Sustine Bad Politics
arhiva stiri
starea vremii
Failure notice from provider:
Connection Error:http_request_failed
ANUNTURI UMANITARE
Sfinti Romani
Parintele Justin Parvu: Hristos S-a nascut! Nu ne vom sterge pacatele pana cand nu vom trece printr-un val aspru de suferinta si prigoana (Atitudini)
Aciduzzul | 5 ianuarie, 2011 | 0 comentarii | 348 vizualizari |
(1 voturi )

Sarut mana, Parinte! Iata ca a mai binevoit bunul Dumnezeu sa ne apropiem de un nou Craciun cu pace. Voiam sa va intreb care este diferenta intre sarbatoarea Nasterii Domnului, asa cum se praznuia pe vremea sfintiei voastre si modul in care este azi sarbatorita. Noua ni se pare ca timpul parca sa ingustat si trece foarte repede de parca nu mai avem vreme sa ne bucuram de o sarbatoare. Acum ajungem Craciunul si parca mai ieri incepusem Postul. Asa era si pe vremea sfintiei voastre? Asa o resimtiti si acum? Sigur ca este o diferenta. Era cu totul altfel bucuria unei astfel de sarbatori traite la nivel general. Pentru ca aceste sarbatori se desfasurau in toata simplitatea lor, in adevaratul lor rost si fagas. Era intr-adevar o bucurie innascuta in crestinul nostru ortodox.

Plecau baietii sa impodobeasca steaua, se luau cate doi-trei si umblau din casa-n casa pana pe la Boboteaza. Fiecare casa, asa cum primeai icoana parintelui care venea cu Ajunul, tot asa de solemn erau primiti si copiii, mai mici sau mai mari, care veneau cu uratul sa vesteasca Nasterea Domnului. Pentru crestin era o mare binecuvantare sa le intre pragul colindatori si o simteam cu totii ca pe o mare usurare sufleteasca. Masa saraca, bogata cum era, dar se simtea cum fiecare om forma o pestera a Nasterii. Acum, de pilda, frumusetile acestea de la televiziune, de la radiouri, de la toate aceste mijloace de comunicare sunt foarte bune si folositoare in acelasi timp, dar ii ia omului tocmai ce este mai important: curiozitatea de a trai.

Merg de pilda oamenii la Sfintele Locuri, pleaca inainte cu 2 saptamani, cu o saptamana sa se inchine la pestera Mantuitorului din Betleem, se duc in Nazaret, apoi la Iordan, sa vada cu ochii lor apa Iordanului care se intoarce inapoi. Apoi toata lumea aceasta care se nevoieste pana intr-acolo dovedeste ca la Betleem exista mai mult decat o simpla pestera; dovedeste prezența harului dumnezeiesc. Nu e musai sa mergi la Ierusalim ca sa Il simti pe Domnul in inima ta; prezenta si trairea unuia care nu merge este mai aproape de Ierusalimul ceresc decat a celui care s-a dus la Ierusalim si dupa ce s-a intors, la cateva zile, a uitat, a intrat in normal si iar ar dori sa se mai duca.

Pentru ca nu este o continuitate in traire si nu este o viata intretinuta permanent in numele Domnului. Se stinge repede. Acum, de pilda, noi asteptam Nasterea Domnului, dar parca mai alaltaieri a fost inceputul postului. Aceasta se intampla din motivul ca Dumnezeu a dat timpurile sa mearga mai repede, dupa greutatile pe care le traim. Pe cata vreme, cand omul era in continuitatea lui, simplu, modest in toate pregatirile – nu erau atatea cheltuieli si enormitati, si trairea si timpul parca erau altfel.

Li s-a dat drumul industriasilor sa faca o sumedenie de jucarii sub imaginea Mosului Craciun. Dar Mos Craciun n-are nicio legatura cu ceea ce se comercializeaza. Acestea ne distrag atentia spre cele exterioare. Pe cand omul nostru, cand mergea la biserica, statea acolo pana la terminarea slujbei; de-acolo pleca in linistea lui inspre casa, fara sa vorbeasca unul cu altul si asa se departau cu gandul rugaciunii si a sfintei randuieli din biserica. Cand intrai inainte in casa lui, faceai mai intai doua-trei inchinaciuni, apoi spuneai un Cuvine-se cu adevarat… si iata de ce-am venit la d-voastra. Isi spunea omul ce avea de zis, mai facea o rugaciune, iarasi un Cuvine-se cu adevarat… si pleca acasa. Ei bine, astazi daca intram la vecinul, nu se mai vorbeste de rugaciune, rugaciunea pacii: Pacea peste casa aceasta a d-voastra!

Acum intra direct cu aparat de fotografiat, cu aparat de inregistrare, si toate aceste lucruri il scot pe om din fagasul lui normal. Iata ca si tehnica este folositoare, pentru ca eu, stand acuma mai mult intr-un scaun decat sa misc intr-o parte sau alta, stau aici si dau drumul la un aparat si ascult liturghia din biserica. Este si asta o treaba buna cumva, dar nu e definitiva pentru ca e o treaba nesfarsita, pentru ca nu coboara acolo, in camera la mine, harul lui Dumnezeu; coboara acolo unde e sfanta masa, unde sta preotul care binecuvanteaza, si poporul care participa cu evlavie. Si cand ieseau crestinii din biserica, la Nasterea Domnului, cum era obiceiul altadata, se salutau – Hristos S-a nascut!, salutul acesta ca la Invierea Domnului (Hristos a Inviat!). Asa se salutau pana la Boboteaza.

Acestea se mai pastreaza si acum pe la sate. Dar la orase de ce e asa mare diferenta?

Nu se pastreaza mai nicio traditie, nicio datina. Pai taranul nostru s-a dus sa lucreze la oras, a stat o luna de zile, doua acolo, mai lucreaza sau nu lucreaza ceva, dar el vine schimbat acasa, ca nu mai este simplu cum era… Apai nu-i totuna sa sarbatoresti obiceiurile de Craciun intr-un mare oras european fata de cineva care l-a sarbatorit intr-o celula din Aiud sau din Gherla, sa vezi cum e sa petreci o zi de celula; sa vezi cum e inghetat tot peretele, cum luceste de parca ar fi pictat cu niste fire de sticla … Cel care trecea la Domnul era pentru noi un om viu, trecut dincolo si care se roaga pentru noi inaintea lui Dumnezeu. Era o bucurie parca, asa cum era si in vremurile primare ale Crestinismului.

Noi nu aveam comoara acolo decat credinta in Dumnezeu. Singura noastra comoara acolo era sa ai o mina de creion, o daltita unde sa sapi o cruciulita cu imaginea Maicii Domnului sau a Mantuitorului si sa o daruiesti altui detinut. In pestera noastra din temnita, ca si in pestera Mantuitorului, era o traire permanenta. Cata diferenta este intre ieslea unde Se naste Hristos si ieslea noastra de azi, sau ieslea bunicilor nostri! Cata diferenta este intre pestera unui sarac si a unui bogat azi, intr-o zi de Craciun sau de Inviere! De aceea nu e bine sa ne comparam cu cei care sunt mai bogati si au conditii mai bune de trai.

Trebuie sa traim expresia omului sarac ce sta in nevointa. Inainte de a dobandi o masa bogata de Craciun, trebuie sa dobandim o inima curata, un suflet bland si iertator, sa stim sa primim greutatile si persecutiile vietii noastre de zi cu zi. Crestinismul nu s-a nascut in Televiziune, in statiuni si hoteluri de lux, cum se duc oamenii de azi de sarbatori, de ajung prin Sudul Asiei. Pana si omul taran simplu, saracul, a luat obiceiul ca de acum sa nu mai faca Craciunul la el acasa, in Romania, se duce sa faca numaidecat in Grecia sau cine stie pe unde. Dar daca-i moda acum sa mergi in Grecia, … la mare, iaca se duce si taranul nostru. Bietul om vrea si el sa se ridice din saracia asta a lui, cum si noi dorim sa vedem Ierusalimul, Sfantul Munte. Dar atat acolo cat si aici, sunt aceleasi trairi frumoase, numai daca stim sa le impodobim noi prin viata noastra spirituala. Viata spirituala a romanului nu este mai prejos decat a grecului, a bulgarului, a rusului, pentru ca nici ei nu mai au traditia si cultura pe care au avut-o odata.

Dar poate ca din pricina deznadejdii oamenii incearca sa mai uite de necazurile lor prin aceste surogate duhovnicesti…

Lumea se afla intr-adevar intr-o lipsa spirituala, pe langa lipsurile acestea materiale care ne ametesc pe noi, cu toate ca in realitate la noi, la romani nu este nicio lipsa. Pentru romani este usor de trecut prin aceasta criza, pentru ca poporul roman a fost si va ramane intro criza permanenta. Noi acum, de pilda, ne-am propus sa trimitem la Ierusalim vreo 20 de copilasi pe care-i ingrijim noi aici din mila Domnului. Sigur ca este un efort pentru manastire, dar pentru ei a fost asa o bucurie de parca s-a pogorat cerul pe pamant. Crestinismul este foarte legat de centrul acesta de mantuire a omului – Ierusalimul. Pentru ca de ce se duc crestinii la Ierusalim? Ca sa se simta ei mai aproape de Dumnezeu. Acolo si pamantul pe care calci este sfant, nu numai mormantul Domnului. Insa sa stiti ca Sf. Mormant nu este numai acolo la Ierusalim, ci intreg pamantul este un mormant al Domnului. Dar e nevoie ca sa traim noi aceasta realitate, ca sa o putem impartasi si celuilalt.

Din pacate occidentalii nu prea pretuiesc romanii si ne considera o specie de tigani, un popor necivilizat, care nu este bun decat numai de cersit.

A ajuns romanul nostru acum de batjocura Occidentului, cersetor in toata lumea, dar acesta nu este decat un plan satanic care cauta sa compromita un popor ortodox ca romanii. Orice strain care ar trece pe la noi in timpul unei sarbatori crestine, daca intra sa stea intr-o biserica o ora sau jumatate de ora isi va da seama ce inseamna ortodoxia romaneasca si ce este romanul. Nicio alta tara nu se poate compara cu suferinta martiriului neamului romanesc, prin numarul mare de martiri, de marturisitori pe care l-a dat si prin viata crestina pe care a dus-o fiecare detinut in puscarie, ca nu mai incapeau inchisorile, celulele, podurile si beciurile Securitatii.

Ce putem sa spunem de o natie ce nu s-a facut vrednica de o astfel de suferinta? Se poate ea compara cu una suferinda? Romania nu e valoroasa prin aurul si alte bogatii materiale, asa cum se lauda occidentalii, pentru ca astea pier degraba, ci prin jertfa si valoarea ei spirituala. Acum mai nou vin cu inventia aceasta cum ca tineretul nostru nu a murit pentru un ideal crestin, ci pentru idealuri si scopuri politice.

Ce parere aveti insa de faptul ca tinerii romani nu recunosc aceste bogatii ale tarii si isi doresc mai mult sa aiba o tara ca afara decat sa se intoarca la traditiile lor?

Bine ar fi ca acest tineret sa isi puna intrebarea de ce am ajuns asa, noi, romanii? Oare nu din cauza tot a Occidentului care ne-a supt toata avutia tarii si au facut tot cat le-a stat in putinta sa ne saraceasca? Daca ar fi aflat acest raspuns, nu ar mai fi alergat sa imbratiseze degraba Occidentul, ci ar fi cautat sa stea de straja aici in hotarele noastre. Noi, romanii, am fost tot timpul un piept si spada puternica de aparare a Occidentului de-a lungul istoriei. Carpatii acestia au fost ziduri de fier ce au pus stavila tuturor celor ce doreau sa cotropeasca Europa. Dar Occidentul a stiut mai degraba sa profite de pe urma noastra si niciodata nu ne-au fost recunoscatori, iar acum se intreaba ironic oare de ce a ajuns romanul sa cerseasca?

Mai e si vina conducatorilor nostri si partidelor romanesti care s-au mancat intre ele si s-au inghesuit care mai de care sa tradeze mai repede si sa primeasca sustinere din partea marilor puteri. Dar toata aceasta situatie si obisnuinta in a trada nu a facut decat sa slabeasca rezistenta si bogatia tarii. Da, noi am ajuns cersetorii Europei, pentru ca noi toata saracia noastra am pus-o in slujba Europei Occidentale, care acum traieste pe jertfa noastra. Dar rolul nostru foarte greu va fi valorificat de lumea aceasta a Occidentului care nu traieste si nu poate sa ajunga la gradul romanului de jertfire.

Ii invitam pe fratii nostri occidentali sa participe la sarbatorile acestea frumoase ale tarii noastre, asa cum frumos vestesc traditiile populare Nasterea lui Hristos, poate mai frumos ca oricare popor, de la cel mai batran pana la cel mai mic prunc al lui, care gangureste in bratele mamei, marturisind parca si el Nasterea Domnului. Nasterea Domnului este un dar, o bucurie, dar totodata si o cruce, pentru ca Hristos se naste in pestera din Betleem, spre a se rastigni pe Golgota, ca sa ia asupra Sa pacatele intregii omeniri. Nu se poate vorbi de rastignire, de inviere, daca nu plecam de la nastere.

Apoi putem admira frumusetea unei familii sfinte, a lui Iosif si Mariei, ca un model de vietuire crestina. Aceasta sarbatoare ne mai trimite cu gandul la stramosii nostri prin care avem prilejul sa schimbam un cuvant de intalnire, printr-o pomenire in biserica si la mormintele lor. Si eu ma gandesc ca acolo sus ma vor intreba toti colegii mei de detentie: Ce am facut eu pentru ei? Si ce bucurie poate fi mai mare decat sa ma duc sa aprind o lumanare, pentru fiecare acolo si sa ma rog sa lumineze caldura acestei lumi vremelnice de aici cu vesnicia lor de dincolo.

Dar poate ca si noi avem o vina pentru modul in care ne percep statele occidentale, pentru ca massmedia romaneasca si televiziunile nu prezinta decat viata de jos a poporului, imaginile cele mai josnice si nedemne de neamul nostru…

Desigur, si acesti ziaristi si comentatori de televiziune majoritatea sunt pusi si platiti tot de ei. Nu trebuie sa ne mai intoxicam cu televizorul, sa nu le mai dam nicio atentie, pentru ca si acestia tot pe spinarea noastra traiesc.

Din pacate v-au acuzat unii ca sfintia voastra monopolizati subiectul martirajului din temnitele comuniste din Romania, fara a acorda si altora dreptul de a vorbi in numele acestor martiri. Ce ati vrut sa spuneti si care este de fapt mesajul sfintiei voastre?

Din nestiinta sau din rea credinta, aceste persoane mi-au inteles gresit mesajul. Ca sa ma fac mai inteles va dau un exemplu. Iata, de pilda, eu vreau sa ma apuc sa realizez o sculptura sau o icoana, un obiect de arta, ca sa pot atrage lumea. Sigur ca daca eu nu ma pricep in lucrarea aceasta, ea nu va avea acelasi rezultat ca a unuia care are 25 de ani de pictura sau de sculptura in spate. Bineinteles ca lumea va aprecia lucrarea artistului si nu a mea, care de-abia tin dalta in mana.

Ei, cam asa se intampla si cu martirajul. Ca sa poti vorbi despre martirii unui neam, trebuie sa fii tare pregatit in suferinta, ca omul care te asculta sa te recunoasca. El va gusta din invatatura ta si bineinteles ca painea cladita in lacrimi si suferinta ii va parea mai gustoasa decat cea a negustorilor de azi. Bineinteles ca e greu, mai ales cand te afli la inceputul drumului Crucii. Si eu, cand am intrat pe drumul acestei cruci, am fost descumpanit la inceput si neincrezator in biruinta asupra suferintei. Cand am intrat prima data in celula din Aiud, primul simtamant a fost ca celula va fi mormantul meu. Dar lucrurile nu s-au intamplat asa deloc.

Aici am gasit tineri care erau condamnati de Antonescu din ’40 – ’41, deci care aveau deja cativa ani buni de inchisoare. Atata caracter si atata tarie sufleteasca am putut gasi la acesti tineri, incat pentru mine celula a devenit mormant al invierii, al stralucirii harului dumnezeiesc. Bineinteles ca se simte nevoia si unui studiu academic asupra martirajului tineretului din vremea regimului comunist. Aceasta nu supara deloc, pe mine chiar ma bucura.

Trebuie sa pretuim darul vorbirii cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe cineva, pentru ca acesta va sti sa prezinte mai inalt si mai cu maiestrie nevointele martirilor. Dar nu stilul academic scrie istoria, ci suferinta si patimirea. Si in niciun caz amestecul cu diferite cluburi masonice, care strica cinstea si onoarea martirajului. E bine sa-L slavim pe Dumnezeu si la un pahar de vin, dar mai de cinste sa-L slavim prin suferinta. Numai cel ce stie sa picteze poate sa implineasca emotiile unui artist.

Dar si un pictor care vrea sa picteze o icoana cu adevarat nu o poate picta oricum, in orice duh si in orice stare. Ma uitam si la Manastirea Durau, pe vremea mea, cum se picta biserica de catre Tonitza. Cu post si rugaciune. Nu exista sa lucreze la chipuri cu stomacul plin. Si intr-adevar se simte o mare diferenta intre o icoana pictata cu post si rugaciune si una pictata cu pantecele imbuibat si afumata cu tigara – iarba diavolului. Asa se intampla in orice lucrare a noastra. Daca lucram cu lacrimi si cu osteneala, harul lui Dumnezeu se intipareste in acea lucrare.

Credeti ca actuala criza apropie lumea mai mult de Biserica, de Dumnezeu?

Romanul a invatat ca din aceasta criza nu vom putea scapa niciodata decat ridicand mainile la cer si plecand genunchii nostri la pamant. Si cu cat putem tine noi mainile mai mult la inaltime cu atat Dumnezeu va veni cu mila Sa peste noi. Romanul nostru este obisnuit cu viata aspra, este obisnuit sa urce iarna culmile muntilor. Romanul va reusi, poate altii nu vor reusi.

Dar noi nu mai avem barbatia pe care o avea generatia sfintiei voastre…

Nu avem noi aceeasi barbatie dar harul lui Dumnezeu este acelasi. Atunci erau multi si buni, acum sunt si mai putini dar parca si mai buni. Niciodata harul lui Dumnezeu nu lipseste din viata unui popor. Pentru ca prezenta celor de dincolo este cu noi, este aici. Si la noi, in celule, cand murea cate un detinut, pentru noi era in acelasi timp si o intarire, o bucurie, simteam rugaciunile celui care ajungea la Dumnezeu si ne dadea tarie.

De ce credeti ca a inmultit Dumnezeu bolile si cancerul pe pamant?

Dumnezeu ne pedepseste prin boli, dar totodata boala este si singura noastra modalitate prin care ne ispasim pacatele. A ingaduit Dumnezeu aceste boli grele, cancerul, Sida, chiar si la prunci. Si am observat eu, pentru ca multi bolnavi vin aici sa ceara ajutorul, am observat ca aceste boli isi fac loc in familiile care au dus o viata mai putin crestina si astfel prin suferinta sa se poata intoarce inapoi la Dumnezeu. Ma uitam intr-un spital de copii bolnavi de Sida, sarmanii desfigurati, mancati de vii. Acestia pentru mine sunt mucenici care platesc pacatele parintilor lor. Pentru mine chinul acestor copilasi este egal cu chinul nostru din puscarii.

Sa se mai duca crestinii la spitale daca se introduc cardurile de sanatate cu cip biometric?

Nici vorba! Ce sa faca in spitale? Mai degraba te imbolnavesti in spital; te duci acolo cu o boala si te intorci cu inca vreo doua acasa. Dar eu cred ca se vor mai gasi cativa medici crestini, de buna credinta, care sa ajute si fara mijlocirea acestor cipuri. Poate ca si medicii sunt chemati acum de Dumnezeu la o marturisire si Domnul asteapta sa vada raspunsul lor. Daca medicii din Romania ar protesta impotriva implementarii acestui sistem, si motive sunt – Slava Domnului! – poate ca statul nu le-ar mai impune ca obligatorii cetateanului nostru. Dar, nu – se tem ca nu cumva sa isi piarda postul. Cat pentru crestini ii sfatuiesc, ca atunci cand sunt bolnavi, sa cheme preotii Bisericii, asa cum ne invata Scriptura si sa ceara sanatate prin rugaciunile de la sfantul maslu. Ne-a dat Dumnezeu acest remediu. De ce nu il folosim?

Credeti ca e bine sa se mai imprumute oamenii la banci?

Ma rog ca sa randuiasca Dumnezeu cumva ca romanii sa isi achite datoriile la banci si sa nu mai aiba de a face cu bancile pe viitor, pentru ca bancile nu au facut decat sa ne inglodeasca in noroi mai mult decat sa ne ajute. Si in ziua de azi un imprumut nu e nicidecum recomandat pentru ca nu mai avem ce face si nici pentru cine face. Oricum nu ne vom sterge pacatele pana cand nu vom trece printr-un val aspru de suferinta si prigoana. Si daca azi suntem asa cum suntem, este din cauza ca Dumnezeu vrea sa ne pregateasca neamul ca sa se infatiseze curat, gata spre Inviere. Acolo nu o sa mearga nici bogatul, nici imparatul, nici sluga, nici ostasul, acolo va merge numai cel ce va purta haina de nunta a Crestinatatii. „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus” (Gal. 3:28), care S-a nascut in pestera Betleemului. Fie ca Nasterea lui Hristos sa ne faca putin mai buni si mai iertatori si sa ducem lumina stelei Imparatului cerurilor si celor din intunericul si din umbra necunostintei, si celor aflati in necazuri si saracie, si celor ce nu au unde sa isi plece capul in aceasta lume obidita de azi. Si daca Dumnezeu ne iubeste, incat pe unicul Sau Fiu L-a trimis sa Se intrupeze intr-o pestera saracacioasa, ca sa ne inalte pe noi la cer, atunci de ce mai suspinam? Bucurati-va ca azi Hristos S-a nascut spre mantuirea sufletelor noastre!

Interviu realizat de Monahia Fotini, 20 decembrie 2010, Revista Atitudini

Sursa: Atitudini

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website


*

Editoriale din aceeasi categorie

Autor: Aciduzzul | 13 aprilie, 2014 | 0 comentarii | 789 vizualizari | 3 voturi

George Manu, savant de talie mondiala, a murit in conditii dramatice pe 12 aprilie 1961, la Aiud, unde se afla inchis pentru crezul sau anticomunist. A lucrat cu celebra laureata Nobel Marie Curie, cu care si-a si dat doctoratul, la Universitatea din Paris, in 1933, cu teza “Cercetări asupra absorbţiei razelor alfa”. Este autorul primului […]

Autor: Aciduzzul | 8 aprilie, 2014 | 2 comentarii | 400 vizualizari | 4 voturi

Ieri am primit o veste stupefiantă: Primăria Sectorului 2 este somată să îndepărteze din spaţiul public (recte Piaţa Sf. Ştefan) bustul lui Mircea Vulcănescu, pe motiv că ar fi al unui criminal de război! Reclamaţia ar aparţine Institutului “Elie Wiesel” (poate vă amintiţi că această instituţie, aflată în subordinea şi în finanţarea guvernului României, a […]

Autor: Aciduzzul | 6 septembrie, 2013 | 1 comentarii | 873 vizualizari | 7 voturi

“O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi”Pr. Gheorghe Calciu Triste sunt aceste zile în care asistăm, consternați, la fapte ce frizează nu doar absurdul, ci chiar bunul simţ: un „institut naţional” (e vorba de Institutul Elie Wiesel, condus […]

Autor: Aciduzzul | 6 septembrie, 2013 | 0 comentarii | 520 vizualizari | 7 voturi

La initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Arhiepiscopul Maramuresului Justinian Chira, PS Justin Hodea Sigheteanu al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Asociaţia Filantropica Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul condusa de părintele Vasile Fodoruţ, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia Civic Media si “Floarea de Foc” si de sute de personalitati, […]

Autor: Aciduzzul | 6 august, 2013 | 0 comentarii | 252 vizualizari | 2 voturi

GAZETA de Maramureş reacţionează la campania împotriva identităţii şi valorilor naţionale. Ne-am săturat să asistăm cum ne îngropăm trecutul, identitatea şi demnitatea în uitare. Pentru că identitatea acestui loc înseamnă în primul rând oamenii lui. Oameni care s-au născut, care au murit, care au trăit pentru acest judeţ şi pentru idealurile sale. Propunem acordarea titlurilor […]

Ofera o donatie
Dacă vrei să contribui și tu, poți dona aici:
fii aproape de noi
Conferinta_AGROstandard
PUB
web design profesionist
Red Moon Media
CAMPANII bp
Atitudine Contemporana
Televiziunea Copiilor
Le Pre
1984 George Orwell
Televiziunea Copiilor
piata BIO
alimente organice
internet manipulation techniques
Adauga banerul de partener Badpolitics pe site-ul tau bad politics
bad politics

2009 - 2025 © BadPolitics