Arta, pasiune sau doar meserie – o noua ocupaţie incepe sa -si faca simtita prezenta tot mai mult si in Romania. Cu doar 15 ani in spate, rezultatele sunt mai mult decat spectaculoase. Cei 15 ani de istorie a meseriei de somelier din Romania par hilari in comparaţie cu tradiţia de milenii din Franţa. Dar tocmai punctual redus din care s-a plecat, aproape de zero, a facut ca dezvoltarea sa fie accentuata. „in urma cu vreo 15 ani, erau putini cei care auzisera de aşa ceva. Lumea se uita mirata cand vedea pe cartea de vizita trecut somelier. Credeau ca aşa ma cheama“, povesteşte amuzat Sergiu Nedelea, un pionier in domeniu. Nu este doar unul din primii somelieri de la noi, ci şi unul dintre cei mai cunoscuţi şi, de ce nu, mai tenace. Şi aceasta pentru ca, in urma cu un an, a avut curajul „sa renunţe la tot“ – a avut funcţii de manager la restaurant importante – şi sa se dedice in intregime acestei meserii, astfel incat sa-şi permita sa traiasca de pe urma ei.

Iar sa practici aceasta meserie in Romania nu este deloc simplu – in Capitala, de exemplu, exista un singur restaurant care are somelier –, desi in ultima vreme romanii se arata tot mai interesaţi de vinuri. Ce face insa un somelier? Mulţi cred ca trebuie sa ştie doar sa serveasca vinul, insa nu este deloc aşa.

Nu este vorba de o singura meserie, ci de mai multe, sustine Nedelea. si aceasta deoarece somelierul trebuie sa stapanesca ritualul de servire, povestea vinurilor, dar şi chimia gusturilor. Mai simplu spus, sa ştie sa recomande vinul potrivit pentru mancaruri diferite intru satisfacţia clientului. Iar ca sa-l vanda, este nevoie şi de ceva emoţie, nu poţi sa vorbeşti  despre licoarea lui Bachus ca despre un lucru oarecare.

Rolul lui nu se opreşte insa aici, somelierul este cel care urmareşte traseul vinului din vie pana la paharul clientului, se ocupa de crama, tot el face listele pentru restaurante şi-l recomanda consumatorului in funcţie de preparatele servite. Competenţele lui nu se limiteaza la atat, pentru ca ştie sa recomande şi un distilat, un trabuc, o apa mineral sau o cafea, spune Nedelea. Daca in urma cu ceva ani cand ziceai somelier toata lumea se gandea la nişte domni in varsta, respectabili, acum sunt unii care au trecut cu putin peste 20 de ani, povesteşte Nedelea. in mare este şi meritul lui, pe mulţi ii stie personal, pentru ca in ultimii ani a tot facut parte din jurii la competiţiile de acest tip. De fapt, si el a crescut odata cu ei si cu piata.

Are incredere in potentialul ei, altfel n-ar fi indraznit in urma cu un an sa ia decizia sa devina freelancer si sa infiinteze o agenţie de somelieri – are vreo 20 in baza de date. in plus, face traininguri şi cursuri pentru „entuziaşti”, cum ii place sa le spuna, fiind angrenat in  mai multe proiecte, inclusiv cu fonduri europene. Cel mai recent eveniment la care au participat oamenii sai a fost licitatia de vinuri de la Artmark, o premiera in societatea romaneasca si un semn incurajator pentru practicantii acestei „arte“. Mai sunt si degustarile pentru companii sau cele private pentru clienti exclusivisti, mai ales ca incep sa se dezvolte wine barurile.

Nedelea este un caz fericit. Cea mai mare parte a somelierilor – in piata exista circa 200, din care doar vreo cinci sunt mai cunoscuti – nu-si permite sa traiasca de pe urma acestei meserii, mai ales ca evenimentele sunt sporadice, iarcastigurile se ridica undeva la 200 de euro pe manifestare. Ne-am adaptat insa la conditiile romanesti de piata, dupa cum sustine Cristian Grigore, un sommelier scolit trei ani in Italia, care acum este director la Restaurantul Rossetya din Bucuresti, singurul din Capitala unde exista somelieri calificati.

De fapt, meritul lui Grigore, primul somelier de aici cu diploma, este ca a reusit sa creeze cadrul pentru formarea celorlalti care au venit in urma mea“, spune Grigore. Este multumit ca are cine sa-i calce pe urme. Efortul a meritat, pentru ca efectele s-au simtit in business, nu doar pentru ca restaurantul are clienti fideli, ci si vanzarile sunt cu mult mai mari fata de anii anteriori.

Daca Nedelea si Grigore au cunoscut recunoasterea profesionala acasa, in cazul altora aceasta a venit de peste mari si tari. Asa, de exemplu, Harry Constantinescu este mai degraba cunoscut in SUA decat in Romania, iar faima Iuliei Gosea, care traieste in Franta, declarata in 2010 cel mai bun somelier din lume in ape minerale, a depasit de mult granitele tarii. Cei ce vin din urma au la cine se raporta.

Sursa: Forbes Romania

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Vinurile rose sunt apreciate, in general de catre femei, iar cel mai adesea sunt asociate cu ciocolata. Nu inseamna insa ca nu se pot face si alte combinatii. Tocmai de aceea cand primesti o invitatie la o degustare de vinuri rose&gelato (Crama Oprisor&Gelato Mio),

In limba romana este un cuvant obscen. In alte limbi, insa, defineste destinatii de vacanta, moneda locala sau chiar o colectie de vinuri. Am auzit deja toate bancurile cu destinatia “exotica” din Croatia sau moneda de nepronuntat din Botswana. Ei bine, se poate si mai mult. Si anume … vinul “Opula” din Italia. “Cu o […]

Intrarea investitorilor straini pe piata locala a vinului incepe sa se faca simtita tot mai mult. Dincolo de tehnologia moderna adusa de acestia, romanii afla acum multe lucruri pe care nu le stiau despre vin si, cel mai important, sunt conectati la ultimele noutati aparute la nivel mondial. Austriecii de la Lechinta – Compania amb […]

Este de ajuns o privire pe rafturile de vinuri ale supermarketurilor ca sa realizezi, si asta fara sa fii specialist, ca cel mai „popular” nume de vin folosit de producatorii romani este cel de Premiat. Mostenire a sistemului comunist, aceasta marca si-a pus atat de adanc amprenta asupra mentalului colectiv incat, de mai bine de […]

Serban Damboviceanu a lasat de-o parte o cariera de succes in reteaua de hipermarketuri Leclerc pentru viile de la Corcova. Si n-a venit singur, l-a adus chiar pe patron. Ar fi putut avea o cariera de succes in retail. N-a fost insa sa fie asa, desi, la 30 de ani, Serban Damboviceanu ajunsese sa detina […]