Andrei Plesu ar vrea sa auzim despre el numai de bine. Cu toate ca nu e inca mort si nici legenda vie, cel ce se autoconsidera filosof nu suporta nici critica, nici adevarul. De exemplu, Despre Adevar, cum poate explica “filosoful” ca, in vremurile de aur ale regimului comunist al carui opozant si victima se pretinde a fi fost, a beneficiat de la Partidul Comunist Roman si cu voie de la satrapicul Departament al Securitatii Statului de nu mai putin de doua burse Humboldt, in RFG?! Una de trei ani, intre 1975 si 1977, si o a doua de doi ani, in aceeasi perioada si impreuna cu Gabriel Liiceanu, plecat din 1982, intre 1983-1984, cand Plesu sustine ca era “persecutat” pentru implicarea in “Afacerea Meditatiei Transcendentale”. Si cu tot cu persecutia asta groaznica din partea odioasei Securitati, “filosoful” s-a intors totusi dupa bursa in tara, la “bordeiul” sau, vila din strada Paris, de langa Guvern, unde sta si astazi.

Dar Despre Critica, de ce s-ar supara Plesu acum privind trecutul sau? Recent, Tudor Octavian a reconfirmat in public anumite informatii rascolitoare despre “disidentul” Andrei Plesu, publicate anterior de cercetatorul si scriitorul Radu Portocala, de istoricul Alex Mihai Stoenescu sau de academicianul Eugen Mihaescu. Si anume, faptul ca la Tescani, in frumosul conac al Marucai Cantacuzino unde Plesu fusese “exilat” de ochii lumii, pe 23 august 1989, chiar de ziua lui de nastere, a primit o vizita mult asteptata.

Din delegatia semi-clandestina faceau parte, din intamplare chiar viitorul sef al Frontului Salvarii Nationale, “disidentul revolutionar” Ion Iliescu si insusi viitorul sef al Serviciului Roman de Informatii, aflat in completul de “judecata” al lui Nicolae Ceausescu, Virgil Magureanu, si el “exilat” bine-mersi in zona, la Focsani. La conacul Marucai Cantacuzino de la Tescani printre vizitatorii lui Plesu s-au aflat Anca Rautu-Oroveanu (Leonte Rautu era inca in viata…) si sotul ei, Mihai Oroveanu. Aceste persoane nu au fost nici odata intrebate despre vizita lor la Tescani!

Tot “intamplator”, cei trei s-au instalat dupa executia lui Ceausescu la conducerea Romaniei si sunt bine insurubati si acum. Iliescu trage sforile si astazi in politica romaneasca. “Dom’ profesor” Magureanu stie tot ce misca in lumea subterana a afacerilor si spionajului. Iar Plesu a stiut sa se invarta in pozitii de conducere in toate guvernarile Romaniei de dupa lovitura de stat a KGB din 1989, indiferent de culoarea lor politica. Dupa 2004 a incercat si a si reusit in mare parte sa-si plaseze oamenii Retelei Colegiului Noua Europa in pozitii de control a aparatului de stat, cu o vehementa nu prea specifica unei activitati meditativ-filosofice.

Cititi si:

Bagabontii “culturali” s-au miscat repede si au facut o alba-neagra mica cu poporul roman care abia se dezmeticea dupa Revolutie. Primul act de coruptie dupa 1989: Andrei Pleşu l-a cadorisit pe Gabriel Liiceanu cu tot patrimoniul Editurii Politice. Ziaristi Online: Adevărul ca povestea lui Andrei Pleşu sau ca Persoană? “Parabolele lui Iisus de la Humanitas” nu sunt Pildele Domnului nostru Iisus Hristos

Cand memoriile vorbesc: Ministrul Culturii lui Iliescu, A. Plesu, nu a iubit Romania pentru ca nu era el la putere. Scrisoarea orientalistei Amita Bhose despre profitorul Plesu, yoga, miscarea transcedentala si impostura in cultura. DOC

Plagiatorul Andrei Pleşu nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre de la Paris. Liiceanu si Cartarescu au ramas la Bucuresti pe post de chelneri la Libraria Humanitas, dupa ce librarii si-au dat demisia. Observatie: Paul Goma, ignorat!

Petru Romoşan atacă statul poliţienesc şi domnia neo-securiştilor: de la Pleşu şi Ungureanu la Ghiţă şi Ponta

Traian Basescu a decorat post-mortem un colaborator al Securitatii: Radu Vasile, premierul care a aprobat impreuna cu Andrei Plesu, Zoe Petre si Emil Constantinescu bombardarea Iugoslaviei si uciderea salbatica a mii de civili. Masoneria transmite “regrete eterne”

Dupa dezvaluirea lui Tudor Octavian, martor ocular al intamplarii de la Tescani impreuna cu sotia sa, Plesu nu a uitat sa se razbune, si prin “mijloace specifice” si in public. Astfel, in revista sa de dileme eterne, il “demasca” pe Octavian:

Imi amintesc, de pilda, (sau ma insel?) cum, dupa afacerea meditatiei transcendentale, dl Octavian, pe atunci mana dreapta a lui Adrian Paunescu la Flacara, imi telefona acasa in puterea noptii, insistand sa scriu un articol care sa ma salveze. „Doua cuvinte sa nu lipseasca – imi spunea salvatorul: Nicolae Ceausescu!”.

Iar cand ii explicam ca nu sunt in stare, imi spunea rastit: „Vorbesti aiurea! Intelege! Aici e poker mare!”. Cred, de asemenea, ca imi amintesc articole ale lui Tudor Octavian, in care el facea nestingherit, din proprie placere, ceea ce imi cerea sa fac si eu „pentru a ma salva”.

Ca si Vladimir Tismaneanu, politrucul trotkist si neocominternist transformat peste noapte in gardian al democratiei si anticomunist, Plesu da dovada de mari probleme de memorie. Nu numai ca a scris cele doua cuvinte pe care pretinde ca “nu era in stare” sa le asterne pe hartie – Nicolae Ceausescu – dar, la Comitetul Central al Partidului Comunist Roman – in care Plesu a intrat de la 19 ani (!) – s-a pastrat o frumoasa corespondenta a “filosofului” catre tovarasul secretarul general al Partidului, ati ghicit!, Nicolae Ceausescu.

Astazi va oferim Scrisoarea I, de Andrei Plesu catre Nicolae Ceausescu. Vor mai urma si altele, inclusiv unul din angajamentele sale fata de organele de Partid si de Stat. Pentru memoria “filosofului” dar si a generatiilor tinere manipulate ordinar de cuplul Plesu-Liiceanu. (Asociatia Civic Media)

PRIMUL MEMORIU AL LUI ANDREI PLESU CATRE NICOLAE CEAUSESCU (27 mai 1982, nr. de inregistrare 961/A)

“Stimate tovarase Secretar General,

Ma numesc Andrei Gabriel Plesu si sunt de profesie istoric si critic de arta. Din 1971, cand mi-am incheiat studiile, si pana astazi am inteles sa-mi fac profesiunea cu toata seriozitatea, punandu-ma, cu intreaga mea putere de munca, in slujba artei si culturi romanesti. Am publicat un mare numar de studii si articole in presa curenta am realizat mai multe serii de emisiuni la radio si televiziune si sunt autorul a trei carti, bine primite atat de publicul larg, cat si de specialisti. In istorie, dupa o specializare de aproape doi ani in Republica Federala Germana.

In timpul acestei specializari , am tinut la Bonn, Dusseldorf si Dortmund mai multe conferinte despre arta romaneasca, socotind ca este datoria mea de onoare sa o fac cunoscuta si apreciata pretutindeni, la adevarata ei valoare. In 1981 mi s-a decernat premiul pentru critica al Uniunii artistilor Plstci ti, in acelasi an, premiul pentru eseu al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Am avut cinstea sa-mi reprezint tara, cu comunicari de specialitate, la felurile congrese si reuniuni internatinale (Berlin-Est, Weimar, Jakarta etc.). Ca secretar al sectiei de critica a Uniunii Artistilor Plastci, am participat la organizarea mai multor expozitii de arta romanesca, in fata si in strainatate.

Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.

Va rog, stimate tovarase Secretar General, sa nu luati raportul de activitate de mai sus drept o lipsa de modestie. El e bilantul firesc de munca al oricarui roman care vrea sa-si serveasca tara cum se cuvine. In lumina acestui bilant, veti intelege cat pot fi de mahnit sa constat ca, dintr-o data, in urma unei imprejurari pe care nu o pot socoti decat accidentala, sunt pus in afara partidului “sectant” si dezlantuit din invatamant si cercetare.

Am avut, intr-adevar ghinionul de a participa cu doi ani in urma , la o conferinta (incluzand o parte teoretica si una practica), ce a avut loc la Institutul de Psihologie si Pedagogie pe tema “meditatiei trancendratale”. Conferinta – la care m-am dus pe linia unei firesti curiozitati intelectuale – mi s-a parut neinteresanta sub raport stiintific, drept care nu am mai frecventat niciuna din urmarile ei , mai mult chiar: am avut ocazia, la scurt timp dupa aceea, sa aduc la cunostinta unui lucrator al Ministerului de Interne opinile mele critice privind “meditatia trancendratala”.

In rezumat, fapta de care sunt vinovat se reduce la audierea unei conferinte publice, organizata intr-un cadru perfect oficial, o conferinta despre care nu aveam motive sa cred ca s-ar desfasura fara aprobarile de rigoare. Cat despre chestionarul pe care l-am completat – ca toti cei de fata – in timpul conferintei, nu se rererea decat la date strict medicale si nu cuprindea niciun angajament de nuanta politica sau religioasa, care sa contarazica adeziunile mele reale la statutul PCR si la Constitutia tarii.

Am fost lamurit, ulterior, ca “meditatia transcendretala”, ca organizatie internationala, implica unele aspecte profund negative , de care insa nu putem avea cunostinta acum doi ani, ca urmare a unui singur contact cu reprezentantul ei. Amintind ca pot fi sanctional, totusi, pentru o momentana lipsa de vigilenta, mi se pare, in acelasi timp, greu de acceptat ca ca sanctiunea sa aiba caracterului unui condamnari atat de drastice, ducand nu numai la totala descreditarea politica, ci si la descalificarea mea profesionala. Intre culpa mea reala si consecintele ei imediate ca o uriasa disproportiune care, in spiritul echitatii cu care ne-a obisnuit conducerea noastra de partid si de Stat nu poate sa fie corectata.

Ranit sufleteste de spulberarea intr-o clipa, a atator ani de eforuri entuziaste, si de anularea tuturor proiectelor mele viitoare (legitime la 33 de ani) apelez, tovarase Secretar General la dreapta dumnevoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu, in datele lui obiective. Va asigur ca tot ce doresc e sa-mi dovedesc, in continuare, ca si pana acum, buna-credinta loialitatea fata de tara, participand la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal.

Va multumesc,
Andrei Gabriel Plesu
25 mai 1982
(Cronica Romana)

Sursa: Sita Deasa

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

– Domnule profesor, omenirea a marcat, în acest an, împlinirea unui secolde la declanşarea Primului Război Mondial. Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, acest sinistru al istoriei, care a provocat moartea a circa 17milioane de oameni? Sigur că, în esenţă, ne gândim la numărul de morţi şi la uriaşele distrugeri materiale. Dar, în ce priveşte […]

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]

Ceea ce stim despre avangarda literara, artisica in general, este ca ea reprezinta factorul dinamic in miscarea artei, ca are rolul noului fata de vechi, ca este deschizatoare de drumuri, precursoare a artei viitorului, sondand noi cai de exprimare, impulsionand cursul literaturii, al artei, spre noi orizonturi, respingand traditia ca factor fosilizant, retrograd. Din acest […]

La sfarsitul anului trecut, Cotidianul a publicat poate cea mai completa sinteza a evenimentelor din decembrie 1989, realizata de unul dintre cei care a fost in miezul problemei. Noi am publicat prima parte, sub titlul: Decembrie 1989: Atacul Ungariei asupra Romaniei vazut de serviciile secrete romanesti (I). “Neorevizionismul ungar a devenit vârful de lance al […]