Una din consecintele revoltelor din Orientul Apropiat este cresterea rolului Turciei, care in noile conditii ar putea deveni o supraputere regionala, scrie in Jerusalem Post cunoscutul politolog american si turc, directorul sectiei Institutului de Studii a Orientului Apropiat din Washington, Soner Cagaptay. La 8 februarie, liderul miscarii egiptene „Fratia Musulmana” Ashraf Abdel Ghaffar a anuntat la Istambul ca va ramane in Turcia pana cand protestele masive nu vor inlatura regimul lui Mubarak. El a adus laude Turciei si Partidul Dreptatii si Dezvoltarii (AKP), aflat la guvernare, subliniind ca acesta reprezinta un model perfect pentru Egipt. La 10 februarie, presa turceasca a citat pe Ghaffar, care afirma ca intre AKP si „Fratia Musulmana” ar putea fi stabilit un dialog.

Declaratiile lui Ghaffar si comentariile oficialilor Turci impotriva lui Mubarak au transformat Ankara intr-un aparator al „Fratiei Musulmane” si intr-un potential jucator in Egiptul post-Mubarak.

Dupa venirea AKP la putere in 2002, in Turcia a fost pusa in discutie problema concentrarii politicii externe a Turciei asupra Orientului Apropiat. Pana la caderea regimurilor din Tunis si Egipt, lucrurile nu aratau astfel. Politica sustinerii Hamas si a programului nuclear iranian nu era inteleasa de tarile arabe, care se temeau de cresterea influentei Iranului si de majorarea situatiei de instabilitate, care ar putea duce la consolidarea pozitiilor Hamas.

Astazi, cand „Fratia Musulmana” a devenit un jucator-cheie in politica egipteana, AKP si-a gasit un aliat in Cairo. Acelasi lucru se refera si la Tunis, unde „Fratia” locala a iesit din ilegalitate dupa fuga lui Ben Ali.

Mai mult decat atat, AKP va obtine noi aliati in cazul in care revolutiile vor continua si in celelalte state dictatoriale arabe, sau daca in acestea opozitia islamista va obtine acces la putere.

Iarna araba a anului 2011 a creat un nou peisaj in Orientul Apropiat, unde AKP-ul turcesc s-a inscris in calitate de aparator a „Fratiei Musulmane” si a revoltelor populare.

Apropierea dintre AKP si „Fratia” depaseste limitele unei sustineri politice. In ultimii ani, politicienii AKP, inclusiv premierul Erdogan, au urmat aceeasi cale, creand analogii turcesti ai partidelor islamiste.

Una din formatiunile de acest fel a fost Partidul Binefacerii din anii 90 si o versiune mai radicala – Partidul Islamist al Salvarii Nationale din anii 70. „Fratia Musulmana” si analogiile sale turcesti isi propun aceleasi scopuri – sa impuna societatea sa urmeze lozincile conservator-religioase. Acestea sunt unite si de antipatia fata de Statele Unite si democratie.

Aceasta prietenie, care poate fi asemanata cu uniunile a fortelor socialiste in timpul Internationalei din secolul XX, continua de cateva decenii si ofera astazi islamistilor turci din Ankara parghii de influenta in capitalele arabe.

In perioada urmatoare, AKP va urmari consolidarea rolului „Fratiei Musulmane”, care in schimb va sustine raspandirea influentei turcesti in regiune.

Sursa: Antimedia

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Brexit-ul este, fara doar si poate, un eveniment de proportii epice prin prisma perpectivelor pe care le deschide. Brexit-ul reprezinta prima fisura intr-un sistem monstrous care parea monolit. Practic, intreaga oligarhie americana si europeana, cu monstroasa masinarie media aservita au fost luate prin suprindere, in ciuda manevrelor diperate de a influenta in extremis opinia publica […]

Serghei Malkov, membru la Academia Militară rusă, prezice începutul unui nou război mondial în următorul deceniu. Oamenii de ştiinţă de la Academia Militară au ajuns la această concluzie, bazându-se pe teoria ciclurilor Kondratieff (după numele savantului Nikolai Kondratieff). Ciclurile Kondratieff pot fi definite ca o succesiune regulată a modificărilor structurale din cadrul economiei moderne. Întinzându-se […]

Trăim un moment istoric. După treizeci de ani în care decidenţii de la Washington au avut posibilitatea să guverneze lumea după bunul lor plac, a venit timpul pentru a dinamita „consensul de la Washington”. Discursul lui Vladimir Putin din 18 martie 2014 a fost un epitaf pentru epoca Pax Americana. Fidelii papagali ai mass-media din […]