Desigur ca, oricarui roman constient ii pleznesc obrajii de rusine prin votarea unei asemenea legi, care pe langa faptul ca creeaza o stare de neincredere generala si de nesiguranta, mai ofera si certificat global conducatorilor acestei tari, printre care se afla unii nu numai lipsiti de onestitate, dar chiar de pudoare si de bun simt. O asemenea lege, nascuta din intrecerile etice desfasurate cu mult tambalau in arena vietii politice, denota si o lipsa totala de seriozitate. Cum adica, nu-s suficiente codurile represive pentru a urmari pe delapidatori sau pe acei insi verosi care acumuleaza patrimonii imense speculand situatiile politice detinute in stat? Este nevoie de o lege speciala, care sa consfiinteasca masuri exceptionale pentru hotii banului public? Sau, poate, o lege a controlului averilor slujbasilor de stat nu are ca scop de a urmari pe infractorii propriu-zisi, ci mai mult pe asa-zisii fraudatori invizibili ai patrimoniului public?

Sunt anumiti indivizi care se imbogatesc uluitor de repede fara insa sa lase pe urma lor indiciile vreunei fapte penale. Asemenea indivizi, insa, nu apartin numai taberelor politice, birocratiei sau slujbasimei, ci se gasesc printre randurile neoficialilor, ale „oamenilor de treaba” si acestia din urma fac averi frustand in majoritatea cazurilor statul, fie prin furnituri scandaloase, fie prin acapararea bogatiilor sale sub diferite forme.

Sunt colaboratorii tehnici nedespartiti ai ministrilor resorturilor economiei nationale, beneficiari directi ai tuturor conjuncturilor economice, inspiratorii diverselor sisteme de exploatare ale avutiilor publice, printre care cel mai ales, idealul provaduitorilor monopolului privat; este sistemul concesionarilor, un fel de lichidare a monopolului public curent in practica economiei capitaliste.

Si, totusi, despre acest soi de banditi neoficiali nu vorbeste proiectul domnului ministru Pop, nici nu defineste concret sfera unor capacitati totdeauna prezente, cand este vorba de o fata urata si reprobabila. Noi stim dinainte ce soarta au aceste legi cand este vorba de aplicarea lor. Avem o lege speciala a responsabilitatii ministeriale; din 1879, a aplicat-o oare cineva pana astazi? De cate ori, de atunci incoace, au calcat ministrii diferitelor cabinete Constitutia si legile tarii si nimeni nu i-a tras la raspundere?

Partidul Liberal si anexele sale, timp de aproape zece ani, au violat Constitutia, si conducatorii lui de ieri, ramasi in viata, sunt considerati ca reprezentanti seriosi ai unor partide de guvernamant, gata oricand sa „preia puterea” pentru a ne conduce destinele acestei tari. Nu putem trece, totusi, cu vederea faptul aparitiei unui asemenea proiect de lege, preconizat, de altfel, de Partidul National Taranesc, si, prin urmare, il vom discuta ca buni democrati. Ar fi de dorit sa se infaptuiasca cat mai grabnic votarea lui, pentru a avea totodata la indemana sau, mai exact, un temei legal, pentru controlul averilor reprezentantilor pasageri sau permanenti ai autoritatii. Chiar simpla posibilitate a acestui control ar avea un oarecare efect moralizator.

S-ar gasi, poate, candva un nebun, care ar lua legea in serios, ar pune-o in aplicare, adaugandu-i unele corective absolut necesare si ar descoperi spre stupefactia tuturor cetatenilor birnici, lucruri inspaimantatoare. Ar rasturna, cum se spune in popor, „sandramaua” cu susul in jos. Dar „noua lege” a domnului ministru Valer Pop a luat calea fireasca a intarzierilor „definitive”.

Printr-o bizara asociatie, imi viu in minte doua lapidare judecati celebre formulate de doi stalpi ai spiritualitatii umane: Proudhom si Zolla. Primul a emis formula: „Proprietatea este un furt”; al doilea, cinica si ascutita observatie: „Al dracului de suspect mai este si omul cumsecade!”

Aceste judecati subtile ar servi ca expunere de motive la un vast proiect de reconstructie sociala, care, cei drept, ar face inutila orice lege de control a averilor castigate ilicit de detinatorii puterii. Deocamdata, ne multumim si cu o lege mai mica, de reduse proportii etice, prin care anumite persoane si rudele lor, in linie directa si pana la un anumit grad de linie colaterala, sa fie obligate a-si justifica liceitatea, modul de dobandire al averii, punandu-se la dispozitia cetatenilor pentru o actiune populara, care sa puna in curgere procedura de control.

Legea aceasta s-ar perfectiona cu vremea si sa speram ca se va ajunge, pe langa sanctiunile penale pana la confiscarea averilor dobandite ilicit. (Evident ca aici ne izbim de Constitutia noastra „liberala”, insa si Constitutia se poate ajusta circumstantelor sociale si morale ale statului nostru).

Un prieten amator si fauritor de butade interesante a facut o serie de observatii pretioase, privitoare la acest proiect buclucas pe care le reproducem intocmai, fiind foarte instructive pentru un observator al zilelor noastre:

„Intr-adevar, legea domnului ministru Pop (ii zic lege pentru ca doresc sa devina!) indica gradul de imoralitate al protipendadei noastre politice si birocratice, pecetluind o stare dezastruoasa de lucruri. Nu sunt oameni cinstiti in Romania? Se vede treaba ca nu! Aceasta lege, care imbujoreaza obrajii acestei tari, arata ca numarul lor este insignifiant. Si daca persoanele obligate sa-si justifice liceitatea modului de achizitie a averii, ar fi pasibile nu numai de pedeapsa penala si politica, „de cheltuieli de judecata si urmarire”, ci printr-o sumara procedura li s-ar confisca averea si, daca s-ar adauga vasta lor complicitate cu toti oamenii de afaceri sau cu aproape toata populatia tarii, aplicarea riguroasa a acestei legi ne-ar pune in fata celei mai mari exproprieri care a cunoscut-o istoria, ne-ar revela fapte care ne-ar lasa uimiti si ar compromite un sistem.

Dar legea, fiind „neserioasa si antisociala”, n-o va rotunji nimeni in acest sens si nici nu se va aplica, pentru ca in intentia celor care vor s-o aduca, n-a stat desfiintarea societatii actuale, ci totul se va petrece teatral pentru flamanda masa de gura-casca si de natarai. Societatea de azi, privita structural, conform legii saturatiunii sociale, are un numar de escroci invariabil determinat de conditiile ei de existenta.”

Este cel mai bun comentariu ce s-a facut acestui proiect. Nu ni-l putem, totusi, insusi in intregime, fiindca noi suntem democrati si mai credem inca in desavarsirea morala a omului in regimul „tuturor libertatilor”.
(Petre Tutea, „Chemare a tinerimii romane” nr. 12/30 martie 1932)

Sursa: Ion Coja

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Marius Șerban Odată cu intrarea într-o nouă stare de criză, după ce tocmai am ieșit din una de alertă, pentru că, nu-i așa, starea de continuă criză este singura formulă prin care mai poate fi controlată cât de cât o populație debusolată, anomizată, se vântură tot felul de versiuni de proiecte de lege, prin care, […]

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Alegerile locale de duminica se remarca prin ceva unic in ultimii 26 de ani. Nicicand in aceasta perioada de dezmat neobolsevic, de jaf si disolutie a tot ce este romanesc, asadar, nicicand in acest sfert de secol, candidatii oferiti spre votare de gastile de crima organizatea numite eufemistic partide, nu au fost mai jalnici. Practic, […]

Charles Simic Widespread ignorance bordering on idiocy is our new national goal. It’s no use pretending otherwise and telling us, as Thomas Friedman did in the Times a few days ago, that educated people are the nation’s most valuable resources. Sure, they are, but do we still want them? It doesn’t look to me as […]

Marius Serban Nesimtirea de care a dat dovada, astazi, Iohannis (Ioha), presedintele cu o legitimitate fragila al Romaniei, este strigatoare la cer! Astazi, cand se face fix o saptamana de la moartea oamenilor din Colectiv, Ioha a demonstrat cu varf si indesat ca nu a inteles nimic, dar absolut NIMIC, din cerintele strazii,ca nu a […]