nicu Ceauşescu: Totul e ralativ! (rumoare). Stiţi ce spun! Einstein: “Un singur lucru e absolut: ca totul e relativ!”.
Dl.Gabrielescu: Deci, dupa amintirea dv., aţi vazut – ma rog in diagonala, cum aţi vazut, dar aţi vazut…
Dl.Nicu Ceauşescu: Da.
Dl.Gabrielescu: Care erau termenii acestei stenograme? Erau nişte termeni mai…
Dl.Nicu Ceauşescu: Faţa de termenii care se folosesc in general la astfel de intalniri, erau termeni mai duri, adica mai direct spuus, ca de obicei nu se folosesc aşa…
Dl.Gabrielescu: Da, mai camuflat…
Dl.Nicu Ceauşescu: Da, aici prin duritatea… adica nu cu duritate de expresie sau cutare, ci ca duritatea termenilor, adica mai direct…
Dl.Gabrielescu: De exemplu…
Dl.Nicu Ceauşescu: Deci, aşa: „O sa mergeţi cu distrugerea”. Nu se spune niciodata “distrugerea” in nici o formula… Adica… Deci aceştia erau termenii, nu termeni… Ca sa ajungi la injurii de alta natura, nu in sensul acesta, ştiţi, adica…
Dl.Gabrielescu: Asta din partea lui Nicolae Ceauşescu. Dar partea lui Gorbaciov?
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu, nu, tot la fel, nu s-au… nu s-au folosit termeni…
Dl.Gabrielescu: Domnule Ceauşescu, ştiţi de ce insist eu asupra acestor treburi? Pentru ca aţi vorbit de ruşi, de “Lada”, de turişti, de cutare… şi toata lumea a vorbit şi vorbeşte şi astazi… Vrem sa ştim daca, cumva, din convorbirea asta…
Dl.Nicu Ceauşescu: E foarte greu sa spui daca e legata una de alta, fiindca – va daţi seama – niciun şef de stat n-ar fi chiar atat de copil sa-şi desconspire o acţiune in derulare …
Dl.Gabrielescu: Nu, nu! Dar… Sigur ca nu asta, sigur ca nu aşa, dar aş vrea, daca va aduceţi aminte, daca atitudinea lui Gorbaciov era ostila, adica faţa de Ceauşescu, adica personal, aşa…
Dl.Nicu Ceauşescu: E greu de spus… ce se intampla… vedeţi trebuie cunoscute relaţiile care existau intre…
Dl.Gabrielescu: Asta va rog sa ne spuneţi!
Dl.Nicu Ceauşescu: E, da vedeţi, eu nu le ştiu fiindca eu nu ma ocupam de politica externa…
Dl.Gabrielescu: Nu, cat ştiţi! Nu se poate sa fi avut cu tatal dv. nişte discuţii…
Dl.Nicu Ceauşescu: Nu e vorba de aceasta…
Dl.Gabrielescu: Sau oficial şi neoficial…
DI.Nicu Ceauşescu: Nu, ceea ce pot sa fac eu sunt nişte speculaţii – care le fac eu, adica nu sunt nişte discutii pe care sa le fi avut. Fiindca, pana la urma, se putea inţelege cu Gorbaciov – intelegeţi? Aşa cum ne-am inţeles noi şi cu Brejnev, deşi situaţia a fost destul de incordata in anumite perioade ale acestei acţiuni… Dar nu asta este esenţial… (Fotoreporterul TV. ia imagini ale celui audiat)
Dl.Nicu Ceauşescu: Dar, multe amintiri vreţi sa-mi faceti?!(Rumoare)
Dl.Gabrielescu: Poate nici nu are film!
Dl.Nicu Ceauşescu: Atunci, consuma bateria de pomana!(Rumoare)

Dl.Gh.Raboaca: Domnule Ceauşescu, aţi spus ca preşedintele Romaniei – atunci – nu s-a inţeles cu Gorbaciov. Sa inţelegem noi ca preşedintele Ceauşescu şi-a asumat orice risc atunci? Asta sa inţelegem?
Dl.Nicu Ceauşescu: Este greu de tras aceasta concluzie. Vedeţi, pentru ca, in primul rand, ca sa ajungi la aceasta concluzie, sau s-o afirmi sau s-o infirmi, ar trebui sa ştiu exact ce a gandit in acel moment sau in acea perioada. Sigur, ştiu cum se vedea din afara. Deci, acum ma refer la ceea ce vedeam eu din exterior, era ca relaţiile noastre cu Uniunea Sovietica – Rusia sau cum doriţi sa-i spuneţi – se vor deteriora. Sigur, cum, in ce fel va decurge acest joc – sa-i spunem – al relaţiilor dintre noi şi ruşi – nu numai economic – fiindca v-am explicat situaţia economica şi, in general, deja din 1968 ei anunţasera ca ei vor intra cu toate marfurile pe sistem occidental, ma rog, occidental… şi pana acum se plateau occidental… Vedeţi, noi plateam in mancare! Mancarea merge oriunde in lume – ce, ce se vede bine acum in Romania… Se platea in fier-beton sau oţel preţ de bursa. Mergi peste tot in lume cu el! Sigur, se platea in ciment, preţ de bursa, merg, peste tot in lume cu el, se platea in aluminiu, preţ de bursa, se mergea peste tot in lume cu el… adica aici era problema. Aceste lucruri… Degeaba spui: “Bun! Fac schimb” Nu era schimb! Ca una e sa fac schimb cu marfuri care sunt greu vandabile in Apus şi alta este sa fac schimb cu lucruri care sunt vandabile in toata lumea şi oriunde ieşi cu ele pe piaţa – toata lumea ţi le cumpara! Practic aici… sigur, fac schimb. Ce fel de schimb! Deci, aici e toata problema. Sigur, deja lucrurile erau cunoscute. Ceea ce v-am spus, ca dupa 68 noi plateam petrolul in dolari. Sigur aveam problemele cu energia, cu gazul natural, care se prelua de la ei, plus materiile prime. Ca, totuşi, raman şi la ora asta o ţara cu un potenţial de materii prime… Au avut, au şi vor avea – asta e situatia! Asta nu ţine de sistemul politic! ţine de ce au in pamant. Asta e situatia! Sigur, s-a mers… şi era greu sa se puna problema ca sa nu mai luam materii prime de la ei. Practic nu ai, şi nici la ora actuala …
Dl.Gabrielescu: De unde?
Dl.Nicu Ceauşescu: Se cunoaşte ca nu prea exista la… de unde sa le poţi procura… Dar…, in momentul de fata, nu ma intereseaza pe mine!

Dl.Valcu: imi permiteţi, domnule Ceauşescu, ştiţi de ce ne intereseaza pe noi inclusiv explicaţiile dv.? Nu sunteţi strain, sigur de zvonurile – ca sa spunem aşa – care circulau, ca dv. eraţi vazut ca un prezumtiv succesor al tatalui dv. Nu mai vorbim de faptul – aşa ca o paranteza – ca foarte mulţi se aşteptau, şi spuneau, ca venirea dv. la conducerea partidului va duce la o alta politica in plan intern şi in plan extern. Or, dv. eraţi oarecum pregatit pentru a prelua conducerea. Unele informaţii spun ca lucrul acesta se preconizase a se intampla ulterior Congresului – zice-se ca prin luna martie 1990… Dar acestea sunt date care pot fi nişte speculaţii, deci nişte ficţiuni. Oricum, erati pregatit in acest sens. Ca urmare, chiar speculatiile dv. pot fi interesante, pentru ca speculaţii le acestea trebuiau sa se bazeze pe nişte realitaţi – pe care dv. voiati sa le… sau ar fi trebuit sa le depaşi şi ca sa oferiţi ceva nou ţarii, odata ce aţi fi ajuns preşedinte sau prim-secretar… Deci sunt lucruri interesante vazute prin prisma prezumtivului conducator al statului.
Dl.Nicu Ceauşescu: Bun! Da… pot sa va raspund? Sigur, eu zic sa ramanem in termenii de speculaţie. Din doua motive: deci, odata: eu nu aveam cunoştinţa de acest lucru şi, doi: m-a intrebat, vreodata, pe mine cineva? Nu! Mai este şi daca vrei sa… Stiţi, intre doi oameni exista… amandoi sa fie de acord, ca, altfel, se numeşte viol. Stiti? Aici e toata problema. Nu folosesc cuvinte mari, dar mie imi vine yreu sa cred ca speculaţiile pe care anumiţi oameni care au ocupat, la un moment dat, nişte funcţii – şi ei sunt destul de puţini… Pana la urma se reduce la un singur om. Deci aceste speculaţii sunt şi veridice… Deci, aceasta este situaţia,din punctul meu de vedere. Fiindca, vedeţi dv., intre 22 decembrie şi martie – data care a avansat-o Postelnicu – daca nu ma inşel – este timp cam scurt! Deci, oricum trebuiau sa se faca preparativele – ca nu poti sa-l aduci pe unul care sa-l pui şeful partidului – şi, automat, şeful partidului insemna şi şeful statului, dintr-un judeţ in ziua respectiva, Nu era… nu exista practic…
Dl.Valcu: Stiţi ce, ma iertaţi ca va intrerup, şefia judeţului – se spunea – nu urma sa fie decat o şcoala oarecare, aşa…
Dl.Nicu Ceauşescu: Bine, staţi, eu ştiu la ce va referiţi, dar asta era o teorie valabila – vedeţi – erau 41 de primi-secretari in ţara! Deci nu eram singur! Stiti! Aşa…
Dl.Valcu: Unul era Nicu Ceauşescu!

DI.Nicu Ceauşescu: Corect! Si acum tot unul e, ca nu sunt mai mulţi!Stiţi, dar problema e alta, ca… Bun! Stai la un judet un an, un an şi jumatate, pana inveţi …Deci, faci un ciclu – sa spui – ca asta inseamna, practic, sa faci un ciclu: deci ai luat de toamna, ai ajuns iar toamna sau in primavara anului urmator şi ai terminat, fiindca deja… şi ce planifici in judet, şi cum trebuie sa faci producţia şi agricultura, ma rog, toate fazele, pentru ca intr-un an de zile se inchid toate operaţiile pe diverse sectoare – economice, politice ş.a.m.d. Deci, daca e sa mergem pe teoria şcolii – pe care o avansati dv., deci, practic, ar trebui cam la un an şi jumtate maximum sa se fi terminat. Deci, acest lucru ar fi insemnat, deci, in ’87, in ’88, cel mai tarziu la sfarşitul anului ar fi insemnat… hai, ’89 a inceput… Gata! Ce mai faci la judeţ? Aceasta este… Or, de ce am avansat eu data de 22 sau, ma rog – decembrie-martie, deci fiind o perioada de 3 luni, deci foarte stransa, avand in vedere şi agenda care urma: urma Congresul FDUS, aşa, deci erau o serie intreaga de activitaţi – care cu greu puteai sa incepi sa faci permutari sa le spun aşa – dintr-o parte in alta! Daca aţi urmarit – şi sunt convins ca s-a facut o analiza la nivel actual la Parlament privind schimbarile de cadre – vedeţi ca ele se prouuceau in special primavara sau toamna, adica inaintea evenimentelor, nu in timp ce se derulau ele, adica, in general, primii-secretari erau schimbaţi inainte de conferintele judeţene sau… deci, in perioadele premergatoare congreselor sau conferinţelor naţionale. Asta era legat sa urmareşti in timp. Celelalte mutari,mai puţin importante,se faceau primavara. Luaţi toate schimbarile – aşa cum s-au facut ele in timp. Interesant de analizat. Eu am facut-o la momentul respectiv! Dintr-o distracţie, nu din alt considerent! Vedeam frecvenţa…
(…)
Postelnicu ma informase in dimineata lui 22 decembrie, in jurul orelor 10, ca se pregateste Manescu sau Iliescu
(…) Dl Valentin Gabrielescu: Dv. pe la ce ora ati plecat? (din Sibiu)
Dl Nicu Ceausescu: Deci, in jur de 12… Am vorbit cu seful de cabinet al lui Coman – chiar in momentul in care pleca elicopterul…(cu sotii Ceausescu – n. red.))
V.G.: Seful de cabinet al lui Coman? Aicea?
N.C.: Aicea! In Bucuresti!
V.G.: Da, seful de cabinet era aici…
N.C.: Era aici.
V.G.: Si ce v-a spus el?
N.C.: Ca s-a plecat. Unde? Intr-o directie necunoscuta!
V.G.: Dv. ce ati inteles din asta?
N.C.: Ca s-a capitulat! Ce sa mai intelegi? Era simplu! Le-am si spus asta alor mei: “Gata! S-a capitulat! Hai sa mergem! Strangem lucrurile si am plecat!”.
V.G.: Si unde v-ati dus?
N.C.: Pai, am venit la Bucuresti!
V.G.: Ce sa faceti?

N.C.: Pai, ce sa fac? Sa stau de vorba! Ca deja auzisem la radio ca – am si spus in proces – ca Iliescu… cutare… Il cunosteam… Hai sa mergem sa stam de vorba… sa vedem ce s-a intamplat… Adica nu credeam ca lucrurile vor lua o turnura, cu drame, cu tot ce s-a intamplat dupa aceea… Bun! Asta e! Se schimba, se schimba si mergem mai departe! Vedem care este situatia! Ca – altfel – de ce as fi venit la Bucuresti? Ma apuc sa fac ceva…
V.G.: Pai, nu asta v-am intrebat? Ati venit la Bucuresti cu intentia sa luati legatura cu… Dar la ora aia nu stiati inca de Iliescu!
N.C.: Ba da! Stiam! Cum sa nu!
V.G.: La 12?
N.C.: Stiam de dimineata!
V.G.: Pe 22?
N.C.: Pe 22!
V.G.: Ce stiati?
N.C.: Ca se pregateste: ori el ori Manescu!
V.G.: Cum? Cum?
N.C.: Ori el, ori Corneliu Manescu va fi!
V.G.: Cine v-a spus asta?
N.C.: Serviciul Roman de Informatii! Deci, se stia!
V.G.: Insa e ceva foarte interesant!
N.C.: Si de ce trebuia sa fie foarte interesant? La ora 10 eu stiam… Adica, 10, 10 si ceva…
V.G.: Cine v-a comunicat?
N.C.: Am luat eu legatura la Bucuresti si mi s-a comunicat…
V.G.: Cu cine, domnule Ceausescu?
N.C.: Cu Postelnicu!
V.G.: Cu Postelnicu, la ora 10?
N.C.: 10, 10 si ceva…
V.G.: Si ce v-a spus?
N.C.: Ce v-am relatat: ca ce se intampla si cutare… Bun. “Si cine e in spatele afacerii?”. “Ori Iliescu, ori Manescu!” (…)
V.G.: Ati plecat la Bucuresti.
N.C.: Am venit la Bucuresti, si gata!
V.G.: Si… unde ati ajuns?
N.C.: Pai, am ajuns la Baneasa. Am avut cu armata… Le-a rupt la oameni o masina…
Dl. Sandulescu: Erati mai multe masini?
N.C.: Nu, nu! Am plecat cu o singura masina… Am venit fara nici un fel de probleme… Pana la Bucuresti era soseau goala! Chiar m-am si mirat! Asa… Si am ajuns la Baneasa. La Baneasa. La Baneasa erau cei de la armata… Am discutat cu ei… Ne-am suit intr-o masina a armatei… Deci, eu cu un locotenent si inca cineva in fata. Ma rog.
V.G.: Domnule Ceausescu! Ei v-au recunoscut?
N.C.: Da. Da. Da! M-am dus la ei. Am discutat. Asa, oamenii ziceau: “El e!”. Au spus: “Nu, domne, ca s-a predat!”. “Lasati-l in pace! Nu e el!”… Ma rog, discutii ca sa nu se incinga spiritele… Asa, am avut si niste… Le-au cam stricat masina… Adica ce le-au stricat! Le-au facut-o praf!
V.G.: Cui?

N.C.: Armatei! Deci: eu am coborat din masina cu care am venit si m-au preluat cei de la armata, de la aviatie. E clar? Ne-am suit intr-o masina cu numarul “A” – deci, a armatei – o “Dacie” de culoare neagra, care era cu fata spre Ploiesti. Asa, ce voiau ei sa faca – nu stiu! Ii intrebati pe ei! Ca nu au mai apucat sa faca nimic – pentru ca le-au spart geamurile si le-au rupt masina!
Dl. Sandulescu: Cine le-a spart? Lumea?
N.C.: Oamenii! Pai, cine? Cam tineri… Dupa aceea, au zis: “Hai sa ne suim intr-un troleibuz!”. A venit unul – m-a taiat… Ma rog, asta este partea a doua…
V.G.: Unde, unde s-a intamplat treaba asta?
N.C.: La Baneasa! La Baneasa!
V.G.: In sosea, acolo?
N.C.: Acolo unde intoarce troleibuzul si autobuzul, ma rog, unde intorc mijloacele de transport…
V.G.: Si, cum, erati jos, in sosea? Unde erati?
N.C.: Nu… Deci doi ma tineau, voiau sa ma urc in autobuz, dar cu spatele la autobuz, cu fata la lume. Dar a venit unul – prin spatele lor – a dat cu cutitul si a fugit!
V.G.: Si v-a injunghiat!
N.C.: Da! Bun… Am ajuns la Televiziune… Am fost dus sus, la etajul… Nu stiu. Bine, inainte am cerut sa mi se faca un “anti-tetanos”, sa-mi puna un “romplast” – ca eram plin de sange… Si asa am mers… A venit un general… Cum il cheama?…
Serban Sandulescu: Tudor!
N.C.: Tudor – si cu contraamiralul… dupa aia era contraamiral, atunci era colonel sau locotenent colonel… Nu stiu…
V.G.: Cico!
N.C.: Asa, am mers sus, am discutat cu… A fost o discutie: daca sa apar sau nu la televizor… Ma rog, pana la urma s-a hotarat sa apar, dar sa nu scot nici un cuvant – ca sunt periculos! Au fost discutii la televizor ca m-am predat armatei, nu am plecat… M-au tinut ei acolo pana 6 dimineata – cand mi s-a facut rau… M-au dus, m-au operat… s.a.m.d.
Dl. Sandulescu: Dimineata, nu noaptea, la 2-3?
N.C.: Nu! La 6 dimineata!
V.G.: Cine v-a dus, domnule Ceausescu?
N.C.: Salvarea!
V.G.: Salvarea, salvarea, dar cine v-a insotit?
N.C.: Pai, au plecat doua masini. Ca eu eram, deci, cu o salvare, cu un doctor in halat alb… Deci, ce grad avea?
V.G.: Ma rog… Era si domnul Cico?
N.C.: S-ar putea, pentru ca, am zis: au mers doua masini. Deci, am venit, am coborat…
… Se tragea?
N.C.: Se tragea, dar nu a murit nimeni si nu se spargeau geamuri… Dar se tragea… Cand am trecut noi pe “Aviatorilor” se tragea “intr-o veselie” dar… nici un geam… dar nici foc nu am vazut…
V.G.: Deci, asta era in dimineata de 23…
N.C.: In dimineata de 23.
V.G.: Si v-au dus la spital. Care?
N.C.: La Spitalul Militar Central – direct in operatie.
V.G.: Acolo, cat ati stat?
N.C.: Pai, acolo am stat pana pe 28 decembrie, desi ei scriau ca pana pe 10, dar pana pe 28 – pentru ca nu mi-au scos firele, ca, dupa aia, ne-am mutat la Domnesti. (…)
Daca ar fi fost vreun cont in strainatate, pe numele Ceausescu, in momentul in care cunosteam numarul de cont, nu ma mai gaseati in Romania

Serban Sandulescu: Eu as avea o intrebare: la care va spun, din capul locului, ca raspunsul dv. o sa fie negativ, dar eu, totusi, imi fac datoria si o pun: Stiti ceva de anumite fonduri care au fost depuse in strainatate de Nicolae Ceausescu? Ati auzit vreodata ceva?
N.C.: Am auzit de la procuror de nenumarate ori.
Dl. Sandulescu: Nu, nu. Inainte de procuror?
N.C.: Nu! Si va dau acelasi raspuns pe care l-am dat si procurorului: vedeti, stiti cat este o dobanda de 14% afara… nu dobanda care o practica bancile romane!
Serban Sandulescu: Eu nu am bani depusi acolo, dar e mai mica, de vreo 4%…
N.C.: Bun! In Romania sunt pana la 6%… Am vazut in ziare… exista la vedere pe termen mai mare de un an s.a.m.d. depinde de banci – pana la 14%. Dar, hai sa spunem: 7%. Bun! Daca avea 7% – inseamna 70 de milioane de dolari pe an! Eu mai discutam cu dv. acum, aici? Acum, cinstit: care mai statea? In situatia mea? …Stiu, s-au facut multe speculatii… Se mai fac si in continuare. Probabil ca Parlamentul trecut – adica din 1990-1992 – si, probabil, ca si actualul Parlament a cheltuit ceva fonduri in acest scop… Si am inteles din anumite discutii – pe care le-am vazut si la televizor si in celelalte mijloace de informare in masa – ca au fost cheltuiti destui de multi bani ai contribuabililor… care incep sa intrebe… Bun! Dar de ce ati cheltuit banii? Unde sunt fondurile? Fiindca si eu as fi curios – vedeti ca, in replica, aceasta constituie unul din capetele de acuzare in procesul parintilor mei… Asa. Bun. In orice stat din lume… nu stiu daca stiti – sunt convins ca cunoasteti foarte bine situatia cheltuielilor cu Marcos – care s-au blocat!
Acum traiesc din ce imi dau prietenii
Dl. Sandulescu: La asta voiam sa ma refer acum…
N.C.: Deci, care s-au blocat. Deci, orice stat din lume, intr-o situatie asemanatoare celei care a fost in Romania, ar fi blocat! Si ar fi venit si ar fi spus: “Domnilor! Astea sunt conturile!”. A, ca nu poti sa ti le deblochezi, datorita anumitor…
Dl. Sandulescu: Se pot, se pot bloca – daca sunt cunoscute; daca sunt depusi si nu sunt cunoscute – nu se pot bloca!
N.C.: Pai, stati un pic, vedeti! Este foarte greu… Pai, dv. veniti si spuneti in felul urmator: Bun! Deci, eu as cunoaste numarul de cont. V-am spus: in momentul in care cunosteam numarul de cont, nu ma mai gaseati in Romania! Nu ma mai gaseati! 1989 nu ma mai prindea in Romania!
Serban Sandulescu: Exista Interpolul! Imi pare rau!

N.C.: Ce putea sa-mi faca Interpolul? Sa fim seriosi! Ce poate sa faca Interpolul in situatia data? Interpolul poate sa vina in momentul in care se produc crime, infractiuni de drept comun! Asa. Bun!
S.S.: Va intreb ceva, atunci… Dv. acum – din ce traiti?
N.C.: Eu? Din ceea ce imi dau prietenii! Da. Fiindca – intamplator – am prieteni! Si, intamplator, ei au bani! Facuti acum, nu inainte! Asta e situatia! Am prieteni si in Sibiu, si nu am avut altercatie cu nimeni! (…)
Teroristii au fost “extraterestri” putin
Gheorghe Raboaca: Domnule Ceausescu, una din problemele foarte serioase care ne intereseaza este aceea a teroristilor. Cei care au tras. Sunt mai multe ipoteze despre teroristi. Exista si ipoteza ca Nicolae Ceausescu ar fi avut o armata speciala, ca ar fi venit din afara, ar fi fost arabi, ca aveau costume speciale etc. Exista si ipoteza ca securitatea noastra avea un departament, un sector de oameni pregatiti special. Exista mai multe ipoteze… Cred ca in zilele evenimentelor si in jurul dv. personal, la Sibiu, au fost voci care ziceau ca din cauza dv. s-a tras… Dar din aceasta perspectiva de 4 ani de zile, ce parere aveti dv.: cine au fost teroristii? Daca aveti elemente semnificative sa ne ajutati in lamurirea acestei chestiuni. (…)
N.C.: Deci, in primele zile si in spital si cand am fost la Domnesti, am auzit de aceasta “armata de teroristi”, ca se vorbea de 10-17 mii de arabi… Si am facut eu o socoteala – ca intr-un avion de asta, Boeing 707, care are maximum 80 de locuri, daca stia mai veneau si cu tehnica de lupta pe ei si nu stiu ce… cam cate avioane ar fi trebuit sa survoleze Romania – ca sa desanteze 17.000 de oameni? Si, dupa aceea, sa-i faca sa dispara pe undeva… In orice caz, din tot ce s-a publicat pana in prezent, toata lumea i-a vazut, toata lumea i-a pipait si i-a predat la diverse unitati si, dupa aceea, toti au fost “extraterestri” putin!
G. R.: Ar fi fost necesare 200 de Boeing-uri!
N.C.: Pai, da, stiti ce inseamna asta? Va dati seama?
S. S.: Poate au fost – ca au fost radarurile pline de tinte…
N.C.: Erau dar… 200 de avioane in tot Bucurestiul se auzea… sau oriunde zburau in tara. (…)
Eu, de exemplu, stiam ca Iliescu a facut putin studiile la Moscova
V.G.: (…) Domnule Ceausescu, de cand il cunoasteti pe domnul Ion Iliescu?
N.C.: Pai, bun! Asa. Il… Direct, sau?
V.G.: Direct! Direct!
N.C.: De peste 25 de ani!
V.G.: Da.
N.C.: Poate chiar mai demult!

V.G.: Si va rog sa ne spuneti ce stiti dv. despre activitatea dlui Iliescu… Lasa cand a fost la Timisoara si la… Astea stim si noi! Si a fost la tineret inaintea dv. si ma rog, pe unde a mai fost… Dar in ultima parte…
N.C.: Pai, in ultima parte a fost la Iasi… Asta o cunoasteti. Dupa asta a fost la “Ape” ministru, ma rog, presedinte. Tot aia e. Si – dupa aceea – directorul Editurii Tehnice. Dupa ’83, practic nu mai stiam ce face… Dar, efectiv, inainte il cunosteam. El este prieten – si a fost – cu… a fost prieten cu Mazilu. Eu aveam o relatie mai speciala cu aceasta familie s.a.m.d. Dar il cunosteam si din alte ipostaze. (…)
V.G.: Da, domnule Ceausescu, dar in legatura cu domnul Iliescu, de ce dansul, dupa ce a avut situatia pe care a avut-o, la o varsta asa… de ce pe urma a avut o indepartare sau…
N.C.: Pai, acum stiti ce s-a intamplat? Raporturile dintre el si tatal meu nu le cunosc! Ceea ce stiu este ca tatal meu il cunostea de cand era copil…
V.G.: Il cunostea Nicolae Ceausescu pe…?
N.C.: Pe Iliescu – datorita faptului ca a fost impreuna cu taica-su in… lagar…
V.G.: Si de ce decaderea asta a lui?
N.C.: Asta nu am de unde s-o stiu!
V.G.: Nu stiti nimic de asta?
N.C.: Pai, in 1971 – cand, ma rog, se spune ca si-a inceput “dizidenta” – eu eram putin pe la facultate, nu ma ocupam de problemele astea! Ma rog, acum stiti ce s-a intamplat? Eu nu sunt de acord cu dizidenta asta… Ca una e sa nu fi de acord cu anumite lucruri si una e sa fii dizident!… Mai multa atentie la nuante!
(…)
V.G.: Cu domnul Iliescu – in ce relatii erati dv. personal?
N.C.: Pai, la un moment dat, cred, s-ar fi putut sa fie amicitie; dupa aceea – cunostinte. Adica ne cunosteam, ne-am intalnit… Ma rog, am discutat… In anii ’70.
V.G.: Da acum vreau sa revin afirmatia dv. in legatura cu “Cine se afla in spatele afacerii?”… De ce tocmai Iliescu?
N.C.: Bine! Nu a fost… Eu, de exemplu, stiam ca el a facut putin studiile la Moscova… De el nu ma mir! Ca era un om mai tanar… Deci era de aceeasi varsta cu Gorbaciov. Intrebarea era cu Manescu! – care, totusi, avea o varsta…
Pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!
V.G.: Noi suntem preocupati – nu eu personal, ci toti de aici – aceasta revolutie… care a avut loc, totusi, s-au petrecut asemenea evenimente…
N.C.: Vedeti! Eu am o teorie putin aparte fata de dv.!
V.G.: Va rog sa mi-o spuneti!
N.C.: Eu am spus asa: pe fondul unei revolte populare a avut loc o lovitura de stat!
V.G.: Asta este parerea dv….
N.C.: Asta este teza mea. (…)
Am crezut ca va fi o schimbare de generaţie!
(…)Dl.PIatica: Dmnule presedinte, daca imi permiteti si mie: in momentul in care – sa zicem – in ziua de 22, pe la 10, aţi aflat ca Postelnicu … De la Postelnicu … ca cei doi sunt in spatele acestei lucraturi…
Dl.Nicu Ceauşescu: Da.
Dl.PIatica: Din doua motive ar fi fost justificat sa-I anuntati pe cel vizat de ceea ce se punea la cale. Ati incercat lucrul asta?
Nicu Ceausescu: Nu!
Dl.PIatica: Bun! Ne-ati spus atunci ca ati plecat spre Bucuresti – in ideea de a va intalni cu lliescu si cu celalalt. ..
Dl Nicu Ceausescu: Nu. Cu Iliescu, ca de celalalt nici nu auzisem!
Platica: Ce va propuneaţi sa discutati cu…
Dl.Nicu Ceauşescu: Foarte simplu! Daca mai au nevoie de mine, daca nu – “Buna ziua si la revedere!”.
Dl.PIatica: Deci, nu preconizati – sa zicem asa – o schimbare radicala …
Dl.Nicu Ceauşescu: Adica schimbare radicala – din partea cui?
Dl.PIatica: Sa zicem, a sistemului .. Adica, pur şi simplu va asteptaţi ca …
Dl.Nicu Ceausescu:… Sa se intample exact ceea ce s-a intåmplat in Cehoslovacia, Bulgaria … Ungaria, nu ca, aici, deja se terminase, ca fusese cu un an inainte …
Dl.Platica: Deci. ..o “periere” a unor persoane… unele colo, altele dincolo …

Dl. Nicu Ceausescu: Bun! O schimbare de generatie! Eu – intr-o situatie putin mai diferita decat ceilalti – asa stiam: ca, or au nevoie, or nu au nevoie. Daca au nevoie – imi spun. Daca nu au nevoie – iar imi spun. Pentru ca se mergea pe… sa discuţi lucrurile cinstit. .. Nu? Deci, nu luam in nici un caz in calcul ca revin in Bucuresti – si aici se tragea…

Sursa: Curentul

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Niciodata in intreaga sa istorie statul si poporul roman, atat cat a mai ramas, nu au fost atat de aprope de extinctie ca acum. Practic, acum se joaca viitorul Romaniei intr-un context politic international extrem de nefavorabil. Lipsa de reactie inseamna acum, pur si simplu, extinctie! Practic, toate partidele, cu exceptia Partidului Noua Romanie (PNR) […]

Partidul Noua Romanie (PNR) considera ca Justitia din Romania este una dintre cele mai corupte institutii publice, fapt confirmat de sondajele de opinie, deciziile contradictorii si arbitrare ale magistratilor avand repercursiuni catastrofale asupra oamenilor si decredibilizand semnificativ statul roman, si asa in disoulutie. PNR sustine cu tarie o lege prin care magistratii sa fie trasi […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sustinut de Miscarea Civica Frontul Alfa, sustine ca este o problema de siguranta nationala, in contextul crizei economice fara precedent care va lovi Romania, confiscarea averilor ilicite, investigarea surselor averii afisate, cu precadere pentru demnitari si functionarii publici, audit pentru verificarea datoriei publice a Romaniei, reintroducerea pedepsei cu moartea si majorarea […]