Mihai Popescu
Adeseori am fost surprinsi neplacut de pasivitatea unor conationali de-ai nostri in fata unei nedreptati. De ce sa nu fim sinceri, chiar si noi am fost in aceasta situatie. De cate ori nu am fost inselati si am preferat sa plecam capul, decat sa luptam pentru ce ni se cuvine? Nu are rost sa ne mintim singuri: de cele mai multe ori nu am facut-o din crestineasca iertare fata de cel care ne-a gresit, ci din alte motive. Lipsa noastra de reactie la nenumaratele agresiuni la care am fost supusi in ultimii douazeci de ani are radacini vechi. Dar nu antice, nu seculare, asa cum incearca niste asa zisi filosofi sa ne bage in cap, ci de data recent, istoric vorbind. Reactiile noastre sau mai degraba lipsa lor sunt explicate de blestemata perioada comunista. Ne intrebam cum a fost posibil? Istoria ne ofera raspunsul. A fost publicat recent in Romania un document socant: Psihopolitica — sinteza a unui manual sovietic de psihopolitica. Autorul sau: nimeni altul decat bestia cu chip de om, infamul Beria, fostul sef NKVD. Premiza?

„La baza, Omul este un animal. El este un animal caruia i s-a dat un lustru de civilizatie. Omul este un animal colectiv care se organizeaza in grupuri pentru a se apara de primejdiile mediului. Cei ce ii grupeaza si ii conduc trebuie, prin urmare, sa posede tehnici specializate pentru a dirija nestatornicia si energiile omului spre o eficienta mai inalta pentru indeplinirea scopurilor Statului“.

Textul se extrage ca un comentariu simplist si brutal din Manifestul Partidului Comunist: „Burghezia sileste toate natiunile sa-si insuseasca modul sau de productie burghez daca nu vor sa piara; ea le sileste sa introduca la ele insele asa-zisa civilizatie, adica sa devina burgheze”.

Practic, la debut, metodologia terorii comuniste s-a inspirat din experienta sistemelor coercitive anterioare si s-a concentrat pe instincte si anume pe acele instincte care determina supunerea, ordinea si apararea”[i]

Deci, premisele comunismului pentru romanul anilor ‘40 prevedeau ca bietul roman sa fie doar un animal, o fiinta buna doar de munca, gata sa fie “dresata” de “eliberatorul” sovietic. Sa nu uitam totusi, ca la momentul acelor ani, romanul era un taran deja saracit, aproape analfabet si lipsit de forta tineretului sau elitist- nationalist, ce fusese suprimat.

Agresorii sovietici au mai beneficiat de o circumstanta favorabila lor, dar dezastruoasa pentru noi: romanii veneau dupa dupa doua dictaturi succesive, Carol al II-lea si Antonescu, astfel ca o a treia nu-i parea niciunui strabun de-al nostru ca o situatie neobisnuita.

Iata ce aveau in vedere cei care “au adus lumina de la Rasarit” pentru ce mai ramasese din elita tarii, pentru reperele morale ale romanului:

“In loc sa fie executati liderii nationali, se va pune la cale sinuciderea lor in conditii care pun cauza mortii lor sub semnul intrebarii. In felul acesta, putem tine sub control impotrivirea la extinderea comunismului in diferite categorii sociale ale lumii si putem face in asa fel incit masele care ni se opun sa ramina fara conducatori; putem sa creiem o stare de haos si deruta in care ne va fi foarte usor sa implantam doctrinele clare si viguroase ale comunismului”[ii].

Din pacate, sovieticii cunosteau bine tipologia omului de rand, studiile sociologice fiind folosite in scopul inrobirii popoarelor de sub influenta – a se citi talpa – ruseasca. Menirea manualului sovietic la care facem referinta este expusa de la inceput, fara niciun ocolis: „Este menirea psihopoliticii mai intii sa ordoneze supunerea si scopurile grupului si apoi sa mentina ordinea prin inlaturarea efectului produs de persoanele si personalitatile capabile sa abata grupul spre nesupunere. In natiunea noastra, unde lucrurile sunt mai bine conduse si acolo unde ratiunea domneste pretutindeni, nu este greu sa inlaturi bacteriile persistente care pot ataca vreuna dintre entitatile noastre politice. Psihopolitica face posibila inlaturarea acelei parti a personalitatii lui care, prin sine insasi, face ravagii in constitutia respectivei persoane si in aceea a grupului din care face parte.”[iii]

Acum avem imaginea clara a unei strategii pusa la punct de niste adevarati ucigasi de oameni, care urmarea lichidarea spiritului uman. Mai bine spus, urmarea lichidarea acelor elemente care fac spiritul uman liber, inaltator si unic. Totul pentru ca sa “ordoneze supunerea” noastra.

Cum s-a procedat la “supunerea noastra”? Sovieticii si acolitii lor din Romania au folosit doua metode, simultan si complementar: teroarea si propaganda. In timp ce se ocupau de procesele politice prin care erau condamnati “dusmanii oranduirii socialiste”, alde Silviu Brucan&co nu uitau sa le transforme in circ mediatic.

Citam din acelasi autor: “Procesele si deciziile aveau apoi un traseu public demonstrativ, preluat si amplificat de propaganda, insistindu-se pe ideea ca se face dreptate pentru poporul roman. La fel ca pe vremea Inchizitiei, mesajele publice aveau rolul sa inspire teama, sa blocheze orice tentativa de revolta”[iv].

Iata si rolul terorii: “Natiunea romana trebuia supusa unor procedee prin care sa se obtina subordonarea totala, in vederea exercitarii controlului asupra societatii, pentru aducerea ei in sclavaj — cum se afirma in Psihopolitica. Etapele au fost aplicate cu brutalitate, inclusiv cu masuri vizibile si ostentative, facindu-se apel la toate argumentele de drept inminate Uniunii Sovietice de Aliatii occidentali, de la proteste internationale impotriva Romaniei care nu-si respecta angajamentele din Armistitiu, pana la folosirea tancurilor”[v]

De ce se ajungea pana la folosirea tancurilor? Pentru ca trebuia ca vechiul stat roman, catalogat de sovietici drept “fascist”- a se citi nationalist, tradionalist, credincios – trebuia inlocuit cu statul comunist. Aceasta transformare a fost un proces foarte dificil, mai ales datorita nationalismului latent caracteristic taranului roman, taran care-si vazuse statul faurind Romania Mare, pentru ca apoi sa vada cum forte externe – URSS, Bulgaria, Germania, Ungaria – i-au luat cu forta ce considera ca fiind de drept, al sau.

Ce inseamna de fapt, faurirea statului comunist? A se citi cu atentie pentru a observa similitudinile cu ultimii 20 de ani, cand se incearca constructia unui stat roman “occidental”. Deci, noul stat comunist “presupunea modificarea esentiala a mentalitatii colective sau macar a majoritatii populatiei. URSS avea nevoie de un timp, masurabil de la unul la doua decenii, pentru cel putin o schimbare de generatie in care influenta fostului sistem educational si a culturii traditionale romanesti sa diminueze, sa fie denaturata sau sa fie uitata, iar in acelasi timp, purtatorii nucleului de referinta trebuiau distrusi, indepartati sau facuti sa taca”[vi].

Citind aceste randuri, mai exista cineva in toate facultatile mintale care sa nu inteleaga de ce a fost nevoie, pentru sovietici, ca elita Romaniei sa zaca in puscarii? De ce a fost nevoie de experimentul “Pitesti”?

Totodata, intelegem foarte bine de ce in acesti douazeci de ani, n-au fost promovate valorile reale, de ce au fost atacate toate simbolurile romanesti. Si ne dam seama de importanta presei: “Obiectivele subversiunii sunt triple. Diferentierea lor nu poate fi decit didactica, deoarece, in fapt, ele se sprijina si se completeaza reciproc. Aceste obiective sunt:

1.Demoralizarea natiunii vizate si dezintegrarea grupurilor ce o compun.(Exemple: Romanii sunt niste lenesi, hoti, tigani, barbari, arhaici si au facut Holocaust)

2.Discreditarea autoritatii, a aparatorilor, functionarilor si oficialitatilor acesteia. (Antonescu a fost un criminal de razboi care a atacat URSS, partidele politice au fost vandute Occidentului, iar legionarii erau oamenii lui Hitler, Ceausescu bea sangele poporului, iar Armata statea degeaba sau batea oameni nevinovati)

3.Neutralizarea maselor pentru a impiedica orice interventie spontana generala in favoarea ordinii existente in momentul ales pentru preluarea non violenta a puterii de catre un mic grup minoritar.(liderii societatii civile in puscarie, arestari, discreditari)
Aceste scopuri sunt posibile prin utilizarea mijloacelor de informare in masa. Fara presa, fara radio, fara televiziune, subversiunea este neputincioasa. Fara specialisti in domeniul psihologiei sociale, cum vom vedea studiind metodele in capitolul urmator, subversiunea este incoerenta”.[vii]

Nu, nu vorbim de 2010 ci de 1950! Si totusi, de ce e asa importanta presa? Pentru ca pe baza controlului ei se sprijina propaganda. Fara propaganda nu se pot schimba mentalitati, nu se poate crea “noul stat roman comunist/occidental/modern, etc).

Dar manualul lui Beria are si pentru acest aspect o atentie speciala: “Fie ca stapineau aceasta tehnologie a terorii prin studiul trecutului sau indelungat, fie ca i-au descoperit mecanismele prin cercetare psihosociala proprie, sovieticii conduceau un model de psihologie in masa, cunoscut astazi sub denumirea de ‘Spirala tacerii’ “[viii]

Ce inseamna “Spirala tacerii”?

Fiecare are opinia lui, dar temandu-se de izolare, n-o vor exprima decat sustinuti de altii. Oamenii isi folosesc simturile pentru a determina daca exista altii cu aceeasi opinie. Sursa de informare asupra distribuirii opiniilor o constituie mass-media(85% dintre romani se informeaza de la TV).

Media foloseste acelasi discurs, ca si cum ar fi o singura voce si deformeaza realitatea perceputa de indivizi. Simtindu-se IZOLATI, FARA SPRIJIN, oamenii nu vor mai comunica, convinsi ca nu mai e nimeni care gandeste ca ei, chiar daca, in realitate, OPINIA LOR ESTE MAJORITARA, DOMINANTA.

Aceste grupuri de oameni, cu aceleasi idei, se vor retrage din viata publica, isi vor pierde increderea in ei si vor renunta la a mai impartasi respectivele ganduri altcuiva. Astfel, pozitia acestora in societate se darama, convinsi ca majoritatea gandeste opus lor si ei reprezinta o minoritate. Dupa scurt timp, ei vor renunta complet sa mai emita idei, si prin tacere isi vor alimenta practic propria distrugere spirituala.

Aceasta este pe scurt, procesul numit “Spirala tacerii”. Si iata-l exemplificat in Romania anului 1945:

Romanul se trezeste din somn avind „stocate” in creierul sau citeva principii stabile: libertate, credinta in Dumnezeu, dreptate, adevar, proprietate privata.

Tot in creier, intr-un invelis protector, se afla orientarea sa politica, increderea in Parlament, Justitie, Stat, fondul sau cultural, atasamentul fata de valorile sale perene, speranta revenirii la normalitate.

Iese pe strada si constata ca orasul sau este ocupat de trupe straine, ca tara sa a fost invinsa in razboi si ca ziarul pe care obisnuia sa-1 cumpere de la chiosc a disparut; in locul lui i se da sa citeasca Scinteia, productie comunista a ocupantului.

Nu trece mult si afla ca fostii conducatori, fostii ministri, inaltii functionari ai statului, fostii sai cunoscuti sunt arestati si acuzati de dezastrul tarii, de fascism, de crime impotriva umanitatii.

Daca protesteaza cumva, este imediat arestat. Asa ca prefera sa taca, sa pastreze distanta fata de reprezentantii noilor autoritati, eventual sa comenteze intr-un cerc restrins situatia.

Constata ca la alegeri voturile sunt inversate fara nici o rusine si ca protestele partidelor democratice ramin fara efect.

Cu timpul, mai observa ca Regele lui este neputincios in fata ocupantului, ca Justitia lui il condamna pe Antonescu (cel pe care il votase la plebiscit), ca Parlamentul lui da legi represive, ca Biserica lui este demonizata.

La un moment dat, autoritatea cu care intra zilnic in contact si de care depindea supravietuirea lui sociala — patronul firmei la care lucra este arestat, condamnat pentru ca 1-a exploatat pe el si inchis; multi vad in asta satisfacerea unui gind personal ascuns sau o razbunare pentru rigorile la care era supus ca angajat al acelui patron; mai mult, guvernul comunist vine si ii spune ca este coproprietar.

Mai constata din media ca opinia generala este ca societatea ar trebui schimbata din temelii, ca trebuie data puterea celor nedreptatiti ( printre care si el), ca ar trebui creata o alianta intre Romania, statele vecine si URSS pentru ca aceste doresc pacea pe pamant impotriva imperialismului care arunca popoarele in sclavie.

Mai afla ca imperialistii au o bomba atomica pe care vor s-o arunce asupra Romaniei.

Din nou, daca are obiectii asupra veridicitatii acestor enunturi, va fi arestat, inchis, condamnat la ani grei de viata. El poate observa ca ceea ce se spune intr-un grup este aflat foarte repede de autoritati si ca acestea nu ezita sa actioneze imediat.

Nu trece mult si dupa ce a citit zilnic in media aceleasi mesaje: victorii, realizari, constructii megalitice, dezastrul capitalismului, isi va pune intrebarea daca nu cumva greseste el, daca nu cumva gresesc cei care se opun, daca n-au cumva dreptate cei care marsaluiesc entuziasti la demonstratia de 23 august.

Obligat sa participe la sedinte, sa asculte voci unanime, sa ia cuvintul pentru a se solidariza, cetateanul roman va emite primul sau mesaj de aderenta. Altfel, risca sa piara. O va face, fiindca a vazut,auzit si inteles opinia dominanta a noii Puteri, a invatat actul minim al disimularii si a mai invatat ca trebuie sa se protejeze. El va repeta lozincile opiniei dominante ca pe un cod al recunoasterii intre soldatii aceleiasi unitati.

Cu mari precautii el va sopti o parere critica, isi va boteza copilul pe ascuns, isi va inmorminta parintii cu popa. Daca vrea sa munceasca, sa invete sau sa imbratiseze arta, el trebuie sa faca noi compromisuri; ca sa urce intr-o ierarhie sau sa se poata manifesta public, el trebuie sa mareasca intensitatea gesturilor sale de aderenta, sa-i corecteze sau sa-i judece pe cei care nu se supun opiniei dominante.
La un moment dat, va ajunge sa creada el insusi ceea ce i-a fost impus.

Prin acest proces tragic, poporul roman s-a instrainat de ceea ce este el cu-adevarat. Dar si mai dureros e ca s-a instrainat de sine. De cate ori nu am avut senzatia ca inainta de a-si uri tara, unii frati de-ai nostri par sa se urasca pe ei insisi? De foarte multe ori am avut impresia ca explicand unui astfel de om ca in ultima instanta, tara este chiar el, parca-l injuram. Sovieticilor le-a iesit atat de bine procesul de transformare a noastra intr-o masa de sclavi, incat atunci cand aveau nevoie sa ne revoltam contra lui Ceausescu, n-am reusit! A fost nevoie de agenti kgb si de morti pentru a-si impune liderul “reformator” la Bucuresti.

Din pacate, manualul lui Beria si “Spirala tacerii” si-au pus amprenta grav asupra noastra. Sa nu uitam ca sunt si astazi oameni care parca “te infiereaza proletar” cand nu esti de acord cu ei. Multi din ei si-au schimbat doar blana, acum aparand ceea ce inainte de ’89 blamau: capitalismul de tip occidental.

Acesti oameni sunt printre noi. Ei nu se mai pot schimba, dar grav este ca incearca sa creeze altii ca ei. Folosesc aceeasi pasi ca si acum 50 de ani: ne discrediteaza simbolurile, traditia, societatea este tinuta din scurt cu ajutorul instutiilor represiunii si orice opinie ‘altfel’ este batjocorita ‘in corpore’ de catre mass-media. Si totul cu un singur scop: a fi redusi la stadiul de sclavi pentru corporatiile altora, incapabili sa se revolte.

Concluzia o trage tot istoricul Alex Mihai Stoenescu si cred ca ne scuteste de alte comentarii: “Cei mai bine dotati pentru rezistenta anticomunista au fost legionarii, coerenta opozitiei lor anticomuniste fiind dovada fortei credintei lor din trecut”.

Sursa: Foaie Nationala

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]