Lamurire. Autorul acestei publicatii este martor al Parchetului General al Romaniei in dosarul penal privind privatizarea Hotelului Bucuresti, in perioada 1992-2001 a detinut diferite functii sindicale, printre care presedinte al Federatiei Sindicale Hoteluri Restaurante si Industrie Alimentara (H.O.R.I.A.) si vice-presedinte al Federatiei Sindicatelor din Turism din Romania (F.S.T). Totodata a fost vicepresedinte al Asociatiei Salariatilor din Complexul Hotelier Bucuresti (PAS), pozitie de pe care a anulat privatizarea Hotelului Bucuresti in cadrul instantei de fond competente (Curtea de Apel Bucuresti), dar a fost apoi impiedicat prin toate mijloacele sa participe la recursul introdus la Curtea Suprema de Justitie de catre “proprietarii” israelieni.
In 5 mai 2001, in timp ce se afla in sediul I.G.P. pentru a depune marturie asupra imprejurarilor privatizarii frauduloase a Hotelului Bucuresti, patronii israelieni i-au desfacut disciplinar contractul de munca ca salariat la S.C Bucuresti-Turism S.A., pentru a-l putea forta ulterior sa semneze un angajament notarial ca nu va mai colabora cu organele statului roman. Deoarece nu si-au atins aceste scopuri, amenintarile au aparut curand.
Un anume Dan Norton Siegler, nou presedinte al societatii din partea israeliana s-a adresat textual sotiei autorului: “Barbatu-tau este «Bestia Umana» descrisa de Emil Zola [autor francez evreu] si, intr-un an de zile il voi baga la doi metri sub pamant. Nici tu, nici fiu-tau, nu veti scapa nepedepsiti!”.
Ca si in cazul Tepro Iasi, la S.C. Bucuresti-Turism S.A. terenurile societatii trebuie introduse, post-privatizare, in capitalul social al societatii in favoarea statului roman. Aceasta este o obligatie legala, iar in cazul Tepro a condus la preluarea societatii de catre stat. Raspunderea este a functionarilor Guvernului Romaniei (prin A.P.A.P.S si Ministerul Turismului), care nu intreprind nimic, timp in care societatea este devalizata, instrainandu-i-se bunurile mobile si imobile, fiind secatuita de fonduri si ipotecata. Noi am sesizat Politia Capitalei, personal si dlui Inspector general Tutilescu, dar inca asteptam rezultatele anchetei.
Ne-am adresat si presedintelui Romaniei, Ion Iliescu, privind toate aspectele din randurile prezente, dar am fost ignorati pana in prezent. Reactia presedintelui a venit doar la acuzele de coruptie ale ambasadorului S.U.A., dl.Guest (ce acuza aranjarea si musamalizarea privatizarilor frauduloase), in sensul ca Romania nu are nevoie de lectii de anti-coruptie de la nimeni.
Functionarii Guvernului Romaniei (de la A.P.A.P.S.) ne-au amenintat cu dosare penale in prima parte a anului 2003, pentru ca am indraznit sa ne adresam instantei comerciale cu cererea de constatare a nulitatii absolute a acestei privatizari, constatata ca ilegala de catre Parchetul General, deoarece am fi folosit documente interne ale fostului F.P.S. Prin directorii aceleiasi institutii, Guvernul Romaniei a cerut (in intampinarea depusa la instanta comerciala a Tribunalului Bucuresti) mentinerea acestei privatizari, pentru a nu deranja Fondul Monetar International si Banca Mondiala (?!), si, totodata amendarea noastra “pentru abuz de lege”.
Sa ne mai mire ca aceeasi institutie, in frunte cu presedintele Ovidiu Musetescu, nu a vrut sa colaboreze cu ofiterii Inspectoratului General de Politie si cu procurorii Parchetului General, iar ca apoi acestora li s-a reprosat, de la un inalt nivel din stat, de ce au dat inceperea urmaririi penale? Iata ce scria pe prima pagina ziarul Adevarul, la 24 martie 2002, sub semnatura dlui Alexandru Boariu:
“La Directia Juridica (cea care a intocmit nota privind neconstituirea APAPS ca parte civila in dosarul penal aflat in derulare) fac legea alti doi «talibani» aflati in solda lui Radu Sarbu, si anume Gabriel Mladenovici si Olimpia schiopu (ea insasi urmarita penal, pentru privatizarea frauduloasa a S.C. Bucuresti-Turism). Pe buna dreptate, se pune intrebarea: de fapt, cine conduce APAPS…?” De aceea, noi, am scris aceste randuri! Guvernul Romaniei, A.P.A.P.S., sunt conduse, nu o data, de israelianul Alexandu Bittner (a se vedea si capitolul Personaje cheie ale afacerilor israeliene).
PREGATIREA
In cursul anului 1997, S.C. Bucuresti-Turism S.A. (Hotelul Bucuresti, in fapt cel mai mare complex hotelier din Romania, pus in functiune in anul 1982, si situat in centrul orasului Bucuresti, pe Calea Victoriei, langa Piata Palatului), a facut obiectul unei prime licitatii organizate de Fondul Proprietatii de Stat (F.P.S.). La scurt timp de la adjudecarea licitatiei de catre o firma straina, s-a aflat ca aceasta firma nu era de fapt mult mediatizatul lant hotelier Hyatt (dupa cum se prezentase in conferinta de presa organizata de catre functionarii de la F.P.S si de catre firma intermediara Global Bussines Group, a evreului Phillip Bloom), ci era un off-shore (cutie postala) infiintat in paradisul financiar al Insulelor Caymans cu numai o saptamana inainte de data licitatiei de la Bucuresti.
La randul sau, acest off-shore, numit Bucharest Investment Company (BIC Ltd), ar fi fost detinut de familia Pryztker (emigranti evrei rusi in S.U.A. la 1870, ca refugiati din fata pogromurilor din Rusia tarista) si de catre Sammy Ofer. Ambii evrei fac parte din categoria evreilor foarte bogati, proprietari ai unor companii transnationale.
Privatizarea Hotelului Bucuresti s-a facut prin favorizarea de catre functionarii F.P.S. a acestor “investitori” evrei (Pryztker si Ofer) in defavoarea altora, chiar americani, cum ar fi reprezentantii marelui lant hotelier Radisson SAS. Aceasta situatie l-a determinat pe senatorul american Rod Grams sa ii ceara socoteala ambasadorului evreu al S.U.A. la Bucuresti la acea data, Alfred Moses, care se implicase direct in sustinerea pe langa autoritatile romane a off-shore-ului Caymanez (a se vedea documentul in facsimil).
Presa romaneasca a vremii a fost destul de prompta in demascarea ilegalitatilor din aceasta privatizare a Hotelului Bucuresti (realizata in prima tentativa de F.P.S.-ul lui Sorin Dimitriu in 1997), dar ele au fost judicios detaliate de Raportul de Expertiza Contabila-judiciara intocmit in Dosarul penal nr. 147.940/1997 al Politiei Capitalei, dar nu aceste ilegalitati au stat la baza anularii privatizarii cu firma caymaneza, ci refuzul acesteia de a-si mai asuma contractual obligatiile prevazute in Caietului de Sarcini si asumate cand a intrat in licitatie. Printre conditiile puse de firma caymaneza, ulterior adjudecarii licitatiei, conditii fabricate ca urmare a faptului ca proprietarii evrei ai acesteia s-au speriat de dezvaluirile presei, ca si de ancheta penala in plina desfasurare, au fost:
– scutirea de taxe catre statul roman pe o perioada de 5 ani.
– statul roman (F.P.S.) sa isi asume toate procesele si riscurile din litigiile cu firma franceza Pargest S.A., care tocmai atacase in instanta comerciala licitatia organizata de F.P.S. cu incalcarea dreptului sau de preemtiune.
Aceste cerinte ale afaceristilor evrei nu au putut fi satisfacute, fiind exagerate, in schimb au demonstrat importanta controlului pe care o avea firma Pargest s.n. – Franta asupra procesului de privatizare a Hotelului Bucuresti, si a concentrat atentia serviciilor de informatii economice asupra reprezentantilor firmei Pargest in Romania, respectiv asupra lui Ionel Ruse, afacerist roman dinamic, ce a reusit finalmente performanta sa preia de la firma franceza Pargest s.a. partile sociale din societatea mixta creata cu S.C. Bucuresti-Turism S.A. (firma Bucuresti-International s.r.l. in cadrul careia Hotelul Bucuresti detinea o pozitie minoritara, aportandu-si insa toate activele). “Solvabilitatea” si “onorabilitatea” evreilor este dovedita si de faptul ca, pentru a plati statului roman achizitia licitata, au cautat sa obtina un credit de la o banca romaneasca.
Sammy Eyal Ofer, unul dintre cei doi proprietari ai off-shore-ului caymanez B.I.C. Ltd. (favorizat de F.P.S.), provine din familia de evrei romani Horovitz, care insa, dupa stabilirea in Israel, si-au schimbat numele in Ofer, mai ales ca fratele lui Sammy Ofer a fost seful adjunct al serviciului de securitate interna a Israelului. Familia Ofer (fosta Horovitz) ar fi detinut in Romania, inainte de razboi, un important numar de proprietati in Galati, Braila, Constanta.
In prezent Sammy Ofer si fiul acestuia, au preluat o serie de afaceri in orasul Constanta, fiind si proprietarii unei mari companii transnationale de transport maritim comercial si turistic, inregistrata la Londra, si care actioneaza indeosebi pe piata americana, Zodiac Maritime Agencies Ltd.
Magazinul Tomis din Constanta a fost dobandit de Eyal Sammy Ofer – tatal, tot in anul 1997, in urma unei licitatii aranjate tot la nivelul functionarilor statului (F.P.S. Constanta). Scandalul a fost innabusit imediat prin cumpararea de spatii de publicitate in toata presa constanteana. Ofer a cumparat magazinul Tomis de la F.P.S., tot printr-un off-shore, creat in Cipru, Ptelia Ltd., in vara anului 1997. in aceeasi perioada cand se straduia, cu ajutorul aceluiasi Sorin Dimitriu (presedinte F.P.S. central), sa obtina si Hotelul Bucuresti (printr-un alt off-shore).
Ca si in cazul Hotelului Bucuresti, unde, in 1997, evreii au incercat obtinerea unui credit de la Banca Ion tiriac pentru a achita statului pretul hotelul (nefiind, deci, vorba de o reala investitie straina), si la F.P.S. Constanta, Ofer a virat banii pentru cumpararea magazinului Tomis, tot de la Banca Ion tiriac. Imediat, S. Ofer a numit-o in consiliul de administratie la TOMIS pe directoarea economica a filialei Constanta a Bancii Ion tiriac.
In acelasi consiliu, S. Ofer i-a mai numit pe Daiana Voicu (fiica magistratului Marin Voicu) si pe Andrei Vasilescu, cetatean englez de origine romana, avocat la firma Herzfeld & Rubin (firma al carei vicepresedinte era Dana Barb, sora viitorului prim-ministru al Romaniei, Adrian Nastase; dupa cum am aratat, numele firmei Herzfeld & Rubin a fost asociat in 1996-1997 de afacerile legate de Banca Dacia Felix).
Printr-o inginerie realizata tot in 1997, banii returnati de statul roman (legislatia vremii stabilea returnarea a 60% din suma de achizitie catre societatea vanduta de F.P.S., pentru “investitii”), ca si alti bani aflati de evrei in conturile magazinului Tomis, au luat drumul spre conturi bancare din Londra, prin intermediul Bancii Ion Tiriac.
Sammy Ofer detine (cel putin o) dubla cetatenie, israeliana si britanica, locuind indeosebi la resedinta sa din city-ul londonez sau pe unul dintre yahturile de lux. Aici a fost vizitat, in secret, in aprilie 1997 de catre presedintele Fondului Proprietatii de Stat din Romania, Sorin Dimitriu, si de catre directorul Relatii Internationale din F.P.S., Tudorel Dumitrascu (se pare ca cei doi romani se cunosteau de pe vremea cand S. Dimitriu era – in timpul regimului ceausist – secretar de stat la Ministerul Metalurgiei. Chiar si ministrul transporturilor din anul 1977, Traian Basescu, a ajuns in aceeasi perioada la resedinta londoneza a lui S.Ofer.
Evident, firma care reprezenta in Romania interesele lui Ofer functiona in chiar sediul Ministerului Transporturilor. Este vorba de firma Global Bussines Group (astazi ea functioneaza in Bucuresti intr-un somptuos sediu in zona Pietei Gemenii, fosta Galati), firma condusa de evreul american Phillip Bloom (foarte bun prieten de afaceri al directorului F.P.S. din acea vreme Tudorel Dumitrascu, mana dreapta a presedintelui privatizarilor din Romania), si de Daiana Voicu (fiica presedintelui Curtii de Apel Constanta la acea data).
Phillip Bloom, departe de a fi un personaj minor (firma lui, G.B.G. este o adevarata agentie de interfata pentru evreii americani interesati de preluarea economiei romanesti), nu a incetat niciodata de a fi preocupat de Hotelul Bucuresti. Se pare ca toate informatiile detinute le-a furnizat Tonyei Halperin si altor israelieni, cu care lucra la mai multe “proiecte de afaceri” in Romania, iar in spatele ultimei privatizari a Hotelului Bucuresti (din anul 2000) se afla tocmai Alex Bittner si Tonya Halperin.
Marin Voicu, tatal prietenei lui S.Ofer (Daiana Voicu, directoare la G.B.G. in acea vreme, care l-a insotit pe S.Ofer intr-o croaziera pe Oceanul Atlantic) in afara functiei de presedinte al Curtii de Apel Constanta o mai detinea si pe cea de vicepresedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii. Din simpatizant al Frontului Salvarii Nationale a devenit mai tarziu simpatizant al Partidului Democrat.
El s-a preocupat la un moment dat de “blatuirea” dosarelor legate de vanzarea flotei comerciale romane si de numele lui Traian Basescu. Tot Voicu l-a promovat ca sef al Sectiei Penale a Curtii de Apel pe Gheorghe Grasu, cel care in procesul “sogunului” (Calin Marinescu) a facut celebra declaratie: “Nu am citit dosarul!” Marin Voicu, este astazi magistrat la Curtea Suprema de Justitie, post in care ar fi fost numit la recomandarea presedintelui Ion Iliescu. Pe situl de internet al G.B.G. aparea in 1998 imaginea lui Traian Basescu, inclusiv intr-o deplasare in S.U.A. impreuna cu Daiana Voicu si Philip Bloom.
In treacat fie spus, relatia lui Sammy Ofer cu ambasadorul evreu al S.U.A. la Bucuresti, Alfred Moses, a fost intermediata si intretinuta de un anume Jean Nachmann, evreu originar din Romania, stabilit in Elvetia, totodata combinator deputat pentru noile afaceri “de mare calibru” ale evreimii asupra Romaniei. Posesor al unui cont bancar personal in Elvetia de doua milioane de dolari americani, Jean Nachmann este specializat in manipulari oculte economice, in preluari fortate si aranjarea privatizarilor in spatiul est european, folosindu-se contra comision de o bine pusa la punct retea de relatii, pana la cel mai inalt nivel, in mai multe state europene, cu precadere in Romania.
Familia Nachmann a detinut inainte de razboi magazinul “Bucuresti” din Bucuresti. Jean Nachmann a fost intotdeauna personajul invizibil, numele sau, legat de privatizarea Hotelului Bucuresti aparand, bunaoara, intr-o singura adresa oficiala de la acea data, la Ministerul Reformei (ministru Ulm Spineanu). in urma unor acuze in presa romaneasca legate de traficul de influenta in privatizarea Hotelului Bucuresti, in noiembrie 1997 Ulm Spineanu a declarat presei ca nu face lobby “nici pentru Pargest, nici pentru Hyatt”. Ulterior, in 1998, la emisiunea televizata a lui Dan Diaconescu (in acea vreme la postul de televiziune Tele7ABC, televiziune preluata in prezent de israelieni), Ulm Spineanu a precizat ca, atunci cand a afirmat public ca “nu face lobby pentru anumite firme”, i se oferisera sume de zeci de mii de dolari pentru a se preta la traficul de influenta.
Cel mai important sustinator al familiilor Ofer si Prytzker, s-a dovedit a fi insa, la acea vreme, senatorul american Tom Lantos (de origine evreu ungur, membru al Comitetului Evreiesc American si al lojei masonice evreiesti B’nai B’rith, a carei filiera din Romania s-a reinfiintat in 1998) apropiat de Alfred Moses.
La 25 mai 1997, Tom Lantos impreuna cu premierul ungar Arpad Goncz si cu Alfred Moses (ambasadorul S.U.A. la Bucuresti la acea data, presedinte al Comitetului Evreiesc American, filiala New York, si lider al B’nai B’rith) l-au vizitat pe premierul roman Victor Ciorbea, discutia axandu-se pe “lobby”-ul pentru anumiti oameni de afaceri americani (evrei) si unguri, Tom Lantos cerand chiar ca acestia “sa nu se mai impotmoleasca in birocratia existenta la FPS”, iar el se va preocupa de intrarea Romaniei in blocul militar NATO. Ulterior acestei vizite, la urmatoarele vizite in Romania, Tom Lantos a sustinut fatis privatizarea Hotelului Bucuresti in favoarea off-shore-ului evreilor Prytzker si Ofer.
De altfel, antrepriza generala a santierului ce urma sa modernizeze Hotelul Bucuresti, urma sa fie asigurata de o firma ungureasca de constructii, care sa incaseze ipotetica suma de 30 milioane de dolari americani, senatorul american Lantos sustinand si acest proiect. Al doilea mare proiect pentru Romania, sustinut la acea vreme de Tom Lantos (concomitent cu privatizarea Hotelului Bucuresti) era “afacerea Bell Helicopters” (pentru privatizarea I.A.R. Ghimbav-Brasov, ce trebuia sa coste Romania o investitie totala de peste 2,5 miliarde USD pentru construirea a 96 de elicoptere “Dracula”).
In acest scop a aranjat si vizita oficiala a presedintelui Romaniei in S.U.A., Emil Constantinescu, care insa ulterior nu a mai putut sustine aceasta afacere din cauza presei romanesti, a ministrului finantelor, Daniel Daianu si a primului ministru Radu Vasile, sustinator al firmei europene Eurocopter pentru I.A.R. Ghimbav. Chiar si privatizarea Hotelului Bucuresti in favoarea grupurilor evreiesti a fost practic stopata in perioada cat Radu Vasile a fost premier, acesta preferand, se pare, unele grupuri europene.
Relativ la tunurile agentiei evreiesti de la Bucuresti, G.B.G. Ltd., trebuie amintit ca Phillip Bloom este acelasi evreu care, impreuna cu Tudorel Dumitrascu, director inainte de 1997 la S.C Romaero S.A. Baneasa, au dat tunul de l milion de dolari intreprinderii romanesti de stat, intermediind investitia efectuata de S.C. Romaero S.A. in actiunile unei obscure firme americane, Kiwi, rapid falimentara ulterior de prietenii evrei ai lui Bloom din S.U.A.. Tot datorita lui Bloom, dar si a baietilor din echipa sa infiltrati in interiorul Fondului Proprietatii de Stat, cum era directorul F.P.S. Dan Gozia (individ arestat ulterior in cazul “afacerii CICO” a evreului Sorin Shmuel Beraru, pe vremuri insa director tehnic la Romaero, adica coleg cu filo-evreul Dumitrascu), s-a reusit in 1998 indepartarea de la privatizarea ROMAERO-Baneasa a foarte puternicei firme canadiene BOMBARDIER, care observand dubioasele manevre fepesiste s-a retras intr-o tacere semnificativa din procesul de privatizare, dupa ce parcursese mai multe etape ale acestuia, (in numarul viitor vom prezenta raportul Curtii de Conturi asupra aspectelor legate de “afacerea Romaero” si Phillip Bloom.)
Tot Phillip Bloom, ca director al G.B.G. si reprezentant al lui Ofer si Prytzker in preluarea Hotelului Bucuresti, l-a contactat in 1997, in Franta, pe Robert Azouley, patronul firmei Pargest S.A. Franta, oferindu-i 2,5 milioane de dolari pentru a semna un angajament de desfiintare a societatii mixte Bucuresti-International s.r.l. (ce angaja intreg patrimoniul S.C. Bucuresti-Turism S.A.).
Cu aceasta ocazie, oamenii de afaceri evrei au aflat ca Robert Azouley a recuperat milionul de dolari investit in capitalul social al acestei societati mixte de la romanul Ionel Ruse, iar in aceste conditii a cesionat afacerea firmei acestuia, Invest International s.r.l., printr-un notariat francez, pastrandu-si doar 1% din afacere. in aceste conditii, Ionel Ruse a atras interesul mai multor cercuri economice, dar si atentia unor servicii de informatii.
Anul 1998 a fost un an plin de framantari secrete si de aranjamente pentru privatizarea Hotelului Bucuresti, unul dintre directorii societatii, folosindu-si inclusiv influenta personala pe langa primul-ministru Radu Vasile, incercand de data aceasta favorizarea unui grup italian reprezentat de controversatul Ion Ilie Mania; afacere esuata, insa.
*
Dan Adamescu, S.R.I. si S.I.E. in aceeasi perioada Serviciul Roman de Informatii se preocupa de rezolvarea la un buget restrans a obtinerii unui sediu pentru “Diviziunea T” (Unitatea de tehnica speciala: “Ochiul si timpanul”) si “Serviciul de Propaganda si Contrapropaganda” (Serviciul de Contraspionaj). in atentia sa, odata cazuta privatizarea in favoarea lui Ofer si Prytzker, s-a aflat “imobilul IPIU”, situat pe strada Luterana din Bucuresti, activ din patrimoniul S.C. Bucuresti-Turism S.A. (ca si Hotelul Bucuresti).
In acest scop, a fost emisa o Hotarare de Guvern secreta, la sfarsitul anului 1998, activul fiind scos din patrimoniul societatii si transferat in 29.12.1998 la Serviciul Roman de Informatii, in cadrul U.M. 0461 Bucuresti.
Reconstructia cladirii “IPIU” a fost incredintata de catre S.R.I. firmei MegaConstruct, a lui Dan Adamescu, bun prieten al generalilor din S.R.I. si “proprietar” al magazinului UNIREA (prin firma “sa” elvetiana NOVA TRADE), totodata proprietar al Complexului Hotelier Modern (s.r.l.), prin care a cumparat de la F.P.S.-ul lui Radu Sarbu pachetul majoritar de actiuni la S.C. Lido s.a. Cea mai recenta achizitie a sa este Asigurari Reasigurari Astra, in acest scop beneficiind de cel mai fatis sprijin din partea celor doi sefi ai privatizarii din ultimii ani, atat din partea lui Radu Sarbu (ex-presedinte F.P.S.), cat si al lui Ovidiu Musetescu (presedintele A.PA.P.S. din guvernarea Nastase).
Surse din sistem aratau ca Dan Adamescu era cunoscut in cercurile cele mai intime ale presedintelui roman Emil Constantinescu ca “omul cu bani”, fiind cel care asigura alimentarea unor conturi elvetiene ale familiei (?!?). Despre Dan Adamescu se stie ca in 1979, desi avea o exceptionala pozitie sociala, director adjunct al I.D.R.M.A.I. (magazinele speciale pentru diplomatii straini), a fugit in Germania Federala. Cunoscut ca fost ofiter D.I.E., s-a afirmat ca ar avea dosar ca tradator de tara, facut insa disparut de persoane din conducerea S.I.E. (dosarul ar mai exista totusi in posesia altui serviciu roman de informatii, care se teme totusi de a recunoaste acest lucru, deoarece Adamescu este sponsor al tuturor celor ce trec pe la putere).
In R.F.G., “transfugul” Adamescu a devenit director al unei firme de produse electronice. [Cazul sau aminteste izbitor de cel al ofiterului de securitate Matei Pavel Haiducu, ce fusese recrutat din anul 1969 si instruit pentru servicii in strainatate, in anul 1975 a fost trimis la Paris (ca “refugiat politic”) unde, posedand o buna pregatire comerciala si tehnica, a ajuns curand director de export al firmei franceze de comert international AMRI. Sub numele conspirativ de “Visan”, Haiducu s-a ocupat in special de spionaj industrial si economic, obtinand pentru Romania planurile instalatiilor de recuperare a combustibilului nuclear si documentatiile tehnice pentru elicopterul militar francez Puma].
Abia intors in Romania, in 1990, Adamescu infiinteaza degraba firma Megavision, in asociere cu Dan Abagiu, fostul ministru al comertului interior, pe care regimul ceausist l-a condamnat in 1986 pentru furt (aceasta situatie l-a determinat pe Abagiu sa se creada victima politica si sa se afle la revolutie in balconul de la C.C. tipand in microfon: «Sa refacem impreuna comertul!»).
Foarte apropiat de Catalin Harnagea (ex-director S.I.E.), Dorin Marian (ex-consilier presedintie) si Costin Georgescu (director S.R.I.), Dan Adamescu a fost in repetate randuri sustinut de acestia. Cu concursul anturajului primarului Bucurestiului, Viorel Lis, firma sa MegaConstruct a fost favorizata la castigarea unor contracte cu Primaria Capitalei. Aceste licitatii aranjate de primarie au fost initial atacate in instanta de Aedificia Carpati.
Adamescu ar fi fost prieten in afaceri si apropiat al lui Eliahu Rasin, israelian cunoscut indeosebi ca proprietar al SITRACO CENTER din Bucuresti, ulterior coproprietar al Hotelului Bucuresti. Trebuie spus despre Dan Adamescu ca, desi recent Silviu Brucan sublinia laudativ pe postul de televiziune ProTv ca au inceput a se face privatizari si cu romanii, dand exemplu cazul Astra Asigurari-Reasigurari, preluata de una din firmele conduse de Adamescu, in realitate acesta detine procente infime in firmele care le reprezinta si cu care participa la privatizarile importante, ponderea de peste 99% din capitalul social al acestor firme apartinand unei firme elvetiene, cu actionari misteriosi.
Toti directorii generali numiti de statul roman la S.C. Bucuresti-Turism S.A. (Hotel Bucuresti) in perioada 1997-2000 (guvernarea C.D.R.-P.D.-U.D.M.R.), adica perioada de incrancenata si controversata privatizare, au benefeciat de recomandarea si sprijinul lui Dan Adamescu (implicit si a consilierului de la Cotroceni, Dorin Marian):
– Mihai Popescu, a functionat in 1999, atat ca director general al Hotelului Bucuresti, cat si ca membru al consiliului de administratie al magazinului Unirea, consiliu prezidat de Dan Adamescu.
– Sandu Constantin Adrian, director general in 2000 al Hotelului Bucuresti, a venit direct prin transfer de la magazinul Unirea, angajand ulterior pe pozitii cheie si alte persoane prin transfer tot de la Unirea (cum ar fi consilierii juridici).
– Mihai Comanescu, director general in 2000 (mentinut si in 2001 de noii proprietari evrei) a lucrat la Dan Adamescu, la Unirea, ca director general.
Unul dintre acesti directori a afirmat in repetate randuri, in cunostinta de cauza ca apropriat al lui Dan Adamescu, ca obtinerea contractului de la S.R.I. de catre firma MEGACONSTRUCT se datoreaza serviciilor speciale pe care aceasta firma le-a facut unor inalti ofiteri S.R.I., si care astfel si-au ridicat vilele cu ajutorul lui Adamescu.
Asa cum am aratat, una dintre tintele lui Dan Adamescu in anul 2000 a fost societatea de stat Asigurari Reasigurari ASTRA, una dintre cele mai mari companii de asigurari din Romania (detinuta in proportie de 75% de catre statul roman). in scopul de a ajuta firma lui Dan Adamescu, Nova Trade, de a prelua ASTRA, Radu Sarbu a prezidat un Consiliu de Administratie al F.P.S., cu care a anulat castigarea licitatiei adjudecata de catre firma CEPTURA si a deschis posibilitatea ca NOVA TRADE sa revendice ASTRA.
Desavarsirea ajutorului dat lui Adamescu de Radu Sarbu, a venit insa de curand de la urmasul acestuia, adica din partea lui Ovidiu Musetescu, presedintele A.P.A.P.S. Cum? Oficiul juridic al A.P.A.P.S. nu a folosit in procesul cu Nova Trade S.A. hotararea judecatoreasca definitiva prin care S.I.F. Banat (actionar al ASTRA) a anulat Caietul de Sarcini ce a stat la baza licitatiei pachetului majoritar de actiuni al ASTRA, guvernarea Nastase ajutandu-l astfel pe Adamescu sa castige in anul 2002 o hotarare judecatoreasca prin care ASTRA se atribuie catre NOVA TRADE pentru numai 7 milioane de dolari americani.
Mai mult, Ovidiu Musetescu s-a grabit sa apara cu un comunicat pervers si ipocrit, ca va respecta hotararea judecatoreasca, desi chiar el (A.P.A.P.S.) contribuise din plin la aceasta. Pentru a nu mai exista indoieli despre “colaborarea” lui Ovidiu Musetescu cu mai vechii clienti ai lui Radu Sarbu, trebuie notat ca statul roman (A.P.A.P.S.) a numit inca din anul 2002 “oamenii” lui Adamescu la conducerea ASTRA, desi aceasta nu ii apartinea, ci se afla in litigiu cu A.P.A.P.S. pentru a o obtine. in fapt, la A.G.A. de la Astra din 22.03.2001 statul i-a numit administratori pe Dan Domniteanu si Dragos Cristache, iar la 30.03.2001 Dan Domniteanu a fost numit director general adjunct, tot printr-o adresa A.P.A.P.S. Dar Dan Domniteanu venea de la… Unirea, magazinul lui Adamescu – unde a functionat ca director adjunct – si a lucrat cu Mihai Comanescu, care era director general.
Acest Mihai Comanescu a fost pana dupa privatizare director general la S.C. Bucuresti-Turism S.A., desi instalat de Radu Sarbu dupa aceleasi metode (adica adus inainte de privatizare, spre a fi favorabil acesteia), venind tot de la magazinul Unirea al lui Adamescu si mentinut de noii proprietari israelieni deoarece facuse parte din “echipa”. Secretara lui Mihai Comanescu, insa, Anca Iancu (ruda cu Adamescu, se pare), a plecat de la Hotel Bucuresti, unde si-a incetat misiunea privind privatizarea, din aprilie 2001 functionand ca secretara la ASTRA, adica agent al lui Adamescu infiltrat in scopul preluarii de la statul roman a acestei companii de asigurari.
ASTRA avea deja deschise sedii in aceste imobile ale lui Eliahu Rasin, adica la SITRACO GEMENII, unde mai functionase pana atunci si USAID, agentia americana din ai carei angajati jumatate sunt ofiteri C.I.A. Firma “lui” Adamescu, Nova Trade (cu care a preluat Astra Asigurari si cu care participa la privatizarile din Romania), asa cum am aratat, nu este de fapt firma sa, deoarece 99,2% din capitalul social al acesteia apartine unor actionari secreti, ascunsi sub paravanul firmei BAUINVEST AG (cu sediul in Neumuhlequai, nr. 38, Zurich/Elvetia), se pare evrei.
Adamescu a fost permanent preocupat de privatizarea Hotelului Bucuresti, dar si-a rezervat un rol din umbra.
Adamescu a fost permanent procupat de privatizarea Hotelului Bucuresti, dar si-a rezervat un rol din umbra, iar dubioasa protectie de care se bucura aceasta privatizare frauduloasa din partea guvernatilor este de aceeasi natura cu cea a afacerilor sale. Iata ce anunta, in noiembrie 2001, cel mai acid saptamanal bucurestean:
“S-a spart in zeci de aschii gasca lui Dorin Marian, Emil Constantinescu si Catalin Harnagea. Ultimul fugit din gasca este Dan Adamescu, proprietarul magazinului Unirea, care a trecut din nou de partea Puterii. Minte combinativa, Dan Adamescu si-a inceput manevra de imblanzire a PSD cu un act de caritate. Unirea Shopping Center va organiza un Bal de caritate in beneficiul fundatiei Renasterea, condusa de Mihaela Geoana, sotia ministrului de externe. Dan Adamescu e incantat pana la lacrimi. Cum de ce? La bal vor veni si prim-ministrul Romaniei, Dana Nastase, de mana cu sotia ministrului de Finante, Dana Tanasescu. A era sa uit, la bal vine si Coruptia.
Dan Adamescu nu are de ce sa se ingrijoreze, caci banii nu au miros si nici culoare politica. Pentru un credit foarte performant luat de la Bancorex si nereturnat, firma lui Adamescu, Megaconstruct, a ajuns putin la AVAB. A intrat in Agentie, s-a intretinut cu secretarele, a baut o cafea si, cand s-a facut timpul de plecare, a aparut seful ei care, hocul-pocus-creditus, a rascumparat-o cu 10-20% din valoarea creditului papat.” Balul a avut loc in 27 noiembrie 2001, cu incepere de la ora 20 la Palatul Snagov, fiind invitati “cei mai de vaza parlamentari…, colegii de Cabinet si diplomatii straini acreditati la Bucuresti”. Invitatiile concepute de Dan Adamescu anuntau “participarea extraordinara a sotiei primului-ministru al Romaniei”.
In final trebuie amintit ca unul dintre asociatii in afaceri cu ceasuri Seiko al lui Adamescu, A Futsi, a fost arestat pentru contrabanda cu tigari. Cine isi mai aminteste de afacerea “Portelanul” (tigareta I), stie ca, in 1998 (acelasi an in care Adamescu primea comenzi de constructie de la prietenii din SR.I.), Brigada de Crima Organizata a Ministerului de Interne si-a declinat competenta in favoarea Parchetului Militar, deoarece s-a demonstrat, inclusiv prin interceptarea unor convorbiri telefonice, “implicarea unor persoane din structurile militare, respectiv din Serviciul Roman de Informatii”. Transporturile de contabanda in afacerea “Tigareta I” au avut ca punct de destinatie tocmai… Elvetia.
SANDRU ION, ofiter (r) S.R.I., om al evreilor. in primavara anului 1998, Ionel Ruse, considerat de acum cheia privatizarii Hotelului Bucuresti, a fost contactat de cativa oameni de afaceri evrei, cel mai important dintre acestia fiind E. Papouchado, cu cetatenie S.U.A. si israeliana. Papouchado, prin firma sa, RED sEA (“Marea Rosie”) din Tel Aviv, detine mai multe proprietati hoteliere operate de lantul hotelier evreiesc Park Piaza, dintre care unul chiar la Londra. A fost introdus pe langa Ionel Ruse de catre evreii de la Banca Internationala a Religiilor, prin intermediul careia Papouchado derula constructia in Bucuresti a doua mari centre comerciale.
Tot in aceasta perioada a fost angajat ca jurist la Hotelul Bucuresti (S.C. Bucuresti-Turism SA.), colonelul S.R.I. in rezerva sandru Ion, fost sef la Biroul Juridic al Departamentului Securitatii Statului si apoi al Biroului Juridic al S.R.I.. Pensionat de la S.R.I., acesta a lucrat in 1997-1998 la filiala Lipscani a Bancorex, si abia apoi la Hotelul Bucuresti. in aceasta postura, in cateva situatii, colonelul sandru a marturisit ca lucreaza, sub acoperire, direct cu directorul S.R.I. Mircea Gheordunescu, atat in interesul preluarii de catre S.R.I. a cladirii I.P.I.U., cat si in interesul privatizarii Hotelului Bucuresti.
In 8 Iulie 1998 a avut loc intalnirea dintre Pargest SA. si S.C. Bucuresti-Turism SA. Printre cei prezenti: Ruse Ionel (reprezentant Pargest), Bari Ioan (director general din partea romana) si colonelul sandru Ion jurist, reprezentant al partii romane). Ionel Ruse a anuntat cu aceasta ocazie urmatoarele: Pargest SA. a cesionat partile sociale firmei sale; Scrisoarea de garantie bancara ce va asigura investitiile va fi emisa de LEUMI Le BANK Israel, sucursala Tel Aviv, iar lantul hotelier international Park Platza va asigura operarea Hotelului Bucuresti.
Pana la sfarsitul anului, chiar a fost prezentata la S.C. Bucuresti-Turism SA. o scrisoare de garantie bancara, garantata la randul ei de o banca romaneasca: Bancorex, filiala Lipscani, tocmai de unde venise cu transfer juristul sandru Ion.
Neexistand acordul unor functionari ai statului roman pentru derularea afacerii, functionarii F.P.S. fiind inca suparati pe Ionel Ruse ca le-a stricat afacerea si comisioanele privatizarii din 1997, la 24.12.1998 apare la Bucuresti E. Papouchado in persoana, cu scopul declarat de a finanta afacerea. Papouchado a fost prezentat de Ruse I. ca “unul dintre cei mai bogati evrei din lume” (sintagma regasita peste ani si in gura presedintelui F.P.S., Radu Sarbu), care locuieste in cel mai scump cartier din Ierusalim. La data de 24.12.1998, Ruse Ionel impreuna cu Papouchado si MP (recent instalat director general al S. C. Bucuresti-Turism S.A.), s-au deplasat la Fondul Proprietatii de Stat, la directorul general de atunci Gheorghe Ionescu (zis Bebe), pentru “a analiza blocajul aparut”. Acesta, invocand interesul statului roman de a desfiinta afacerea Pargest-Bucuresti si apoi de a vinde actiunile detinute la S.C. Bucuresti-Turism S.A. la cel mai bun pret, ii interzice lui Mihai Popescu sa semneze actul aditional la contractul de societate mixta, act aditional care ar fi permis salvarea contractului in defavoarea statului.
Argumentatia, perfect corecta in continut, nu a fost insa respectata chiar de catre F.P.S., care, in 1999, a scos la vanzare pachetul majoritar de actiuni detinut la S.C. Bucuresti-Turism S.A., in conditiile existentei angajarii activelor societatii catre Pargest S.A. Acest fapt a dus la specularea licitatiei si la vanzarea sub valoare.
ERIC RUDOSH, ex-ambasadorul Ungariei. in octombrie 1998, unul dintre cei mai tineri membri in C.A. al Hotelului Bucuresti, in varsta de 26 de ani, lider la tineretul taranist, aflandu-se pe terasa CINA, a afirmat ca el ar fi indiferent la privatizarea Hotelului pentru Ionel Ruse, dar ca ar sustine in aceasta privatizare (ca si D. H., colegul sau de la conducerea organizatiei de tineret a P.N.t.C.D. sector 2, si reprezentant al statului in A.G.A. la Hotel Bucuresti) pe Eric Rudosh (evreu ungur, ex-ambasador al Ungariei la Bucuresti), care are cetatenie britanica, si este finantat de o banca londoneza. in scurt timp, in decembrie 1998, acest tanar sustinator a fost avansat de Radu Sarbu (cu sustinerea din umbra a lui D. Adamescu) din administrator, ca director general al S.C. Bucuresti-Turism SA.
El dobandise in trecutul apropiat foarte multi bani de la Eric Rudosh, atunci cand i-a vandut acestuia firma LUXTEN. Evident ca tranzactia nu s-a facut cu numele acestora la vedere. Astfel, patron al Luxten, ca si al AEM Timisoara era un anume Zoltan Bosormeny, pion al lui Rudosh. Ingineria s-a bazat pe relatia cu primarul capitalei Viorel Lis, pe linie de partid. Firma LUXTEN a fost mai intai creata, pe numele unor apropiati, dupa care au inzestrat-o cu un contract beton privind iluminatul intregii capitale a Romaniei. A urmat apoi negocierea cu Eric Rudosh si vanzarea LUXTEN-ului pentru 100.000 USD. Plecand de la aceasta trambulina, afaceristii unguri ai lui Rudosh au acaparat in prezent aproape tot iluminatul public din Romania, prin instalarea lui Silviu Boghiu (fost angajat la LUXTEN) ca director pe la RENEL, CONEL, S.C Electrica SA. si mai recent la Transelectrica SA.
Printre afacerile aranjate de evreul ungur Eric Rudosh, si deloc cunoscute presei, sunt si acelea incheiate cu Ministerul Sanatatii roman in perioada cat ministru a fost un U.D.M.R.-ist, Barany, in defavoarea unor potentiali parteneri americani ai Ministerului Sanatatii.
Alt sustinator al lui Eric Rudosh a fost si Mihai Comanescu. Acesta, membru P.N.t.-C.D. sector 3 Bucuresti, a fost director de imagine al lui Radu Sarbu in campania electorala din 2000. Ulterior vizitei lui Sarbu la Budapesta, vizita ce a stat la baza afacerii POLUS de la Cluj, Mihai Comanescu a urmat la Budapesta, in Ungaria, un “curs de diplomati” de 6 luni, in 1998. Conducerea taranista de la S.C. Bucuresti-Turism SA., in 1999 l-a prezentat unor lideri sindicali pe Eric Rudosh ca pe un bun prieten ce doreste sa cumpere Hotelul Bucuresti. Dupa cum se va vedea, privatizarea Hotelului Bucuresti a fost legata, la un moment dat, de lantul hotelier maghiar Danubius Hotels Group.
Pana la data primei licitatii a F.P.S. pentru S.C. Bucuresti-Turism SA., respectiv 11 Noiembrie 1999, tratativele secrete si aranjamentele pentru preluarea Hotelului Bucuresti nu se incheiasera, asa ca “investitorii” evrei nu au fost pregatiti. Participarea afaceristului roman George Copos, prin firma Ana Hotels, la aceasta licitatie, considerata insa nula de F.P.S. (la comanda), i-au determinat pe Ruse Ionel si pe mai noii si falsii sai prieteni evrei sa-si finalizeze acordurile.
De la inceputul toamnei anului 1999 incepusera la Hotelul Bucuresti intalnirile secrete dintre israelianca Tonya Halperin si Ruse Ionel, concomitent cu intalnirile dintre Ruse Ionel si israelianul Alex Bittner.
Tonya Halperin, cetatean israelian si colaborator Mossad, locuia si mai locuieste la Hotelul Apartamente din cadrul Complexului Hotelier Bucuresti, de dinainte de anul 1989. Sotul acesteia (Moshe) reprezinta (neoficial?) in Romania interesele marii companii israeliene Elbit System, el fiind indicat ca artizan al asocierii frauduloase a ELBIT-Israel cu AEROSTAR Bacau, caz instrumentat de Parchet.
Halperin este coproprietara cu Eliahu Rasin la S. C. Hotel Opera & Central S.A., iar Rasin mai detine, singur, si Hotelul Sinaia din Sinaia, unde l-a numit administrator, ca si la hotelurile Opera, Central si vremelnic la Hotelul Bucuresti (din capitala), pe Marian Schartz, ofiter (r) in securitatea israeliana. Sediul tratativelor dintre Ruse Ionel si Alex Bittner era la restaurantul chinezesc al lui Bittner, Dragon House, din str. Piata Amzei nr.l. Bittner l-a convins pe Ruse ca poate avea incredere in Tonya Halperin si in cel recomandat de aceasta, in Eliahu Rasin, iar el, Bittner, isi va folosi propriile relatii in structurile statului roman pentru a asigura succesul afacerii. La una dintre aceste discutii, spre surprinderea lui Ruse, a participat chiar Catalin Harnagea, director S.I.E.
Babonea cel Mare. Odata cu demararea negocierilor si intrarea in linie dreapta a privatizarii, Alex Bittner vorbind cu prietenul sau, Radu Sarbu, a determinat numirea lui Ion (Jean) Babonea in calitatea de reprezentant al statului roman (al F.P.S. in A.G.A. de) la S. C. Bucuresti-Turism S.A.. Babonea era, insa, totodata artizanul privatizarilor ilegale de la Neptun-Olimp, semnatar al contractului fraudulos al B.T.T. pentru Hotelul Forum – Costinesti, si instalat tot ca reprezentant F.P.S. la Poiana Brasov. La B.T.T. (instalat ca peste tot de stefan Grigorescu, mana dreapta a lui Radu Sarbu din F.P.S.), a facut jocurile impreuna cu Vaclea. Anchetat de Politie si de catre Ministerul Turismului, presedintele S.C. Poiana Brasov S.A., Cristian Madussi, a declarat ca firma SC Lipsca 2000, careia i s-a dat ilegal Hotelul Piatra Arsa, “a fost adusa de Babonea”. Ori aceasta firma este una dintre cele peste 25 de firme din Romania ale israelianului Alexandru Bittner, auto-declaratul prieten al sefului adjunct al S.R.I., Mircea Gheordunescu.
Jean Babonea, administrator unic al DELFINCOM s.a. (fostele Alimentara) a instrainat pana in anul 2000 aproape toate activele statului de la Delfincom catre una din firmele lui Bittner, Lipsca Investment, care acum inchiriaza aceste spatii. Aceiasi firma detine fosta Textila 2. Despre Babonea s-a spus ca ar avea proprietati si conturi la Budapesta, sau in Cehia. I s-ar fi promis lui si grupului sau (in frunte cu Radu Sarbu?) suma de l milion USD odata cu privatizarea Hotelului Bucuresti (ne-a marturisit-o chiar noua). Dupa acesti bani a alergat probabil la sfarsitul lui noiembrie si inceputul lui decembrie 2000 Eli Rasin, cand s-a incheiat afacerea si transferul de proprietate al Hotelului Bucuresti de la statul roman catre firma controlata de el.
Cu totalul concurs si sprijin al lui Bittner, in Noiembrie 1999 s-a semnat un Partner-Ship agreement intre Ionel Ruse si un reprezentant al off-shore-ul cipriot Desca (detinut de Eliahu Rasin). Principale clauze:
– La privatizarea S.C. Bucuresti-Turism S.A. se va participa cu firma NONI VOIAJ s.r.l., a lui Ruse Ionel, care cesioneaza 50% din capitalul social al acesteia off-shore-ului adus de Rasin, DESCA INVESTMENT ltd, creat in mai 1999 in Limasol-Cipru.
– Pretul adjudecat al licitatiei va fi platit de catre fiecare asociat in mod egal. Neplata cotei de pret (50% din suma adjudecata) de catre Ruse Ionel cu doua saptamani inainte de termenul scadent al contractului (04.04.2000), va conduce la preluarea acestei obligatii de catre celalalt partener, iar Ruse Ionel va ceda partile sale sociale (50% din firma Noni Voiaj), primind in schimb suma de 2,5 milioane USD. (NICI PANA iN PREZENT NU A PRIMIT VREUN BAN, ISRAELIENII NEONORaNDU-sI ANGAJAMENTELE.)
Un important eveniment a fost semnificativ pentru desfasurarea scenariului acestei privatizari. De la mijlocul anului 1999 colonelul S.R.I. (r) sandru Ion (om al directorului S.R.I. Mircea Gheordunescu), a parasit S. C. Bucuresti-Turism S.A., incadrandu-se ca jurist (“consilier expert”) la Banca Internationala a Religiilor, pe urmele afacerilor lui Ionel Ruse. Aici se afla depus capitalul social al societatii mixte create cu S.C. Bucuresti-Turism S.A., si, in general, prin aceasta banca si-a derulat mai toate afacerile, unele dintre ele fiind la un moment dat apreciate ca frauduloase. in acelasi timp in care lucra la B.I.R., sandru era angajat drept consilier si la Sitraco Center, la Eliahu Rasin, fapt pe care Ruse nu il cunostea.
In ultima parte a anului 1999 sandru Ion a insistat pe langa liderii sindicali de la Hotel Bucuresti sa sprijine privatizarea hotelului cu un grup de evrei americani (firma Midway Trading, pe care el ar sprijini-o si pentru privatizari din sistemul petrolier romanesc). Imediat dupa castigarea licitatiei si incheierea contractului de vanzare-cumparare, Ruse Ionel a parasit tara pe directia Elvetia pentru a-si aranja finantarea necesara achitarii la F.P.S. a partii sale din pretul actiunilor Hotelului Bucuresti. Nu a mai apucat sa isi finalizeze afacerea. sandru Ion reactivase in decembrie 1999, semnand ca “sef oficiu juridic” al Bancii Internationale a Religiilor, o mai veche plangere penala impotriva lui Ruse, pentru o datorie aproape stinsa in fapt. A
ceasta a condus la arestarea sa in Elvetia, fiind apoi transferat in arestul Politiei Romane (dupa doi ani de arest a fost gasit nevinovat de catre instanta penala), in momentul arestarii sale, Ruse nu mai era necesar! Scopul fusese atins: alti potentiali candidati la licitatia F.P.S. fusesera indepartati prin sperietoarea cu contractul Pargest (in Dosarul de Prezentare) si prezenta firmei lui Ruse la licitatie. Pachetul de actiuni a fost preluat de la statul roman mult sub pretul real, iar Ruse trebuia tinut acum la distanta pentru a nu periclita afacerea.
Dupa arestarea lui Ruse, Eliahu Rasin a procedat la eliminarea acestuia din firma NONI VOIAJ, off-shore-ul cipriot Desca Investment Ltd. preluand 100% din capitalul social al acesteia, adica, indirect, 66,18% din S.C. Bucuresti-Turism S.A. (Hotelul Bucuresti), fara acordul lui Ruse, si incalcandu-se astfel Partner-Ship-ul din noiembrie 1999. Totodata, Eli Rasin a schimbat numele firmei in DOMINO INTERNATIONAL HOTELS.
In perioada 12-24 decembrie 1999, dupa adjudecarea licitatiei de catre NONI-VOIAJ s.r.l., autorul acestor randuri a fost prezent la sedinta comisiei de negociere din cadrul F.P.S. Cu aceasta ocazie i s-a relatat de catre Eliahu Rasin, participant la negocieri ca viitor proprietar, ca Hotelul Bucuresti va fi integrat in lantul hotelier ungar Danubius Hotes Group.
De altfel, prin adresa nr. 7950/04.04.2000 depusa la F.P.S. “in atentia dlui Radu Sarbu” de catre Eliahu Rasin in numele Noni Voiaj s.r.l., se spune: “ati propus sa analizam si posibilitatea transferului contractului (de cumparare a Hotelului Bucuresti) catre o societate straina de specialitate, DANUBIUS HOTELS RT din grupul CP HOLDINGS LTD.-UK.”. Rezulta ca Radu Sarbu i-a propus la un moment dat lui Rasin sa cedeze contractul catre alt grup de evrei (unguri) cu centrul afacerilor in Marea Britanie (implicati Eric Rudosh, Bernard Shraer).
CE SE INTAMPLA CU VIZITELE OFICIALE iN ISRAEL!?
“Noi am verificat!… Nu noi, ci organe competente (nu vreau sa nominalizez), si foarte competente ale statului au verificat. Uite, S.R.I.-ul, ca sa nu ne mai ascundem dupa degete! Da, S.R.I.-ul! si presedintele Statului (Emil Constantinescu) a fost interpelat in Israel de acest mare om de afaceri… Da! Este unul din cei mai bogati oameni din lume. Miliardar in dolari, nu in datorii. si a trimis aceasta firma (Noni-Voiaj s.r.l.), iar reprezentantul lor in Romania sunt astia de la Sitraco Center (israelianul Eli Rasin).”
Astfel prezenta privatizarea Hotelului Bucuresti, la 6.03.2000, Jean Babonea, omul lui Radu Sarbu si reprezentant al F.P.S. in A.G.A. de la Bucuresti-Turism. Dar iata ce declara chiar Radu Sarbu la sfarsitul anului 2000 (ambele declaratii sunt inregistrate audio):
“(Alin) Giurgiu imi spune: «Nu dom’le, Noni Voiaj a fost cumparata de o firma evreiasca!» si, intr-adevar. in 3 Ianuarie 2000, cand am ajuns in Israel, cu presedintele Constantinescu, in Tel Aviv, la intalnirea cu oamenii de afaceri, ma intalnesc cu Eli Rasin, care m-a interpelat in plen, si a zis: «Noi vrem sa facem afaceri in Romania, dar uite cum e cu F.P.S.-ul» – chestie pe care eu am inghitit-o – si ca “Noi vrem sa cumparam!”. Omul era cunoscut si cu recomandari de la ambasador si de la atasatul economic de la ambasada.” [in prezent Rasin este inculpat in Romania, dar s-a sustras cercetarii penale si, in prezent, procesului penal, fiind ascuns in Israel.]
Daca vizita oficiala in Israel din ianuarie 2000, a presedintelui Emil Constantinescu a fost exploatata de afaceristii verosi pentru a practica cel mai ordinar santaj si trafic de influenta in scopul mentinerii unei privatizari ce fraudeaza statul roman, sa ne mai mire prezenta lui Sorin Beraru si a lui Shimon Naor (inculpati penal in Romania) la intalnirea cu primul ministru Adrian Nastase, pentru a-i bate acestuia cu pumnul in masa: ” Vezi ca nu suntem singuri? Vezi ca si noi suntem Israelul!”. Sau putem spune, mai degraba, ca Israelul accepta si promoveaza o politica de rapt economic asupra Romaniei.
CU CE BANI AU PLATIT ISRAELIENII?
Cele mai multe informatii in acest sens au aparut cu ocazia efectuarii Raportului de Expertiza Contabila Judiciara din dosarul de cercetare penala nr. 00161/2001 al I.G.P., ce a stat la baza dosarului penal nr. 3422/P/2002 pe rol la Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a Penala, Completul l, termen 13.03.2003. Astfel, la data de 10.03.2000 intre firma DESCA INVESTMENTS Ltd. (off-shore-ul cipriot) in calitate de “imprumutator” si S.C. Noni Voiaj Impex s.r.l., in calitate de “imprumutat” a fost incheiat un Contract de Credit pentru suma totala de 30.000.000. USD (in timp ce DESCA, totusi, era actionar in NONI VOIAJ), intr-adevar aceasta ar fi fost suma care ar fi incasat-o statul roman, daca pretul ar fi fost platit la sfarsitul lui aprilie 1999, sau daca Radu Sarbu nu ar fi “uitat” sa consolideze pretul in lei atunci cand a semnat in 5.12.2000 Actul Aditional (total ilegal si in afara mandatului sau) la contractul de privatizare al societatii S.C. Bucuresti-Turism S.A.
Totusi, pana la data 08.12.2000, acest contract de credit nu a functionat, deoarece firma (off-shore cipriot) Desca Ltd., la randul sau a incercat sa obtina un credit de la Leumi Le Bank Tel Aviv – Israel, dar nu avea cu ce sa garanteze acest credit. Posibilitatea s-a ivit insa prin bunavointa lui Radu Sarbu, a lui Mihai Comanescu (director general la S.C. Bucuresti-Turism S.A.) si a complicilor lor de la Hotelul Bucuresti, respectiv echipa directoarei economice.
In acest scop a fost necesara inlaturarea din societate a directorului general adjunct Stegaru Corneliu, care detinea in original, in saffe-ul din biroul sau titlurile de proprietate asupra terenurilor societatii Bucuresti-Turism S.A.. Acestea i-au fost cerute de Mihai Comanescu, dar nu le-a putut obtine, in noaptea de 30 Noiembrie 2000 (“noapte a strigoilor” in traditia romaneasca) Mihai Comanescu si acolitii sai au patruns cu ajutorul a trei firme de body-guarzi (DeltaForce, V.V.T. si Dragon Star) peste Stegaru Corneliu, in biroul acestuia de la Hotel Bucuresti, si l-au evacuat fortat, in acest sens fiind folositi si unii lideri sindicali iresponsabili.
In zilele urmatoare, conform marturiei participantilor, au fost cautate cu infrigurare titlurile de proprietate, fiind finalmente gasite si preluate din saffe-ul acestuia. Peste cateva zile, o inspectie a Departamentului de Control al Guvernului (condus la acea data de secretar de stat Ovidiu Grecea) inspectie efectuata prin inspectorul Victor Vasiliev, constata ca titlurile nu se afla nicaieri in societate si se intocmeste in acest sens procesul-verbal nr.10361/12.12.2000.
Dupa obtinerea titlurilor de proprietate ale S.C. Bucuresti-Turism S.A. de catre infractori, persoanele interesate au cunoscut ca se pot demara procedurile necesare si plati comisioanele aferente. Fostul sofer de la F.P.S. al lui Radu Sarbu ar fi declarat ziaristului A.B. de la ziarul Adevarul ca a participat la mai multe intalniri, in padurea Baneasa, intre Radu Sarbu si Eliahu Rasin, si ca, la un moment dat, Radu Sarbu a primit o servieta plina de bani, “ca in filme”. Totusi acest sofer refuza sa fie martor, chiar daca A.B. l-a inregistrat audio. (Nu s-a putut stabili data intalnirii din “padurea Baneasa”, chiar la inceputul lunii decembrie 2000.)
Oricum, total ilegal, asa cum se arata si in Rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, la 05 Decembrie 2000, Radu Sarbu semneaza un Act Aditional la contractul de privatizare al S.C. Bucuresti-Turism S.A., inviind astfel o tranzactie moarta (“rezolutionata”) si dand posibilitate evreilor sa plateasca in 15 zile. La data de 08 Decembrie 2000, Domino International (fosta Noni Voiaj Impex s.r.l), prin Desca-Cipru, respectiv Eli Rasin, obtine de la Leumi Le Bank – Tel Aviv un credit de 25.000.000 USD, garantand creditul cu actiunile ce nu le dobandise inca de la statul roman (incalcand astfel contractul de privatizare care prevede ca actiunile sunt libere de orice sarcini, pana la data transferului acestora), si cu titlurile de proprietate ale S.C. Bucuresti-Turism S.A. (documentele obtinute de Comanescu in jurul datei de 01.12.2000 din biroul directorului general adjunct, evacuat fortat).
In aceeasi zi, contul firmei Domino International, deschis la ALPHA BANK ROMaNIA a fost alimentat prin doua ordine cu suma de 21.352.747 de dolari americani, in aceeasi zi Domino International Hotels s.r.l. varsa catre Fondul Proprietatii de Stat suma de 540.863.367.717 lei, in fapt suma cu care a cumparat Complexul Hotelier Bucuresti si anexele sale (Hotel Apartamente: 174 de apartamente + 20 de birouri; Hotelul Bucuresti: 369 de camere duble, 46 camere single, 24 de apartamente, 7 garsoniere; Complex Restaurant Cina; laborator de cofetarie + Cofetaria Bucuresti, Piscina Bucuresti etc.).
Fata de suma de 21,352 milioane USD (dolari americani) virata de catre Domino (Noni Voiaj) statului roman in 08 decembrie 2000 (in contul F.P.S.), in baza creditului obtinut la banca Leumi, in zilele de 13 si 20 decembrie 2000 s-a mai alimentat contul Domino (Noni Voiaj) cu 510.000 USD, apoi in 5 si 7 februarie 2001 cu inca 2.941.000 USD. Aceste ultime doua sume, cca. 3,4 milioane USD nu isi regasesc o destinatie in platile catre statul roman pentru preluarea Hotelului Bucuresti, dar sunt acoperitoare pentru comisioanele acordate. S-a aflat ca Eliahu Rasin, “pentru a putea demara o mare afacere”, a cautat cu disperare un imprumut de 1,5 milioane USD inainte de 5 decembrie 2000, data la care Sarbu a semnat Actul Aditional.
Faptul ca Eliahu Rasin si-a recuperat banii pe care i-a acordat drept comision este dovedit cu prisosinta de catre Raportul de Expertiza Contabila Judiciara din dosarul penal: “Asociatul unic al S.C. Domino International Hotels s.r.l., care este tot numitul Eliahu Rasin, emite o Hotarare prin care, incepand cu data de 20.12.2000 persoanele imputernicite sa semneze in numele si pentru societate pentru cont BBB 2511.01.3593672 deschis la ALPHA BANK Sucursala Unirea, sunt Dan Zatreanu si Daniela Androanche”. [Sotul acesteia ar fi fost candva agent acoperit al serviciilor speciale ale Ministerului de Interne. Cand S.R.I. a aflat pozitia sa in cadrul U.M. 0692, acesta si-a luat transferul grabnic la o firma privata… Oricum, Eliahu Rasin nu a fost de gasit, motiv pentru care procesul penal privind privatizarea Hotelului Bucuresti s-a amanat pentru 6 luni, pana in septembrie 2003.]
Citam ad-literam din Raportul de Expertiza Contabila: “Din acest cont [al DOMINO INTERNATIONAL de la Alpha Banck] au fost efectuate virari de sume:
2.747.530 USD si 175.380 USD la BANK LEUMI, sucursala din Londra, in contul MONILEN ENTREPRISES LTD, invocandu-se contractul de comision (?) nr. 1230/30.12.1999, incheiat intre S.C Noni Voiaj s.r.l., reprezenta de Eliahu Rasin si Monilen Entreprises Ltd. reprezentata de Daniela Andronache (omul de incredere al lui Eliahu Rasin, totodata secretara sa la SITRACO CENTER).
Conform acestui Contract, MONILEN ENTREPRISES LTD. s-a obligat sa acorde asistenta in afaceri S.C. NONI VOIAJ S.R.L. in vederea achizitionarii acestui pachet majoritar de actiuni ale S.C. Bucuresti-Turism S.A. Acest contract este practic fara obiect [se arata in Raportul de expertiza], deoarece s-a incheiat ulterior adjudecarii licitatiei de catre S.C..NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., conferind o aparenta legalitate transferului extern a sumei de 2.920.000 USD”. Firma Monilen Entreprises Ltd. este un off-shore cipriot creat de catre Eli Rasin in 1997 in Cipru, impreuna cu alti evrei, cu care controleaza majoritatea afacerilor sale din Romania.
In decembrie 2000, reprezentantii “noului proprietar” al Hotelului Bucuresti, prezentau intr-o “sedinta cu salariatii” lantul hotelier care va opera Hotelul, anume lantul hotelier Park Platza, acelasi pe care il anuntase si Ionel Ruse in 1998. Acesti “noi proprietari”, intrebati de salariati cine sunt proprietarii off-shore-ului Desca Investment Ltd. au raspuns astfel:
– 40% Europa-Israel Group (S.U.A. ?),
– 40% Red sea (Israel) si
– 20% A.R.A. Ltd.
Regasim in aceasta structura firma lui E.Papouchado, Red sea. Acesta este insa partenerul de afaceri al israelianului Motti Zisser, realizand in mod curent investitii comune.
Comunicatul de presa al firmei DOMINO din 14 martie 2001 prezinta insa o noua situatie: off-shore-ul Desca a vandut afacerea (Hotelul Bucuresti) unei firme olandeze (BEA Hotels BV) detinuta in totalitate de firma Elscint Ltd-Israel (controlata de Motti Zisser), prin firma Elbit Medical Imagining Ltd.
Alt subsidiar al Elbit Medical, firma Piaza Centers (Europe) BV ar detine 11 mall-uri in Ungaria si alte 15 “proiecte” in Europa centrala si rasariteana (printre care si in orasele Bucuresti, Timisoara, Brasov). Acelasi comunicat arata ca Hotelul Bucuresti va fi transformat in hotel de lux. la nivelul de 5 stele internationale, urmand a fi renovat. In sfarsitul comunicatului se arata ca Elscint Ltd. este la curent cu faptul ca Hotelul Bucuresti este a doua casa pentru membrii Parlamentului Roman.
De cand s-a privatizat, Hotelul Bucuresti a fost formal plasat de la un proprietar la altul. Asa cum am aratat, folosindu-se de interpretarea abuziva a uneia dintre clauzele actului numit Partnership Agreement, Eliahu Rasin, artizanul privatizarii Hotelului Bucuresti, a procedat la sfarsitul anului 2000 la eliminarea lui Ionel Ruse din firma NONI VOIAJ, off-shore-ul lui Rasin, DESCA INVESTMENT Ltd, preluand 100% din capitalul social al acesteia, adica 66,18% din S.C Bucuresti-Turism SA. Totodata el a si schimbat numele firmei in DOMINO INTERNATIONAL s.r.l.
In martie 2001, Rasin a vandut insa afacerea, capitalul social al DOMINO/NONI VOIAJ fiind integral preluat de la Desca-Cipru de catre Bea Hotels -Olanda pentru 27 milioane dolari. Rezulta ca din aceasta speculatie Rasin a obtinut rapid un profit de minim opt milioane dolari, pe seama statului roman.
La randul sau, Ionel Ruse se afla in acel moment in imposibilitatea de a-si apara drepturile, fiind arestat in urma unei sesizari a Banci Internationale a Religiilor, semnata de seful Biroului Juridic al bancii, Ion sandru, asa cum am aratat. Mandatara lui Ruse, Domnica Koszler, revendicand dreptul lui Ionel Ruse asupra a jumatate din pachetul majoritar de actiuni al Hotelului Bucuresti, reuseste sa obtina la 5 August 2001 o sentinta a Tribunalului Municipiului Bucuresti (dosar 5871/2001, Sectia a III-a civila) prin care se dispune sechestrarea bunurilor mobile ale firmei Domino de la S.C. Bucuresti-Turism S.A. (pachetul de actiuni) pana la definitivarea cauzei. Aceasta face ca Registrul Comertului Roman sa blocheze orice inregistrare (tranzactie) privind actiunile Hotelului Bucuresti, dar inventivitatea israelienilor se dovedeste si diabolica si infractionala. Ce fac patronii israelieni in aceasta situatie?
La 30 August 2001 (inregistrand insa documentul in secret la S.C. Bucuresti-Turism S.A., sub nr. 8369/ 30.09.2001) israelienii semneaza (prin Dan Zatreanu in numele firmei DOMINO) cu banca LEUMI LE ISRAEL din Tel Aviv un “Contract de Garantie si Gaj pe Actiuni”, invocand actualizarea (?) “contractului de imprumut” de 25 milioane dolari din data de 8 decembrie 2000, punand astfel pachetul majoritar de actiuni al Hotelului Bucuresti la dispozitia bancii israeliene si sfidand sentinta instantelor romanesti anterioara cu aproape o luna perfectarii contractului, dar si sechestrul penal instituit asupra actiunilor de catre organele de ancheta penala din Romania. Mai mult ei majoreaza creditul de la 25 milioane de dolari, la 30 de milioane, pentru a mai stoarce 5 milioane de dolari din “afacerea Hotel Bucuresti”.
Toate aceste fapte demonstreaza ca pe fondul contestarii in instanta a privatizarii Hotelului Bucuresti, si a inceperii urmaririi penale fata de cei implicati in privatizare recent punandu-se chiar sechestru asiguratoriu pe averea acestora (de fapt numai pe un apartament al lui Radu Sarbu) se fac nestingherit felurite manevre si inginerii pentru ca Statul Roman sa nu-si mai poata recastiga drepturile legitime, eventual sa nu mai poata recupera Hotelul, sau sa recupereze o epava din care s-a stors tot si s-a vandut tot (ceea s-a si intamplat in perioada decembrie 2002 – martie 2003).
Faptul ca, imediat dupa privatizare, Hotelul Bucuresti a fost vandut si revandut nu mai poate fi negat, un comunicat pe internet al Elscint-Israel de la inceputul anului 2001 arata chiar ca firma a platit 27 milioane de dolari pe pachetul majoritar al S.C. Bucuresti-Turism S.A., (asta in timp ce statul roman incasase doar 21 de milioane USD). Surse din Tel Aviv ne-au confirmat ca pe 16.10.2001, s-au semnat alte “acte de vanzare” (sau de “transfer”) a societatii, prin noi inginerii economice, unul dintre semnatari fiind chiar Motti Zisser, actionar semnificativ si la Europa-Israel Group (cu care controleaza, de fapt, 10% din Banca Leumi Le Tel Aviv, bagata pana peste cap in afacere).
Luni 22 octombrie 2001, la Hotelul Bucuresti a avut loc un “consiliu de conducere” organizat ad-hoc de catre Motti Zisser. Scopul acestei sedinte a fost acela al unei “repetitii generale” pentru Consiliul de Administratie ce a avut loc la Londra, joi 25 Octombrie 2001. in afara de schimbarea managementului romanesc cu managementul Park Platza, pe ordinea de zi a intrunirii de la Londra s-a aflat adoptarea deciziilor de majorare de capital la S.C. Bucuresti-Turism S.A. cu cea. 1-1,5 milioane USD. Acest fapt trebuia sa conduca in final la situatia ca, “controversatul” pachet majoritar de actiuni, preluat infractional de la statul roman (F.P.S.) de catre firma DOMINO INTERNATIONAL (NONI VOIAJ) sa devina peste noapte nemajoritar. La randul ei, aceasta strategie a fost generata de posibilitatea ca privatizarea sa se anuleze in instanta penala sau comerciala, cele peste 1.450.000 actiuni sa se intoarca la Statul Roman, iar afacerea sa fie pierduta din mana.
In prezent, a fost redeschisa problema majorarii de capital, invocandu-se necesitatea investitiei asumata prin contractul de privatizare (4106/1999) de un milion USD pentru “ameliorarea conditiilor de mediu”, dar socotelile le-au fost date peste cap de noua lege a valorilor imobiliare 525/2002.
Astfel, a fost adoptata majorarea capitalului social prin Hotararea Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor de la S.C. Bucuresti-Turism S.A. din 9 Octombrie 2002, ce a fost adoptata cu incalcarea legii, neefectuandu-se prealabila introducere in capitalul social a terenurilor societatii, prin emisiune de actiuni in favoarea Statului Roman, terenuri pentru care s-a obtinut certificatul de proprietate inca din anul 1994.
Legea Privatizarii (O.U.G. 88/1997), ari. 32.2, – punct 3: “in cazul in care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmata, anterior privatizarii, de majorarea corespunzatoare a capitalului social, sau daca certificatul se elibereaza dupa privatizare, capitalul social se majoreaza de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerata aport in natura al statului…, in schimbul careia se vor emite actiuni suplimentare ce vor reveni de drept institutiei publice implicate”.
Hotarare de Guvern nr.577/2002 (Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. 88/1997 privind privatizarea) art.142, punct b: “Dupa primirea certficatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, in adunarea generala a actionarilor se aproba majorarea capitalului social cu valoarea terenului”.
Actualii administratori evrei ai S.C. Bucuresti-Turism S.A. nici nu se gandesc insa sa respecte si sa aplice legea, deoarece transformarea valorii a circa 20.000 m2 suprafata a terenurilor de incinta in actiuni ale statului roman ar darama controlul israelienilor asupra Hotelului Bucuresti, situatie similara celei de la Tepro Iasi, cand proprietarii cehi au pierdut pozitia majoritara si controlul societatii romanesti, fara a mai recupera nici sumele cu care cumparase de la stat primul pachet de actiuni.
Ca evreii stiu sa isi vada interesul, aproape ca nici nu ii putem condamna, desi incalca legea si prejudiciaza statul roman, ceea ce ramane de neiertat este insa pozitia responsabililor romani, a functionarilor statului, care inchid ochii cu buna stiinta, pana la cel mai inalt nivel, dand cu piciorul unei proprietati de cel putin 10 milioane de dolari (valoare de piata minima a 20.000 de m2, teren in plin centrul capitalei, pe Calea Victoriei nr. 63-81). in numarul viitor vom reveni cu detalii uluitoare privind coruptia de la cel mai inalt nivel in stat legal de acest aspect, precum si de musamalizarea cazului Hotel Bucuresti.
In octombrie 2002, administratorii israelieni de la Hotelul Bucuresti (S.C. Bucuresti-Turism S.A.) nu au respectat nici Legea Valorilor Mobiliare (525/2002, privind aprobarea O.U.G.28/2002), deoarece “Raportul de actualizarea valorii imobilizate” trebuia efectuat (conform punctului 6 al art. 116) al legii, astfel: “La actualizarea valorii activelor imobilizate se vor lua in calcul:
– rata inflatiei inregistrata intre data ultimei lor evaluari sau actualizari si data convocarii adunarii generale a actionarilor de majorare a capitalului social, pecum si
– valoarea de piata a bunurilor respective”
“Raportul de actualizarea a valoni imobilizate” adoptat de patronii israelieni, in folos propriu, la adunarea generala a actionarilor de la S.C. Bucuresti-Turism S.A. pentru efectuarea majorarii de capital in octombrie 2002 stabileste valoarea unei actiuni la 130.207 lei, adica total valoare (la 2.200.000 actiuni), cca. 290 miliarde lei. Situatia este flagranta, deoarece valoarea de piata a intregului patrimoniu al S. C. Bucuresti-Turism S.A. a fost stabilita de catre Fondul Proprietatii de Stat la 1.000 miliarde lei, cand a scos la vanzare actiunile ce le detinea, in anul 1999, adica la peste 20 dolari/actiune.
In aceste conditii apar ca nereale/eronate/false valorile stabilite pentru o actiune la S.C. Bucuresti-Turism S.A. de catre A.G.E.A. din 09.10.2002 (130.207 lei/actiune, circa 4 dolari pe actiune) in favoarea actionarului majoritar (Domino International Hotels s.r.l.), pentru ca acesta sa obtina cat mai multe actiuni pentru o cat mai mica suma (echivalentul a un milion USD la data majorarii de capital).
Israelienii care au determinat adoptarea Hotararii A.G.E.A din 09.10.2002, invoca necesitatea acestei emisii de actiuni “in vederea indeplinirii de catre actionarul majoritar al societatii, respectiv Societatea Comerciala DOMINO INTERNATIONAL HOTELS s.r.l. a obligatiilor asumate prin contractul de privatizare nr. 4106/24.12.1999″, dar, in prezent, acest contract face obiectul Dosarului Penal 3422/2002 pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a II-a Penala, Completul 1 (inculpati Radu Sarbu si israelienii Eliahu Rasin si Robert Badner, actualmente administrator la Eurom Bank, fosta Banca Dacia Felix), Rechizitoriul Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cerand anularea contractului de privatizare 4106/24.12.1999 (invocat in convocarea A.G.E.A.} si confiscarea pachetului majoritar de actiuni de la S.C. Bucuresti-Turism S.A., detinut pe moment de S.C. Domino International Hotels s.r.l. in acest context (al anularii privatizarii, ceruta de Parchetul General), majorarea de capital adoptata prin Hotararea A.G.E.A. din 09.10.2002 reprezinta o inginerie menita sa mentina controlul asupra S.C. Bucuresti-Turism S.A. de catre firma israeliana care a beneficiat de o privatizare frauduloasa.
– in cursul anilor 2001-2002 la Hotelul Bucuresti, aflat deja in proprietatea israelienilor de la Elbit Medical (Elscint) au aparut o serie de persoane care nu pot sa nu trezeasca interesul serviciilor de informatii romanesti:
– Ilan Rogenstein, adevaratul director economic al Hotelului Bucuresti sub israelieni, “noua eminenta” cenusie, tanara, a Mossad. Desi “oficial” (cu contract) Ilan apare in S.C. Bucuresti-Turism S.A., odata cu perfectarea contractului de management cu Park Platza de la sfarsitul anului 2001, acest individ a ramas (nejustificat!) ca salariat in Hotel Bucuresti pana in prezent, desi “contractul de management” a fost intrerupt din octombire 2002. Desi “oficial” acesta a aparut la Hotel Bucuresti la sfarsitul anului 2001, in posesia ziarului Adevarul se afla fotografii de la conferinta de presa din martie 2001 a noilor proprietari de la Hotelul Bucuresti, in care apare si Ilan Rogenstein.
– Marian Schwartz a intrat in primul Consiliu de Administratie “privat” al Hotelului Bucuresti, fiind ofiter (r) al serviciilor de informatii din Israel Shin Beth, in prezent simplu colaborator Mossad, aflandu-se sub ordinele Tonyei Halperin si apropiatii acesteia.
– Tonya Halperin, in solda Mossad, locuieste la Hotel Apartamente.
– A. Libermann, locuieste din partea ELBIT-Israel la Hotel Apartamente vis-a-vis de sediul S.R.I.. Poate cea mai importanta activare a Mossad. S-a deplasat in Romania la comanda lui MZ, a fost cazat la Apartamente Hotel Bucuresti din ordinul Raselei Lavin si are principala misiune de salva contractele Elbit in Romania. O “delegatie” compusa din Rasela Lavin si alti israelieni au vizitat Hotelul Bucuresti in august 2001. Cu aceasta ocazie, de pe terasa Hotelului a fost indelung filmat sediul S.R.I., “cladirea I.P.I.U.”, comentandu-se ca acolo este “secret service”, “securitatea”, “the S.R.I.”. Tot in aceeasi zi a fost inconjurata “cladirea I.P.I.U.” de catre delegatia israeliana.
Sursa: Biserica Secreta
Adauga un comentariu!
Editoriale din aceeasi categorie
Autor: Aciduzzul | 10 martie, 2021 | 1 comentarii | 269 vizualizari | 4 voturi
Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]
Autor: Aciduzzul | 29 noiembrie, 2020 | 0 comentarii | 134 vizualizari | 3 voturi
Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]
Autor: Aciduzzul | 28 noiembrie, 2020 | 0 comentarii | 108 vizualizari | 3 voturi
Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]
Autor: Aciduzzul | 9 octombrie, 2020 | 0 comentarii | 189 vizualizari | 4 voturi
Producatorii romani, discriminati in tara lor
Autor: Aciduzzul | 7 septembrie, 2020 | 1 comentarii | 177 vizualizari | 2 voturi
De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!
One comment