Anatole Kaletsky
Atat la stanga cat si la dreapta, consensul in ceea ce priveste decalajul dintre salariile directorilor executivi si cele al angajatilor obisnuiti reprezinta o amenintare pentru existenta clasei de mijloc si submineaza democratia, scrie in Times cronicarul Anatole Kaletsky. Care este cea mai mare amenintare la adresa modului nostru de viata si al democratiei in anii care urmeaza? Recesiunea cu doua cifre, povara datoriei publice ori razboiul din Afganistan? Nici una din acestea, potrivit opiniei a doi dintre cei mai influenti ganditori – unul de dreapta si unul de stanga – care, empatic, sunt de acord asupra unui aspect: inegalitatea, in special adancirea discrepantei dintre cei foarte bogati si toti ceilalti, care ameninta in prezent consensul social si stabilitatea politica nu doar in Marea Britanie, ci si in America si Europa, la un nivel nemaiintalnit din vremurile teribile de dinaintea celor doua razboaie mondiale.

L-am ascultat recent pe fostul ministru conservator Michael Portillo, descriind democratia ca fiind un “experiment neconcludent” care nu ar putea supravietui “catastrofei in desfasurare” a inegalitatii. Am citit de asemenea noua si influenta carte a lui Will Hutton, “Ei si noi”, care sustine ca principalele cauze ale crizei financiare au fost neglijarea “echitatii” ca si principiu director al regularizarii financiare, al gestiunii economice si al politicii sociale.

Lacomia elitei financiare si manageriale

Dl. Portillo si-a recunoscut amara deziluzie in ceea ce priveste comportamentul lacom si iresponsabil al elitei financiare si manageriale britanice. Directorii executivi ai companiilor financiare de talie medie primesc salarii de 2 milioane £ (2,3 milioane de euro) pe an si continua sa voteze in favoarea cresterii salariilor lor intr-o perioada in care lucratorii obisnuiti se confrunta cu reducerea salariilor si a pensiilor. Aceste disparitati s-ar putea dovedi incompatibile cu democratia, potrivit D-lui Portillo. Ar accepta oamenii faptul ca democratia este o “afacere corecta” daca ar avea dreptul sa voteze pentru un nou guvern doar o data la fiecare cinci ani in timp ce sefii lor, care castiga de o suta de ori mai mult, au dreptul sa-si voteze cresterea salariilor in fiecare an?

Dl. Hutton sugereaza ca aceasta inegalitate extrema, nu este numai moralmente respingatoare, dar impune societatii si uriase pierderi economice. Departe de a incuraja cresterea bogatiei si a inovatiei, aceasta submineaza spiritul antreprenorial prin oferirea de recompense enorme pentru jocurile cu suma nula in care managerii nu fac decat sa deplaseze activele existente, sustine acesta. Cand finantele sunt atat de absurd profitabile precum sunt in SUA si Marea Britanie, initiativa si talentul sunt in mod inevitabil deturnate de la crearea de noi bogatii adevarate.

Acelora care sustin ca discrepantele enorme dintre salarii sunt o consecinta naturala a nevoii de a motiva performanta manageriala, in special in sectorul financiar, Dl. Hutton le raspunde cinic: J. P. Morgan, probabil cel mai de succes bancher din istorie, “a decretat ca directorii sai executivi nu trebuie sa aiba salarii mai mari de 20 de ori decat cel mai mic salariu platit in intreprinderile sale”. Prin urmare, acesta ar fi sceptic in privinta cuiva care ofera un salariu de 81 de ori mai mare decat salariul unui lucrator de baza – ceea ce reprezinta totusi diferenta medie dintre salariile directorilor executivi si ale lucratorilor obisnuiti in Marea Britanie, fara a mai vorbi de Statele Unite, unde diferenta de salarii este si de 300 de ori mai mare.

O politica nefavorabila redistribuirii

Doar Dumnezeu stie ce ar fi facut Morgan cu o alta statistica socanta citata de Dl. Portillo: inegalitatea a devenit atat de extrema in America zilelor noastre incat salariile a 73 dintre cei mai bogati americani sunt mai mari decat salariile cumulate de 19 milioane de muncitori. Si astfel ajungem la un paradox la fel de izbitor ca si cresterea inegalitatii in sine. Politica in intreaga lume, in loc sa actioneze in favoarea unei mai mari egalitati si a unei mai bune redistribuiri, a trecut, in ultimul deceniu spre dreapta.

Departe a inaugura o noua era “echitabila”, criza financiara si coalitia guvernamentala par a duce Marea Britanie in directia opusa iar marturie sunt revenirea puternica a bonusurilor si natura regresiva a reducerilor. De ce actioneaza guvernatii impotriva politicilor de redistribuire chiar si atunci cand teama populatiei in privinta inegalitatilor creste continuu? Explicatia acestui fenomen se afla probabil in identitatea claselor sociale care resimt cel mai mult inegalitatea.

Cand saracul sufera de reducerea veniturillor, inegalitatea poate ameninta stabilitatea sociala si poate forta politica sa devieze la stanga. Atunci cand sporirea averii bogatilor este principala cauza a inegalitatilor, impactul este simtit nu de catre saraci ci de catre clasele de mijloc. Acestea nu isi pot permite sa traiasca in cartierele dorite si nu se pot bucura de confortul de care au beneficiat parintii lor, nu pot frecventa scoli bune si manca in restaurante de lux.

Resentimentele clasei de mijloc

Acest tip de inegalitati duc la formarea de resentimente fata de politicile de redistribuire care, in principal, ii favorizeaza pe cei saraci in detrimentul clasei mijlocii. Aceasta este situatia astazi in Marea Britanie si in Statele Unite. Opozitia populara fata de politicile de redistribuire este pe cale sa se intensifice pe masura ce reformele coalitiei guvernamentale – abolirea alocatiilor pentru copii, triplarea taxelor universitare, reducerea salariilor si a pensiilor in sectorul public – incep sa loveasca puternic in nivelul de viata al clasei de mijloc.

Iar atunci cand clasa de mijloc britanica devine din ce in ce mai iritata de redistribuire, care este raspunsul societatii britanice in fata cresterii continue a inegalitatii? Nu opt decat sa-l citez inca odata pe Dl. Portillo: “Aceasta inegalitate este o catastrofa in desfasurare, si nu este usor de gasit o solutie la catastrofele in desfasurare.”

Sursa: PressEurop

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Marius Serban Dupa cum ne-am obisnuit deja in astfel de situatii cam toate goarnele media din Romania si de pe afara se vad obligate sa caute dedesubturile acestei afaceri apeland la tot felul de “analisti” mai mult sau mai putin intersati, cu o agenda care mai de care mai inchegata, scrisa de marii actori globali,sau, […]

Michael Thomas “9/11 was an Anglo-American black operation executed in collusion with Israeli Secret Services and Saudi Arabian financiers.” — 9/11 Investigator. Undoubtedly the 9/11 attacks on New York City and Washington DC are the most misrepresented by officialdom in US history. Whereas the assassination of John F. Kennedy is now understood to have been […]