H.R. Patapievici
Sunt doua tipuri de stiri care nu trec de codurile interne de promovare ale mediilor de informare occidentale: stirile care pun crestinismul intr-o lumina favorabila si stirile care arata persecutiile la care e supus. Dimpotriva, tot ce pune crestinismul intr-o lumina proasta e imediat promovat ca stire semnificativa. Orice scandal sexual care implica ierarhia catolica are instantaneu asigurata o publicitate mondiala, in schimb omorarea a sute de crestini in Asia abia daca e mentionata, iar persecutarea sistematica a altor zeci de mii de crestini in toata lumea nu gaseste nici un spatiu de audienta.

Presa occidentala, care reactioneaza imediat la orice persecutie, e indiferenta la persecutiile impotriva crestinilor. E ca si cum, desi persecutia e in general dezaprobata, persecutia impotriva crestinilor ar fi cumva inteleasa. De parca crestinii ar merita sa fie persecutati, iar crestinismului e normal sa i se aplice un dublu standard. Pentru protejarea susceptibilitatilor islamice, de pilda, exista coduri speciale de conduita.

Dragos Paul Aligica, care ne-a atras atentia asupra acestui fenomen, constata ca traim intr-o „lume in care BBC, organizatie creata si finantata de o tara crestina, cultiva ridiculizarea Bibliei si interzice orice referire ireverentioasa la Coran“.

Paradoxul este acesta: pentru mediile occidentale de informare, Islamul este acceptabil chiar si cand respinge in mod violent lumea occidentala, in schimb crestinismul provoaca respingere chiar si cand o apara. Imi vine sa spun: mai ales cand o apara, pentru ca o face identificandu-se cu ea, ceea ce pare de neiertat.

De ce? Am putea spune, impreuna cu Pierre Manent, ca, din ratiuni de corectitudine politica, Europa refuza sa-si recunoasca radacinile crestine si, in acelasi timp, refuza sa puna Islamului problema libertatii, in ciuda faptului ca Europa moderna este consecinta discutiilor legate de raportul dintre religie publica si libertate politica.

Dar intrebarea ramane: de ce presa occidentala nu ridica niciodata vocea pentru a-i proteja ori apara pe crestini? Oare acesti oameni, care sunt ucisi pentru ca sunt crestini, nu au si ei dreptul de a fi protejati, in compasiunea noastra, de ideea universala de drepturile omului? De ce ar fi protejati intemnitatii suspectati de terorism, dar nu crestinii?

Este ca si cum, in ochii sensibilitatii morale ai presei care refuza sa faca o stire din uciderea crestinilor, dar e obsedata de conditiile improprii de detentie ale celor suspectati de terorism, a fi crestin inseamna a fi mai putin om. In ochii lor, crestinismul este un defect, o forma de descalificare umana. E ca si cum aceasta presa ar fi presa de stat a unui regim politic autoritar anticrestin.

Nefiind insa vorba de puterea de coercitie a unui stat autoritar, trebuie sa fie forta de presiune a unui sentiment moral la fel de puternic, care nu tine de organizarea prin ordin, ci de ralierea prin puterea consensului. La originea acestor atitudini sta fobia fata de crestinism, o fobie atat de intensa, incat poate calca in picioare chiar si cel mai puternic sentiment moral al lumii contemporane, drepturile omului (care a devenit religia civila a zilelor noastre). Cuvantul de ordine al acestei atitudini este – cristofobia.

Am pomenit mai sus, evocandu-l pe Pierre Manent, de refuzul Europei oficiale de azi de a-si recunoaste originile crestine. Este, alaturi de insensibilitatea presei occidentale fata de persecutiile la care sunt supusi crestinii, aspectul cel mai frapant al acestei cristofobii latente, al carei paradox este ca e cu atat mai prezenta cu cat ne apropiem mai mult de zona elitelor europene, si cu atat mai slaba, daca nu inexistenta, cu cat iesim din zona lor, si ne indreptam spre zona majoritatilor tacute.

Asupra acestui paradox, pornind de la un fapt juridic precis (refuzul oficialilor europeni de a introduce o referinta explicita la crestinism in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si in proiectul Tratatului instituind o Constitutie europeana), s-a aplecat un eminent specialist in drept constitutional, Joseph H.H. Weiler, autorul unui monumental tratat privind Constitutia europeana (La Costituzione dell’Europa, Il Mulino, Bologna, 2003).

Nascut in 1951 in Africa Sud, educat in Israel, Olanda si Marea Britanie, Weiler a fost profesor la Florenta, Michigan si Harvard, este in prezent titularul catedrei „Jean Monnet“ de drept european de la New York University si tine cursuri la Bruges (Collège d’Europe), Londra (University College London) si Copenhaga. O stralucita cariera universitara internationala – de „evreu ratacitor“, cum singur isi caracterizeaza, cu un suras, viata publica.

Cartea in care Joseph Weiler si-a adunat reflectiile prilejuite de paradoxul cristofobiei tarilor de traditie crestina a fost scrisa in italiana si a aparut in 2003 sub titlul Un’Europa cristiana – „O Europa crestina“.

Autorul ne avertizeaza ca teza pe care o sustine, aceea ca, „in contextul constitutional european, referinta la Dumnezeu si la crestinism nu doar ca nu trebuie exclusa, dar ea este chiar indispensabila“, nu e nici urmarea unei preferinte religioase personale, nici o opinie subiectiva privind ce anume ar fi mai bine pentru Europa: este, sustine el, concluzia unei analize constitutionale si consecinta inevitabila a ceea ce impune constitutionalismul european.

Faptele care au suscitat aceasta reflectie sunt urmatoarele. In 1999 a fost incheiata redactarea unei Carte a drepturilor fundamentale ale Europei, un proiect care implinea, atunci, o nazuinta veche de cel putin douazeci si cinci de ani, aceea de a conferi constructiei europene o legitimitate politica, care, dincolo de functionarea economiei europene si unificarea juridica a institutiilor, sa poata oferi europenilor un reper de identitate proprie.

Intentia era de a contrapune comunitatii bunurilor de consum europene o comunitate a valorilor europene, raspunzand reprosului ca unificarea Europei are in vedere numai pietele, convoaca rar cetatenii si nu invoca niciodata oamenii. Carta ar fi trebuit sa adauge dimensiunii economice a integrarii o dimensiune identitara a discursului constitutional. Cei care au negociat si redactat Carta nu erau diplomati, ci reprezentanti ai guvernelor si parlamentelor nationale, ai parlamentului european si ai altor institutii europene, care au format un nou tip de organ juridic, o Conventie menita sa reprezinte popoarele europene.

Punctul litigios a fost acesta: unii membri ai Conventiei au cerut sa se introduca in preambulul Cartei o referinta fie la crestinism, fie la iudeocres tinism, fie la patrimoniul religios al Europei; toate trei cererile au fost respinse. Nici macar mentiunea adjectivului „religios“ nu a fost admisa.

Compromisul acceptat de oficialii care conteaza a fost o aluzie la „patrimoniul spiritual si moral al Europei“. Atat – „patrimoniul spiritual si moral al Europei“. De parca bogatia mostenirii europene ar putea fi redusa la atat, de parca traditiile Europei ar fi fost inventate ieri, iar patrimoniul nostru cultural, in cladiri, muzee, biblioteci si suflete, ar putea fi inteles in termeni atat de seci, formali si inexacti.

Mai mult la: http://www.persecution.org/suffering/index. php).

Sursa: http://www.ideiindialog.ro

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]