Protocoalele Inteleptilor Sionului, scrieri care au starnit nenumarate contorverse, conţin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stăpânire a întregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale încheiate de diferitele secţiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a ţinut în Elveţia, la Bâle (Basel), în 1897, şi formează programul masonic de cucerire mondială, program elaborat şi comunicat unor anumiţi “iniţiaţi”, pentru a se păstra o urmă scrisă a acelor convorbiri ultrasecrete. “Cea mai bunã descriere a metodelor folosite pentru a distruge vitalitatea, independenta, creativitatea si constiinta nationalã a popoarelor de goimi o dau Protocoalele Înteleptilor Sionului. Aratã aceste protocoale cã un factor major în distrugerea planificatã a culturii care cauzeazã decãderea natiunilor, este falsificarea disciplinelor academice care studiazã omul, adicã antropologia, psihologia, etnologia, genetica umanã, stiinta politicii si istoria”. (Factorul Sionist, Ivor Benson)

Protocoalele le gasiti sistematizate AICI.

Introducere

Este un fapt psihologic cunoscut că majoritatea criminalilor mărturisesc crima înainte de a muri. Protocoalele Maeştrilor Francmasoni constituie o asemenea dovadă. Ce sunt aceste protocoale dacă nu o îngrozitoare mărturisire a tuturor suferinţelor şi mizeriilor pe care le-au provocat şi încă le mai provoacă FRANCMASONII? Ele ne oferă totodată cheia secretă pentru a înţelege tot răul făcut de ei ce bântuie astăzi în omenire. În “lumina” Protocoalelor se pătrund mai exact şi mai adânc adevăratele cauze ale frământărilor sociale şi politice, generate cu o diabolică abilitate de FRANCMASONI, de la Marea Revoluţie Franceză încoace.

Astăzi, însă, lumea a început să se deştepte. O puternică suflare antimasonică, nu retrogradă, nu obscurantistă, nu pornind din motive religioase, ci luminată, naţională, izvorâtă din adâncul instinctului de conservare, se ridică ACUM tot mai impunătoare din Statele cele mai înarmate în lupta pentru existenţă. Această mişcare creşte pe zi ce trece, cucereşte pe indiferenţi şi converteşte pe umanitarişti, care totuşi simt că Patria este mai aproape decât Umanitatea. Lumea creştină a început să vadă primejdia, îi simte apăsarea şi încet, dar sigur, se ridică în sufletul fiecărui român revolta contra francmasoneriei, mai presus de toate utopiile înşelătoare şi cosmopolite, înfăţişate de ea cu viclenie lumii întregi.

ATENŢIE! Protocoalele sunt un monument de acţiune satanică şi reprezintă izvorul tuturor ticăloşiilor umane actuale.

Protocoalele pun în lumină CAUSA CAUSORUM a decadenţei lumii actuale, atât la nivelul individului, cât şi la nivelul statului.

Citirea Protocoalelor trebuie să se facă temeinic, fără grabă, ca şi citirea unui document rarisim, de înţelegerea căruia depinde soarta întregii umanităţi.

Pentru a înţelege faptele petrecute şi decadenţa în care trăim, Protocoalele trebuie citite de cel puţin trei ori, eventual memorându-se, pentru a ne fi mai mereu la îndemână.

În Protocoale, francmasonii vorbesc şi hotărăsc în secret şi conspirativ; urmăriţi-i deci cu atenţie, cu foarte mare atenţie. După ce aţi terminat de citit, prezentaţi acest text  unic şi altora, aceasta fiind o datorie morală şi o cale de apărare a întregii umanităţi.

Protocoalele conţin planurile concepute de secole de francmasoni, pentru realizarea visului lor de stăpânire a întregii planete. Protocoalele constau in 24 de procese-verbale încheiate de diferitele secţiuni ale Marelui Congres Masonic, care s-a ţinut în Elveţia, la Bâle (Basel), în 1897, şi formează programul masonic de cucerire mondială, program elaborat şi comunicat unor anumiţi “iniţiaţi”, pentru a se păstra o urmă scrisă a acelor convorbiri ultrasecrete.

Despre modalitatea în care au căzut în mâinile “profanilor” aceste Protocoale, există două versiuni: prima, că au fost copiate de o femeie, soţie sau amantă a unui “iniţiat”, fiind apoi comunicate creştinilor pentru ca aceştia să se pună în gardă şi să ia măsuri de apărare; a doua, că au fost ridicate dintr-un seif pe care francmasonii îl aveau într-o casă dintr-un oraş alsacian.

Lojele masonice au fost înfiinţate pentru a servi în lupta pentru supremaţie, luptă care are un pronunţat caracter antireligios şi în special anticreştin. Un grup ocult de francmasoni de grad foarte înalt (Ierarhia Superioară Secretă) le dirijează, inspiră, subvenţionează şi, fără ajutorul dat de acest grup, victoria lor nu ar fi posibilă.

Într-o zi, când, conform opiniei lor, popoarele creştine vor fi dezbinate de francmasoni şi învrăjbite unul împotriva celuilalt de presa şi literatura bolnavă – la adăpostul liberalismului – prin atentate, corupţie şi demoralizare, prin degenerare cauzată de tutun, alcool, droguri etc., prin criză economică mondială, prin lovituri de stat în diferite ţări, se va ajunge la un Guvern Mondial de sorginte masonică.

Războaiele interne şi conflictele mondiale, pe care francmasonii ştiu să le dezlănţuie, vor grăbi venirea domniei despotismului masonic, în locul liberalismului statelor creştine. Atunci, în afară de “religia” masonică, toate religiile vor fi desfiinţate.

Un singur stat va fi suficient să cadă în mâinile francmasonilor, şi apoi toate celelalte vor cădea unul după altul, pentru ca, în final, “Regele” masonilor să domnească peste toată planeta astfel subjugată.

După cum vedem în zilele noastre, se merge cu paşi repezi spre finalizarea planului masonic, căci aceste “profeţii”, concretizate în cele 24 de Protocoale în anul 1897, deci acum aproape 100 de ani, au dus la subjugarea Rusiei de către francmasoni, Rusia devenind astfel cartierul general al acestora.

Pericolul masonic a început să fie dezvăluit lumii în anul 1902, când profesorul rus SERGHEI NILUS a scos o primă ediţie a Protocoalelor, ediţie care însă a dispărut imediat, fiind distrusă de francmasoni. În 1905 a apărut o altă ediţie, din care un singur exemplar figurează în catalogul lui British Museum din Londra. În 1907, scriitorul rus C.BUTMI, cu ajutorul fratelui său AT.BUTMI, a scos o nouă ediţie a Protocoalelor, intitulată “L””ennemi du genre humain” (“Duşmanul neamului omenesc”). După lucrarea lui SERGHEI NILUS a apărut o altă ediţie în 1911, la mânăstirea Sf. Sergiu, ediţie care a fost tradusă şi de americani. Alte ediţii au apărut respectiv în anii 1911, 1912 şi 1917, ultima dintre acestea fiind distrusă de poporul rus. În 1920 au apărut la Berlin alte ediţii.

Noi ediţii au apărut în limba franceză. SERGHEI NILUS, în introducerea făcută la ediţia din 1917, declară că foile conţinînd Protocoalele erau scrise în limba franceză şi că i-au fost remise de către ALEXIS NICOLAEVICI SUSOTIN,  care le-a dat şi lui C.BUTMI. În 1901, doctorul mason Hertzl, anunţă Comitetul Masonic că anumiţi “dezertori”, au permis “păgânilor” (creştinilor) să cunoască tainele Protocoalelor, ceea ce confirmă sustragerea acestor documente din arhivele Francmasoneriei.

Protocoale sunt în număr de douăzeci şi patru. Sunt mai mult nişte învăţături sau maxime, decât procese-verbale. Se pare că autorul sau autorii au urmărit să prezinte în douăzeci şi patru de lecţii doctrinele francmasonice, ţinta pe care o urmăresc din cele mai îndepărtate timpuri şi amănuntele celui din urmă plan de acţiune pentru cucerirea puterii mondiale, atunci când totul va fi  pregătit pentru a începe lupta hotărâtoare.

Ideile fundamentale ale Protocoalelor sunt:

1. Francmasonii nu admit alt drept decât cel dat de forţă; liberalismul propagat de ei printre creştini a distrus religia creştină şi autoritatea statului.

 2. – Aurul a intrat în mâinile Francmasoneriei şi, cu ajutorul lui, aceasta a pus mâna pe presă, dominând opinia publică ce comandă guvernele în statele democrate.

În Marea Britanie, publicaţii ca TIMES sau MORNING POST au consacrat lungi articole referitoare la aceste Protocoale. De asemenea, în Germania, Franţa, S.U.A., Austria etc., Protocoalele au fost date publicităţii, populaţia devenind astfel conştientă de primejdia reprezentată de Francmasonerie.

Poporul român trebuie să devină, de asemenea, conştient de pericolul existent şi, trecând peste orice ambiţii şi neînţelegeri mărunte, să se unească şi să se opună ofensivei masonice şi robirii neamului nostru. Unirea tuturor românilor este, aşadar, singura salvare.

În continuare veţi putea citi  pasajele cele mai importante din cele 24 de Protocoale, fără nici o interpretare sau comentariu, aşa cum se găsesc ele în lucrarea originală.

OBSERVAŢII PE MARGINEA PROTOCOALELOR

Din cele expuse în Protocoale se poate constata că acestea formează un vast plan masonic de cucerire şi îngenunchiere a lumii creştine, conceput în cele mai mici amănunte.

Societatea şi sufletul individului au fost analizate într-un mod cu adevărat stiinţific, toate punctele vulnerabile fiind identificate pentru ca masonii să aibă unde să lovească. Pregătiţi în spiritul satanicei lor doctrine, ei au pornit atacul, dar nu într-o ţară sau două, ci pe întreg globul pământesc, bazându-se, deci, pe lipsa de pregătire a creştinilor. Minciuna, şantajul, perfidia, corupţia, trădarea, linguşirea, crima şi necinstea, în toate formele lor, sunt armele cu care luptă Francmasoneria

Primul protocol secret francmasonic

Dreptul, în viziunea francmasonilor, constă în forţă. Libertatea este o idee himerică. Liberalismul şi anarhia. Credinţa. Autonomia. Despotismul exercitat prin intermediul capitalului. Duşmanul intern. Mulţimea trebuie să fie păcălită. Anarhia şi efectele ei. Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun. Dreptul trebuie să fie al celui mai tare. Puterea ascunsă francmasonică trebuie să fie de neînvins. Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele.

Mulţimea este oarbă şi de aceea poate să fie atât de uşor manipulată de francmasoni. Alfabetul politic secret. Discordiile partidelor. Forma de guvern care conduce cel mai bine la scopul principal urmărit de francmasoni este autocraţia. Lichiorurile tari şi băuturile alcoolice în exces, care fac să slăbească conştiinţa creştinilor. Clasicismul. Desfrâul generalizat. Principiul şi regulile principale ale guvernului superstatal francmasonic.

Teroarea necesară. Libertate, Egalitate, Fraternitate sau marea minciună. Principiul guvernului dinastic. Privilegiile aristocraţiei creştine trebuie să fie cât mai repede nimicite. Noua aristocraţie care trebuie să apară. Un calcul psihologic folosit de francmasoni. Abstracţia utopică a libertăţii. Amovibilitatea (revocarea) reprezentanţilor poporului.

Să lăsăm la o parte vorbele goale şi să cercetăm fiecare idee în sine, să luminăm situaţia prin comparaţii şi deducţii.

Eu vă voi arăta, deci, sistemul nostru, atât din punctul nostru de vedere, cât şi din acela al creştinilor.

Trebuie cunoscut că oamenii care au instincte şi porniri rele, sunt mult mai numeroşi decât cei care au porniri bune. De aceea, cele mai bune rezultate se ating guvernând pe oameni prin violenţă şi teroare, nu prin discuţii academice. Fiecare om este însetat de putere, fiecare ar voi să se facă dictator, dacă ar putea. În acelaşi timp, sunt foarte mulţi cei care ar fi oricând gata să jertfească bunurile celorlalţi, pentru a-şi atinge propriul lor bine.

Ce lucru a ţinut şi ţine în frâu fiarele sălbatice care se numesc oameni? Ce i-a călăuzit până acum? La început ei s-au supus puterii oarbe a pumnului, mai târziu legii, care nu este decât aceeaşi putere, dar mascată. De aceea ajungem la concluzia că dreptul e în forţă, dreptatea este de partea puterii.

Libertatea este o idee, un gând, un fapt. Trebuie ştiut cum să se fluture această idee, când este nevoie să fie atras poporul în cursa vicleană a unei idei, în jurul unui anumit partid, mai ales dacă acest partid are de gând să îl zdrobească pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine uşoară dacă adversarul îşi găseşte puterea în ideea de libertate, în ceea ce se numeşte liberalism, şi mai ales dacă îşi jerfeşte ceva din putere pentru această idee. Iată în ce va constata atunci triumful teoriei instituite de noi: frânele slăbite ale puterii sunt luate în mână de către alţii, deoarece forţa oarbă a maselor nu poate rămâne nici o singură zi fără să fie strunită şi pentru că noua putere nu face decât să ia locul celei vechi, deja slăbite prin ideea de liberalism.

În zilele noastre, puterea aurului a înlocuit puterea guvernelor liberale. A fost o vreme când domnea credinţa. Ideea de libertate este acum irealizabilă, deoarece nimeni nu ştie să se folosească de ea într-o măsură dreaptă. Este suficient să fie lăsat poporul să guverneze câtva timp singur, pentru ca această autonomie să se transforme de îndată în destrăbălare. Iar în clipa aceea se nasc dezbinări care se transformă foarte repede în lupte sociale, în care Statele se mistuie şi unde mărimea lor se preface în cenuşă.

Fie că Statul se istoveşte de propriile lui frământări, fie că certurile sale lăuntrice îl aduc în stare de a fi la bunul plac al duşmanilor din afară, din acel moment el poate fi socotit ca pierdut şi fără de scăpare. El intră astfel în stăpânirea noastră. Puterea capitalului, care acum este în întregime în mâinile noastre, îi apare atunci acestui Stat ca o luntre de scăpare, de care este silit să se agaţe pentru a nu se îneca.

Pe aceia pe care sufletul lor simţitor i-ar face să considere netrebnice aceste gânduri, i-aş întreba: dacă un Stat are doi duşmani şi dacă îi este îngăduit să folosească împotriva unuia dintre ei, duşmanul din afară, toate mijloacele de luptă, ca de pildă: de a nu-i aduce la cunoştinţă planurile de atac şi de apărare, de a-l surprinde noaptea, sau cu puteri mai mari, fără ca toate acestea să fie privite ca imorale; de ce, aceleaşi măsuri întrebuinţate de noi împotriva unui duşman şi mai rău, care urmăresc să dărâme ordinea socială şi proprietatea, ar fi privite ca neîngăduite şi imorale?

O minte bine cumpănită poate oare nădăjdui să aibă şansa să cârmuiască cu folos popoarele prin îndemnuri cuminţi sau prin convingere atunci când calea e deschisă contrazicerii, fie chiar nesocotită şi fără însemnătate, dar totuşi ademenitoare pentru poporul care înţelege totul numai uşurel, la suprafaţă? Oamenii, fie că fac parte din pătura de jos, fie că nu, sunt cârmuiţi de micile lor patimi, de obiceiurile, de tradiţiile şi de teoriile lor sentimentale. Sunt robi inconştienţi ai împărţirii în partide care se împotrivesc înţelegerii celei mai cuminţi. Orice hotărâre a mulţimii atârnă de o majoritate întâmplătoare şi este mai mereu superficială. Fără a cunoaşte tainele politice, mulţimea ia hotărâri fără rost; şi atunci un fel de anarhie sapă pe dedesubt guvernul.

Politica nu are nici o legătură cu morala. Guvernul, care se lasă condus de morală, nu este politic şi, prin urmare, puterea lui este şubredă. Acela care vrea să domnească trebuie să se folosească de viclenie şi făţărnicie. Marile însuşiri ale poporului – sinceritatea şi cinstea – sunt defecte pentru politică, pentru că ele doboară regi şi tronuri mai uşor decât duşmanul cel mai puternic. Aceste însuşiri trebuie să le lăsăm regatelor creştine; noi nu trebuie în nici un caz să le luăm drept călăuză.

Scopul nostru este să avem în mână puterea. Cuvântul DREPT este o idee abstractă pe care nimic nu o îndreptăţeşte. Acest cuvânt nu înseamnă decât atât: “Dă-mi ceea ce vreau, pentru a putea dovedi că sunt mai tare decât tine”. Unde începe şi unde se sfârşeşte dreptul?

Într-un Stat unde puterea este rău organizată, unde legile de guvernare au devenit impersonale şi uşor de ocolit, în urma drepturilor nenumărate întemeiate de liberalism, eu socotesc că este un nou drept al meu să mă arunc, pe baza legii celui mai tare, asupra tuturor ordinelor şi asupra tuturor regulilor stabilite, şi să le răstorn; să pun mâna pe legi, să clădesc toate instituţiile şi să mă fac stăpânul celor care mi-au predat mie drepturile pe care le dăduse forţa lor şi de care s-au lepădat de bună voie, din liberalism.

Din pricina slăbiciunii de astăzi a tuturor puterilor, stăpânirea noastră va fi mai trainică decât oricare alta, pentru că ea nu va putea fi înfrântă. Pentru aceasta este însă necesar ca ea să se fi înrădăcinat atât de bine, încât nici un şiretlic să nu o mai poată dărâma.

Din răul trecător pe care suntem siliţi să-l facem acum, se va naşte ulterior binele unui guvern neclintit care va restabili mersul regulat al mecanismului existenţei naţionale, tulburat de liberalism. Rezultatul îndreptăţeşte mijloacele. Să ne orientăm cu luare aminte în planurile noastre, mai puţin asupra celor bune şi morale şi cel mai mult asupra celor trebuincioase şi folositoare.

Avem înaintea noastră un plan, în care este trasă în mod strategic linia de care nu ne putem îndepărta, fără a primejdui opera mai multor veacuri.

Pentru a găsi mijloacele care duc la acest scop, trebuie să ţinem seama de laşitatea, de nemernicia, nestatornicia mulţimii, de neputinţa ei de a înţelege şi cumpăni posibilităţile şi împrejurările propriei sale vieţi şi ale bunăstarii sale. Trebuie să înţelegem că puterea mulţimii este oarbă, nesăbuită, cel mai adesea ea nu gândeşte, ci se ia după orice zvon. Un orb nu poate călăuzi un alt orb fără ca să-l ducă la prăpastie. Tot astfel, membrii mulţimii, ieşiţi din popor – oricât le-ar fi mintea de genială -, nu pot pretinde să conducă poporul fără a-l pierde în întregime, din pricină că ei nu înţeleg nimic din politică.

Numai un individ pregătit încă din copilărie pentru autocraţie poate recunoaşte graiul politicii şi realitatea ei. Un popor lăsat pe seama lui proprie, adică pe seama celor ridicaţi din sânul său, se ruinează prin certurile partidelor aţâţate de setea de putere, şi prin dezordinile care se nasc de aici. Este oare cu putinţă ca poporul să judece liniştit, fără duşmănii lăuntrice şi să conducă afacerile ţării, care nu pot fi amestecate cu interesele personale? Se pot ei apăra împotriva duşmanilor din afară? Nu, e cu neputinţă! Un plan împărţit în atâtea capete câte are mulţimea îşi pierde unitatea, devine de neânţeles şi fără putinţă de a fi înfăptuit.

Numai un autocrat (un singur stăpân atotputernic) poate alcătui planuri mari şi limpezi, poate aşeza la locul său fiecare lucru, în mecanismul maşinii guvernamentale. Să recunoaştem, deci, că un guvern folositor ţării şi în stare să-şi atingă scopul propus, trebuie să fie condus de un singur individ responsabil. În anarhia absolută, civilizaţia nu poate exista. Ea nu este opera poporului ci a conducătorului ei, oricare ar fi el.

Mulţimea este un barbar ce îşi arată barbaria la orice prilej. Îndată ce poporul apucă în mâini libertatea, ea se transformă foarte repede în anarhie, care e treapta cea mai deplină a barbariei.

Închipuiţi-vă dobitoacele acelea umane îmbibate de alcool, năucite de vin, cărora li se va da dreptul de a bea fără măsură, în acelaşi timp în care li se va da libertatea. Noi nu putem îngădui ca ai noştri să decadă până la o asemenea treaptă. Popoarele creştine sunt îndobitocite de băutură.

Tinereţea le este irosită şi înjosită de studiile clasice complet inutile şi de desfrânarea precoce la care i-au impus agenţii noştri: profesorii, oamenii de serviciu, guvernantele din casele bogate, apoi însăşi negustorii noştri şi chiar femeile noastre din localurile de petrecere ale creştinilor. În rândul acestora din urmă eu număr şi pe aşa zisele “femei din lumea bună”, care la rândul lor imită de bună voie, ca nişte maimuţe, luxul şi desfrânarea celor dintâi.

Cuvântul nostru de ordine este: putere cu orice preţ şi făţărnicie. Singură puterea poate învinge în politică, mai ales când este ascunsă în talentele trebuincioase oamenilor de Stat. Violenţa trebuie să fie un principiu, viclenia şi făţărnicia o regulă pentru guvernele care nu vor să-şi predea coroana în mâinile agenţilor unei noi puteri.

Acest rău este singurul mijloc de a ajunge la scopul pe care îl urmărim noi. De aceea, noi nu trebuie să ne oprim în faţa mituirii, înşelătoriei, trădării, ori de câte ori ele ne pot servi atingerii scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, mai ales dacă poţi obţine prin acest mijloc supunerea şi puterea.

Statul nostru, în această cucerire paşnică, are dreptul să înlocuiască grozăviile războiului prin condamnări la moarte mai puţin văzute şi mai folositoare, necesare adeseori pentru a întreţine teroarea aceasta care face popoarele să asculte orbeşte.

O neînduplecare constantă, dar straşnică este cel mai mare susţinător al puterii unui Stat; prin urmare, nu este numai în folosul nostru, este chiar de datoria noastră să ne ţinem de acest program al violenţei şi făţărniciei. O asemenea doctrină bazată pe calcul este tot atât de folositoare ca şi mijloacele pe care le întrebuinţează. Nu numai prin aceste mijloace, dar şi prin această doctrină a neînduplecării, vom învinge şi vom robi Guvernului nostru Suprem toate celelalte guverne. Va fi îndeajuns să se ştie că suntem neînduplecaţi, pentru ca orice nesupunere să înceteze.

Noi, încă din vechime, am aruncat poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, cuvinte repetate de atâtea ori de către papagalii inconştienţi care, atraşi din toate părţile de această momeală, nu s-au folosit de ea decât pentru a nimici prosperitatea lumii şi adevărata libertate individuală, altădată atât de bine asigurată prin constrângerea mulţimii.

Oamenii care s-au crezut inteligenţi, n-au ştiut să descurce înţelesul ascuns al acestor cuvinte şi n-au văzut deloc că ele se contraziceau, ei nu au văzut că în realitate nu există egalitate în natură şi că nu poate să existe libertate, că natura însăşi a creat inegalitatea minţilor, a caracterelor şi a inteligenţelor, atât de mult supuse legilor ei. Aceşti oameni nu au înţeles că mulţimea este o putere oarbă şi că parveniţii pe care şi-i alege pentru a o guverna, nu sunt mai puţini orbi în politică decât ea însăşi.

N-au înţeles că iniţiatul, cel introdus în tainele politicii, fie el chiar un prost, poate guverna, în vreme ce mulţimea neiniţiaţilor, fie chiar plini de geniu, nu înţeleg nimic din politică. Toate aceste gânduri nu le-au venit deloc în minte creştinilor. Totuşi, pe aceasta se întemeia principiul guvernământului drastic. Tatăl, Domnitorul, transmitea fiului său secretele politicii, necunoscute, în afară de membrii familiei domnitoare, pentru ca nimeni să nu le poată trăda. Mai târziu, obiceiul transmiterii adevăratelor principii ale politicii, s-a pierdut. Izbânda operei noastre s-a mărit mult prin aceasta.

Totuşi, în lumea întreagă, cuvintele LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE au adus în rândurile noastre, prin mijlocirea agenţilor noştri orbi, legiuni întregi de creştini care ne purtau cu însufleţire steagurile. Aceste cuvinte erau pentru ei nişte viermi care rodeau prosperitatea tuturora, distrugând peste tot pacea, solidaritatea, stăpânind pe dedesubt toate instituţiile Statului. Veţi vedea din cele ce urmează să vă comunicăm, că aceasta ne-a folosit cel mai mult nouă. Acest aspect ne-a dat, printre altele, putinţa de a obţine cheia cea mai importantă sau, mai bine zis, de a desfiinţa privilegiile pe care era întemeiată aristocraţia creştinilor şi singurul mijloc de apărare ce-l aveau împotriva noastră popoarele şi naţiunile. Pe ruinele jalnice ale aristocraţiei naturale şi ereditare noi ne-am ridicat aristocraţia noastră, a inteligenţei şi a banului. Am luat drept bază a acestei noi aristocraţii bogăţia, care depinde de noi, şi ştiinţa, care este îndrumată de maeştrii noştri.

Izbânda noastră a mai fost mult uşurată şi prin faptul că, în legăturile noastre cu oamenii de care aveam nevoie, am ştiut întotdeauna să atingem şi să influenţăm corzile cele mai sensibile ale sufletului oamenilor: meschinăria, lăcomia, neîndestularea, lipsurile materiale, fiecare dintre aceste slăbiciuni omeneşti, luate în parte, fiind în stare să înăbuşe gradat neatârnarea gândului, punând voinţa oamenilor în slujba celor care astfel le cumpără sufletul.

Ideea abstractă a libertăţii ne-a dat putinţa de a face mulţimea să înţeleagă că un guvern nu este altceva decât un locţiitor al proprietarului ţării, adică al poporului, şi că poate fi schimbat aşa cum se schimbă mănuşile învechite.

Amovibilitatea (faptul de a fi revocat) reprezentanţilor poporului îi pune totdeauna la dispoziţia noastră; ei depind de alegerea noastră. 

Al II-lea protocol secret francmasonic

Toate războaiele economice sunt de fapt temelia supremaţiei francmasonice. Administraţia vizibilă şi “Consilierii francmasonici secreţi care acţionează din umbră”. Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugătoare. Asimilarea anumitor principii francmasonice în politică. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Preţul socotit al aurului şi valoarea victimelor omeneşti.  

Este în interesul nostru ca războaiele să nu urmărească, dacă se poate, câştiguri teritoriale. Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre şi situaţia va pune pe cei doi vrăjmaşi la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internaţionale vor covârşi drepturile naţionale, în adevăratul înţeles al cuvântului, şi ele vor guverna popoarele la fel cum reglementează dreptul civil al Statelor legăturile dintre supuşii lor.

Administratorii, aleşi cu grijă din popor de către noi dintre creştinii inconştienţi cei mai slugarnici, nu vor fi niciodată oameni competenţi pentru administraţia ţării. În acest chip ei vor deveni nişte păpuşi trase de aţă de către inteligenţii şi genialii noştri sfetnici, de către specialiştii noştri, crescuţi şi pregătiţi încă din copilărie în vederea administrării afacerilor lumii întregi. Voi ştiţi că specialiştii noştri şi-au câştigat cunoştinţele necesare administrării şi punerii în practică a planurilor noastre politice, din experienţa istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante.

Creştinii nu se orientează după practica observaţiilor imparţiale culese din istorie, ci după o rutină teoretică, incapabilă de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea niciodată noi nu ne vom orienta după ei; să-i lăsăm să-şi mai petreacă încă ceva timp ca să se mai hrănească cu noi nădejdi şi noi petreceri, sau cu amintirea plăcerilor trecute. Să-i lăsăm să creadă în însemnătatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile ştiinţei, la teorii.

Tocmai de aceea propagăm în continuu, prin presa noastră, încrederea lor oarbă în aceste legi. Clasa inteligentă a creştinilor va fi mândră de cunoştinţele sale şi, fără a le examina în mod logic, ea va pune în aplicare toate învăţăturile ştinţei născocite de către agenţii noştri pentru a le călăuzi minţile în direcţia care ne este trebuincioasă nouă.

Să nu credeţi nici o clipă că aceste afirmaţii sunt fără o bază serioasă: gândiţi-vă la succesul pe care l-am ştiut făuri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Însă numai nouă influenţa cu adevărat rea a acestor tendinţe trebuie să ne fie cunoscută.

Trebuie permanent să ţinem cont de ideile, caracterele, tendinţele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greşeli în politică şi în administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale cărui părţi pot fi alcătuite în mod deosebit după popoarele pe care le întâlnim în drumul nostru, nu poate reuşi dacă realizarea sa practică nu este bazată pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul.

Statele de astăzi au o mare putere ce poate fi influenţată foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arăta nemulţumirile aşa-zise intolerabile, de a aduce la cunoştinţă plângerile poporului, de a crea nemulţumiţi şi de a le pune la dispoziţie un glas.

Presa întruchipează în aparenţă libertatea cuvântului.

Dar Statele nu au ştiut să folosească această putere şi acum ea a căzut aproape în întregime în mâinile noastre. Prin ea noi am obţinut o mare trecere, cu toate că am stat în umbră, mulţumită ei am strâns în mâinile noastre AURUL, în ciuda valurilor de sânge şi de lacrimi în mijlocul cărora am fost siliţi să ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am răscumpărat, până la urmă, jertfind pe mulţi dintre ai noştri. Fiecare victimă din rândurile noastre, valorează cât mii de creştini înaintea lui Dumnezeu.

Al III-lea protocol secret francmasonic

Şarpele francmasonic simbolic şi semnificaţia lui secretă. Nestabilitatea urmărită a balanţei constituţionale. Teroarea necesară care se inoculează în palate. Puterea francmasonică şi ambiţia. Maşinile ridicole de vorbit, parlamentare şi pamfletele. Abuzurile curente ale puterii. Sclavia economică. “Adevărul poporului”. Acaparatorii şi aristocraţia. Armata secretă a francmasonilor.

Accelerarea prin toate mijloacele a degenerării creştinilor. Foamea generalizată şi dreptul de neclintit al capitalului. Venirea şi încoronarea “stăpânului planetar universal”. Scopul fundamental secret al programelor viitoarelor şcoli populare ale francmasonilor. Secretul ştiinţei ordinii sociale. Criza economică generală provocată de francmasonerie. Siguranţa celor care care sunt de ai “Noştri”.

Despotismul prestabilit al francmasonilor şi domnia necesară a raţiunii. Pierderea unui călăuzitor. Francmasoneria şi cum a provocat chiar ea în realitate “Marea” Revoluţie Franceză. Regele despot este o prefigurare a “STĂPÂNULUI PLANETAR UNIVERSAL”. Cauzele de bază ale invulnerabilităţii francmasoneriei mondiale. Libertatea este o himeră.

Vă pot anunţa că suntem deja aproape de ţelul final. Încă puţin timp şi cercul se va închide. Când cercul va fi închis, toate Statele Europei vor fi cuprinse în el ca în nişte cătuşe puternice.

Balanţa constituţională va fi în curând răsturnată, deoarece noi am falsificat-o în aşa fel ca să se aplece când într-o parte, când într-alta, până ce, în sfârşit, se va prăbuşi. Creştinii credeau că au făurit-o destul de puternică şi aşteptau întotdeauna ca cele două talere să fie în echilibru. Acum persoanele domnitoare sunt puse la zidul infamiei de către reprezentanţii lor, care fac neghiobii şi se lasă târâţi de către puterea lor, fără control şi fără responsabilitate.

Aceşti reprezentanţi îşi datorează puterea terorilor prin care sunt stăpânite Palatele. Persoanele domnitoare, nemaiavând deloc legătură cu poporul lor, nu se mai înţeleg cu el şi nu se pot apăra împotriva persoanelor lacome după putere. Puterea clarvăzătoare a persoanelor domnitoare şi puterea oarbă a poporului fiind acum despărţite de către noi, şi-a pierdut toată însemnătatea; separate, sunt în prezent tot atât de neputincioase precum orbul fără toiag.

Pentru a îndemna pe ambiţioşi să abuzeze de putere, noi am pus faţă în faţă toate forţele, dezvoltând şi amplificând toate înclinaţiile lor liberale către independenţă. În acest scop am încurajat orice acţiune rea, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ţinta tuturor ambiţiilor. Am transformat în arene de luptă Statele unde se dezvoltă şi se manifestă astfel de tulburări. Încă puţină vreme şi dezordinea, împreună cu falimentul, vor apare peste tot.

Neobosiţii limbuţi au transformat şedinţele Parlamentelor şi adunărilor administrative în sterile lupte oratorice. Ziariştii îndrăzneţi, pamfletari fără ruşine, atacă zilnic personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregăti prăbuşirea în final a tuturor instituţiilor şi atunci totul va fi răsturnat sub loviturile mulţimii înnebunite.

Popoarele sunt înlănţuite prin munca grea, cu mai multă eficienţă şi tărie decât au fost înlănţuite de sclavie şi robie. Din sclavia antică ori din robia Evului Mediu se mai putea scăpa uneori, într-un fel sau altul. Sclavii puteau fi răscumpăraţi, dar astăzi noi urmărim ca majoritatea oamenilor să nu poată scăpa de mizerie.

Drepturile pe care noi le-am înscris în constituţii sunt himerice închipuiri pentru mulţime deoarece ele sunt neadevărate. Toate aceste aşa-zise “drepturi ale poporului” nu pot exista decât în închipuire, fiindcă în realitate ele nu pot fi înfăptuite niciodată. Pentru muncitorul proletar, încovoiat şi epuizat de munca lui grea, zdrobit de o crudă soartă, ce preţ are dreptul dat vorbăreţilor de a flecări, dreptul dat ziariştilor de a scrie tot soiul de nerozii alături de lucruri serioase, din moment ce proletariatul nu trage alt folos din constituţie decât nenorocitele fărâmituri pe care i le aruncăm de la masa noastră îmbelşugată, în schimbul unui vot favorabil planurilor complicilor şi agenţilor noştri?

Drepturile republicane sunt o amăgire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i îngăduie să se folosească de ele; în schimb, aceste drepturi îi iau şi garanţia unui câştig statornic şi sigur, punându-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor.

Sub conducerea noastră, poporul a distrus aristocraţia (nobilimea), care-i era ocrotitoarea şi mama hrănitoare naturală, de a cărei înflorire depindea şi bunăstarea poporului. Acum când aristocraţia este distrusă, poporul a căzut sub stăpânirea hrăpăreţilor, a speculanţilor îmbogăţiţi, care îl apasă într-un chip nemilos.

Noi vom apărea mai târziu muncitorului ca nişte eliberatori de acest jug, când îi vom propune să intre în rândurile acestei armate de socialişti, de anarhişti de comunişti pe care, sub pretext de solidaritate, o susţinem totdeauna înfruntând printre ei membrii francmasoneriei noastre sociale.

Aristocraţia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucrătorilor, avea interes ca muncitorii să fie sătui, sănătoşi şi puternici. Interesul nostru este, dimpotrivă, ca toţi creştinii să degenereze cât mai repede. Puterea noastră izvorăşte din lipsuri, din foame cronică, din slăbiciunea muncitorului, deoarece toate acestea îl supun voinţei noastre şi îl fac să-şi piardă şi puterea şi hotărârea de a se împotrivi acestei voinţe.

Foamea dă capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decât căpătase aristocraţia de la puterea regilor şi a legilor. Prin mizerie şi prin ura pe care o produce ea, noi îndrumăm mulţimile, ne folosim de mâinile lor pentru a zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.

Atunci când va veni vremea ca regele nostru universal, al întregii planete, să fie încoronat, toate aceste mâini vor mătura din calea noastră tot ceea ce ar putea fi o piedică.

Creştinii aproape că au pierdut obişnuinţa de a gândi fără ajutorul sfaturilor noastre ştiinţifice. Iată de ce ei nu văd trebuinţa grabnică de a face ceea ce vom face noi atunci când ne va fi sosit domnia şi anume de a propăvădui în şcolile primare singura ştiinţă adevărată, care e cea dintâi dintre toate ştiinţele ordinii sociale, ale vieţii omeneşti şi ale existenţei sociale, ştiinţa care arată diviziunea muncii şi împărţirea oamenilor în clase şi condiţii deosebite.

Trebuie ca fiecare să ştie că niciodată nu poate exista egalitate în urma deosebitelor feluri de muncă la care sunt supuşi oamenii, că nu pot fi toţi deopotrivă răspunzători înaintea legii; că, de pildă, răspunderea nu e aceeaşi pentru acela care nu aduce atingere decât cinstei lui proprii. Adevărata ştiinţă a ordinii sociale, în taina căreia noi nu lăsăm să pătrundă creştinii, ar arăta tuturor că locul şi munca fiecăruia trebuie să fie diferită, pentru a nu fi un izvor de încurcături în urma lipsei de potrivire dintre educaţie şi muncă.

Învăţând această ştiinţă (şi încă din şcolile primare) popoarele se vor supune de bună voie puterilor şi ordinii sociale stabilite de către ei în Stat. Dimpotrivă însă, în starea de azi a ştiinţei, aşa cum am făurit-o noi, poporul încrezându-se orbeşte în cuvântul tipărit nutreşte, în urma neadevărurilor pe care le crede şi cu care îi întreţinem prostia, o ură împotriva tuturor poziţiilor pe care le crede a fi deasupra lui, deoarece el nu înţelege importanţa fiecărei poziţii sociale.

Această duşmănie va creşte încă în urma crizei economice, care se va sfârşi prin încetarea operaţiunilor de bursă şi a mersului industriei.

Când vom da naştere (cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem, prin aurul care se află în întregime în mâinile noastre) unei crize economice generale, atunci vom arunca în stradă mulţimi întregi de muncitori în aceeaşi zi, în toate ţările Europei.

Aceste mulţimi nemulţumite vor vărsa cu sete sângele acelora pe care, în simplitatea neştiinţei lor, îi pizmuiesc încă din copilărie şi ale căror bunuri le vor putea atunci jefui.

Ele însă nu se vor atinge de ai noştri, deoarece momentul atacului ne va fi cunoscut dinainte şi vom lua toate măsurile pentru a ne pune la adăpost.

Am spus că progresul îi va supune pe toţi creştinii domniei raţiunii. Astfel va fi manifestat despotismul nostru; el va şti să liniştească toate frământările prin măsuri straşnice şi exemplare; el va şti să gonească liberalismul din toate instituţiile.

Când poporul vede că i s-au făcut, în numele libertăţii, atâtea concesiuni şi avantaje, îşi închipuie prosteşte că el este stăpânul şi se aruncă avid asupra puterii dar, bineânţeles, se izbeşte de o mulţime de piedici. Atunci el nu se gândeşte să se întoarcă de unde a plecat, ci începe să-şi caute un nou conducător şi, astfel, fără să-şi dea seama, el îşi depune toate puterile la picioarele noastre. Amintiţi-vă de Revoluţia Franceză, căreia noi i-am dat numele de “Mare”; tainele pregătirii ei ne sunt bine cunoscute deoarece ea a fost în întregime opera noastră.

De atunci noi ducem poporul de la o dezamăgire la alta, cu scopul ca să se lipsească chiar şi de ceea ce este bun, în folosul viitorului Rege-despot, pe care în viitor îl pregătim lumii.

Astăzi suntem atotputernici ca putere internaţională, căci dacă suntem atacaţi într-un Stat, suntem apăraţi de celelalte. Laşitatea nesfârşită a popoarelor creştine care se târăsc înaintea puterii, care sunt nemiloase faţă de mici slăbiciuni şi greşeli, dar complet iertătoare faţă de nelegiuirile cele mari, care nu vor să recunoască contradicţia dintre ideea libertăţii, care sunt răbdătoare până la jertfă în faţa puterii brutale a unui despot îndrăzneţ – iată ce ne înlesneşte din plin neatârnarea noastră. Aceste popoare creştine suferă şi rabdă de la prim-miniştrii lor nedreptăţi evidente pentru care ar fi tăiat capul la douăzeci de regi.

Cum se poate explica pentru noi un asemenea fenomen ce pune în evidenţă o asemenea inconsecvenţă a maselor populare în faţa unor stări de lucruri care par a fi de aceeaşi natură? Fenomenul acesta se explică prin faptul că aceşti dictatori – primii miniştri – fac ca să se spună la urechea poporului, prin agenţii lor, că, dacă ei pricinuiesc neajunsuri mari Statelor, toate acestea le fac numai pentru scopul final de a asigura ulterior fericirea popoarelor, înfrăţirea lor internaţională, solidaritatea, drepturile egale pentru toţi. Bineînţeles, niciodată nu li se spune că această înfrăţire nu trebuie să se facă decât sub ghidarea şi stăpânirea noastră.

Şi iată cum poporul osândeşte pe cei drepţi şi-i iartă pe cei foarte vinovaţi, încrezându-se din ce în ce mai mult că doar el singur poate face tot ceea ce îi place. În asemenea împrejurări, până la urmă, poporul nimiceşte orice orânduire liniştită şi dă naştere la nedreptate şi neorânduire la fiecare pas.

Cuvântul LIBERTATE împinge repede la luptă societăţile omeneşti împotriva oricărei puteri, fie ea chiar a lui Dumnezeu şi a firii. Iată pentru ce, după ridicarea noastră la domnie, va trebui să fie scos acest cuvânt din vocabularul omenesc ca fiind principiul brutalităţii, care schimbă mulţimile în fiare sălbatice. Este adevărat că aceste fiare adorm totdeauna după ce s-au adăpat cu sânge şi că atunci e uşor să le prinzi în lanţuri. Dar dacă nu li se dă sânge, atunci ele nu dorm, ci luptă.

Al IV-lea protocol secret francmasonic

Diferitele stadii necesare ale unei Republici. Francmasoneria exterioară şi secretele sale. Libertatea şi credinţa. Concurenţa internaţională a comerţului şi industriei în viziunea francmasoneriei. Rolul esenţial al speculaţiei. Cultul aurului ca valoare fundamentală la francmasoni.

Fiecare Republică trece prin diferitele trepte de dezvoltare, prin diferite stadii.

Primul stadiu cuprinde cele dintâi zile de nebunie ale unui orb care se aruncă în dreapta şi în stânga. Al doilea este cel al demagogiei din care se naşte anarhia; apoi vine în mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal şi pe faţă şi, prin urmare, răspunzător, ci un despotism nevăzut şi necunoscut, dar totuşi eficient şi foarte simţit; despotismul desfăşurat de către o organizaţie secretă care acţionează cu scrupule cât mai puţine şi care operează sub scutul cât mai multor agenţi, a căror înlăturare la momentul necesar nu numai că nu-i face nici un rău (acestei organizaţii), ci chiar o ajută, scutind-o să-şi cheltuiască mijloacele sale cu răsplătirea unor servicii prea îndelungate.

Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al acţiunii acestei puteri, ba chiar şi locul organizaţiilor sale, SUPREM CONDUCĂTOARE, vor rămâne totdeauna necunoscute poporului.

Libertatea în sine ar putea fi complet nevătămătoare şi ar putea exista într-un Stat fără a aduce vreun rău bunăstării popoarelor, dacă ea s-ar sprijini pe legile credinţei în DUMNEZEU şi ale frăţiei omeneşti, străină de acea egalitate care este dezminţită chiar de legile firii, care a statornicit înfrânarea şi supunerea.

Având o asemenea credinţă, poporul s-ar lăsa guvernat de către autoritatea parohiilor şi ar merge înainte, umil şi paşnic, sub conducerea păstorului său sufletesc, împăcat cu împărţirea făcută de Dumnezeu a bunurilor acestei lumi. Iată de ce trebuie să dărâmăm complet credinţa în cele divine şi trebuie să smulgem din mintea creştinilor însuşi gândul Dumnezeirii şi al Sufletului, pentru a le înlocui cu meschine calcule şi lipsuri materiale.

Pentru ca cele mai alese şi elevate suflete ale creştinilor să nu aibă aproape de loc timp să cugete şi să observe, trebuie să-i abatem pe creştini de la aceste preocupări, împingându-i numai către grijile industriei şi ale comerţului. În acest chip toate naţiunile îşi vor urmări doar câştigurile lor şi, luptând fiecare cu îndârjire pentru propriile foloase, nu vor băga de seamă care este duşmanul lor comun. Însă, pentru ca libertatea să poată astfel dezbina şi nimici în întregime societatea creştinilor, trebuie să facem din speculaţie baza industriei.

Procedând astfel, nici una dintre bogăţiile pe care industria le va scoate din pământ nu va rămâne în mâna industriaşilor, ci toate se vor spulbera în speculaţii, adică, în final, vor cădea în pungile noastre.Lupta tenace şi înfierbântată pentru expansiune şi loviturile vieţii economice a creat şi va crea societăţi dezamăgite, reci şi fără suflet. Aceste societăţi vor avea o spontană groază de politica morală şi superioară şi de religie. Singura lor călăuză va fi calculul meschin, adică aurul pentru care vor avea un adevărat cult din pricina bunurilor materiale pe care le poate procura. Atunci clasele de jos ale popoarelor ne vor urma în lupta noastră împotriva clasei inteligente a creştinilor de la putere, care sunt potrivnicii noştri, şi ei vor face aceasta nu de dragul binelui şi nici pentru a pune mâna pe bogăţii, ci numai din ura ce o poartă celor supuşi.

Al V-lea protocol secret francmasonic

Crearea unei cât mai puternice centralizări a Guvernului. Mijloacele tainice de a-şi însuşi puterea care sunt specifice francmasoneriei. De ce adeseori statele nu se pot înţelege între ele. Elitismul generator de mândrie al francmasonilor. Aurul şi banii sunt totdeauna motorul principal care face să se mişte toate mecanismele în state. Monopolurile create de francmasoni în comerţ şi în industrie. Importanţa nebănuită a criticii. Instituţiile statului aşa “cum se văd”. Oboseli şi plictiseli cauzate de excesul de cuvântări. Cum se pote pune pe deplin stăpânire pe opinia publică? Importanţa deosebită a iniţiativei particulare. Guvernul francmasonic suprem.

Ce formă de administraţie se poate da unor State în care stricăciunea, corupţia a pătruns peste tot, unde nu poţi ajunge la bogăţie decât prin acele viclene surprize îndemânatice care sunt pe jumătate pungăşii? Unde domneşte neînfrânarea moravurilor, unde moralitatea şi cinstea nu se susţin decât cu pedepse şi legi aspre, iar nu pentru că ar fi înţelese şi primite de bună voie; unde simţămintele de Patrie şi Religia sunt înăbuşite de credinţe cosmopolite? Ce altă formă de guvernare să se dea acestor societăţi, decât forma despotică pe care o vom descrie mai departe? Noi vom călăuzi atunci în mod mecanic viaţa politică a supuşilor noştri prin legi noi. Aceste legi vor lua înapoi, una câte una, avantajele şi prea marile libertăţi care au fost împărţite de către creştini, iar domnia noastră va pune temeliile unui despotism atât de măreţ, încât doar el va fi în stare, oricând şi oriunde, să impună tăcere creştinilor care vor voi să ni se împotrivească şi care vor fi nemulţumiţi.

Ni se va spune că despotismul despre care vorbesc nu ţine seama de progresele moderne. Vom dovedi contrariul.

Atunci când popoarele considerau persoanele domnitoare ca o întruchipare a Voinţei Dumnezeieşti, ele se supuneau fără murmur absolutismului regilor, dar din ziua în care le-am picurat în suflet gândul propriilor lor drepturi au considerat persoanele domnitoare ca pe nişte simpli muritori de rând. Ungerea Sfântă n-a mai împodobit capul regilor, deoarece i-am luat poporului credinţa în Dumnezeu; autoritatea a fost târâtă în stradă, adică într-un loc de proprietate publică, iar noi am pus astfel îndată mâna pe ea.

Mai mult încă, arta noastră de a guverna masele şi pe indivizi cu ajutorul unei teorii şi a unor jocuri de cuvinte meşteşugit alcătuite, ori prin reglementări ale vieţii sociale şi prin tot felul de alte mijloace dibace – pe care creştinii nu le înţeleg deloc – face şi ea parte din geniul nostru administrativ, crescut în spiritul de analiză, de observaţie şi de o mare eficienţă în concepţii, cum până acum nimeni nu a mai avut şi nu ni se poate asemăna.

La fel, nimeni nu se poate compara cu noi în alcătuirea planurilor de acţiune politică şi de solidaritate a noastră. Numai Iezuiţii ar putea să stea alături de noi în această privinţă, dar noi am reuşit să-i discredităm în faţa mulţimii stupide, din pricină că ei formau o organizaţie vizibilă, în timp ce noi rămânem mereu în umbră împreună cu organizaţia noastră secretă.

De altfel noi ştim că lumii nu-i pasă ce stăpân are. O alianţă trainică între toţi creştinii din lume ne-ar putea opri oricând pentru câtva timp, dar acum noi ştim că suntem scutiţi de această primejdie prin rădăcinile adânci de neînţelegere pe care nu le mai poate nimeni smulge din inima creştinilor.

Noi am pus faţă în faţă calculele individuale şi naţionale ale creştinilor, urile religioase şi etnice pe care le-am aţâţat şi le-am ţinut aprinse de douăzeci de veacuri. De aceea nici un guvern nu va găsi ajutor nicăieri; vom acţiona astfel încât fiecare va socoti că o înţelegere sau o acţiune împotriva noastră este dăunătoare propriilor sale interese. Noi trebuie să devenim atotputernici în această lume, pentru ca de noi să se ţină mereu socoteală.

Puterile trebuie să ajungă să nu poată încheia nici cea mai neînsemnată înţelegere fără ca noi să nu luăm de îndată parte la ea.

Toate rotiţele mecanismului guvernamental depind de un motor care este acum în mâinile noastre şi acest motor este AURUL. Ştiinţa economiei politice, întemeiată de către maeştrii noştri, ne dovedeşte de multă vreme puterea uriaşă a aurului.

Capitalul, pentru a avea mâinile libere şi puternice trebuie să obţină monopolul industriei şi al negoţului; o mână nevăzută este pe cale de a înfăptui toate acestea, în toate părţile lumii. Această libertate va da în curând putere politică industriaşilor. Poporul le va fi supus. Trebuie mai degrabă să dezarmăm astăzi popoarele decât să le împingem la război, să le deşteptăm patimile fierbinţi şi să le canalizăm în folosul nostru decât să le liniştim; mai degrabă este necesar să punem stăpânire pe ideile lor şi să le răstălmăcim decât să ne prefacem că nu le luăm în seamă.

Ţinta de căpetenie a acţiunilor noastre este să slăbim spiritul public al creştinilor prin critică, să-i facem să-şi piardă obiceiul de a cugeta adânc, deoarece gândirea profundă dă naştere împotrivirii faţă de noi. Să obosim, din contră, puterile gândului în vane hărţuieli oratorice.

De când lumea, popoarele, ca şi orice om, au luat cuvintele drept fapte, au putut fi cu uşurinţă înşelate deoarece ele se mulţumesc cu aparenţa lucrurilor şi îşi dau foarte rar silinţa de a cerceta dacă promisiunile în legătură cu viaţa socială au fost îndeplinite. Iată de ce aşezămintele noastre vor avea totdeauna o frumoasă înfăţişare la suprafaţă, care va dovedi şi va păcăli poporul îndeajuns cu privire la binefacerile lor în ceea ce priveşte progresul.

Noi vom împrumuta fără să ezităm haina tuturor partidelor, ale tuturor tendinţelor şi vom îmbrăca cu ele pe oratorii noştri, care vor vorbi atât de mult încât toată lumea va fi dezorientată şi obosită să-i mai asculte.

Pentru a dezbina şi a câştiga opinia publică, trebuie să o buimăcim răspândind din diferite părţi şi vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât creştinii vor sfârşi prin a se pierde în labirintul acesta şi vor sfârşi prin a considera că este mult mai bine să nu ai nici o părere în politică. Vor recunoaşte în final că acestea sunt fapte care nu privesc deloc societatea şi că ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care o conduce. Acesta este primul secret.

Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes prin dezbinare, constă în a înmulţi în aşa fel greşelile poporului, apoi obiceiurile rele, patimile şi regulile vieţii în comun, încât nimeni să nu mai fie în stare să descurce acest haos şi oamenii să ajungă să nu se mai înţeleagă unii cu alţii. Această tactică va mai avea ca urmare răspândirea discordiei în toate partidele, risipirea în direcţii divergente a tuturor forţelor colective care nu vor încă să ni se supună.

Ea va descuraja de asemenea orice iniţiativă personală oricât de genială şi va fi mai puternică decât milioane de oameni printre care a împrăştiat suspiciunea şi neînţelegerea. Trebuie să îndrumăm permanent educaţia societăţilor creştine în aşa fel încât mâinile lor să cadă în jos obosite, într-o neputinţă deznădăjduită, în faţa oricărui lucru care va cere iniţiativă, perseverenţă şi voinţă.

Sforţările, eforturile, care sub regimul libertăţii se desfăşoară nestânjenite şi neîngrădite, sunt neputincioase în acest caz, deoarece se izbesc de eforturile libere şi contrarii ale altora. De aici se nasc apoi dureroase conflicte morale, dezamăgiri şi înfrângeri. Noi vom obosi atât de mult pe creştini cu această libertate, încât îi vom sili să ne ofere o stăpânire internaţională a cărei natură va fi aşa de eficientă încât va putea îngloba în mod abil, fără o luptă făţişă, toate Statele lumii pentru a forma Guvernul nostru Suprem care va conduce întreaga planetă.

În locul guvernelor de astăzi noi vom pune câte un Guvern fantomă care se va chema Administraţia Guvernului Suprem. Mâinile sale vor fi întinse în toate părţile ca nişte cleşti, iar organizaţia sa va fi atât de mare, încât până la urmă nici un popor nu se va putea feri ci i se va supune.

Al VI-lea protocol secret francmasonic

Monopolurile; averile tuturor creştinilor vor ajunge în curând să depindă de aceste monopoluri. Aristocraţia slăbită va fi lipsită de bogăţia funciară. Comerţul, industria şi speculaţia ca mijloace francmasonice de îmbogăţire fără muncă. Luxul care înrobeşte. Mărirea salariului şi scumpirea imediat ulterioară a obiectelor de primă necesitate. Anarhia întreţinută şi beţia generalizată. Înţelesul secret al propagandei unor teorii economice năucitoare.

În curând vom întemeia uriaşe monopoluri, care vor fi izvoare de bogăţii colosale şi de care vor depinde chiar şi marile averi ale creştinilor într-o aşa măsură, încât vor fi înghiţite de ele, cum se întâmplă cu creditul Statelor a doua zi după o prăbuşire politică.

Domnii economişti care sunt de faţă vor şti să aplice şi să preţuiască însemnătatea acestei combinaţii.

Trebuie să mărim prin toate mijloacele cu putinţă însemnătatea Guvernului nostru Suprem, înfăţişându-l ca pe ocrotitorul şi răsplătitorul tuturor celor care i se supun de bună voie.

Nobilimea creştinilor, în ceea ce priveşte puterea ei politică, a dispărut. Nu ne mai temem de ea; dar ca proprietară de bunuri teritoriale, ea ne poate dăuna în măsura în care izvoarele ei de câştig pot fi independente de noi. Trebuie deci, cu orice preţ, să-i luăm din stăpânire pământurile. Cel mai bun mijloc pentru acest scop este de a mări impozitele pe proprietate funciară, pentru a îndatora prin aceasta pământul. Aceste măsuri inteligente vor ţine proprietatea funciară într-o stare de supunere desăvârşită.

Aristocraţia creştinilor, din tată în fiu, neştiind să se mulţumească cu puţin, va fi uşor de ruinat.

În acelaşi timp trebuie să ocrotim negoţul şi industria cu multă putere şi mai ales să promovăm speculaţia, al cărei rol serveşte de contra-greutate industriei. Fără speculaţie industria ar înmulţi capitalurile particulare, ar îmbunătăţi agricultura, eliberând pământurile de datoriile create prin împrumuturile băncilor funciare. Trebuie ca industria să răpească pământului roadele muncii sale ca şi ale capitalului şi, prin speculaţie, să ne pună la dispoziţie nouă banii lumii întregi. Fiind astfel aruncaţi în rândurile proletarilor, toţi creştinii se vor pleca înaintea noastră pentru a obţine cel puţin dreptul de a trăi modest.

Pentru a nimici industria creştinilor vom mări speculaţia, gustul luxului, al acelui lux inutil care înghite totul. Vom face să se mărească salariile, care totuşi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face să apară în acelaşi timp şi o scumpire a bunurilor de primă necesitate, datorită (vom spune noi) decăderii agriculturii şi a crescătorilor de vite. Mai mult chiar, vom submina cu dibăcie şi în profunzime temeliile producţiei, obişnuind pe muncitori cu anarhia şi cu băuturile spirtoase, în vreme ce vom lua toate măsurile cu putinţă pentru a îndepărta de pe pământurile şi întreprinderile lor pe creştinii inteligenţi.

Pentru ca situaţia să nu fie văzută prea devreme sub adevărata ei lumină, vom ascunde adevăratele noastre intenţii sub masca pretinsei dorinţe de a răspândi şi face accesibil lumii marile principii economice pe care le învăţăm astăzi.

Al VII-lea protocol secret francmasonic

Pentru ce trebuie de fapt să fie sporite mereu armamentele. Fermentaţii, discordii, duşmănii care există în lumea întreagă. Constrângerea unei eventuale opoziţii a “creştinilor” prin războiul general. Presa ca mijloc important de influenţă în masă şi modul în care este influenţată opinia publică. Tunurile americane, japoneze şi chineze.

Înmulţirea înarmărilor şi a personalului poliţienesc este o întregire necesară a planului ce l-am expus. În toate Statele trebuie ca, în afară de noi, să nu se găsească decât masele de proletari, câţiva milionari devotaţi nouă, poliţişti şi soldaţi.

În întreaga Europă, ca şi pe celelalte continente, trebuie să întreţinem agitaţia, suspiciunea, neînţelegerea şi ura. Câştigul atunci ne este îndoit. Pe de o parte, prin aceasta ţinem în frâu toate ţările, care vor şti că noi putem, după bunul nostru plac, să provocăm dezordinea sau să stabilim ordinea: toate aceste ţări se vor obişnui astfel, la un moment dat, să ne considere ca o sarcină trebuincioasă.

Pe de altă parte, uneltirile noastre ascunse vor încurca toate corzile care vor fi întinse în cabinetele de Stat, şi toate acestea se vor realiza de către noi cu ajutorul politicii, al contractelor economice şi al datoriilor financiare. Pentru a ne atinge în întregime scopul, va trebui să dăm dovadă de o mare viclenie în cursul tratativelor şi a negocierilor; dar în ceea ce se cheamă “limba (atitudinea) oficială” noi vom urmări o tactică opusă şi vom părea a fi cinstiţi şi concilianţi.

În acest fel, popoarele şi guvernele creştinilor, pe care le-am obişnuit să nu privească decât acea faţă a lucrurilor pe care le-o arătăm noi, ne vor lua încă o dată drept binefăcătorii şi mântuitorii neamului omenesc. La orice împotrivire, va trebui să fim în stare să-i facem pe vecini să declare război ţării care ar îndrăzni să ne stea în cale; iar dacă şi aceşti vecini s-ar gândi să se întovărăşească împotriva noastră va trebui să-i înfrângem repede pe toţi într-un război universal (mondial) al lumii întregi.

Cea mai sigură cale a noastră spre succes în politică este secretul, tăinuirea iniţiativelor: cuvântul diplomatului francmason nu trebuie să se împotrivească deloc cu faptele sale.

Va trebui chiar să silim guvernele creştine să lucreze după planul nostru amplu alcătuit şi care în curând va fi aproape de ţel. La aceasta ne va ajuta opinia publică, această opinie publică pe care “marea putere”, presa, a pus-o deja pe ascuns în mâinile noastre. Într-un cuvânt, pentru a rezuma sistemul nostru de constrângere eficientă a guvernelor creştine ale Europei, îi vom dovedi unuia dintre ele puterea noastră prin atentate, adică prin teroare; iar tuturor, dacă cumva aproape toate se vor revolta împotriva noastră, le vom răspunde prin glasul tunurilor americane, chinezeşti ori japoneze.

Al VIII-lea protocol secret francmasonic

Utilizarea intenţionat echivocă a dreptului juridic de către francmasoni. Colaboratorii apropiaţi ai regimului francmason. Şcolile particulare ca mijloc de educaţie superioară cu totul specială. Economişti şi milionari. Cui ar trebui să fie încredinţate toate posturile de răspundere în Guvern?

Trebuie să ne însuşim în întregime toate armele pe care le-ar putea întrebuinţa duşmanii împotriva noastră. Va trebui să găsim în subtilităţile şi tertipurile limbii juridice o îndreptăţire pentru cazul când vom fi siliţi să dăm pedepse care ar putea părea prea îndrăzneţe şi nedrepte, deoarece este nevoie ca acestea să fie exprimate în termeni care să aibă aerul că sunt nişte maxime morale foarte înalte, având totodată şi o înfăţişare legală.

Stăpânirea noastră trebuie să se înconjoare de toate puterile civilizaţiei, în mijlocul cărora va trebui să lucreze. Ea va aduna în jurul său publicişti, juristconsulţi experimentaţi, administratori, diplomaţi şi, în sfârşit, oameni pregătiţi printr-o educaţie superioară în şcoli speciale.

Aceşti oameni vor cunoaşte toate tainele vieţii sociale, vor cunoaşte toate felurile de a vorbi întrebuinţând litere şi cuvinte politice, vor avea cunoştinţă despre toate dedesubturile firii omeneşti, despre toate corzile simţitoare, pe care va trebui să ştie a cânta. Asemenea corzi sunt, de pildă, înfăţişarea spiritului creştinilor, tendinţele lor înnăscute, lipsurile, viciile şi caracteristicile lor, apoi particularităţile de clasă şi de condiţie.

Este de la sine înţeles că aceşti sprijinitori geniali ai guvernământului nostru nu vor fi aleşi dintre creştini care sunt obişnuiţi să-şi facă munca administrativă fără a se îngriji de utilitatea ei. Administratorii blazaţi ai creştinilor semnează hârtiile fără a le citi; ei servesc din interes sau din ambiţie.

Vom înconjura guvernul nostru cu o întreagă mulţime de economişti. Iată de ce trebuie ca francmasonii să înveţe în primul rând ştiinţele economice. Vom fi de asemenea înconjuraţi de o ceată întreagă de bancheri, industriaşi, capitalişti şi mai ales de milionari, deoarece, în fond, totul va fi hotărât cu ajutorul cifrelor.

Un anumit timp, până ce va sosi momentul când nu va fi deloc primejdios să încredinţăm posturile de răspundere ale Statelor fraţilor noştri francmasoni, le vom încredinţa unor indivizi a căror trecut şi caracter vor fi de asemenea natură încât să existe o prăpastie între ei şi popor; unor astfel de oameni le vom da puterea, cărora în caz de abatere de la ordinele noastre să nu le rămână altceva de aşteptat decât condamnarea sau exilul, pentru ca ei să fie siliţi să ne apere plini de devotament interesele până la ultima suflare.

Al IX-lea protocol secret francmasonic

Aplicarea atentă a principiilor francmasonice secrete în scopul de a reface educaţia popoarelor. Cuvântul tainic de ordine francmason. Importanţa nebănuită a orientărilor antifrancmasonice. Din nou despre teroare. Ce îi aşteaptă pe cei care servesc francmasoneria. Forţa cea “inteligentă” şi forţa cea “oarbă” a regatelor creştine. Împărţirea aparentă a puterii cu poporul. Misterele arbitrariul liberal. Uzurparea gradată a instrucţiunii şi a educaţiei. Interpretarea diferită a legilor. Metrourile şi francmasoneria.

Aplicând în practică principiile noastre, trebuie să fiţi cu luare aminte la caracterul poporului în mijlocul căruia vă veţi găsi şi veţi lucra; aplicarea generală, uniformă, a acestor principii, înainte de a fi făcută educaţia poporului, nu poate avea pentru noi succes. Dar, punându-le cu tenacitate în practică, n-or să treacă zece ani fără ca să se fi schimbat chiar şi caracterul cel mai îndărătnic şi fără ca să avem la dispoziţie un popor foarte mult supus nouă.

Când va veni domnia noastră planetară, vom înlocui liberalul nostru cuvânt de ordine: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE, nu cu un alt cuvânt de ordine, ci cu aceleaşi cuvinte reduse la rangul lor de idei. Vom zice: DREPTUL LA LIBERTATE, DATORIA EGALITĂŢII, IDEALUL FRATERNITĂŢII. Vom apuca astfel taurul de coarne.

De fapt, am distrus deja toate guvernele afară de cel al nostru, deşi de drept există multe. Dacă astăzi câteva state îşi ridică glasul împotriva noastră, aceasta o fac numai de formă, uneori la dorinţa şi ordinul nostru, deoarece ne este folositor, pentru a guverna în siguranţă pe fraţii noştri mai mici.

În realitate nu mai avem nici o piedică înaintea noastră. Guvernul nostru Suprem există deja în condiţii extra-legale, care de obicei sunt cuprinse în cuvântul puternic şi energic – DICTATURĂ. Pot spune cu deplină convingere că astăzi noi suntem legislator.

Noi dăm hotărâri judecătoreşti, noi osândim la moarte şi noi graţiem. Suntem comandanţii tuturor trupelor noastre, încălecaţi pe calul generalului şef. Vom guverna mereu cu o mână de oţel, deoarece ţinem în mâini rămăşiţele unui partid altădată puternic, astăzi subjugat nouă. Ţinem în mâini şi îi dominăm pe toţi prin pofte nemăsurate, lăcomii arzătoare, răzbunări nemiloase, uri neîmblânzite.

De la noi porneşte teroarea care a cotropit totul. Avem în slujba noastră oameni din toate orientările şi din toate doctrinele: restauratori de monarhii, demagogi, socialişti, comunişti şi tot soiul de utopişti. Am înhămat pe toată lumea la lucru: fiecare sapă hotărât la locul lui ultimile rămăşiţe ale puterii şi, fără să-şi dea seama ce face, se sileşte să dărâme tot ce mai stă în picioare.

Toate Statele, în urma acestor uneltiri abile, cer linişte, sunt gata să jertfească totul pentru pace, dar noi nu le vom da pace atâta timp cât ele nu vor recunoaşte deschis şi cu umilinţă Guvernul nostru Suprem.

Poporul a început deja să strige că trebuie să se rezolve problema socială cu ajutorul înţelegerii internaţionale. Împărţirea poporului în partide i-a pus pe toţi la dispoziţia noastră deoarece, pentru a susţine o luptă pentru putere, trebuiesc bani, iar banii sunt toţi sub controlul nostru.

Ne-am putea teme numai de înţelegerea dintre puterea înţeleaptă a persoanelor domnitoare şi puterea oarbă a poporului, dar am luat toate măsurile cu putinţă împotriva unei asemenea eventualităţi. Între aceste două puteri am ridicat un zid, adică o teroare reciprocă. În acest chip puterea oarbă a poporului rămâne sprijinul nostru, iar noi îi vom fi singurii călăuzitori; din această cauză noi vom şti să o îndreptăm cu abilitate spre ţelul nostru.

Pentru ca mâna orbului să nu se poate lepăda de conducerea şi ghidarea noastră, trebuie ca, din când în când, să intrăm în legătură directă cu el, dacă nu personal, cel puţin prin fraţii noştri cei mai credincioşi. Când vom fi o putere unanim recunoscută, vom vorbi noi în persoană cu poporul în pieţele publice şi vom da învăţături despre afacerile politice, dar în înţelesul care ne va fi nouă folositor.

Cum ar putea ei verifica ceea ce-i vom învăţa noi în şcolile de la sate? Iar ceea ce va spune trimisul Guvernului sau persoana domnitoare ea însăşi, nu va întârzia să fie cunoscut îndată de Statul întreg, deoarece se va răspândi repede prin gura poporului. Pentru a nu nimici înainte de vreme fundaţiile creştinilor, noi ne-am atins de ele cu o mână prevăzătoare, am luat în mâini resorturile mecanismelor lor.

Aceste resorturi erau aşezate într-o ordine neclintită, dreaptă; noi am înlocuit-o cu o dezordine arbitrară. Ne-am preocupat astfel în secret de jurisdicţie, de alegeri, de presă, de libertatea individuală şi mai ales de învăţământ şi educaţie, care sunt reazemul vieţii libere.

Am înşelat, demoralizat, năucit şi corupt tineretul creştin printr-o educaţie greoaie şi inutilă bazată pe învăţăminte şi teorii pe care noi demult le ştim că sunt false, fiind născocite şi răspândite chiar de către noi.

Rămânând deasupra legilor existente, fără a le schimba în esenţa lor, dar desfigurându-le numai, prin interpretări contradictorii, am obţinut repede rezultate minunate pentru noi. Aceste rezultate au constat mai întâi prin faptul că aceste comentarii năucitoare au mascat legile şi, mai târziu, le-au ascuns în întregime dinaintea ochilor guvernelor incapabile să se mai orienteze într-o legislaţie atât de încurcată.

De aici s-a născut teoria tribunalului conştiinţei. Unii spun că lumea se va răscula împotriva noastră cu armele în mâini, dacă va descoperi prea repede despre ce este vorba. Pentru acest caz noi avem, în ţările din Occident, o armă atât de îngrozitoare, încât chiar şi cele mai îndrăzneţe suflete vor tremura înaintea ei: metrourile, care vor fi introduse până atunci în toate capitalele, care împreună cu tunelele lor vor fi folosite de noi pentru a azvârli astfel în aer toate organizaţiile şi toate sediile duşmanilor noştri din toate ţările lumii.

Al X-lea protocol secret francmasonic

Forţa tainică a lucrurilor în politică. “Genialitatea diabolică a josniciei. Ce modificări promite după aceea lovitura de stat francmasonică. De ce apreciază francmasonii sufragiul universal. Stima de sine însuşi. Şefii francmasoni şi promovarea lor. Conducătorul cel genial al francmasoneriei. Instituţiile statului şi funcţiile lor. Otrava cea puternică a liberalismului. Constituţia este totdeauna şcoala neînţelegerilor ce apar între partide. Noua eră republicană. Preşedinţii statelor sunt aproape totdeauna creaturi “de paie” ale francmasoneriei.

Responsabilitatea limitată a preşedinţilor statelor. Misterul afacerii “Panama”. Rolul important al camerei deputaţilor şi al preşedintelui statului. Francmasoneria este totodată şi o forţă legislativă. Noua constituţie republicană şi rolul acesteia. Trecerea ulterioară la “autocraţia” francmasonică. Momentul secret al proclamării “regelui universal” al planetei Pământ. Inocularea criminală cu microbi şi viruşi ale diferitelor boli precum şi alte fapte malefice ale francmasoneriei.

Încep astăzi repetându-vă ceea ce v-am mai spus anterior şi vă rog să vă aduceţi aminte că guvernele şi popoarele nu văd decât aparenţa, înfăţişarea de la suprafaţă a lucrurilor. Cum ar putea ele să descurce înţelesul ascuns al lucrurilor şi situaţiilor când reprezentanţii lor se gândesc mai mult la petreceri înainte de orice? Este foarte important pentru politica noastră să cunoaştem acest amănunt.

Ne va fi de folos când vom trece la discuţia diviziunii puterii, a libertăţii cuvântului, a presei, a libertăţii de conştiinţă, a dreptului de asociere, a egalităţii înaintea legii, a inviolabilităţii proprietăţii şi a locuinţei, a impozitului şi, în sfârşit, la discuţia retrospectivă a legilor. Toate aceste probleme sunt de o asemenea natură încât nu trebuie să te atingi de ele de-a dreptul şi pe faţă, înaintea poporului.

În cazul când suntem siliţi să luăm contact cu ele, nu trebuie să fie înşirate una câte una, ci trebuie să declarăm în bloc că principiile dreptului modern sunt respectate şi recunoscute de către noi. Însemnătatea acestei omiteri constă în aceea că, un principiu căruia nu i-ai spus pe nume, ne lasă libertatea de a exclude din el câte ceva fără ca aceasta să se observe, pe când, dacă le-am enumera tot ceea ce vrem să excludem, toate acestea ar putea fi primite cu rezervă.

Poporul credul şi prost are o deosebită şi o mare stimă pentru geniile politice şi răspunde tuturor actelor de violenţă ale acestora prin cuvinte: “E ticălos, grozav de ticălos, dar cât de dibaci! Iată aici este numai un joc abil, dar cât de viclean este jucat, cât este de obraznic!”

Noi socotim că este necesar să atragem toate naţiunile la zidirea unui noi edificiu fundamental al cărui plan îl avem acum gata. Iată de ce trebuie ca, înainte de toate, să dăm dovadă de această îndrăzneală şi de această putere a minţii care, prin persoana influentă a actorilor noştri, va sfărâma în scurt timp toate piedicile din calea noastră. Când undeva vom fi dat, atunci când este cazul, lovitura noastră de Stat, vom spune şi vom repeta popoarelor: “totul merge îngrozitor de rău, toţi au suferit mai mult decât poate răbda un om.

Noi vom îndepărta acum pricinile suferinţelor voastre, adică naţionalităţile, graniţele şi diversitatea banilor. Bineînţeles că sunteţi liberi de a ne jura sau nu credinţă, însă puteţi voi oare face aceasta pe bună dreptate, dacă o faceţi înainte de a fi văzut ceea ce vă oferim noi?” Atunci ei ne vor slăvi şi ne vor purta în triumf într-o însufleţire înnebunită de nădejdi.

Votul public, din care am făcut arma ridicării noastre la putere şi cu care i-am obişnuit pe oameni prin diferite uniuni şi tovărăşii (până şi unităţile cele mai mici ale membrilor omenirii), îşi va juca o ultimă dată rolul, pentru a exprima dorinţa întregii omeniri de a ne cunoaşte mai de aproape înainte de a ne judeca.

Iată de ce trebuie să împingem toată lumea la votul public, fără deosebire de clasă şi de cens electoral, pentru a putea întrona absolutismul majorităţii, pe care nu-l poţi obţine de la clasele censitare inteligente. După ce vom fi obişnuit în acest chip toată lumea cu ideea propriei sale valori, vom nimici însemnătatea familiei creştine şi valoarea ei educaţională, de asemenea nu vom lăsa să se ridice individualităţile, cărora mulţimea, călăuzită de noi, nu le vor îngădui să iasă la iveală şi nici chiar să vorbească.

Ea va fi pentru aceasta obişnuită să nu asculte decât pe noi, care îi plătim supunerea şi atenţia. În acest fel vom face din popor o forţă atât de oarbă, încât nu va fi în stare să se mişte în nici o parte, fără a fi călăuzită de agenţii noştri, puşi în locul conducătorilor săi. El se va supune acestui regim, deoarece va şti că de aceşti noi conducători vor depinde câştigurile sale, darurile gratuite şi tot felul de privilegii pe care le va avea.

Un plan unic de guvernare trebuie să iasă dintr-un singur cap, deoarece ar fi incoerent şi fără legătură, dacă mai multe minţi şi-ar împărţi sarcina de a-l stabili. De aceea, noi trebuie să cunoaştem acest plan de acţiune, dar nu trebuie să-l discutăm decât noi între noi, pentru a nu-i distruge caracterul genial, legătura dintre părţile sale, puterea practică şi înţelesul tainic al fiecăruia dintre punctele sale.

Dacă este discutat şi schimbat prin votul public, atunci planul nostru va păstra urma tuturor concepţiilor false ale minţilor care nu vor putea pătrunde adâncimea şi legătura scopurilor urmărite. Planurile noastre trebuie să fie secrete, puternice şi bine concepute. De aceea noi nu trebuie să aruncăm munca genială a conducătorului nostru la picioarele mulţimii şi, de asemenea, nu trebuie niciodată să o încredinţăm nici măcar unei socităţi restrânse.

Aceste planuri nu urmăresc deocamdată răsturnarea instituţiilor moderne şi a statelor existente. Ele le vor schimba numai economia şi, prin urmare, toată dezvoltarea lor, care astfel va ajuta mult realizarea planurilor noastre.

Structuri aproape identice există, sub diferite denumiri, în toate ţările: Reprezentanţa, Ministerele, Senatul, Consiliul de Stat, Corpul Legislativ şi Corpul Executiv. Nu trebuie să vă explic acum mecanismul legăturilor dintre aceste instituţii, deoarece îl cunoaşteţi prea bine. Observaţi numai că fiecare din aceste instituţii corespunde unei anumite funcţii importate a Statului şi vă rog să mai observaţi că ceea ce este foarte important este nu instituţia, ci funcţia.

Aşadar funcţia şi nu instituţiile sunt importante. Instituţiile şi-au împărţit toate funcţiile guvernamentale: funcţii administrative, legislative, executive. De aceea ele lucrează în organismul Statului ca şi organele în corpul omenesc. Dacă stricăm complet o anumită parte a maşinii Statului, aceasta va cădea bolnavă, şi la fel ca în cazul corpului omenesc mai devreme sau mai târziu Statul va muri.

Când am introdus în organismul Statului otrava liberalismului, toată construcţia sa politică s-a schimbat; Statele au căzut bolnave de o boală mortală: descompunerea sângelui lor vital şi nu ne mai rămâne acum decât să aşteptăm sfârşitul agoniei lor. Din liberalism s-au născut guvernele constituţionale care au înlocuit, pe seama credulităţii creştinilor, autocraţia salvatoare cu Constituţia care, după cum ştiţi, nu este altceva decât o şcoală de discordii, de neînţelegeri, de discuţii, de deosebiri de vederi şi de frământări sterpe ale partidelor.

Într-un cuvânt aceasta este şcoala a tot ce face ca un Stat să îşi piardă individualitatea şi personalitatea. Atât tribuna cât şi presa a condamnat pe conducători la inactivitate şi la slăbiciune. Ea a făcut astfel din ei nişte elemente puţin necesare, nefolositoare. Prin aceasta se explică uşurinţa cu care se va realiza răsturnarea lor.

Epoca republicană a devenit atunci posibilă, fiindcă am înlocuit pe guvernator cu o caricatură a guvernului, cu un preşedinte luat din mulţime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor noştri. Aici se află fundamentul minei săpate de către noi sub poporul creştinilor, sau mai bine zis sub popoarele creştinilor.

Într-un viitor apropiat vom întemeia în acelaşi mod responsabilitatea preşedinţilor de republică.

Atunci vom putea introduce fără teamă anumite schimbări ce ne vor fi favorabile nouă, de care nu va răspunde decât această creatură a noastră care va fi o marionetă. Ce ne pasă nouă dacă rândurile celor ce aleargă după putere vor deveni mai rare sau dacă se vor produce, în lipsă de preşedinţi, încurcături capabile de a dezorganiza în întregime ţara?

Pentru a ajunge la acest rezultat, care ne avantajează, vom unelti şi manevra alegerea de preşedinţi care au în trecutul lor o pată ascunsă. Teama de o asemenea descoperire, dorinţa proprie fiecărui om odată ajuns la putere de a-şi menţine privilegiile, foloasele şi onorurile legate de noua sa condiţie, vor face din aceştia servitorii credincioşi ai poruncilor noastre. Camera deputaţilor va acoperi, va apăra, va alege preşedinţi, dar noi îi vom retrage dreptul de a propune legi sau de a le schimba. Acest drept va fi dat în realitate numai preşedintelui responsabil, care va fi o jucărie în mâinile noastre.

Puterea guvernului va deveni astfel fără îndoială ţinta tuturor atacurilor. Noi îi vom da, pentru a se apăra, dreptul de a apela la hotărârea poporului, fără să mai treacă prin intermediarul reprezentanţilor săi, cu alte cuvinte îi vom da dreptul de a recurge la serviciul nostru ca un orb ce apelează la majoritate.

Afară de acestea, vom da preşedintelui dreptul de a declara război. Vom motiva acest drept spunând că preşedintele, ca şef al întregii armate a ţării, trebuie să o aibă la dispoziţia sa, pentru a apăra noua Constituţie republicană, al cărei reprezentant direct răspunzător va fi.

În aceste împrejurări, şeful guvernului unui stat va fi în mâinile noastre şi nimeni, în afară de noi, nu va mai conduce indirect puterea legislativă.

Vom retrage de asemeni Camerei, introducând noua Constituţie republicană, dreptul de interpelare, sub pretext de a apăra secretul politic. Vom restrânge prin noua Constituţie numărul reprezentanţilor la minimum, aspect care va avea drept urmare de a micşora cu atât mai mult pasiunile politice şi pasiunea pentru politică. Dacă, contrar oricăror aşteptări ale noastre, ele totuşi se trezesc chiar în situaţia acestui mic număr de reprezentanţi, îl vom reduce la minimum printr-un apel la majoritatea poporului.

De preşedintele republicii va depinde numirea preşedinţilor şi a vicepreşedinţilor Camerei şi ai Senatului. În locul sesiunilor parlamentare constante, vom mărgini şedinţele Parlamentelor la câteva luni. Mai departe, vom acţiona astfel ca preşedintele, ca şef al puterii executive, să aibă dreptul de a convoca sau dizolva Parlamentul şi, în cazul dizolvării, de a amâna momentul unei noi convocări. Dar pentru ca urmările tuturor acestor acţiuni, în realitate inegale, să nu cadă asupra responsabilităţii, stabilite de către noi, a preşedintelui (lucru care ar fi dăunător planurilor noastre), vom îndemna pe miniştri şi pe ceilalţi funcţionari care înconjoară pe preşedinte să treacă peste hotărârile acestuia, prin măsuri nejuste luate pe propria lor răspundere; în acest chip, ei vor fi vinovaţi şi răspunzători în locul său. Noi vă sfătuim de a încredinţa acest rol mai ales Senatului, Consiliului Miniştrilor, mai bine decât unui singur individ.

Preşedintele-marionetă va interpreta după voinţa noastră legile existente, care după cum se ştie pot fi interpretate în mai multe feluri. El le va anula când îi vom spune noi că trebuie şi va avea dreptul de a propune legi provizorii şi chiar o nouă schimmbare a Constituţiei, sub pretextul binelui suprem al Statului.

Aceste măsuri stabilite aici şi puse în practică ne vor da putinţa de a nimici încetul cu încetul, pas cu pas, tot ceea ce vom fi fost siliţi să introducem în Constituţiile Statelor, înainte de apucarea frânelor puterii; vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea oricărei Constituţii, când va fi sosit timpul de a grupa toate guvernele sub autocraţia noastră.

Recunoaşterea autocraţiei noastre poate sosi şi înainte de suprimarea Constituţiei, dacă popoarele, obosite de neorânduielile şi caracterul uşuratic al conducătorilor lor, vor ajunge să strige: “Alungaţi-i şi daţi-ne un rege universal, care să ne poată uni pe toţi şi să distrugă cauzele neînţelegerilor noastre: graniţele naţiunilor, religiile, calculele Statelor; un rege care să ne dea acea pace şi acea siguranţă pe care nu o putem obţine de la conducătorii şi reprezentanţii noştri.”

Ştiţi foarte bine că, pentru a face posibile asemenea dorinţe, trebuie să tulburăm în asemenea mod neîntrerupt, în toate ţările, legăturile dintre popor şi guvern pentru a ajunge să obosim întreaga lume prin dezbinare, duşmănie, ură şi chiar prin martiraj, foamete, răspândirea bolilor, pentru ca creştinii să nu vadă altă scăpare decât aceea de a recurge la suveranitatea noastră absolută şi întreagă.

Dacă dăm poporului timp să răsufle, momentul prielnic nu va veni poate niciodată.

Al XI-lea protocol francmasonic

Programul tainic al noii Constitutii. Câteva amanunte secrete asupra loviturii de stat asa cum este ea propusa de catre francmasoni. Crestinii sunt în general naivi, prosti si mici. Francmasoneria secreta din umbra si lojile sale exterioare de “fatada”.

Consiliul de Stat va fi menit sa sprijine parerea guvernului. Sub înfatisarea unui corp legiuitor, el nu va fi în realitate decât un comitet de redactare a legilor si decretelor guvernatorului.

Iata care este programul noii Constitutii pe care noi o pregatim: vom crea Legea, Dreptul si Tribunalul: 1) sub forma de propuneri ale corpului legislativ; 2) prin decrete ale Presedintelui (republicii) sub forma de ordine generale, prin acte ale Senatului si prin decizii ale Consiliului de Stat, sub forma de ordine ministeriale; 3) în cazul când vom gasi ca este folositor, sub forma de lovitura de Stat.

Acum, dupa ce am stabilit în mod aproximativ acest modus agendi (modalitate de actiune), sa ne ocupam cu amanuntele masurilor care ne vor servi sa terminam transformarea Statului în întelesul pe care l-am expus. Vreau sa zic ca ne vom ocupa cu mai multa atentie de liberatea presei, de dreptul de asociatie, de libertatea constiintei, de principiul electiv si de multe alte lucruri care vor trebui sa dispara din repertoriul omenirii si care urmeaza sa fie cu desavârsire schimbate de îndata ce noua Constitutie a noastra va fi proclamata.

Numai în acest moment vom putea publica nestânjeniti toate ordinele noastre. Mai târziu, orice schimbare considerabila va fi primejdioasa. Daca aceasta schimbare se face în sensul unei asprimi care nu poate fi îndurata, ea poate atrage dupa sine o deznadejde foarte mare pricinuita de teama de noi schimbari de acelasi fel.

Daca, dimpotriva, schimbarea se îndeplineste în sensul unor îngaduinte ulterioare, se va zice ca noi însine ne-am recunoscut greselile, iar acest lucru va întuneca faima înaltei inteligente, a puterii noastre, sau se va zice ca ne-a fost teama si ca am fost siliti sa facem concesii, pentru care nimeni nu ne va multumi, deoarece toti vor crede ca de fapt au avut dreptul la ele. Atât una cât si cealalta din aceste eventualitati, ar fi deci pagubitoare pentru noua noastra Constitutie.

Noi vrem ca, din ziua proclamarii ei, când popoarele vor fi naucite de lovitura de Stat, care se va fi operat, când înca vor fi sub puterea terorii si a nedumeririi, noi vrem ca din acel moment sa recunoasca cu totii ca noi suntem atât de puternici, atât de invulnerabili, atât de tari, încât nu vom sta în nici un caz la tocmeala cu dânsii; ca, nu numai ca nu vom da nici o însemnatate parerilor si dorintelor lor, dar ca suntem gata si ca avem posibilitatea sa înabusim cu o forta si cu o autoritate indiscutabila orice încercare, orice manifestare a acestor dorinte si pareri; ca am stiut sa punem mâna dintr-o singura lovitura pe tot ceea ce ne era necesar, si ca nu vom împarti în nici un caz puterea noastra cu ei. Atunci resemnati ei îsi vor închide ochii si vor astepta desfasurarea ulterioara a evenimentelor.

Crestinii naivi sunt ca niste oi iar noi suntem pentru ei niste lupi. Sunt convins ca stiti ce patesc oile când patrund lupii în staul.

Deoarece resemnati ei vor închide ochii înaintea oricarui lucru, spre a-i pacali le vom promite ca le înapoiem toate libertatile luate, dar aceasta numai când dusmanii pacii vor fi potoliti, iar partidele existente reduse la neputinta.

Nu mai trebuie sa va spun ca, în realitate, ei vor astepta mult si zadarnic aceasta întoarcere spre trecut.

Pentru ce altceva am fi oferit si inspirat crestinilor toata aceasta politica, fara a le da în realitate putinta de a o patrunde, daca nu doar penru a câstiga pe ascuns, ceea ce noi fara acest mod de a proceda nu puteam câstiga pe fata? Acest aspect fundamental a servit mereu ca baza organizarii francmasoneriei noastre secrete, care nu este cunoscuta si ale caror planuri nu sunt nici macar banuite de dobitoacele crestine, atrase de noi în organizatia vizibila a francmasoneriei, pentru a îndeparta astfel de la noi privirile banuitoare ale fratilor lor.

Al XII-lea protocol francmasonic

Interpretarea masonica secreta a cuvântului “libertate”. Viitorul diferit al presei în timpul domniei planetare a francmasonilor. Controlul strict si total al presei atunci. Agentiile corespondentilor. Ce este în realitate progresul pentru francmasoni? Solidaritatea francmasonilor asa cum se manifesta ea în presa moderna. Atâtarea si întretinerea pretentiilor “sociale” provinciale. Infailibilitatea noului regim.

Cuvântul libertate, care poate fi talmacit în diferite feluri, noi îl vom defini astfel: “Libertatea este dreptul de a face numai ceea ce permite legea”. O astfel de talmacire a acestui cuvânt, facuta la timpul potrivit, va pune toata libertatea în mâinile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor face cu putinta ceea ce o sa ne fie noua placut, urmarind punerea în practica a programului de mai sus.

Ce rol joaca astazi presa? Ea serveste adeseori la atâtarea patimilor si la întretinerea egoismelor de partid. Ea este plina de desertaciune, nedreptati si minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i înteleg deloc menirea. Noi mai întâi o vom subjuga si îi vom pune oprelisti puternice, iar apoi vom face la fel si cu celelalte lucrari tiparite, caci la ce ne-ar servi subjugarea presei, daca nu ne vom pune la adapost si de focul atâtator al brosurii si al cartii? Vom transforma publicitatea, care ne costa astazi foarte scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie în ziare, într-un izvor de venit pentru Statul nostru.

Vom înfiinta un impozit special asupra presei. Vom sili sa se plateasca o garantie atunci când se înfiinteaza ziare sau tipografii. Astfel speram ca va fi scutit guvernul nostru francmasonic de orice atac din partea presei, iar când se va ivi vreun prilej, vom da amenzi fara mila. Timbrele, garantiile si amenzile, toate acestea vor aduce Statului nostru venituri uriase.

Este drept ca ziarele de partid ar putea trece usor peste asemenea pierderi banesti si de aceea pe acestea le vom desfiinta, îndata ce ne vor fi atacat a doua oara. Nimeni nu se va putea atinge nepedepsit de aureola atotputernicului guvern al nostru. Pretextul pentru a desfiinta un ziar va fi ca atâta la revolta si destabilizeaza Statul fara motiv si fara dreptate. Va rog sa nu va surprinda ca printre ziarele care ne vor ataca, vor fi si cele întemeiate de noi, dar ele fiind ghidate de noi din umbra vor ataca numai acele puncte ale caror schimbari le vom dori.

Nimic nu va putea fi adus la cunostinta lumii fara supravegherea noastra. Acest rezultat este deja atins din zilele noastre prin faptul ca toate stirile si noutatile sunt primite de catre mai multe agentii care le aduna din toate partile lumii. Aceste agentii vor fi atunci fara deosebire numai ale noastre si nu vor publica decât ceea ce le vom îngadui noi.

Daca deja de pe acum am stiut sa câstigam de partea noastra pe membrii societatilor crestine în asa masura, încât aproape toti privesc întâmplarile lumii prin sticla cu anticipatie colorata a ochelarilor pe care chiar noi i-am pus pe nas, daca deja de pe acum nu mai exista pentru noi usi zavorâte care sa ne împiedice cunoasterea acelor lucruri pe care crestinii le numesc prosteste secrete de Stat, ce va fi atunci când vom fi stapânii recunoscuti ai acestei planete si vom conduce prin persoana Marelui Suveran?

Atunci oricine va voi sa fie editor, bibliotecar sau proprietar de tipografie ori sa se ocupe de industria tipografica, va trebui sa primeasca o diploma, care, în cazul ca posesorul ei se va face vinovat de vreo nelegiuire oarecare împotriva noastra, va fi luata numaidecât înapoi. Cu asemenea masuri, intrumentul gândirii de masa – presa – va deveni un mijloc de manipulare si educatie în mâinile noastre, care nu va mai îngadui poporului sa bata câmpii asupra binefacerilor evolutiei spirituale si a progresului. Care dintre noi nu stie oare ca aceste binefaceri sunt închipuite si multe dintre ele duc de-a dreptul la niste aspiratii care pentru noi sunt absurde?

Din aceste aspiratii si vise s-au nascut atât raporturile anarhice ale oamenilor între ei cât si cu stapânirea, deoarece progresul sau mai bine zis ideea progresului, a dat nastere ideilor tuturor emanciparilor, fara a le face deloc cu putinta realizarea. Toti acei pe care noi îi numim liberali sunt de fapt anarhisti, daca nu în fapte cel putin în gânduirile lor. Fiecare dintre ei urmareste ideea libertatii si pâna la urma toti cad în anarhie, protestând din simpla placere de a protesta.

Dar sa revenim acum la presa. O vom îngreuna, ca si tot ce se tipareste, cu impozite si preturi foarte mari pentru fiecare foaie tiparita cât si cu alte garantii. Cartile cu mai putin de 30 de pagini vor fi taxate dublu. Le vom înregistra în categoria brosurilor pentru ca, pe de o parte, vom reusi prin aceasta sa reducem numarul revistelor care sunt pentru noi otrava cea mai primejdioasa, iar pe de alta parte, aceasta masura îi va sili pe scriitori sa produca lucrari atât de lungi, încât vor fi putin citite, mai ales din cauza pretului lor foarte mare.

Dimpotriva, ceea ce vom edita si tipari noi pentru calauzirea mintilor în directia pe care o vom stabili, va fi ieftin si astfel va fi citit de catre toata lumea. Impozitul foarte mare va înabusi dorinta multora de a scrie, iar teama de pedeapsa va face pe literati sa atârne de noi.

Daca totusi se vor gasi unele persoane care doresc sa scrie împotriva noastra nu se va gasi în schimb nimeni sa le tipareasca scrierile. Înainte de a accepta o lucrare pentru tiparit, editorul va trebui sa mearga la autoritati pentru a obtine încuviintarea scrisa de a o face. În acest chip vom cunoaste dinainte cursele care ni se întind si le vom zadarnici dând dinainte lamuriri asupra subiectului tratat în care suntem atacati.

Literatura si ziaristica sunt cele doua forte educative mai însemnate, de aceea guvernul nostru va trebui sa fie proprietarul celor mai multe ziare. Prin aceasta, înrâurirea daunatoare noua a presei private va fi îndepartata, iar noi vom câstiga o influenta uriasa asupra majoritatii mintilor. Daca încuviintam sa apara 10 ziare noi, îndata vom întemeia 30 de ale noastre si asa mai departe.

Publicul cititor este naiv si nu va banui nimic. Toate ziarele ediate de noi vor fi în aparenta de tendinte si opinii total opuse, lucru care va trezi în cazul majoritatii credule încrederea în ele si astfel va antrage în jurul lor pe dusmanii nostri nebanuiti. Astfel ei vor cadea în cursa si vor fi facuti inofensivi prin diferite mijloace pe care le stim.

Publicatiile cu caracter oficial vor sta în rândul întâi. Ele vor veghea întotdeauna interesele noastre si de aceea influenta lor, care ne va fi favorabila noua, va ramâne uriasa.

În rândul al doilea vor sta publicatiile oficioase, ale caror rol va fi de a atrage pe nepasatori si pe cei fara vlaga.

În al treilea rând vom pune asa numita opozitie a noastra. Cel putin un ziar din acestea va fi cu desavârsire potrivnic ideilor noastre. Dusmanii nostri vor lua pe acest fals opozant drept un tovaras de lupta si astfel ne vor descoperi toate uneltirile lor datorita acestui tertip.

Ziarele noastre vor fi de toate tendintele: unele aristocratice, altele republicane, altele revolutionare sau chiar anarhiste, bineînteles atât timp cât va dainui Constitutia.

Ele vor manifesta în multiple moduri influenta noastra si vor avea, ca zeul Vishnu, o suta de mâini, care fiecare va grabi schimbarea societatii dupa cum urmarim noi. Aceste mâini vor calauzi prin sugestii adecvate opinia în directia care duce la scopul nostru, deoarece un om foarte întarâtat pierde putinta de a rationa si cade cu usurinta sub puterea sugestiei.

Neghiobii manipulati care vor crede ca repeta opinia ziarului partidului lor vor repeta si raspândi de fapt parerea noastra, ori aceea care ne va place noua sa se spuna. Ei îsi vor închipui, datorita naivitatii, ca urmeaza planul partidului lor, pe când în realitate nu vor servi decât steagul pe care îl vom ridica pe ascuns chiar noi pe seama lor.

Pentru a conduce în aceasta directie armata noastra de ziaristi va trebui sa organizam cu deosebita grija institutia aceasta. Sub numele de Birou Central al Presei vom pune la cale sedinte literare, în care agentii nostri vor da cuvântul secret de ordine si cu diferitele semnale cunoscute numai de francmasoni, fara ca cineva sa poata sa bage de seama.

Discutând si în aparenta contrazicând initiativa noastra, dar în mod superficial, fara a intra în miezul lucrurilor, ziarele noastre vor sustine o polemica prefacuta cu organele oficiale, pentru a ne da prin aceasta putinta de a ne pronunta si mai limpede decât am putea-o face în primele noastre declaratii oficiale, întarind astfel sugestiile facute de noi.

Aceste atacuri înscenate de noi vor face ca supusii nostri sa creada ca pot vorbi liber; iar pe de alta parte agentii nostri vor putea spune pretutindeni, ca organele care se declara împotriva noastra nu fac decât sa cleveteasca în mod prostesc deoarece nu pot gasi pricini adevarate pentru combaterea serioasa a masurilor noastre.

Prin aceste mijloace abile de manipulare nebanuite si nevazute de catre opinia publica, dar foarte sigure, vom câstiga în orice situatie atentia si încrederea publica. Prin ele, dupa caz, vom întarâta sau vom linisti, dupa cum avem nevoie, spiritele în probleme politice, le vom convinge sau le vom amagi, scotând de sub tipar când adevarul, când minciuna, când ambele abil combinate, adeverind sau dezmintind faptele, dupa înrâurirea pe care urmarim ca acestea sa o aiba asupra publicului, pipaind totdeauna cu mare prudenta si grija locul, înainte de a pune cu fermitate piciorul pe el.

Actionând astfel îi vom învinge pe dusmanii nostri fara doar si poate, deoarece ei nu vor avea la dispozitie publicatii prin care sa-si poata spune cuvântul pâna la sfârsit sau denigrând nu le vom permite sa dea nici o replica în ziar în urma masurilor pe care le-am aratat. Astfel, prin campanii mincinoase lansate contra dusmanilor nostri nici nu va mai trebui sa-i combatem cu temeinicie.

În caz de nevoie îi vom combate cu tarie prin ziarele noastre oficiale recurgând chiar la calomnii distrugatoare ce vor fi lansate prin presa noastra din categoria a treia.

Înca de pe acum, cel putin în cadrele presei, exista o puternica solidaritate francmasonica. Toate organele presei sunt legate între ele prin secret profesional. Ca si stravechii auguri, nici unul dintre membrii ei nu destainuie secretul si cunostintele sale daca nu i se porunceste. Nici un ziarist nu se va încumeta sa trateze public si sa divulge aceasta taina, deoarece nici unul dintre ei nu va fi primit în rândul scriitorilor daca nu are vreo pata rusinoasa în trecutul sau, care sa poata fi îndata facuta publica în caz de tradare sau necredinta. Atâta vreme cât aceste pacate sunt pastrate în taina de catre anumiti oameni, scriitorul, prin faima sa, poate atrage si focaliza în jurul lui admiratia si simpatia majoritatii tarii, care îl va urma cu însufletire.

Socotelile noastre în ceea ce prieste recrutarea de noi francmasoni se întind cu deosebire asupra provinciei. Acolo noi trebuie sa atâtam nadejdi si dorinte potrivnice celor din capitala careia îi vom spune ca acestea sunt nadejdiile si dorintele adevarate ale provinciilor, desi este lesne de înteles ca izvorul central al dezbinarilor nu porneste decât de la noi. Sa stiti ca, atâta timp cât nu ne vom bucura înca de o putere deplina va fi adesea nevoie de a înabusi glasul capitalelor prin acela al majoritatii, al poporului din provincii, care va fi cu abilitate atâtat de catre agentii nostri. Va trebui ca, în momentul psihologic stabilit de noi, capitalele sa nu mai aiba nici un cuvânt de spus asupra faptului împlinit, din simplul motiv ca acesta va fi deja primit cu mult mai repede de catre majoritatea poporului, prin intermediul oraselor din provincie.

Când vom intra în noua orânduire de Stat Planetar care va pregati domnia noastra asupra întregii planete, nu vom putea lasa sa se mai descopere prin presa necinstea publica. Va trebui sa se creada atunci ca noua noastra stapânire a multumit atât de bine pe toata lumea, încât au disparut chiar si crimele. Cazurile de izbucnire a criminalitatii nu vor trebui atunci sa fie cunoscute decât de victimele lor si de martori întâmplatori.

Al XIII-lea protocol francmasonic

Nevoia pâinii zilnice îi dreseaza gradat pe oameni. Chestiunile politice care apar. Chestiunile industriale. Petrecerile ca mijloc de deviere. Casele poporului. Adevarul este unul. Marile probleme care survin.

Nevoia pâinii zilnice îi face pe crestini sa taca si sa fie servitorii nostri umili. Agentii nostri din presa vor discuta, la porunca noastra, masurile si schimbarile pe care ne-ar fi cam greu sa le dam publicitatii dintr-odata, pe nesteptate. Noi, în acest timp, folosindu-ne de zgomotul pricinuit de aceste discutii, vom înfaptui masurile dorite si le vom prezenta publicului ca pe un fapt împlinit. Nimeni nu va avea îndrazneala sa ceara nimicirea celor hotarâte, mai ales ca vor fi prezentate ca fiind un real progres.

De altfel, presa va face atunci un joc util noua si va atrage îndata atentia publicului spre chestiuni senzationale noi (caci, dupa cum stiti, noi am obisnit oamenii de a cauta totdeauna ceva nou si schimbator). Câtiva neghiobi, închipuindu-si ca sunt uneltele sortii, se vor napusti asupra acestor noi chestiuni fara a sti ca ei nu înteleg nimic din ceea ce noi vrem în realitate sa se discute. Chestiunile politicii nu sunt deschise nimanui, în afara de aceia care i-au dat nastere, înca înainte cu multe veacuri si care o conduc chiar si acum în taina.

Din toate acestea puteti vedea ca, prefacându-ne uneori ca cerem parerea multimii, noi nu facem altceva decât sa ne usuram înfaptuirea planurilor noastre. De asemenea puteti observa ca noi cautam totdeauna aprobarea nu a faptelor, ci a cuvintelor noastre rostite la cutare prilej. Noi trebuie sa spunem pretutindeni si totdeauna ca, în toate masurile noastre ne ghidam dupa speranta unita cu siguranta de a fi folositori binelui tuturor.

Pentru a abate cu abilitate atentia oamenilor prea îngrijorati de problemele politice, vom scoate la iveala problemele economice senzationale înainte de asa zisele probleme politice noi. Îi vom lasa atunci pe toti sa-si descarce furiile lor asupra acestui subiect. Gloatele se vor învoi sa ramâna linistite, sa se odihneasca dupa închipuita lor activitate politica (cu care i-am obisnuit noi însine, pentru ca sa putem lupta prin mijlocirea lor cu guvernele crestine), cu conditia de a avea noi distractii si ocupatii.

În aceste noi distractii si ocupatii îi vom îndrepta apoi aproape pe aceleasi cai politice. Vom face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului sa nu ajunga la nimic profund prin cugetare. Eventual îi vom opri eficient de la gândire prin petreceri si sport, prin jocuri, prin desfatari vicioase, prin înlantuiri de patimi si prin case de toleranta publice. Îndata vom pune apoi prin presa concursuri banale de arte si tot felul de sporturi. Aceste preocupari de masa vor îndeparta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate unde am avea mult de luptat cu ele.

Oamenii, dezobisnuindu-se din ce în ce mai mult sa gândeasca spontan si independent numai prin ei însisi vor ajunge sa vorbeasca datorita propagandei noastre tocmai asa cum gândim noi. Datorita superficialitatii si a lenii lor de a gândi noi vom fi singurii care vom da impulsuri si îndrumari cugetarii mai ales prin intermediul anumitor persoane care, bineînteles, nu vor fi deloc banuite de a avea legaturi strânse cu noi.

Rolul utopistilor liberali va fi pentru totdeauna sfârsit, atunci când va fi recunoscut regimul nostru francmasonic planetar. Pâna atunci vor aduce multe foloase noua. De aceea, adeseori îi vom îndemna mult mai mult pe oameni sa nascoceasca tot felul de teorii complet ireale si fantastice, considerate noi, sau asa zise progresiste, caci astfel vom suci cu o mare usurinta capetele acestor crestini, cu ajutorul cuvântului PROGRES. Nu gasiti aproape nici unul printre ei care sa înteleaga ca sub acest cuvânt se ascunde o greseala, afara de cazurile când este vorba de descoperiri materiale, deoarece adevarul este numai unul singur si neschimbat, si nu poate prin urmare sa progreseze. Progresul, ca o idee gresita, serveste la întunecarea adevarului, pentru ca nimeni sa nu-l cunoasca, în afara de noi alesii care suntem pazitorii lui.

Când domnia noastra planetara va fi sosit, oratorii nostri vor vorbi cu patos poporului despre marile probleme misterioase care au framântat omenirea pentru a o duce, în sfârsit, la regimul nostru mântuitor. Nimeni nu va banui atunci ca toate aceste probleme au fost nascocite de catre noi, dupa un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit în tot cursul lungilor veacuri.

Al XIV-lea protocol francmasonic

Religia cea noua a viitorului. Sclavia viitorului. Imposibilitatea de a cunoaste misterele religiei francmasonice a viitorului. Pornografia necesara si viitorul cuvântului tiparit atunci când francmasonii vor avea complet puterea.

Când va fi sosit domnia noastra planetara, nu vom recunoaste nici o alta religie afara de aceea a noastra, care este unica si de care ne este legat destinul, deoarece noi francmasonii suntem alesii prin care acest destin este unit cu soarta lumii. Din acest motiv va trebui sa nimicim toate credintele. Faptul ca prin aceasta nimicire a credintei se sporeste numarul ateilor din zilele noastre, nu ne va stânjeni straduintele, ci din contra va servi drept pilda generatiilor care vor asculta predicile noastre asupra religiei, al carei sistem stoic conceput de noi va izbuti sa cucereasca toate popoarele.

Vom spune atunci tuturor ca în aceasta consta adevarul ei mistic, în care zace toata forta ei educatoare. Atunci vom publica la toate prilejurile articole în care vom asemana regimul nostru mântuitor cu cele ale trecutului. Binefacerile unei odihne câstigate dupa veacuri de framântari vor scoate la iveala însusirile placute ale stapânirii noastre. Greselile administratorilor crestini vor fi zugravite de noi în culorile cele mai vii. Vom da nastere la o asa de mare scârba fata de aceste administratii, încât popoarele vor prefera odihna robiei în locul drepturilor mult trâmbitatei libertati care i-a zapacit atât de mult si care le-a rapit mijloacele de trai facându-i sa fie exploatati de catre o ceata de aventurieri, nestiutori de ceea ce fac.

Nefolositoarele schimbari de guvern, la care îi îndemnam noi pe crestini atunci când voim sa sapam temeliile lor de guvernamânt, vor obosi în aceasta vreme atât de mult popoarele, încât ele vor prefera sa îndure orice din partea noastra, numai sa scape de noi framântari. Vom arata atunci cu staruinta greselile istorice ale guvernelor crestine care, în lipsa adevaratului bine, au ametit omenirea în cursul atâtor veacuri, urmarind un bine social iluzoriu, fara a-si da seama ca planurile lor înrautatesc, în loc sa îmbunatateasca, conditiile vietii omenesti pe aceasta planeta.

Filozofii nostri vor discuta toate greselile credintelor crestine, dar nimeni niciodata nu va discuta religia noastra sub adevarata ei înfatisare, deoarece nimeni nu o va cunoaste cu adevarat, afara de cei ai nostri, care nu vor îndrazni niciodata sa-i descopere tainele.

În tarile zise înaintate, am dat deja nastere unei literaturi nebune, murdare, mârsave. Aceasta o vom raspândi câtva timp, chiar si dupa ce am ajuns la putere, pentru a scoate mai mult la iveala deosebirea dintre discursurile, dintre programele noastre si aceste nemernicii ale crestinilor. Initiatii nostri francmasoni, crescuti pentru a conduce pe crestini, vor alcatui discursuri, planuri, memorii, articole care ne vor da înrâurirea deplina asupra acestor oameni si ne vor îngadui sa-i îndreptam catre ideile si cunostintele pe care vom voi atunci ca ei sa le însuseasca.

Al XV-lea protocol francmasonic

Secretul loviturii de stat mondiale ce va dura o zi. Condamnarile la moarte ce vor fi pronuntate atunci. Soarta viitoare a tuturor francmasonilor crestini. Caracterul legendar si mistic al puterii francmasonilor. Înmultirea rapida a lojilor francmasonice. Administratia centrala a Marilor maestri francmasoni. Tainica afacere Azeff. Francmasoneria este calauza esentiala a tuturor societatilor secrete. Importanta tainica a succesului public. Colectivismul inerent. Victimele eventuale. Condamnarea ulterioara la moarte a francmasonilor. Prabusirea planetara a prestigiului legilor si al autoritatii.

Prealegerea francmasonilor. Scurtimea si limpezimea exemplara a legilor care vor fi promulgate în timpul domniei viitoare a francmasonilor. Supunere totala si neconditionata fata de autoritate. Masuri dure contra abuzurilor de putere. Cruzimea neobisnuita a pedepselor. Limita vârstei pentru cei care vor fi judecatori. Liberalismul judecatorilor si al puterii vor dispare. Banul mondial al Statului Planetar Unic. Absolutismul fara precedent al francmasoneriei. Dreptul de casatie. “Aspectul” patriarhal al viitorului “guvern” Planetar. Zeificarea obligatorie a guvernului. Dreptul celui mai tare în calitatea sa de drept unic. Regele Statului Unic Planetar este considerat a fi patriarhul lumii.

Când în sfârsit vom începe a domni peste tot globul – cu ajutorul loviturilor de Stat (pregatite în aceeasi zi) – si dupa ce vom fi hotarât desfiintarea tuturor guvernelor în fiinta (chiar daca pâna atunci va mai trece o oarecare vreme), vom cauta sa împiedicam uneltirile si comploturile împotriva noastra. În acest scop, vom osândi la moarte pe toti aceia care vor întâmpina venirea noastra la putere cu armele în mâini. De asemenea orice înfiintare de noi societati secrete, ce nu va servi scopurile noastre, va fi atunci pedepsita cu moartea. Atât societatile secrete care exista în zilele noastre si care ne sunt cunoscute, ori care ne-au servit si ne servesc înca, cât si cele care nu ne sunt cunoscute, vor fi dupa aceea desfiintate, iar membrii lor vor fi trimisi în continente departate, în afara Europei. La fel vom proceda cu toti cei care stiu prea multe despre noi (chiar din rândurile noastre, din Francmasoneria exterioara, care au ajuns sa stie prea multe lucruri secrete). Aceia pe care îi vom cruta pentru un motiv oarecare, vor trai sub o vesnica amenintare a surghiunului.

De îndata ce vom avea puterea vom publica legi aspre prin care vom sili pe toti fostii membri ai societatilor secrete, care ne sunt sau care ne-au fost rivale, sa paraseasca Europa, care va deveni centrul stapânirii noastre. (Aici apare destul de clar ca, în final, Europa va fi centrul sau, cu alte cuvinte, Comandamentul Francmasoneriei Mondiale).

În societatea umana în care, gradat noi am semanat din plin semintele dezbinarii, nemultumirii, si a prins radacini neîntelegerea (cum este de exemplu protestantismul), nu se va mai putea restabili dupa aceea ordinea decât prin masuri dure, rapide si nemiloase, care vor dovedi o putere de neclintit; este evident inutil sa se dea vreo atentie victimelor cazute pentru binele nostru viitor. Rolul fiecarui guvern care recunoaste ca exista, nu este numai de a culege roadele privilegiilor sale, ci si de a-si îndeplini datoriile, pentru a ajunge la înfaptuirea anumitor scopuri, fie chiar cu pretul celor mai mari jertfe.

Pentru ca un guvern sa ajunga sa fie neclintit, trebuie sa-si mareasca la maximum aureola puterii sale, iar aceasta aureola nu se câstiga decât printr-o fascinanta inflexibilitate a puterii, care trebuie sa poarte semnele unei atotputernicii oculte. Asa era, pâna în vremurile din urma, autocratia care tocmai de aceea ramâne singurul nostru dusman serios din întreaga lume, alaturi de Papalitate. Aduceti-va în aceasta directie aminte de pilda Italiei înecate în sânge, care totusi nu s-a atins de nici un fir de par al lui Sylla, cel care a varsat acest sânge. Sylla, prin puterea sa uluitoare, s-a ridicat pâna la cea mai înalta treapta în ochii poporului chinuit si jertfit chiar de catre el, iar întoarcerea lui îndrazneata în Italia, l-a facut si mai inviolabil. Poporul nu se atinge niciodata de acela care-l hipnotizeaza prin îndrazneala si taria vointei lui.

Asteptând însa venirea momentului victoriei, cât si pentru a grabi clipa triumfului nostru, vom înfiinta si vom înmulti lojile masonice în toate tarile din lume. În aceste loji francmasonice, care pentru cei naivi vor parea opuse si diferite, îi vom coopta si îi vom atrage sa intre în ele pe toti aceia care sunt sau pot fi niste eminenti agenti. Aceste grupari, aceste “loji” vor reprezenta totodata centrul nostru principal de informatii si manipulare a maselor ignorante, fiindca ele vor ramâne mijlocul cel mai eficient al activitatii noastre.

Vom conduce centralizat, în mod strict, toate aceste societati francmasonice (în mod aparent diferite) printr-o administratie cunoscuta numai de noi – cei care suntem si vom ramâne total necunoscuti, pentru a putea actiona cât mai eficient din umbra – si care va fi compusa si condusa în totalitate numai de cei mai inteligenti oameni ai nostri. Lojile noastre francmasonice vor avea fiecare câte un reprezentant numit de noi, iar acesta va fi cel care va da cuvântul de ordine si programul pe care noi îl vom decide; în dosul acestui reprezentant se va ascunde nebanuita administratia despre care am vorbit.

Vom forma si vom întretine în cadrul acestor loji francmasonice focarul tuturor miscarilor anarhice-revolutionare si liberale, care vor servi scopurilor noastre. Aceste loji vor fi alcatuite din oameni cât mai docili si maleabili, care vor proveni pe cât posibil din toate straturile societatii, dar mai ales dintre cei bogati. Planurile politice cele mai secrete ne vor fi astfel aduse noua totdeauna la cunostinta si vor cadea în mâna noastra si, în cazul în care vom fi de acord cu continutul lor, ele vor intra imediat sub autoritatea noastra din prima zi a aparitiei lor.

Printre membrii acestor loji vor trebui neaparat sa fie cuprinsi aproape toti agentii politiei nationale si internationale, deoarece serviciile lor sunt de neînlocuit pentru noi, având în vedere ca politia poate nu numai sa ia masuri rapide împotriva nesupusilor si recalcintrantilor, dar sa si acopere ori sa musamalizeze complet toate actiunile noastre rele sau sa gaseasca pretexte avantajoase pentru noi atunci când apar nemultumiri si când am putea fi descoperiti. Aceia care intra cel mai usor în societatile secrete sunt de obicei niste ambitiosi sau aventurieri si sunt în general oameni usurateci, cu care nu ne va fi greu sa ne întelegem pentru înfaptuirea planurilor noastre.

Daca se vor naste la un moment dat dezordini într-un Stat, aceasta va însemna ca am avut chiar noi nevoie sa generam tulburari pentru a nimici o solidaritate prea mare. Daca se va pune la cale un complot în sânul sau, conducatorul acestei uneltiri va fi unul dintre cei mai credinciosi servitori ai nostri.

Este absolut firesc ca noi, cei putini care facem parte din Ierarhia Francmasonica Secreta, si nimeni altcineva, sa fim cei care coordoneaza, nebanuiti de nimeni – din umbra – actiunea Francmasoneriei exterioare, pentru ca numai noi stim cu adevarat unde vrem sa ajungem; noi, numai noi cei ce facem parte din elita trebuie sa cunoastem scopul final al fiecarei actiuni, în timp ce toti ceilalti membri ai lojilor nu trebuie sa stie mai nimic. Pentru membrii Francmasoneriei exterioare, scopul respectivei actiuni va fi prezentat ca fiind altul si astfel ei nici macar nu vor banui ceea ce urmarim noi atunci. Ei se multumesc de obicei cu un succes momentan, care le satisface amorul propriu în înfaptuirea planurilor lor, fara a observa ca acest plan nu porneste totdeauna din initiativa lor ci le este sugerat de catre noi.

Oamenii se înscriu cel mai adesea în loji din curiozitate sau fiind animati de speranta desarta de a-si satisface ambitiile politice cu ajutorul lor; altii vor sa profite de relatiile oferite de noi iar unii numai pentru a-si expune înaintea unui public visurile lor irealizabile, care în realitate nu se sprijina pe nimic. De cele mai multe ori acestor oameni naivi le este sete de emotia succesului si a aplauzelor, manifestari cu care noi nu suntem niciodata zgârciti.

Noi le oferim întotdeauna acest succes pentru a ne folosi ulterior de multumirea de sine care este legata de el si datorita careia oamenii primesc foarte usor sugestiile noastre fara a baga de seama, fiind în acelasi timp cu totul convinsi ca exprima fara gres ideile proprii si ca ei nici nu ar putea fi în stare sa si le însuseasca pe ale altora. Nici nu va puteti închipui cât de usor si cum pot cadea chiar si cei mai inteligenti oameni care se afla si ramân într-o stare de naivitate plina de inconstienta, cu conditia de a-i face sa fie cât mai multumiti de ei însisi. În acelasi timp doar noi stim cât este de usor sa-i descurajezi prin cel mai mic insucces, fie chiar numai prin încetarea aplauzelor, si astfel sa-i robesti unei supuneri slugarnice numai pentru a putea obtine mai mereu noi succese.

În masura în care marii nostri Maestri Francmasoni dispretuiesc gloria, numai spre a face sa reuseasca pe deplin si cât mai repede proiectele lor, în aceeasi masura oamenii obisnuiti care au mintea unor copii sunt în stare sa-si jertfeasca toate telurile lor numai si numai pentru a obtine cât mai multa glorie. Acest fel tipic de a vedea al lor ne usureaza foarte mult sarcina de a-i influenta si de a-i conduce.

Acesti tigri la înfatisare au în realitate sufletul unei turme de oi, iar capetele lor, cu rare exceptii, sunt cu desavârsire goale si tocmai aceasta explica de ce ei pot fi influentati si manipulati atât de usor. Le-am dat acum drept cal de bataie, asa cum dai unui copil o jucarile, visul absorbirii complete a individualitatii omenesti de catre unitatea simbolica a colectivismului. Înca n-au ajuns sa înteleaga si nici nu vor întelege curând ca aceasta jucarie le-a absorbit deocamdata cu totul atentia. Este aici o încalcare fatisa a celei mai importante legi a naturii care, din prima zi a Creatiei, a facut pe fiecare fiinta deosebita de cealalta, tocmai pentru a-si afirma în mod creator individualitatea.

Faptul ca noi am fost în stare sa-i aducem, iar actualmente sa-i mentinem în aceasta stare nebuneasca, nu ne dovedeste oare cu o limpezime orbitoare, cât de putin dezvoltata este mintea lor fata de mintea noastra? Acest aspect este cea mai importanta garantie a succesului nostru. Cât de clarvazatori erau MAESTRII nostri francmasoni care au spus ca pentru a atinge un scop mare nu trebuie niciodata sa te opresti în fata mijloacelor si nu trebuie sa-ti precupetesti numarul victimelor jertfite! Noi n-am numarat victimele din rândurile noastre si cu toate ca la nevoie am sacrificat pe unii dintre ai nostri, procedând astfel, am dat Ierarhiei noastre francmasonice secrete o putere pe care altfel nu am fi dobândit-o poate niciodata. Victimele dintre cei ai nostri, relativ putine ca numar, ne-au aparat totdeauna la momentul potrivit de distrugerea totala.

Moartea este sfârsitul de neînlaturat al fiecaruia. Mai util este sa grabim moartea acelora care, plini de fermitate, pun piedici operei noastre, decât sa murim noi, MAESTRII FRANCMASONI care am dat nastere acestei opere gigantice. Noi va trebui sa-i osândim la moarte si sa-i executam pe francmasonii tradatori, astfel încât nimeni, afara de fratii lor sa nu poata sa banuiasca ceva, nici chiar victimele condamnarii noastre. Ei mor toti, când trebuie, în conformitate cu planurile noastre, ÎN APARENTA de moarte naturala.

Aceste masuri drastice au înlaturat din sânul francmasoneriei (ordinare) orice urma de împotrivire si de nesupunere. Tot predicând crestinilor liberalismul, noi mentinem totodata si pe agentii nostri agitatori într-o supunere desavârsita.

Al XVI-lea protocol francmasonic

Modul secret în care universitatile pot fi facute sa devina nevatamatoare. Clasicismul va fi pe deplin înlocuit. Educatia în Statul Planetar Unic si alte profesiuni. Reclama obligatorie a autoritatii “Stapânitorului” cel nou în scoli. Desfiintarea completa a învatamântului liber. Noile teorii ale Statului Planetar Unic. Independenta gândirii va fi reprimata. Învatatura în Statul Planetar Unic se va face mai ales prin imagine.

În scopul de a nimici cât mai repede si definitiv toate fortele colective care nu sunt ale noastre, vom întemeia noi altele, care vor actiona într-un spirit nou asa cum vrem noi (Universitati). Rectorii si profesorii vor fi pregatiti în taina pentru munca lor, în spiritul nostru francmasonic, prin programe de actiuni strict secrete si amanuntite, de la care ei nu se vor putea abate absolut deloc. Ei vor fi atunci numiti numai dupa ce vor fi verificati cu mare grija si vor depinde de guvern. Atunci când vom prelua puterea si vom conduce printr-un Guvern Unic întreaga planeta, vom exclude complet din programele de studii dreptul cetatenesc si tot ceea ce priveste aspectul tainic care se refera la problemele politice.

Aceste mari secrete, care permit sa fie manipulate masele, vor fi predate numai câtorva zeci de persoane alese chiar de noi prin testare pentru însusirile lor speciale. Când vom fi în final la putere, vom scoate complet din programele de studii toate acele materii care înainte erau studiate si care pot pricinui tulburari si îi vom face pe tineri sa fie ascultatori si sa îi iubeasca pâna la idolatrizare (cultul personalitatii!) pe cei care îi vor conduce. Vom sterge apoi din memoria umanitatii toate informatiile referitoare la faptele secolelor trecute care nu ne avantajeaza. Tot atunci vom face astfel încât vom desfiinta în întregime orice forma de învatamânt liber.

Sistemul de reprimare sistematica a gândirii binefacatoare, creatoare, libere este de pe acum în vigoare în cadrul sistemului educational bazat din ce în ce mai mult pe folosirea persuasiva a imaginilor care va trebui sa transforme cât mai repede oamenii în niste animale supuse, care vor astepta inerti sa li se înfatiseze toate lucrurile prin imagini modificate conform intentiilor noastre pentru a întelege totul asa cum vrem noi. În Franta, unul dintre agentii nostri cei mai eficienti si anume Bourgeois, a început deja sa promoveze noul program de educatie cu ajutorul imaginilor.

Al XVII-lea protocol francmasonic

Baroul va fi restructurat. Influenta preotilor crestini va trebui sa scada tot mai mult. Libertatea constiintei se va urmari sa fie diminuata. Regele Statului Planetar Unic al Francmasonilor va fi simultan si Patriarh si Papa. Mijloacele secrete de lupta ale francmasoneriei cu bisericile existente. Problemele curente ale presei contemporane asa cum sunt ele privite de francmasoni. Organizarea cea noua a politiei. Politia voluntara. Spionajul si turnatoria dupa modelul gruparilor francmasonice secrete. Abuzurile de putere vor fi curent musamalizate.

Baroul îi face cel mai adesea pe oameni sa devina reci, cruzi, îndaratnici, totodata aceasta îi face sa fie obisnuiti sa vada totul în folosul apararii a nu conteaza ce si nu pentru a sustine binele social. Prin aceasta ei demoralizeaza aproape în întregime tribunalul. Noi vom face din acesti oameni împietriti la suflet si foarte servili functionari executivi.

Avocatii si judecatorii vor fi lipsiti atunci de dreptul de a comunica cu inculpatii; ei vor primi numai procesele de la tribunal si apoi îsi vor apara clientii dupa interogatoriul luat de tribunal, o data ce faptele le vor fi astfel cunoscute. Ei vor primi în toate cazurile onorarii care vor fi independente de calitatea apararii. Aceasta va duce în scurt timp la suprimarea, printre altele, a coruptiei care exista actualmente în aparatul judecatoresc, caci la ora actuala acesta nu mai consimte sa dea câstig de cauza decât numai celui care plateste.

Am luat de asemenea masuri pentru a discredita complet clasa preotilor crestini, si numai câtiva ani ne mai despart de desfiintarea religiei crestine (CONSPIRATIA FRANCMASONICA MONDIALA CARE VIZEAZA SUBMINAREA SI DISTRUGEREA CRESTINISMULUI).
În general, presa noastra contemporana va demasca numai afacerile coruptiei de stat, religiile, incapacitatea flagranta si prostia actualilor conducatori si toate acestea vor fi facute în termenii cei mai înjositori, pentru a-i ponegri si calomnia mai ales pe cei buni si destoinici în toate modurile, asa cum numai noi stim sa facem cu genialitatea noastra diabolica.

În timpul guvernarii noastre planetare, fiecare al treilea om va supraveghea aproape permanent pe ceilalti. Atunci nu va mai fi deloc rusinos sa fii spion, cutra si denuntator. Agentii nostri, care vor fi cozile noastre de topor în multe situatii vor fi racolati atât din înalta societate, cât si din clasele de jos si chiar din cele de mijloc, dintre editori, tipografi, librari, comercianti, muncitori, birjari, lachei etc. Verificarea depozitiilor si a tuturor arestarilor vor depinde atunci de un grup de controlori. Acela care nu va da cât mai detaliat raportul asupra a tot ceea ce a vazut si a auzit în materie de politica, va fi considerat vinovat de tainuire si complicitate, fiind tratat dupa aceea ca si când s-ar fi dovedit ca a facut aceste doua lucruri.

În regatul nostru universal, care va cuprinde toate tarile ce vor fi atunci fara granita, va fi obligatoriu pentru toti oamenii nostri devotati si fideli sa serveasca statul în felul acesta.

Al XVIII-lea protocol francmasonic

Masurile suplimentare de siguranta care vor fi luate de francmasoni. Supravegherea foarte atenta si totala a conspiratorilor. O garda numeroasa care îl pazeste la vedere pe Presedintele Statului indica ruina puterii. Garda regelui Statului Planetar al francmasonilor. Prestigiul mistic si totalitar al puterii. Arestarea rapida si cercetarea abuziva va fi realizata la prima banuiala atunci.

Când vom considera ca este stringent necesar sa întarim masurile de protectie politica, vom declansa imediat dezordine si manifestari de nemultumire, care vor fi amorsate si exprimate de oratori buni. Persoane nutrind aceleasi sentimente se vor uni cu ei. Aceasta ne va servi atunci drept motiv pentru a autoriza tot felul de perchezitii si supravegheri care se vor putea face chiar cu ajutorul politiei.

Nu trebuie sa se uite ca aproape totdeauna prestigiul puterii scade daca se descopera periodic ca exista comploturi împotriva sa. Noi am distrus nu o data prestigiul conducatorilor buni prin desele atentate organizate de agentii nostri, care pentru noi nu sunt altceva decât niste miei orbi ai turmei pe care o conducem. Vom sili astfel pe guvernanti sa-si recunoasca neputinta prin masurile fatise de siguranta pe care ei vor fi nevoiti sa le ia si astfel vom ruina complet pâna la urma prestigiul puterii.

A pazi tot timpul, pe fata un mare conducator înseamna a recunoaste slabiciunea guvernului. Conducatorul Suprem ales de noi, când va apare în sânul multimii va fi totdeauna înconjurat de o multime de barbati si de femei care vor fi luati de cei naivi drept curiosi. Noi consideram ca o data cu instituirea garzii oficiale dispare prestigiul mistic al puterii.

Noi îi vom aresta imediat pe criminali la prima banuiala. Teama ca ne-am putea însela nu trebuie sa fie un motiv care sa dea posibilitatea de fuga ori de sustragere unor indivizi banuiti de un delict sau de o crima politica, situatie pentru care noi ne vom arata a fi neînduratori. Datorita prostiei lor si a naivitatii conducatorilor de state, la ora actuala, guvernele nu sunt în stare sa înteleaga ce este în realitate politica si care sunt tainele ei.

Al XIX-lea protocol francmasonic

Dreptul de a prezenta jalbe si proiecte va fi speculat la maxim de francmasoni. Razvratirile si rostul acestora. Crimele politice vor fi altfel judecate de tribunale. Reclama pentru crimele politice va trebui sa înceteze pentru totdeauna.

Cu toate ca noi nu vom îngadui ca fiecare sa se ocupe în mod direct de politica, vom încuraja în schimb orice raport, orice cerere care va solicita guvernul sa îmbunatateasca starea poporului: aceasta ne va permite sa vedem cât mai clar si la momentul potrivit toate lipsurile si doleantele supusilor nostri, carora le vom raspunde fie cu îndeplinirea cererilor facute, daca evident acestea nu ne lezeaza interesele, fie cu o respingere abil argumentata, care va urmari totodata sa dovedeasca greseala de judecata a celor ce le-au alcatuit.

Uneltirile revolutionare cel mai adesea nu sunt altceva decât latratul unui catelus împotriva unui elefant. Pentru un guvern care este organizat, asa cum trebuie, nu atât din punct de vedere politienesc, ci social, latratul acestui catelus n-are însemnatate si se produce numai pentru ca dobitocul nu-si cunoaste de fapt nici locul si nici însemnatatea lui. Va fi de-ajuns sa se dovedeasca, printr-un exemplu sugestiv, atât importanta unuia cât si a celuilalt, pentru ca acesti catei sa înceteze de a mai latra si sa înceapa sa dea bucurosi din coada de îndata ce zaresc elefantul. Pentru a rapi crimei politice faima ei de fapta vitejeasca, vom avea grija sa o punem înaintea judecatorilor pe aceeasi treapta cu furtul, omorul si împreuna cu orice alta nelegiuire mârsava si josnica.

Atunci opinia publica va confunda destul de usor în gândul ei aceasta categorie de crime cu rusinea tuturor celorlalte, si va sfârsi prin a le privi cu acelasi dispret. Noi ne-am propus de asemeni si într-o anumita masura credem ca deja am izbutit sa-i împiedicam pe crestini sa mai lupte împotriva uneltirilor noastre revolutionare. În acest scop, atât prin presa, cât si prin cuvântarile noastre sau articolele publicate, în manualele de istorie care au fost si vor fi în mod viclean alcatuite de noi, am facut o abila reclama pentru asa zisa jertfa totala de sine care a fost sau este facuta de catre cei razvratiti chipurile în vederea binelui obstesc.

Aceasta reclama a marit considerabil numarul liberalilor si a aruncat totodata mii de crestini naivi în rândurile turmei noastre facându-i sa devina niste supusi francmasoni de duzina care ne servesc cu devotament interesele.

Al XX-lea protocol francmasonic

Noul program financiar. Impozitul va fi marit în mod progresiv. Perceperea progresiva si insidioasa a impozitului prin asa zisele timbre. Casa de fond de titluri si modul în care va fi evitata stagnarea banilor. Curtea de conturi. Desfiintarea reprezentarii. Stagnarea posibila a capitalurilor. Emisiunea de bani noi. Schimbul aurului. Schimbarea cea noua de cost a muncii. Bugetul. Împrumuturile statului si modul în care vor fi ele realizate. Seria hârtiilor cu 1% dobânda. Hârtiile industriale. Conducatorii crestinilor: favoritii si totodata agentii eficienti ai francmasonilor.

Vom vorbi acum succint despre programul nostru financiar pe care special l-am pastrat pentru sfârsit, ca fiind punctul cel mai greu care totodata este culminant si hotarâtor al planurilor noastre de acaparare a puterii asupra întregului pamânt. Începând acum sa va vorbesc despre el, va voi aduce mai întâi aminte ceea ce v-am mai spus odata, sub forma de aluzie, si anume ca, la noi, suma actelor noastre se rezolva printr-o banala chestiune de cifre.

Când vom pune mâna pe putere si vom domni nestingheriti asupra întregii planete, guvernul nostru unic si absolut se va feri în interesul sau propriu de a încarca prea mult poporul cu dari; el nu va uita atunci sa pozeze cu multa abilitate în rolul sau de parinte si aparator. Dar cum noi stim dintotdeauna ca organizatia guvernamentala costa scump, va trebui totusi sa gasim din timp mijloace de întretinere a ei. Iata de ce noi credem ca trebuie pregatit un anumit echilibru financiar cu o deosebita grija.

În timpul guvernarii noastre planetare, unice, Regele ales de noi va avea si va lansa cu ablitate ideea fictiva a legalitatii însusirii si proprietatii asupra a tot ceea ce se gaseste în Statul sau (acest lucru va fi destul de usor de înfaptuit), el va putea tocmai de aceea recurge la confiscarea prompta si aparent legala a tuturor sumelor de bani pe care el va crede ca sunt necesare pentru a regla circulatia monetara a Statului nostru planetar unic.

În felul acesta, atunci impozitele vor fi percepute fara sfiala, dar progresiv si ele vor asigura în realitate un venit cu mult mai mare decât cel dat de impozitul proportional de astazi.

Conducatorul unic al statului nostru planetar nu va avea deloc nevoie de proprietati personale deoarece atunci tot ce este în stat este de fapt al lui, pentru ca noi stim ca în cazul în care acesta ar avea averile sale personale acestea ar anula drepturile sale ABSOLUTE de proprietate asupra bunurilor si a posesiunilor tuturor.

Cumpararea unei proprietati, sau primirea unei mosteniri, se vor face numai platind o taxa de timbru progresiva. Calculati va rog cât de mult vor depasi aceste impozite care ne vor reveni doar noua actualele venituri ale statelor de pe tot pamântul.

Singurul individ care nu va mai avea atunci interesul sa fure din banii statului este proprietarul lor unic, adica seful statului nostru planetar. Tocmai din aceasta cauza, controlul sau direct interesat va face imposibile pierderile si risipa. Puterea sa nu va fi niciodata la discretia favoritilor care-l înconjoara pentru a-i da stralucire si maretie, pentru ca noi stim ca acestia nu urmaresc în majoritatea cazurilor decât interesele lor si nu pe acelea ale statului nostru planetar unic.

Crizele economice au fost si vor fi deseori provocate cu abilitate chiar de noi cu scopul de a retrage bani din circulatie. Capitaluri enorme ramâneau astfel fara sa fie folosite, sustragându-se în acest fel banii statului, care era pâna la urma obligat sa se adreseze acestor capitaluri pentru a avea bani. Aceste împrumuturi maresc în final cu foarte mult datoriile statului prin plata ulterioara a dobânzilor. Concentrarea aproape de neimaginat în trecut a industriei în mâinile capitalistilor, care au distrus si vor distruge complet mica industrie, a absorbit nu numai toate fortele poporului ci si pe acelea ale statelor actuale.

Orice împrumut pe care îl solicita dovedeste din plin slabiciunea statului respectiv si neîntelegerea drepturilor sale. În viziunea noastra împrumuturile stau permanent deasupra capetelor guvernantilor precum o sabie a lui Damocles, iar acestia, în loc sa ia de la popor banii de care au nevoie, printr-un impozit temporar, vin cu mâna întinsa precum milogii ca sa cerseasca de la acele capitaluri uriase care au fost si sunt ale noastre.

Împrumuturile externe sunt întocmai ca niste lipitori care nu se mai pot desface de pe trupul statului decât atunci când cad singure sau atunci când statul le arunca deoparte cu hotarâre. Totusi statele din cauza prostiei lor fara margini nu numai ca cel mai adesea nu le desfac, ci chiar continua sa si le aplice, astfel ca pâna la urma multe dintre aceste state trebuie sa piarda în urma acestor masive si abile “luari de sânge” benevole.

Atâta timp cât împrumuturile sunt doar interne, aceasta nu face decât sa mute banii din buzunarul saracului în acela al bogatului. Dar atunci când noi am cumparat prin coruptie si viclenie persoanele cele mai influente care ne trebuiau, urmarind astfel stramutarea cât mai grabnica a împrumuturilor la extern, aproape toate bogatiile statelor au început sa curga ca niste fluvii spre tezaurele noastre si în urma acestui tratament aproape toti oamenii au început sa ne plateasca un bir de robi.

Daca nesabuinta atât de evidenta pentru noi a conducatorilor de stat, în ceea ce priveste afacerile statului si prostia crasa persoanelor cu functii importante de conducere precum si coruptibilitatea ministrilor au încarcat tarile lor de datorii uriase pe care cel mai adesea acestea nu le pot restitui, trebuie sa stiti ca toate acestea ne-au costat bani si au implicat eforturi. Hârtiile industriale (actiunile) vor fi apoi cumparate chiar de guvern care, din simplu tributar de impozite – cum este acum -, se va transforma mai târziu în împrumutator din calcul. O astfel de masura abila va face totdeauna sa înceteze stagnarea banilor si parazitismul si va sugruma gradat presa, fiindca trebuie sa aveti în vedere ca aceste lucruri ne sunt foarte de folos atât timp cât noi nu avem puterea la nivel planetar; dar retineti ca ele nu vor mai fi deloc de dorit atunci când o vom dobândi.

Calculele pe care le vom prezenta atunci vor fi clare la momentul oportun si ele vor pune astfel capat abuzurilor de care la ora actuala noi ne folosim cu abilitate si îndrazneala pentru a dobândi puterea, fiindca trebuie sa va fie clar ca toate acestea nu vor fi tolerate sub conducerea noastra planetara unica. Conducatorii pe care chiar noi îi povatuiam altadata sa se distreze cât mai mult si cât mai des pe banii statului prin receptii, eticheta, serbari, cadouri nu erau decât un paravan al nostru. Darile de seama prezentate periodic de favoritii lor erau în realitate facute de agentii nostri si ele faceau promisiuni mincinoase si îmbucuratoare asupra viitorului cum ca acesta va aduce importante economii si mari ameliorari… Economii de ce anume? De noi împrumuturi?… Asa ar fi putut cei lucizi si inteligenti sa-i întrebe daca ar fi fost astfel, dar nefiind, ei nu-i întrebau pe aceia care le citeau darile de seama si proiectele care veneau si vin în continuare de la noi…

Al XXI-lea protocol francmasonic

Împrumuturile interne. Pasivul si impozitele. Conversiile. Casele de Economii si renta. Suprimarea completa a bursei fondurilor publice. Taxarea modificata a valorilor industriale.

Noi am profitat totdeauna din plin de coruptia administratorilor si de neglijenta crasa a tuturor conducatorilor pentru a primi ulterior înapoi prin intermediul dobânzilor sume duble, triple si uneori chiar si mai mari, în urma acordarii unor împrumuturi uriase care nu erau aproape deloc necesare statelor respective.

Când vom dobândi puterea absoluta asupra întregului pamânt, vom suprima în scurt timp toate Bursele de fonduri publice, deoarece nu vom mai admite ca prestigiul puterii noastre care va trebui sa fie legendara sa ajunga stirbit datorita unor variatii de preturi. Aceste preturi vor fi instituite atunci prin lege la valoarea lor reala. Vom înlocui astfel complet atunci bursele cu mari stabilimente de credit special a caror destinatie va fi sa taxeze valorile industriale în strânsa legatura cu valorile noastre guvernamentale. Aceste stabilimente vor fi atunci capabile sa arunce pe piata, chiar într-o singura zi, peste cinci milioane de valori industriale. În felul acesta, toate intreprinderile industriale fara exceptie vor depinde de noi. Va puteti lesne închipui, sper, ce putere uriasa vom dobândi în acest mod.

PROTOCOL No. XXII (english)

1 In all that has so far been reported by me to you, I have endeavored to depict with care the secret of what is coming, of what is past, and of what is going on now, rushing into the flood of the great events coming already in the near future, the secret of our relations to the GOYIM and of financial operations. On this subject there remains still a little for me to add.

2. IN OUR HANDS IS THE GREATEST POWER OF OUR DAY – GOLD: IN TWO DAYS WE CAN PROCURE FROM OUR STOREHOUSES ANY QUANTITY WE MAY PLEASE.

3. Surely there is no need to seek further proof that our rule is predestined by God? Surely we shall not fail with such wealth to prove that all that evil which for so many centuries we have had to commit has served at the end of ends the cause of true well- being – the bringing of everything into order? Though it be even by the exercise of some violence, yet all the same it will be established. We shall contrive to prove that we are benefactors who have restored to the rent and mangled earth the true good and also freedom of the person, and therewith we shall enable it to be enjoyed in peace and quiet, with proper dignity of relations, on the condition, of course, of strict observance of the laws established by us. We shall make plain therewith that freedom does not consist in dissipation and in the right of unbridled license any more than the dignity and force of a man do not consist in the right of everyone to promulgate destructive principles in the nature of freedom of conscience, equality and a like, that freedom of the person in no wise consists in the right to agitate oneself and others by abominable speeches before disorderly mobs, and that true freedom consists in the inviolability of the person who honorably and strictly observes all the laws of life in common, that human dignity is wrapped up in consciousness of the rights and also of the absence of rights of each, and not wholly and solely in fantastic imaginings about the subject of one’s EGO.

4. One authority will be glorious because it will be all-powerful, will rule and guide, and not muddle along after leaders and orators shrieking themselves hoarse with senseless words which they call great principles and which are noting else, to speak honestly, but utopian …. Our authority will be the crown of order, and in that is included the whole happiness of man. The aureole of this authority will inspire a mystical bowing of the knee before it and a reverent fear before it of all the peoples. True force makes no terms with any right, not even with that of God: none dare come near to it so as to take so much as a span from it away.

Al XXIII-lea protocol francmasonic

Reducerea drastica a productiei obiectelor de lux. Mica industrie si rolul ei. Somajul reprezinta un mare pericol în cadrul Statului Planetar Unic. Interzicerea completa a betiei. Condamnarea definitiva la moarte a vechii societati si învierea sa fara o noua forma. Regele Statului Planetar Unic al francmasonilor va fi considerat în unanimitate ca fiind alesul lui Dumnezeu.

Pentru ca popoarele sa se obisnuiasca cu supunerea, atunci când noi vom avea puterea deplina asupra întregului pamânt, trebuie sa fie obisnuite la un moment dat cu modestia si tocmai pentru aceasta trebuie sa fie micsorata atunci productia de bunuri de consum.

Noi vom restabili apoi noua industrie, care va da lovitura capitalurilor particulare ale diversilor fabricanti, pentru ca marii fabricanti îndreapta de multe ori, fara sa stie, avântul maselor împotriva guvernului. Noi stim de asemeni ca un popor care se ocupa asa cum trebuie de mica industrie nu cunoaste somajul. Somajul este de altfel lucrul cel mai periculos atât pentru conducere cât si pentru noi.

Guvernul Mondial al nostru, care va lua atunci locul guvernelor actuale – guverne care deocamdata conduc popoarele deja demoralizate si slabite de noi, care au ajuns sa tagaduiasca chiar si puterea lui Dumnezeu – va fi nevoit sa condamne la moarte astfel de societati muribunde si chiar sa le înnece în propriul lor sânge stricat, pentru a ridica pe ruinele lor viitoare Republica Mondiala Planetara care va fi guvernata numai de noi.

Al XXIV-lea protocol francmasonic

Întarirea radacinilor regelui Statului Planetar Unic al Francmasonilor. Pregatirea atenta si initierea secreta a regelui. Îndepartarea mostenitorilor sai directi. Regele Statului Planetar Unic si cei trei initiatori ai sai. Regele Statului Planetar Unic va avea un destin aparte. Ireprosabilitatea totala a moravurilor externe ale regelui.

Mai multi dintre Maestrii nostri francmasoni îi vor pregati la momentul oportun atât pe conducatorii Republicii cât si pe succesorii acestora, alegându-i nu dupa criteriul ereditatii, ci dupa aptitudinile lor, pe care noi le consideram esentiale si îi vor initia în tainele ezoterice ale politicii. Urmasii directi ai conducatorilor vor fi îndepartati prompt daca în timpul studiilor vor da dovada fie de usurinta fie de alte însusiri care în viziunea noastra nu le sunt folositoare pentru a conduce.

Numai cei care sunt totdeauna capabili de a conduce cu o mare viclenie si fermitate fiind neînduplecati pâna la cruzime, vor primi în final dupa unele verificari dure frânele puterii din mâinile Marilor maestri francmasoni. În caz ca vreo boala – sau orice altceva – îi va slabi vointa si inteligenta, acel conducator va trebui sa cedeze în scurt timp locul altuia care este mai capabil.

Singur Conducatorul Suprem si cei trei Mari Maestri Francmasoni care vor fi initiatorii sai vor cunoaste cu adevarat ce se urmareste sa se finalizeze în viitor. Nimeni altcineva nu va sti unde doreste de fapt sa ajunga Conducatorul si tocmai de aceea nimeni printre ceilalti nu va îndrazni sa se împotriveasca la tot ceea ce el cunoaste.

Conducatorul Suprem al Guvernului Mondial nu trebuie sa fie dominat de pasiuni ci el trebuie totdeauna sa-si domine pasiunile. Stâlpul de atunci al umanitatii, în persoana Conducatorului Suprem ales de noi numai dintre ai nostri, trebuie sa ne sacrifice doar noua toate dorintele sale personale.

COMENTARIU:

Redam în continuare un inspirat comentariu asupra planului strategic criminal al ofensivei francmasonice mondiale si urmarim astfel sa scoatem în evidenta consideratiile tactice asa cum sunt ele expuse cu cinism în aceste protocoale:

1. Francmasonii marturisesc aici scopul criminal pe care ei îl urmaresc si expun cu o mare îndrazneala mijloacele ce le vor întrebuinta, pentru a ajunge la aceasta tinta. Scopul este: distrugerea oricarui Stat crestin, pentru a ajunge ei stapâni. Sa vedem acum care le sunt mijloacele? Ca sa se întrebuinteze cele mai abile mijloace, trebuie stiut cine este pentru ei adversarul, iar adversarul ce trebuie rapus pâna la urma folosind nu conteaza ce mijloace malefice este natiunea crestina din fiecare Stat european. Dupa destainuirea plina de impertinenta a francmasonilor, omul este o bestie cruda, care nu stie decât de frica. Pentru a stapâni bestia trebuie în viziunea lor nebuneasca sa pui mâna pe putere. Astazi, când votul universal s-a acordat poporului, tocmai pentru aceasta trebuie sa fie zapacite cu abilitate masele cu ideea libertatii, pentru ca astfel poporul sa prefaca libertatea în destrabalare si dezordine, si astfel facând sa fie scapate puterea din mâinile guvernantilor, masonii sireti si cruzi ridicandu-se la putere pe umerii poporului înselat.

Cea mai evidenta dovada cu privire la punerea în aplicare a acestui plan diabolic de lupta ne-o da presa din toata lumea, condusa cam pretutindeni de francmasoni. Avem si în tara noastra, asa cum fiecare îsi poate da seama (daca este suficient de inteligent) o asemenea presa, care nu scrie decât numai si numai în numele “libertatii” si “democratiei”.

Pentru a ajunge la o mare destrabalare si dezordine, francmasonii marturisesc ca vor lucra în special prin coruptie pentru a învrajbi între ele toate partidele politice, pentru ca nu cumva sa mai ajunga la vreo întelegere, ei marturisesc ca vor actiona ca sa prosteasca si sa abrutizeze poporul crestin prin bauturi spirtoase; ei marturisesc de asemeni ca vor strica tineretul prin scrieri si filme pornografice, si ca vor deprava femeile crestine prin lux fara masura, superficialitate si îndemnarea la prostitutie. Toate acestea ei le fac aratând cu o criminala fatarnicie ca acesta este de fapt progresul. Învrajbirea aceasta sistematica o urmaresc francmasonii cam peste tot si fara îndoiala ca ei o urmaresc si la noi în România. De aceea putem vedea cu totii cât de înversunate sunt luptele dintre partide.

În ceea ce priveste bauturile alcoolice, nu întâmplator se constata mereu de catre serviciile sanitare, falsificarea lor. Barurile de zi sau de noapte si restaurantele se înmultesc mereu si într-o mult mai mare masura decît celelalte magazine.

În privinta degradarii morale si spirituale prin vicii si pornografie se pot vedea zilnic si la noi reviste si ziare care sugestioneaza în acest sens si îndeamna în mod insidios tineretul la desfrâu, vlaguire, sexualitate animalica, prostitutie, sadism, masturbare, masochism, satanism.

Când prin astfel de mijloace se va ajunge sa se destrame toate legaturile sociale si politice din tara atunci, spune el, se va arunca ca o fiara de prada asupra a ceea ce a mai ramas din acest putregai si va rasturna totul, pentru ca el sa întemeieze apoi un Stat nou planetar unic.

În Statul cel nou Mondial, UNIC, ridicat pe ruinele Statelor crestine, francmasonii nu se vor mai calauzi dupa regula LIBERTATII. Acest cuvânt în viziunea sa criminala a fost bun de exploatat, spre a darâma din temelii Statul crestin. El va întrebuinta apoi NUMAI “despotismul absolut, fara de care nu poate exista civilizatia”.

În aceasta lupta ascunsa si pe zi ce trece mai agriga, francmasonul si-a luat ca tovaras nedespartit AURUL, cu care el îi cumpara pe crestinii slabi de înger si manipuleaza cu viclenie masele de oameni prin presa aberanta cu care zapaceste mintile celor multi si prosti.

2. Francmasonul a stiut si stie totdeauna sa traga multe foloase din dezordine. Tocmai de aceea, el a cautat si cauta mai mereu sa dezlantuie dezordinea, revolutia, razboiul pentru ca asemenea framântari i-au adus numai profituri.

Cum cauta sa profite francmasonii de dezordine? În doua feluri: ei se îmbogatesc, pe când crestinii saracesc si se împutineaza în razboaie; astfel ajung francmasonii sa spuna în final cuvântul hotarâtor chiar în Statele pe care au stiut sa le manipuleze cu viclenie pentru ca sa le arunce în razboi.

Tocmai de aceea, cel mai adesea ei cauta sa faca din razboaie o cearta sângeroasa pentru bani si cum ei au adunat, deloc întâmplator, tot aurul din lume în bancile lor, ei vor fi aproape totdeauna ascultati si la încheierea pacii.

Dar în timp de pace oare cum actioneaza cel mai adesea francmasonul? El cauta înainte de toate sa întunece judecata cea dreapta si cinstita a crestinului cu vorbe goale si cu fagaduinte mincinoase, despre care el înca de mai înainte stie ca nu se pot împlini. Prin ce mijloc? Prin PRESA. Francmasonul sta ascuns în umbra si priveste cu dispret cum altii muncesc, le afla necazurile, nemultumirile si apoi el începe prin presa sa asmuta multimea contra cârmuirii, sa îi clatine încrederea în cinstea si dreptatea conducatorilor, pentru a o atrage de partea lui.

De aceea ei cauta în primul rând ca în orice tara sa puna mâna pe PRESA. Ei stiu ca în viziunea lor satanica presa este scara care duce la o putere pamânteasca si la bogatie, peste cadavre de crestini.

3. Intram astfel si mai adânc în sufletul satanic, perfid si criminal al francmasonului; mai întâi el cauta sa distruga sistematic ordinea stabilita prin Constitutie. Constitutia este legea de baza a Statului, care stabileste un echilibru între puterile Statului: între Conducatorul acestuia, persoanele care cârmuiesc si popor. El cauta sa sfarme aceasta cumpana dreapta, cautând prin puterea aurului si mai ales prin minciunile din presa sa desparta pe conducatori de poporul pe care îl conduc. Pentru a ajunge cât mai repede aici, ei împing pe toti ambitiosii sa dea asalt puterii, îndeamna pe toti nepriceputii sa vorbeasca verzi si uscate în Parlament, pentru a împiedica guvernele sa faca legi, ei pun ziaristii sa atace tot ce este bun, spiritual, divin si cinstit în tara, pentru ca poporul, care în naivitatea sa crede foarte usor, sa nu mai aiba încredere în nimeni si sa ceara mereu schimbare de guvern. Cu cât guvernele se schimba mai des, cu atât slabeste mai mult puterea de a conduce si de aceasta slabiciune nu profita decât francmasonul. De aceea, citim atât de des chiar si în presa de la noi ca e nevoie totdeauna de schimbari de guvern. Poporul care nu cunoaste metoda, greu de învatat, a guvernarii, îi crede pe francmasoni, pentru ca francmasonii pe de o parte îi mint cu impertinenta prin conducatorii pe care îi cumpara cu aurul lor, iar pe de alta parte ei fac sa fie tot mai nemultumit poporul, cautând prin toate mijloacele sa-l saraceasca si sa-i scumpeasca viata. Când omul este flamând si coplesit de toate lipsurile, mai usor pleaca urechea la minciuni, decât daca îi merg toate bine. De aceea francmasonul din Protocoale marturiseste ca puterea lor creste foarte mult mai ales atunci când crestinului îi merge tot mai rau, astfel ne apare evident ca puterea francmasonilor sta ascunsa în foametea crestinului, în nefericirea sa, în slabirea tot mai mare a muncitorilor nostri.

Tocmai de aceea francmasonul îsi destainuie gândul sau criminal, ca el, având puterea banului asupra celor pe care i-a saracit, îi va stapâni complet si mult mai aprig decât o faceau altadata regii si împaratii. La un semn al lor, toata multimea de flamânzi, salbaticita de ura provocata de francmasoni prin presa, se va arunca asupra puternicilor zilei, va distruge totul si atunci francmasonul sconteaza ca va lua puterea. Asta el nu o viseaza, ci o marturiseste cu un cinism uluitor în Protocoale si tot acolo el arata si drumul pe care va ajunge la aceasta mârsava tinta.

Dar oare în aceasta revolutie ei nu îsi vor pierde capul? Nu! spun ei cu impertinenta, pentru ca ei au pregatit revolutia, ei stiu când va izbucni si doar ei vor sti sa se fereasca.

Asa tind sa ajunga în curând si la noi fracmasonii atâtând luptele politice, împiedicând orice unire cuminte între partide, cumparând pe conducatorii lacomi de bani, învrajbind poporul, aruncând samânta urii si a deznadejdii între mase. Dar peste hotare? Iata ce marturisesc chiar ei: “Astazi aproape nimeni nu ne mai poate ataca, pentru ca deja suntem o mare putere care domneste deasupra tuturor Statelor din lume; când spre exemplu ne ataca un Stat, ne apara imediat celelalte.” De aceea spun ei ca au ajuns la culmea puterii si ca putin le mai trebuie sa se încolaceasca peste trupul ultimelor State de pe continent si astfel sa ajunga sa tina toata Europa în mâini ca într-un cleste.

4. Francmasonul, care lupta cel mai adesea pe ascuns, marturiseste ca astazi a ajuns sa fie o mare putere nevazuta. Si pentru ca sa înlature cât mai repede orice concurenta, el se ridica contra credintei crestine, care iarasi este o forta nevazuta. Astfel el îsi dezvaluie planul, în conformitate cu care trebuie ruinata în întregime religia crestina. Francmasonul considera ca trebuie smuls din sufletul nostru spiritul stramosesc al credintei si al pretuirii bunurilor sufletesti, divine, mai presus de cele materiale. El cauta sistematic sa ne otraveasca, sa ne cufunde pe nesimtite în mocirla poftei nemasurate de bani si a acumularii obsesive de bunuri materiale. Astfel crestinul ajunge sa nu vada pe dusmanul tuturor celor buni care este francmasonul. Cum va ajunge el aici? Înainte de toate el va trezi în noi pofta banului prin speculatii în industrie si va actiona astfel încât valorile sa treaca din mâna în mâna, pâna se vor înfunda tot în bugetul francmasonilor. Odata ce va trezi si va amplifica aceasta pofta nesabuita, care ruineaza sufletul, francmasonul va ademeni pe cei mai multi crestini de partea sa, si apoi pe acestia îi va trimite la lupta împotriva crestinilor celor buni si dezinteresati, pentru a distruge astfel si ceea ce a mai ramas bun si divin. Fiecare, atunci când va privi atent si lucid luptele politice ce se dau la noi pentru putere, va cerceta câti luptatori sunt francmasoni si atunci la lumina cea noua a Protocoalelor, el va întelege multe din caracterul si metodele luptelor politice din România. Pe aceasta tara, si-au pus ochii francmasonii; ei doresc sa împiedice aici consolidarea unitatii spirituale a acestui popor, sa sporeasca slabiciunea, saracia si dezordinea, pentru a ajunge – MAI ALES AICI- cât mai usor la putere.

5. Dupa ce el va ajunge sa destrame tot ce era bun, sfânt si întarit prin legi cinstite în societatea crestina, francmasonul îsi pune acum întrebarea: cum va guverna el peste mormanul de ruine si tot el raspunde astfel: prin cel mai aprig despotism, dar si acesta va fi întronat de o asa maniera încât ei sa ramâna tot în umbra, sa nu fie cumva vazuti, dar mâna lor de fier ascunsa sa tina în frâu si în saracie crestinii. Cum vor ajunge francmasonii sa stapâneasca opinia publica? Prin PRESA, aceasta presa infecta – DE SCANDAL – va obosi lumea, cautând sa critice cu viclenie tot ceea ce este bun si va urmari totodata sa zapaceasca mintile celor multi în asa fel încât acestia sa nu mai stie a se descurca aproape deloc în gestionarea propriilor lor afaceri. Al doilea mijloc este sa se aduca atâta trivialitate, abjectie, stricaciune, pornografie, pacate (vicii) în popor si sa învrajbeasca partidele politice unele împotriva altora, pâna când în final se va ajunge la o criza generala cu neputinta de vindecat.

Cinematograful a constituit si constituie fara îndoiala un progres remarcabil al fotografiei în legatura cu scenele în miscare. Cine, decât francmasonii, poarta la ora actuala raspunderea pentru degenerarea cinematografului, care prin filmele de groaza si violenta pline de crime si abjectii a ajuns sa constituie o grava primejdie morala, asa încât a ridicat împotriva-i opinia generala a celor cu bun simt (dar care sunt foarte putini) care astazi îl condamna? Cine oare sunt (cu rare exceptii) patronii localurilor infecte de asa zisa petrecere si de dans cât si a tuturor cluburilor de BINGO sau biliard unde se omoara timpul, se risipeste în mod aberant energia psihica si se distrug nervii crestinilor din toata lumea? Luati acei tineri debusolati drogati si fistichiu gatiti si fetele de astazi depravate, avide de senzatii tari, care fumeaza, beau si asculta muzica SATANICA-METALICA sau ROCK, cu exteriorul lor straniu si cu lipsa de simt a raspunderii si remarcati cum de la haina din afara pâna la intimitatea ideilor si sperantelor lor demoniace, rele si nesabuite, puteti în final sa-i pecetluiti aproape pe toti cu aceeasi eticheta: “Educati, rataciti, manipulati si exploatati de noi”. Procedând astfel, faptele crude lumineaza cât se poate de viu fraza din Protocoale: “Printr-o educatie împanata de principii si teorii aberante, pe care noi le consideram ca fiind false, dar pe care chiar noi le-am inspirat, am izbutit sa ratacim aproape în totalitate tineretul crestin si am ajuns sa-l prostim si sa-l demoralizam”. “Petreceri abrutizante cu mult alcool si droguri, jocuri de noroc, localuri de dans care streseaza si tulbura mintea, mode paranoice fara gust, briliante false – toate acestea si multe altele, care “înfloresc” naucind putina minte ce a mai ramas la unii exercita o presiune insidioasa nevazuta asupra poporului si totodata înghit aproape toate sursele de venituri.”

Protocoalele francmasonilor vorbesc de asemeni despre un Guvern Suprem Planetar care este o forma de cârmuire care sta cu mult deasupra Statelor, asa cum s-a facut cu Liga Natiunilor (actuala O.N.U.) unde la ora actuala este stiut ca din umbra masonii cei puternici din Anglia si din Statele Unite uneltesc si hotarasc aproape totul. În afara de aceasta organizatie, ei marturisesc de asemeni cu mult cinism ca întreaga masinarie a oricarui Stat se afla acum în mâna lor, pentru ca masinaria nu merge decât unsa cu bani si aceasta este pentru ei firesc si obligatoriu, pentru ca aurul este al lor.

6. O importanta parte dintre mijloacele diabolice cu care francmasonii pregatesc ruina economica a crestinilor, sunt “monopolurile” de marfuri si articole, adica acapararea în mâna unora a tuturor lucrurilor necesare. Prin aceasta acaparare masiva aproape toate preturile se impun numai de catre ei, dupa bunul lor plac, iar tot ce se mai gaseste în mâinile crestinilor este înghitit rând pe rând, sau stors aproape în întregime tot de ei.

În primul rând este evident ca cea dântâi acaparare a lor este facuta cu banii sau cu alte cuvinte cu creditul pe care ei îl acorda cu atâta “GENEROZITATE” Statelor. Asa numita finantare internationala este menita a conduce în realitate, prin DICTAT si santaje insidioase de tot felul politica Statelor NUMAI dupa interesele LOR. Totodata, dupa cum marturisesc chiar ei, în urma framântarilor politice, revolutii sau razboaie, se poate face simtita puterea mare a lor prin aceea ca ulterior Statele, dupa asemenea framântari, au în mod OBLIGATORIU nevoie de împrumuturi foarte mari pentru echilibrarea bugetelor si pentru acoperirea cheluielilor mari avute.

De aceea arata francmasonii ca trebuie marit cât mai mult prestigiul si însemnatatea asa numitei finantari internationale de care toate Statele, spun ei, trebuie neaparat sa atârne cât mai mult.

Astfel nu este deloc întâmplator ca si tarii noastre, luata ca tinta de cucerire pentru ei, i-au impus pe lânga alte grele conditii si “clauza minoritatilor” care în realitate vizeaza controlul din afara a problemelor noastre interne. Ei bine, daca noi am fi complet de acord, cu tot ceea ce francmasonii urmaresc sa reuseasca în ROMÂNIA imediat ni s-ar da (în schimb) bani multi ca împrumut, marfuri, iar Leul probabil, ar ajunge iar la valoarea lui de mai înainte. Dar iata ca în situatia actuala din moment ce ei nu si-au împlinit înca dobitoacele lor scopuri pe care le urmaresc la noi, au continuat si continua sa-si bata joc de interesele noastre, aducând Leul la devalorizarea de acum.

Iata prin urmare cu câta abilitate si viclenie si-au facut ei interesele, urmarind cu strictete punerea în practica a planului din Protocoale.

Uitându-ne cu o mare atentie si luciditate în jurul nostru, putem vedea foarte clar cum aproape tot, ceea ce ei au planuit în urma cu aproape 100 de ani se pune la cale si se realizeaza acum sub ochii nostri CARE NU BANUIESC NIMIC. Inflatia care creste în fiecare zi, provocata chiar de ei, a adus la stadiul de criza îndeosebi crestinii. Toate bunurile si pamânturile, trec aproape întotdeauna în mâinile LOR. Pretul muncii se ridica tot mai mult, fara ca muncitorii sa foloseasca ceva, caci prin intermediul masinatiilor si a speculatiilor puse la cale de ei pretul celor necesare se scumpeste si mai mult.

Prin acest exemplu, elocvent luat din mijlocul vietii noastre de zi cu zi, putem vedea (daca nu suntem, ORBI (tâmpiti!)) cât de mult corespunde realitatii planul cel hidos si criminal al Protocoalelor, care dovedeste în mod semnificativ ca marirea reciproca si dezastruoasa atât a salariilor cât si a preturilor obiectelor de prima necesitate, nu este niciodata facuta pentru ca sa câstige salariatul sau producatorul, ci tot numai EL – FRANCMASONUL.

7. Începând cu revolutia franceza, aproape toate revoltele si toate framântarile, ca si marea majoritate a razboaielor din tarile crestine, au fost începute de ei sau au fost întretinute de ei.

Spre exemplu, chiar la noi în tara, rascoala din anul 1907 a fost fara îndoiala pusa la cale si întretinuta tot de ei, cu scopul (ascuns, se întelege), de a profita cât mai mult de situatia precara a tarii, pentru a obtine noi drepturi si avantaje nemeritate care sa-i tina în fruntea treburilor publice, dar chiar si în aceste conditii ei tot au încercat si încearca mai departe sa provoace noi dezastre prin revolte sau razboaie.

Idei rau sau în mod nebunesc întelese despre liberalism, idei vagi si eronate despre asa-zisa toleranta, pe care Protocoalele le-au compromis si apoi le-au murdarit cu desavîrsire, au ajuns sa subjuge în timp toate institutiile noastre si întreaga viata publica.

Aproape peste tot, francmasonii stapânesc în mod ascuns si prin aceasta stapânire ei urmaresc sa pregateasca ruina Statelor crestine, asmutându-le pe unele împotriva altora, pentru ca mai apoi, atunci când aceasta metoda va fi insuficienta, sa utilizeze tunurile.

8. Când studiem o adunare importanta care hotaraste asupra destinelor omenirii, si mai ales daca le cercetam cu atentie si luciditate trecutul celor care participa la respectiva adunare, atunci aproape fara nici o greutate putem fixa momentul în care ei au cazut în situatia fatala, ce le-a adus unele foloase de moment, dar care i-a facut sa devina si sa ramâna în mod aproape inexorabil sclavii unei puteri satanice care evita lumina publicitatii. Toate aceasta nu se explica decât prin ideile diabolice din Protocoale: “Noi vom face sa se aleaga Presedintii al caror trecut este patat”.

Ceea ce este însa si mai grav, este faptul ca tocmai din cauza acestei influente satanice predominante, adevarul, chiar daca este descoperit pentru unii, iar pentru altii care înca se afla si ramân mai departe sub influenta LOR, este întunecat si negat în totalitate, în aceasta uriasa si planetara actiune criminala ei sunt în mod constant ajutati de marea si uluitoarea indiferenta cu care chiar popoarele care sunt victime privesc deocamdata aceasta problema.

9. Conducerea Suprema francmasonica a hotarât ca cei alesi dintre ei (francmasoni), care deja detin conducerea lojilor masonice în cadrul popoarelor crestine, sa nu actioneze în mod similar pentru toate popoarele planetei, adica sa nu actioneze, cu alte cuvinte, dupa un model unic pentru toata lumea, ci ei trebuie sa întrebuinteze mijloace criminale adecvate care trebuie sa fie oarecum diferite, în functie de natura si specificul poporului în mijlocul caruia actioneaza, numai astfel fiind asigurati ca nu vor esua în îndeplinirea planurilor lor criminale.

Atunci când francmasonii vor ajunge stapâni peste toata lumea, ei spun ca vor înlocui cuvântul lor de ordine de azi care este cuprins în deviza: “LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE”, nu prin alte cuvinte, ci printr-un alt înteles, pe care îl vor oferi acestei devize si anume acel înteles naucitor care le poate usura stapânirea, adica: dreptul la libertate, datoria egalitatii si idealul fraternitatii.

Oare ce vrea sa însemne aceasta deosebire, care la prima vedere pare a fi numai între cuvinte? Pâna în momentul trecerii puterii în mâinile francmasonilor, libertatea, egalitatea si fraternitatea vor putea sa fie un tel catre care lumea crestina merge orbeste, dar din momentul în care puterea va trece în mâinile LOR, libertatea, egalitatea ca si fraternitatea urmeaza a fi acordate popoarelor numai în masura în care sunt de obicei acordate drepturile si executate datoriile, adica numai dupa bunul plac al celor care detin puterea.

Peste toate aceste guverne ale statelor ce exista pe aceasta planeta ei spun ca au un guvern al lor superior francmasonic, care doar acela conduce destinele lumii actionând în mod ocult dar puternic. Puterea aceasta efemera ei o au doar prin faptul ca au la picioarele lor, prin banii si aurul pe care îl detin, pe toti oamenii prabusiti moral, corupti, ambitiosi, patimasi, plini de vicii sau patati, ajutându-le ambitiile murdare, razbunarile si împlinindu-le toate poftele. În felul acesta ei spun ca au în, sau la mâna lor pe aproape toti conducatorii de tari si popoare, care, prin greselile si ticalosiile lor (multe dintre ele trezite si amplificate chiar de ei), vor aduce tot mai multe popoare la revolta, pâna când acestea vor cere – CULMEA PACALELII – de la EI scaparea (salvarea).

Singura frica a francmasonilor sunt Regii (care nu au fost cooptati în francmasonerie), fiindca acestia, prin independenta si puterea pe care le-o dau drepturile de mostenire a Tronului, pot sa se opuna francmasonilor facându-le prin aceasta mult rau. Pentru a ajunge la telul criminal urmarit de ei, francmasonii au procedat mai întâi la izolarea poporului de conducatorul sau, ridicând un zid de minciuni între ceea ce presa si propaganda lor îl face sa vada, pâna când în final acesta (conducatorul) ajunge sa fie un aderent orb al lor, pe care ei îl duc apoi de mâna numai unde vor ei.

Ceea ce ne apare ca fiind cumplit de primejdios, este mijlocul în mod evident terorist cu care ei marturisesc ca vor scapa de revolta omenirii crestine, atunci când aceasta se va destepta. Ei spun ca într-o asemenea situatie vor scapa de furia crestinilor, aruncându-le în aer toate orasele mari, cu ajutorul drumurilor (tunelelor) subpamântene pe care atunci le vor avea la dispozitie în respectivele orase, astfel încât ei vor îngropa în ruine revolta crestinilor uniti care ar îndrazni sa se ridice împotriva lor. Asadar, într-o asemenea situatie, asasinatul terorist în masa va pune vârf la toate crimele francmasonilor. Desi la prima vedere asa ceva pare incredibil sa nu uitam tunelele care au fost construite în acest scop din ordinul FRANCMASONULUI CEAUSESCU.

10. Prin orice mijloace, francmasonii pun în calea neamurilor crestine toate ispitele si viciile, printre acestea la loc de “cinste” aflându-se otravirea lenta cu bauturi alcoolice, care fac totodata sa se prabuseasca moralitatea si faciliteaza coruptia. Ei vor astfel sa slabeasca cât mai mult orice rezistenta si urmaresc în acelasi timp sa zapaceasca multimea în asa fel încît aceasta sa ajunga sa creada ca ei sunt într-adevar niste “mari binefacatori” ai omenirii.

Stapânirea aceasta ei sconteaza ca pâna la urma o vor avea asigurându-si controlul si domnia asupra majoritatii poporului, deoarece în viziunea lor criminala numarul celor din popor care se vor lasa condusi va fi acela care le va asigura puterea, întrucât, în conformitate cu parerea lor, cei mai multi indivizi ai unui popor sunt rai, viciosi, fara multa inteligenta sau cultura, ei putând fi tocmai de aceea usor de stapânit prin frica. Tocmai de aceea francmasonii au luptat si lupta pretutindeni pentru votul universal, întrucât prin el pot fi înlaturate cu usurinta mintile luminate ale crestinilor care prin vot, în strânsa legatura cu gradul de cultura si starea sociala a fiecaruia razbateau mult mai usor la conducere, acolo unde vor sa fie numai ei (francmasonii).

Dupa introducerea zapacelii si rasturnarea tuturor valorilor nationale si spirituale din fiecare Stat, urmeaza în planul lor introducerea REPUBLICII, pe care, dupa cum se vede deja au introdus-o în multe State. Prin republica francmasonii considera ca pot conduce cu mult mai multa viclenie si abilitate, întrucât republicile sunt în general conduse de oameni alesi la intervale scurte de timp (3-4 ani), atât prin manipulari mârsave prin presa cât si prin masinatiile murdare ale conducerii lor ascunse. Presedintii de republica la rândul lor, sunt în felul acesta de asemenea stapâniti de ei. Ei spun ca pentru a fi si mai siguri de oamenii lor de paie, vor împinge cel mai adesea la presedentia Statelor oameni compromisi care au o pata morala în trecutul lor.

În felul acesta, atât prin bani, cât si prin presa si prin influenta lor mârsava, ascunsa dar puternica ei pot face sa fie alesi exact oamenii lor în calitate de presedinti ai Statelor; imediat dupa alegere ei îi vor tine pe acestia în mâna si vor face cu ei ceea ce vor, prin santaje. În cazul în care acestia nu se vor supune, îi vor denunta la scurt timp dupa respectiva nesupunere pentru pacatele lor, care sunt cunoscute numai de francmasoni. Santajati de frica de a nu pierde cumva “binefacerile” puterii, acesti oameni de paie, vor juca aproape totdeauna dupa cum le vor cânta stapânii lor (francmasonii).

Iata prin urmare de ce lupta francmasonii cu atâta înversunare în presa lor contra Regilor, si de ce au actionat cu atâta tenacitate si au reusit sa faca sa se prabuseasca atâtia Împarati si Regi, punând în locul lor niste presedinti de republica care erau în general “oamenii lor de paie”. Acolo unde deja au reusit sa introduca republica, pentru a fi siguri de ea, au facut la scurt timp dupa aceea sa se voteze legi care interzic cu desavârsire orice forma de manifestare care ar permite revenirea la guvernarea monarhica. Monarhiile sunt privite ca fiind o mare piedica pentru planurile diabolice de stapânire si distrugere ale francmasonilor deoarece REGII nu sunt raspunzatori în fata nimanui pe pamânt, ci ei raspund doar în ceruri, în fata lui Dumnezeu, scapând astfel complet de sub controlul si puterea francmasonilor.

Pentru a ajunge sa stapâneasca si mai abil lumea, francmasonii spun ca vor face sa fie alesi presedintii de republica de catre Camerele Deputatilor, însa acestor Camere li se va ridica cu timpul dreptul de a propune sau de a schimba legile, acest drept trecând dupa aceea numai asupra presedintilor de republica. În felul acesta, guvernele vor atrage aproape toate atacurile, iar pentru a fi scapate de o raspundere efectiva, se va introduce peste tot apelul la popor, adica REFERENDUMUL. Poporul care va hotarî soarta presedintilor si a guvernelor lor, va fi atunci servitorul lor orb si aproape niciodata nu va hotarî altfel decât cum vor vrea francmasonii. În plus, pentru a avea si mai la îndemâna soarta popoarelor crestine, pe care sa le poata arunca atunci când vor ei unele contra altora în razboaie crunte, dreptul de a declara razboi îl vor lasa tot numai presedintelui, care mai mereu este asa cum am vazut unealta lor supusa.

Mai departe francmasonii vor reduce tot mai mult drepturile si garantiile constitutionale, pentru ca astfel sa faca loc unei guvernari AUTOCRATE, care odata cu reducerea garantiilor constitutionale, va sapa tot mai adânc prapastia dintre popoare si guvernele lor.

Gândind cu luciditate la toate acestea ori de câte ori vedem nesfârsitele framântari dintre partide, ne putem da seama cât de aproape încep sa se simta francmasonii de nemernica lor victorie.

11. Pâna acum protocoalele secrete francmasonice au aratat mijloacele ascunse de distrugere a Statelor crestine, de acum înainte vom asista la ridicarea pe ruinele tuturor statelor crestine a Statului universal UNIC francmasonic care nu va mai avea frontiere. Protocoalele secrete declara ca tot ce scrie astazi presa din toata lumea despre libertate, despre democratie, despre o mai justa repartitie a bunurilor pamântesti, despre votul universal, despre aproape toate eforturile ce se fac pentru a aduce fericirea reala si bunastarea celor multi si nevoiasi, toate acestea sunt bune pentru “brutele de crestini” care nu înteleg mai nimic din ceea ce este real, si care datorita naivitatii si prostiei lor trebuie mai mereu sa fie ametite cu fagaduieli desarte. Ei marturisesc însa ca toate aceste vorbe goale vor trebui sa dispara din lume în momentul în care vor ajunge ei la putere. Crestinatatea va fi atunci socata si înmarmurita de o asemenea întorsatura si va astepta inerta îndreptarea raului de la noii guvernanti; francmasonii considera ca atunci ea nu va mai fi în stare sa opuna vreo rezistenta, dupa ce a fost redusa la un asemenea grad de mizerie sufleteasca si materiala. “Crestinii naivi si prosti sunt întocmai ca o turma de oi, iar noi suntem întocmai precum lupii printre ele. Stiti ce li se întâmpla oilor când ajung lupii în turma”. Aceasta marturisire este cu atât mai pretioasa, cu cât constatam ca ea se aplica exact acolo (în statele) unde francmasonii au pus deja mâna pe putere.

12. Presa, care astazi este un mijloc de aparare al tuturor libertatilor aberante care merg uneori pâna la anarhie, va fi strasnic îngradita atunci când va veni stapânirea francmasonilor pentru aceasta promulgându-se legi care vor permite aceasta restrictie întrucât libertatea, asa cum o înteleg ei în timpul domniei lor, este în viziunea lor dreptul de a face numai ceea ce este îngaduit de legi. Ei vor împiedica total controlul opiniei publice, care se poate face astazi cu ajutorul tiparului, pe de o parte punând taxe foarte mari asupra tipariturilor de orice fel, iar pe de alta parte prin obligativitatea ce o vor institui în a se cere înainte de aparitia oricarei scrieri verificarea atenta si revizuirea ei de catre autoritati. Prin aceste mijloace francmasonii sconteaza ca vor reusi ca tot ceea ce ar putea sa le împiedice domnia prin trezirea opiniei publice, sa nu vada niciodata lumina presei.

Pâna atunci ei au actionat însa foarte mult si au câstigat peste tot controlul neconditionat asupra marii majoritati a presei din lumea întreaga, ascultând sfaturile date cu o inteligenta diabolica de toti marii lor conducatori pe care i-au avut si care le spuneau: “Priviti totul ca fiind aproape nimic. Banii ca fiind nimic. Consideratia sau dispretul ca fiind mai nimic. Priviti însa presa ca fiind totul, pentru ca având controlul deplin asupra presei, vom avea astfel tot restul”.

Presa, care cel mai adesea este manipulata de francmasoni, strecoara vrând nevrând sugestii insidioase foarte rele sau rele în sufletul cititorilor si adeseori se lucreaza în secret pentru slabirea Statului, Natiunii, Spiritualitatii, Moralei, a Armatei, a Bisericii, etc.

Tot astfel se poate întelege CINE anume sapa la temelia iubirii dintre frati, asmutând provinciile tarii unele contra altora numai pentru a-si realiza interesele LOR politice, conform poruncilor din Protocoale, unde se vorbeste de sprijinirea subversiva a autonomiei si neîntelegerii dintre provincii: “Atentia noastra se va întinde în mod special asupra provinciei. Trebuie adeseori sa atâtam acolo sperante si dorinte net potrivnice celor din capitala, careia îi vom spune ca acestea sunt sperantele si dorintele adevarate ale provinciilor, desi e lesne de înteles ca izvorul dezbinarilor nu porneste decât de la noi. Caci atâta timp cât noi (francmasonii!) nu ne vom bucura înca de o putere deplina, vom simti adesea necesitatea de a înabusi glasul capitalelor cu acela al majoritatii, al poporului din provincii, care va fi lesne atâtat de catre agentii nostri abili si CHARISMATICI.”

Desi sunt scrise cu zeci de ani înainte de unirea Românilor, este aproape uluitor cât de exact se potrivesc aceste planuri cu cele ce se petrec acum la noi.

13. Nevoia zilnica de pâine îi va face pe oameni sa taca, iar prin diferite concursuri de loto, sport, arta, frumusete etc., adormiti si hipnotizati de cuvântul magic PROGRES, acestia vor fi astfel distrati si îndepartati de la problemele grave launtrice sau politice, consumându-si zi de zi, în mod haotic si inutil, un imens si pretios capital de energie psiho-mentala pe care îl vor investi spre exemplu în frenezia unui steril meci de fotbal.

14. Religia crestina se urmareste a fi discreditata treptat de catre francmasoni.

15. Cei care se vor opune într-un mod oarecare instaurarii dominatiei francmasonice vor fi pedepsiti cu moartea. Francmasoneria exterioara este doar avangarda si stâlpul de sustinere al Ierarhiei Francmasonice Secrete. Lojile francmasonice în calitatea lor de grupuri ale francmasoneriei exterioare sunt de fapt o creatie a Ierarhiei Francmasonice Secrete. Odata cu proclamarea formala a Republicii Mondiale, unice aceasta Francmasonerie simpla (exterioara) va fi desfiintata la scurt timp dupa aceea împreuna cu orice forma de liberalism.

16. De asemenea, se va desfiinta învatamântul liber (particular), iar în scoli tineretul va fi crescut numai în spiritul noilor sai stapâni (Ierarhia Francmasoneriei Secrete).

17. Baroul trebuie sa fie demoralizat, atunci la fel si prostimea. Institutiile publice trebuie compromise, iar spionajul si turnatoria trebuie sa fie cultivate în mod sistematic.

18. Prestigiul persoanelor publice care sunt orientate în mod benefic si divin trebuie sa fie în mod sistematic desfiintat, ca si fiinta lor, prin atentate, calomnii, denigrare sau folosind alte cai ascunse.

19. Toti criminalii politici si anarhistii nu trebuie niciodata sa fie prezentati publicului ca fiind niste martiri care lupta pentru fericirea multimii.

20. Crizele economice mondiale sunt în mod intentionat întretinute de catre Francmasonerie, cu scopul de a retrage banii din circulatie; trebuie astfel ca guvernele sa fie determinate – pe diverse cai – sa faca împrumuturi externe uriase cu dobânzi mari, pentru a fi pe deplin la mâna (discretia) Francmasoneriei. În viitoarea Republica Mondiala Unica, proprietatea particulara va putea fi oricând confiscata de Conducatorul Republicii, care va fi singurul proprietar de fapt în stat.

21. În aceasta viitoare Republica Planetara Unica, Bursele de fonduri publice nu vor mai avea ce cauta, deoarece atunci statul va fixa preturile dupa cum el va dori. Pâna atunci, pe de o parte, împrumutând cu sume uriase guvernele si, pe de alta parte, întretinând coruptia administratiei, dominatia francmasonica vine de la sine.

22. Aceasta dominatie urmeaza sa se instaureze mai ales cu ajutorul aurului si a banilor, care se afla în mâinile membrilor Ierarhiei Superioare Secrete a Francmasonilor.

23. Mica industrie va fi, în viitoarea Republica Planetara, singura cale ce va împiedica aparitia somajului.

24. Regalitatea este forma ideala de guvernare în cazul Statului Planetar Unic, însa ea este realizabila numai atunci când regele Statului Planetar va fi ales si educat de Ierarhia Superioara Secreta a Francmasoneriei.

KING OF THE JEWS

9. Only the king and the three who stood sponsor for him will know what is coming.

10. In the person of the king who with unbending will is master of himself and of humanity all will discern as it were fate with its mysterious ways. None will know what the king wishes to attain by his dispositions, and therefore none will dare to stand across an unknown path.

11. It is understood that the brain reservoir of the king must correspond in capacity to the plan of government it has to contain. It is for this reason that he will ascend the throne not otherwise than after examination of his mind by the aforesaid learned elders.

12. That the people may know and love their king, it is indispensable for him to converse in the market-places with his people. This ensures the necessary clinching of the two forces which are now divided one from another by us by the terror.

13. This terror was indispensable for us till the time comes for both these forces separately to fall under our influence.

14. The king of the Jews must not be at the mercy of his passions, and especially of sensuality: on no side of his character must he give brute instincts power over his mind. Sensuality worse than all else disorganizes the capacities of the mind and clearness of views, distracting the thoughts to the worst and most brutal side of human activity.

15. The prop of humanity in the person of the supreme lord of all the world of the holy seed of David must sacrifice to his people all personal inclinations.

16. Our supreme lord must be of an exemplary irreproachable.

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Mihael Duca Cartea mea “Evaluarea si motivarea elevului” a deschis numeroase campuri de dezbatere. Fiind o carte orientata spre anumite teme de cunoastere, am incercat sa nu alunec spre alte teme, pentru a pastra unitatea cartii si logica expunerii. Acolo unde a fost cazul am incercat sa ofer exemple prin care sa argumentez o anumita […]

O lucrare monumentala, “Enciclopedia regimului comunist”, aparuta la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane, condus de energicul profesor Radu Ciuceanu, fost detinut politic si istoric de marca al Romaniei, a ajuns la volumul al II-lea. Primul volum a fost lansat in aula Academiei Romane. Vedeti: VIDEO. Lansarea Enciclopediei regimului comunist din Romania la […]

prof. univ. dr Ilie Badescu Trasaturi ale neo-imperialismului. Cateva precizari editoriale asupra lucrarii de fata O carte care nu trebuie sa va lipseasca, aparuta la Mica Valahie, editura care are spre vanzare si numeroase titluri disponibile in format electronic pe Elefant.ro. “Cartea valorifica preocupari mai vechi ori mai noi ale autorilor in domeniul geopoliticii si […]

La 25 de ani de la moartea lui Constantin Noica, discipolul marelui filosof roman, Constantin Barbu, impreuna cu Biblioteca Metropolitana Bucuresti si Asociatia Civic Media, a reusit intr-un timp record sa publice primele 20 de volume din Arhiva Neagra – Dosarele distrugerii elitei romanesti – Procesul Noica-Pillat, pe baza documentelor din arhivele Sigurantei, Securitatii si […]

Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010, Discurs tinut de Benjamin H. Freedman, consilierul presedintelui W. Wilson, in 1961. Aici, in Statele Unite, sionistii si coreligionarii lor detin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe si prea complexe pentru a le analiza acum), sionistii si coreligionarii lor conduc aceste State […]