Colegul meu de proces cu Liiceanu, dl Ion Spanu, care ne-a mai oferit in trecut cateva portii “orbitoare” si scabroase de pornografie cacartareasca publicata de ICR in toate limbile pamantului (respectiv 18 limbi straine, inclusiv basca!, si 60 de editii; venit personal in 2010 – peste jumatate de milion de dolari) gratie turnatoarei DIE Catrinel Plesu, directoarea Centrului National al Cartii ICR, si a porno-scato-fizicianului ICR, “dr” Patapievici, ne prezinta astazi ce e in capul (si in gusa) sotiei lui Cartarescu, mult tradusa, si ea, in cateva limbi, de catre ICR, din banii pensiilor si alocatiilor taiate: niscai 15 milioane de euro.

In numele sotului, si nevasta lui Cartarescu este abonata la banii ICR
Ion Spanu

Ioana Nicolaie scrie: „coastele zdranganeau ca sticlele de bere/ sub titele ei nehranite/ iar ea minca, din el minca/ ii sorbea ochii, ii sugea creierul/ ii lingea scrotul sarat/ ii inghitea miliardele de seminte”.

Mircea Cartarescu ii raspunde: „Numai cand mi-am bagat botul in sexul ei blond, un tip mustacios, cu ochi negri si cu nasul drept s-a itit dintre carlionti si mi-a bagat limba drept in gura” (din vol. „40238 TESCANI”).

Mircea Cartarescu, autorul romanului „Orbitor” (in care scria „imi bag p… in regina Angliei”), nu s-a multumit sa fie singurul rasfatat al familiei pe banii Institutului Cultural Roman (ICR), ci si-a introdus si sotia, poetesa-porno Ioana Nicolaie, in nenumarate programe care i-au asigurat deplasarile in strainatate, rezidente prelungite pentru a-si scrie „opera”, precum si traduceri in Franta, Anglia, Canada, Austria, Suedia, SUA sau Bulgaria!

Ioana Nicolaie – poeta porno

O simpla privire aruncata in lista de stipendii acordate de ICR arata ca Ioana Nicolaie este promovata mai mult decit Eminescu, desi „opera” ei nu depaseste genunchiul broastei, cum spunea cineva. Ea a debutat in poezie printr-un experiment ciudat, in care un grup de tineri, dupa citeva zile de orgii, au publicat volumul „40238 TESCANI”, despre care criticul literar Alex stefanescu scria ca este „O partida de text in grup” (Romania literara, nr. 5, 2000)!

In timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era maritata cu poetul Gelu Vlasin. Participantii erau Marius Ianus, nevasta lui de atunci Domnica Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea Cartarescu, pe vremea aceea insurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia Stefanescu si viitorul ei sot Florin Iaru (Rapa).

Chiar eroii orgiei poetice povestesc ce au facut in acele citeva noapti: „Am fost plecati citiva scriitori la Tescani, unde am realizat acest volum din trei bucati, ne-am scris texte pe piele, ne-am povestit intimplari intr-o seara foarte ciudata si aproape gotica, as spune, intimplari din viata noastra, pe care le-am tras pe banda si le-am pus apoi in pagini” (Cecilia stefanescu, Romania culturala, 2005).

Iata ce versuri au rezultat: “indreptandu-si limba inspre tine, iti intra-ntre picioare pe sub rochita scrobita”… “i-ai digerat organele, te-ai lins pe bot”… “printr-un straniu efect clitorisul se lungise in penis”… “am umplut closete intregi cu vata insangerata”… “fut si la revedere”. si o alta mostra a telentului in grup: “blugii-i atarnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdranganeau ca sticlele de bere/ sub tatele ei nehranite/ iar ea manca, din el manca/ ii sorbea ochii, ii sugea creierul/ ii lingea scrotul sarat/ ii inghitea miliardele de seminte”. Sau: „ea-si zdrelea gingiile in luna/ ea-si spargea dintii in ficatul lui/ ea rontaia garful lui, sorbea maduva lui/ folosea ca vibrator o eprubeta plina cu sangele lui/ folosea ca suzeta un deget al lui”.

Bomboana pe coliva a volumului este insa aceasta „Totul era ca lumea. Numai cand mi-am bagat botul in sexul ei blond, un tip mustacios, cu ochi negri si cu nasul drept s-a itit dintre carlionti si mi-a bagat limba drept in gura”. De remarcat ca in acel grup singura blonda era Ioana Nicolaie, iar singurul mustacios era Mircea Caratrescu!

Criticii n-au fost sensibili la erotismul grupului

Frumusetea acestor poeme erotice n-a fost gustata de critica literara, desi acest volum avea sa fie trambulina ce i-a propulsat pe autori spre fondurile ICR, din care de atunci si pina azi s-au tot infruptat.

Citam tot din cronica lui Alex Stefanescu: „Acolo – dupa cum marturisesc ei insisi – si-au risipit cu placere timpul, “hahaind, pilind si ratacind prin curtea domeniului”. In plus, s-au apucat sa compuna “un poem colectiv, o pantomima textuala”. intr-o ordine stabilita prin tragere la sorti, fiecare dintre ei a conceput cate o parte a poemului. Apoi, alte versuri si le-au scris unii altora pe pielea din diferite zone ale corpului, cu pixul, si au fotografiat aceste “manuscrise”.

Criticul comenteaza si tehnica poetica a autorilor: „Procedeele de epatare a eventualului burghez sunt ieftine, miza spirituala ramane aproape mereu minora, iar obsesiile sexuale care razbat din texte par ale unor studenti eternizati in conditia de studenti. Daca o femeie de serviciu de la Facultatea de Litere ar avea ideea sa colectioneze hartiile mototolite pe care le gaseste pe jos dupa cursuri, seminarii sau sedinte de cenaclu, ar putea publica la batranete o suta de carti de acelasi fel. Autorii au avut grija sa nu precizeze cui anume apartine fiecare text. Numele lor apar doar pe ultima coperta, inscrise pe spatele unei fete neidentificabile, in regiunea dintre omoplati si fese. Acest colectivism explica probabil lipsa de zel cu care membrii grupului s-au angajat in actul creatiei.”

Alex Stefanescu spune in finalul cronicii sale: „Este insa ridicol – si meschin – sa-ti notezi constiincios aceasta fantezie si sa o incluzi intr-o carte. Mircea Cartarescu si prietenii sai procedeaza asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, dupa ce iau masa, isi baga in buzunare tacamurile de plastic, cu gandul sa le pastreze toata viata”.

Bordelul literar de la ICR

Cu toate ca un critic de talia lui Alex Stefanescu, de altfel un bun prieten al grupului din care fac parte aceste pornostaruri poetice, le-a devoalat in acest fel fanteziile erotice desertate in volumul „40238 TESCANI”, Institutul Cultural Roman (ICR) i-a prins aproape pe toti in programe finantate cu bani de la buget:

– Ioana Nicolaie (fosta Vlasin), desi a debutat cu un „text in grup”, este tradusa in Franta, Anglia, Canada, Austria, Suedia sau Bulgaria, beneficiind de nenumarate finantari de la ICR, intre care cea mai ciudata este cea din SUA, din aprilie 2011, cind si ea si sotul au fost platiti pentru a citi „cateva dintre cele mai frumoase poezii ale lor”! E greu sa-si imagineze cineva ca porno-poetei i s-a tradus in America volumul pentru copii „Aventurile lui Arik”!

– Doina Ioanid a fost invitata de ICR Bruxelles in martie 2012 sa faca un turneu in Belgia si Olanda si i-a tradus in neerlandeza volumul de prostioare intitulat „Duduca de martipan”. Este prezentata pe pagina ICR ca fiind „una dintre reprezentantele de prim ordin ale “generatiei 2000”!

– Lui Angelo Mitchievici, ICR i-a publicat in prorpia editura volumul „Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente”, dupa ce a avut inspiratia sa scrie cartea „O lume disparuta”, care contine si un dialog cu Horia Roman Patapievici, presedintele ICR!

– Domnica Drumea a fost invitata de ICR Stockholm sa-si citeasca versurile la Ordsprak Uppsala Internationella Poetry Festival 2011, dupa ce participase tot pe banii statului la atelierul de traducere romano-suedez organizat de ICR Stockholm incepand din 2008!

– Cecilia Stefanescu a fost invitata de ICR in decembrie 2007 la o lectura publica la Varsovia si, asa cum scrie pe pagina ICR, a fost pusa in legatura cu directorii unor edituri!

– Florin Iaru a citit si el citeva poezii in cadrul „campaniei de promovare a poeziei europene „Metropoezia”/„Wiersze w Metrze”/”Poems in the Underground” derulata de ICR la Varsovia”, dupa cum citim pe pagina ICR.

Campionii fondurilor ICR – sotii Cartarescu

Evident, cei mai mari beneficiari ai burselor si rezidentelor acordate de ICR din bani publici sint Mircea Cartarescu si Ioana Nicolaie, sotia sa. ICR-ul a avut grija de acest cuplu chiar inainte de a forma o familie, asa cum povesteste chiar porno-poeta intr-un interviu din revista „AS”, nr. 872 din 2009: „Pe noi ne-a ajutat plecarea la Berlin. Mircea detinuse o bursa importanta a statului german si l-am insotit. Timp de aproape doi ani am stat departe de tara, de prieteni, de familie, dar nedespartita de Mircea nici o secunda. Nici pina la piine nu mergeam separat. Asta ne-a legat extraordinar, dar mi-a dat si o senzatie de inadecvare, in momentul in care ne-am reintors in tara si a trebuit sa imi gasesc un loc de munca. Mircea m-a cerut in casatorie intr-un autobuz berlinez”.

Mai raminea ca ICR sa le faca si nunta, sa le organizeze luna de miere si, de ce nu, sa le plateasca si cheltuielile de botez daca tot s-au apucat! in timpul acestei (sic!) burse de familie, Mircea scria la romanul „Orbitor”, in care, dupa cum se stie, se adreseaza atit de elegant catre Casa regala a Marii Britanii: „imi bag p… in regina Angliei”.

Cu o naivitate dezarmanta, Ioana Nicolaie povesteste cum isi scriu sotii Cartarescu cartile si cine le plateste mofturile vietii: „Eu si Mircea ne-am scris cartile in strainatate. Am mers in diverse locuri unde el a primit burse sau rezidenta. Ni se asigurau casa si bani suficienti cit sa traim decent si sa ne permitem sa ducem si copilul la gradinita. Am avut un noroc extraordinar. si acum, abia astept sa plecam la Berlin. il vom lua si pe Gabriel cu noi si-l vom inscrie la scoala acolo”.

Cite pensii a inghitit ICR?

In timp ce guvernele Romaniei taie salariile profesorilor si doctorilor, precum si pensiile amaritilor, ICR plateste anual vreo 15 milioane de euro pentru actiuni ce tin mai degraba de interese oculte. Dupa astfel de finantari, nu era normal ca si Cartarescu sa intoarca serviciile? Nu era normal ca el sa devina tuterul de frunte al lui Traian Basescu, din moment ce, cu intreaga familie, se lafaie prin capitalele lumii pe banii ICR, institutie aflata sub patronajul Presedintiei?

In numerele viitoare vom prezenta intreaga structura a ICR, cu toate filialele sale, astfel incit Garda financiara sa aiba curajul sa faca un audit corect, iar noul Guvern sa desfiinteze aceasta agentura intitulata ICR, in jurul careia s-au aciuat tot felul de ciudati care cred ca reprezinta cultura romana, ba cu poezii pornografice, ba cu pantere incornorate cu zvastici!

Sursa: Cotidianul via Victor Roncea

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]