Evenimentul Zilei publică vineri, în ediţia electronică, sub semnătura Mirelei Corlăţan, ştirea conform căreia doi fraţi evrei au obţinut, în premieră, despăgubiri în justiţia românească pentru cele îndurate în perioada aşa zisului holocaust şi, indirect, condamnarea regimului Antonescu. Devy Abraham era un copil de 8 ani când a fost deportat în Transnistria împreună cu familia. Când s-a întors acasă, în 1945, avea vârsta pubertăţii, dar experienţa morţii îl îmbătrânise deja.(…) După război, Devy şi-a întreţinut familia cu banii câştigaţi ca băiat de prăvălie, într-o drogherie. Treptat şi-a făcut şi studiile, devenind tehnician farmacist.
Fratele său, Sami, stabilit la Râmnicu-Vâlcea, a lucrat în armată şi are doi copii emigraţi după 1990 în Israel. Mama lor, Fany, a rămas inaptă de muncă din cauza unui glonţ care nu i-a putut fi extras şi a murit în 1991. În urmă cu 30 de ani, Devy a aflat că mătuşa Carolina şi fiul ei Jean au reuşit să plece, cu un vapor, în Palestina.
În 2005, Devy a decis să dezgroape ororile trecutului şi a dat statul român în judecată pentru cele îndurate. În 2006, o boală necruţătoare i-a răpus singura fiică, iar soţia sa a orbit şi a paralizat de supărare. El nu a cedat însă. Deşi a avut avocaţi din oficiu, s-a reprezentat singur. Iniţial, a pierdut la instanţele din Galaţi. Înalta Curte de Justiţie a decis rejudecarea.
În octombrie 2007, Tribunalul din Galaţi i-a făcut dreptate. „O persoană care a fost privată de libertate ori căreia i-a fost restrânsă libertatea în mod nelegal şi chiar imoral are dreptul la recuperarea pagubelor”, au motivat judecătorii.
Decizia a fost menţinută şi de Curtea de Apel Galaţi, iar din iunie 2009 fraţii Abraham tot aşteaptă 360.000 de lei – banii de la stat, care au întârziat prea mult, dar acum „sunt prinşi în noul buget”, după cum a confirmat Direcţia Finanţelor Galaţi. Nu sunt mulţi, dar nici puţini pentru nişte bătrâni care şi-ar putea îndeplini cu ei dorinţe nerostite. Devy ar putea, de pildă, să meargă în Israel. Dar nu. El nu-şi doreşte decât să-şi ia o prăjitură.
Tot Evenimentul Zilei publică, sub semnatura aceleiaşi autoare, un articol despre posibilitatea ca exemplul fraţilor Abraham să fie urmat de ceilalţi supravieţuitori din România ai holocaustului. Mihai Ionescu, Directorul Institutului pentru Studierea holocaustului din România, consideră că o lege care să stipuleze despăgubiri pentru victimele holocaustului ar fi mult mai eficace, întrucât instanţele s-ar putea confrunta cu o avalanşă de acţiuni similare.
Directorul Institutului pentru Studierea holocaustului din România, Mihai Ionescu, consideră că, întrucât instanţele s-ar putea confrunta cu o avalanşă de acţiuni similare cu cea declanşată de fraţii Abraham în 2005, o lege care să stipuleze despăgubiri pentru victimele Holocaustului ar fi mult mai eficace.
„Sentinţa este o premieră ce ar trebui să dea legiuitorului impulsul de a evalua şi gândi o măsură reparatorie de ordin general, cum s-a întâmplat în cazul celor re fugiaţi din Cadrilater, de exemplu. Trebuie evaluat dacă măsurile luate până acum de stat în cazul evreilor sunt suficiente sau nu”, apreciază Mihai Ionescu.
El face trimitere la banii pe care, acum, îi primesc de la stat cei care au fost deportaţi, ca supliment la pensie, potrivit Legii 118 din 1990 (privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri – modificată în 2000).
„Supravieţuitorii holocaustului primesc în jur de 100 de lei pe lună pentru fiecare an de deportare”, explică Liviu Beriş. Devy Abraham, pe baza dovezilor deportării pe care le deţine, primeşte circa 6 milioane în fiecare lună, însă acum va primi şi o despăgubire de 180.000 de lei, la fel ca fratele său.
“Decizia este în mod cert întemeiată şi spun asta cu atât mai mult cu cât îl cunosc pe Devy Abraham şi ştiu cât l-a marcat acea groaznică experienţă. Foarte probabil, această decizie îi va determina pe mulţi alţi supravieţuitori să ceară despăgubiri în justiţia română.”, susţine Liviu Beriş, preşedintele Asociaţiei evreilor români victime ale holocaustului
Am toată compasiunea pentru suferinţele îndurate de toate neamurile supuse opresiunii, inclusiv pentru cel evreu, dar nu pot să nu mă întreb de ce doar holocausul contra evreilor ia amploare planetară?
De ce doar acest holocaust este condamnat? De ce nu sunt condamnaţi comuniştii evrei pentru crimele si ororile comise împotriva românilor, de exemplu?
De ce nu primeşte statul român despăgubiri din partea Israelului pentru Holocaustul Roşu, aşa cum pretinde şi primeşte statul israelian din partea Germaniei? Pe când omenirea va dedica o zi specială comemorării victimelor comunismului, pe care evreii şi-l asumă, aşa cum există o zi specială comemorativă numită “Ziua internaţională de comemorare a holocaustului”, stabilită pe data de 27 ianuarie în urma rezoluţiei adoptate la 1 noiembrie 2005 de Organizaţia Naţiunilor Unite?
În Bucureşti, pe 8 octombrie, s-a inaugurat Monumentul Holocaustului, în fostul parc din spatele fostei clădiri a Ministerului de Interne, în apropierea Dâmboviţei şi a Primăriei Capitalei, în spaţiul delimitat de străzile Lipscani-Ion Brezoianu-Mihai Vodă şi ing. Anghel Saligny.
Pe o suprafaţă de 2.894 de mp din domeniul public al Capitalei (de pe care, în luna iunie, au fost tăiaţi 32 de arbori groşi, stârnind protestul unor asociaţii civice ecologiste), au fost ridicate cinci construcţii: un Memorial, Steaua lui David, Via Dolorosa, Roata Ţiganilor şi Coloana. Pe când un monumet la Ierusalim dedicat românilor care au cazut victime atrocităţilor şi trădărilor comuniştilor evrei în perioada evacuării din Basarabia şi Bucovina în vara lui 1940?
Până unde se va merge cu servilismul faţă de cei pe care fostul premier al Israelului Menachem Begin îi numeşte “rasa stăpânitoare”, “zeii divini ai acestei planete”, că deja România este subjugată politic şi economic sionismui, după cum declara şi preşedintele Israelului?
Sursa: Blogul lui Bataiosu
Adauga un comentariu!
Editoriale din aceeasi categorie
Autor: Aciduzzul | 28 iunie, 2020 | 0 comentarii | 136 vizualizari | 2 voturi
De aproape trei luni, artistii romani n-au mai vazut scena sau mai simplu spus au ajuns muritori de foame! Daca in continuare nu se vor putea organiza spectacole cu un numar rezonabil de spectatori, astfel incat sa fie cat de cat profitabile, industria de entertainment din Romania pur si simplu va muri, sustine Misu Cernea, […]
Autor: Aciduzzul | 23 ianuarie, 2020 | 0 comentarii | 180 vizualizari | 2 voturi
Numarul deceselor cauzate de noul coronavirus din China a ajuns la 25, iar numarul persoanelor infectate se ridica la 616, au informat autoritatile sanitare din aceasta tara, citate de Sky News, potrivit Mediafax. umarul deceselor cauzate de virusul misterios din China a crescut dramatic: risc major de epidemie globala China a confirmat marti sase decese […]
Autor: Aciduzzul | 23 ianuarie, 2020 | 1 comentarii | 184 vizualizari | 3 voturi
Cele mai multe dintre evenimentele majore ale ultimelor decenii au venit ca reactie la un eveniment precedent, de multe ori fals, o provocare menita a pregati opinia publica pentru ceea ce va urma. Comentatorii politici numesc astfel de evenimente inscenate – false flag – un steag fals. Cele mai clare exemple de atacuri inscenate sunt […]
Autor: Aciduzzul | 8 februarie, 2019 | 0 comentarii | 393 vizualizari | 2 voturi
Incredibil ce se intampla in Romania! Un sat intreg retrocedat unei familii, caz fara precedent in Romania! Satul Nadas din judetul Arad ramane retrocedat, dupa ce Tribunalul Olt a admis recursul formulat de familia Colteu, considerand ca cererea de reviziuire depusa de autoritatile locale este tardiva. In 2006, familia Colteu a mostenit un sat in […]
Autor: Aciduzzul | 19 aprilie, 2014 | 2 comentarii | 4357 vizualizari | 12 voturi
Cât a plătit Omenirea pentru înființarea statului ISRAEL? Partea întâi Mărturia unui evreu foarte bine informat: BENJAMIN H. FREEDMAN. Cine a declanșat și la ce au folosit războaiele mondiale? Opinia unui evreu care a fost în mijlocul evenimentelor. Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010. Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W. Wilson, […]