Interviu: scriitorul francez Pascal Bruckner si-a lansat la Targul de Carte Gaudeamus volumul „Fanaticii Apocalipsei”, aparut la Editura Trei, ocazie cu care am stat de vorba cu el despre Apocalipsa si despre nou-aparuta religie, ecologia.

„Adevarul”: De ce credeti ca subiectul Apocalipsei apare in discursul umanitatii?

Pascal Bruckner: Umanitatii ii place sa se gandeasca la originile sale si la sfarsit. In Biblie si in traditia iudeo-crestina, Apocalipsa nu e sfarsitul lumii, ci rascumpararea si transfigurarea ei: raii sunt pedepsiti si dreptii, recompensati.

De ce oamenii au voluptatea sa vorbeasca despre Apocalipsa – mai ales acum? Vedem montata o mica Apocalipsa in fiecare seara, la jurnalele TV…

Voluptatea catastrofei, mai ales in mass-media, vine din nefericirea de care am scapat: asezati comod in fotoliu, privim la dezastrele care-i lovesc pe altii si acest haos revalorizeaza, prin contrast, linistea noastra. Compasiunii pentru acei barbati si femei care sufera i se adauga satisfactia noastra secreta ca nu suntem in situatia lor.

In cartea dumneavoastra, „Fanaticii Apocalipsei”, va referiti la o noua religie, ecologia. De ce a fost nevoie sa fie creata aceasta religie?

Ecologia este ultima mare ideologie politica, cea care contabilizeaza costurile dezvoltarii si ale progresului. A fost sacralizata – cum s-a intamplat, la vremea lor, cu fascismul si comunismul. E o religie profana care vede natura si Pamantul ca divinitati si face din copaci, plante si animale niste obiecte cvasi-sacre, uneori mai importante decat fiintele umane.

Religiile se bazeaza pe mituri. Este incalzirea globala un mit?

Incalzirea globala exista, nu contest efectele care se fac simtite deja peste tot. Dar fata de acest fenomen putem sa avem doua atitudini: ori sa facem totul pentru a-l impiedica, chiar daca asta inseamna privatiuni, preamarirea regresului, sfarsitul industrializarii etc., ori sa luam act de existenta sa si sa anticipam consecintele negative construind diguri, protejand insulele, regandind habitatul urban, agricultura, transportul. Aceasta din urma e atitudinea pragmatica ce refuza nebunia si panica si incearca sa gaseasca solutia pentru o problema precisa.

Ce-i anima pe acesti ecologisti?

Ecologistii radicali – a se face distinctia de ecologistii inteligenti – functioneaza pe baza fricii, a spaimei, a terorii pe care le raspandesc peste tot. Sunt foarte activi in America de Nord si in Europa Occidentala. Sunt copiii rasfatati ai progresului care vor sa nesocoteasca reusitele noastre si fac mofturi la realizarile societatii. si-ar dori sa revenim la marea simplitate primitiva, la un mod de viata neo-rural in care Mama Natura nu a fost „violata” de stiinta si de tehnica. Denunt acest proiect retrograd care ar avea drept consecinta aruncarea noastra cu o suta sau cu doua sute de ani in urma.

De altfel, daca mass-media le canta in struna acestor ecologisti, nu acelasi lucru se intampla cu publicul francez, care le-a acordat doar 2% la ultimele alegeri prezidentiale. Trebuie reinventata ecologia, care e ratacita de douazeci de ani intr-un discurs catastrofist, si sa se faca pace intre dezvoltarea industriala si respectul fata de mediu, cele doua sa devina compatibile. Aceasta este marea provocare a secolului nostru.

Lumea trebuie salvata?

Planeta nu are nevoie sa fie salvata, ne-a precedat si ne va supravietui. Umanitatea este cea careia ii trebuie create cele mai bune conditii posibile, in fata marilor provocari care ne asteapta: sa hranim noua miliarde de oameni pana in 2050, sa le asiguram un nivel de viata decent, sa le venim de hac bolilor groaznice, sa scolarizam tinerele generatii, sa evitam pe cat posibil conflictele sangeroase, sa promovam peste tot idealurile democratice. In orice caz, umanitatea noastra nu se bazeaza pe natura, de aceea nu am incetat, de aparitia speciei noastre, sa violam ciclurile naturale prin cunoastere, prin abilitatile noastre, prin munca pe care o facem. Natura nu este nici buna, nici rea: ea este indiferenta. Noi ne sprijinim pe ea pentru a o deturna si a construi o lume pe masura noastra.

In volumul sau, Pascal Bruckner este de parere ca unii sunt atat de preocupati sa salveze lumea, incat grija lor s-a transformat in fanatism. Ecologia a devenit o ideologie globala, o religie – cu preotii, templele si vocabularul ei demn de un nou catehism al catastrofei.

Sursa: Adevarul

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Orice poate sa iasa din vaccinarea cu editoarele genetice Pfizer si Moderna. Vaccinatii sunt adevarate bombe cu ceas si nimeni nu poate spune acum cand acestia vor “exploda” si vor deveni un adevarat biohazard. Pentru ca, din pacate, vaccinatii nu se pot dezvaccina. Estimarile celor mai multi specialisti variaza intre 12 si 14 luni. De […]

Legea vaccinarii obligatorii a fost adoptata in UNANIMITATATE in comisia de santate din Camera Deputatilor. Adica au votat-o toate “partidele” politice, fara exceptie! Chiar daca au fost aduse sute de amendamente fata de varianta adoptata acum doi ani de Senat, ce sa vezi, s-a pastrat neatins un articol, cu ginion, articolul 13 care prevede la […]

Nici nu stiu cum sa formulez cat mai bine: traim intr-o lume de prosti sau traim intr-o lume a prostilor? Poate ca mai bine ar fi sa reformulez si sa scriu ca traim intr-o lume in care prostii sunt majoritatea covarsitoare. Ii vezi la tot pasul: vor sa fie mereu sefi, au gura mare, cred […]

Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]

Miza “alegerilor” europarlamentare 2019 este, din perspectiva papusarilor locali si a sefilor lor alogeni, una cat se poate de simpla: cati imbecili vor mai fi vrajiti de necesitatea de a-si exercita “dreptul” de vot in numele democratiei, in perspectiva urmatoarelor “alegeri”, prezidentiale, parlamentale si locale. Prostilor, evident, nu le spune nimeni cui foloseste acesta iesire […]