Arestarea din 20 aprilie a lui Sorin Ovidiu Vîntu este un alt episod din viata tumultoasa a unui afacerist controversat: puscarie, doua divorturi, o afacere cu peste 300.000 de pagubiti. Vorbeste cu pauze între propozitii si pare ca îsi alege cu atentie cuvintele. Discursul sau se vrea o combinatie între sfaturile unui economist, povata unui batran întelept si cuvantarea unui corporatist. La doua-trei fraze planteaza cate o formula reverentioasa: “stimabile”, “excelenta”. Pe apropiati îi alinta: “golanas mic”, “tati”, “tinerelule”. Cel putine asa reiese din stenogramele procurorilor. Lui Sorin Ovidiu Vîntu nu-i place sa vorbeasca despre perioada de dinainte de Revolutie. “Îmi place sa-mi amintesc doar ca eram tanar”, le declara jurnalistilor, într-un articol publicat de revista Capital. În ianuarie 2002, în prima aparitie televizata, la o spovedanie despre istoria Fondului National de Investitii, îi marturisea jurnalistului Marius Tuca faptul ca 22 decembrie 1989 l-a prins cu “un apartament de 4 camere, chirie, proaspat varuit, 3 camere mobilate”. Vîntu este tatal a doi copii, o fata din prima casnicie si un baiat din cea de-a doua. Despre prima sotie nu se cunosc prea multe lucruri, doar ca locuieste în Bacau.

Liceul
SOV are 55 de ani si s-a nascut în Roman, judetul Neamt, într-un bloc din apropierea magazinului Gulliver, foarte popular în oras. Dupa moartea tatalui sau biologic, mama sa, infirmiera la Spitalul Municipal, se casatoreste cu un alt barbat. Despre tatal vitreg, vecinii care l-au vazut copil pe Vantu spun ca el e cel care l-a initiat în afaceri. SOV a absolvit Liceul “Roman Voda” din oras. A declarat ca a început trei facultati, dar le-a abandonat pe toate trei. Toate erau cu profil umanist. Întrebat daca l-a ajutat scoala în afaceri, a spus ca “decisiv, m-a învatat sa gandesc”.

Puscaria
La începutul anilor `80, a fost condamnat la o pedeapsa cu închisoarea de 4 ani si 8 luni. Potrivit dosarului penal judecat la Judecatoria Roman în 1981, în perioada iunie `80 – februarie `81, inculpatul Vantu Sorin Ovidiu era “functionar la serviciul contabilitatii” al Întreprinderii Comerciale de Stat pentru Marfuri Alimentare si Alimentatie Publica (ICSMAAP) Roman”. Acesta, împreuna cu doua gestionare de chioscuri a “înlesnit însusirea unor importante sume de bani” provenite din vanzarea produselor alimentare primite, în special cele de cofetarie. Toata operatiunea era îmbarligata în tertipuri contabilicesti, gandite de SOV. Banii se pierdeau pe drumul avizelor de expeditie, în “centralizatoare” si “note de predare –restituire”.

Securitatea
În presa au aparut informatii cum ca SOV ar fi semnat un angajament cu fosta Securitate si avea nume de cod Nus. Acesta ar fi început colaborarea în `83, în timp ce se afla în penitenciar si a încheiat-o în`88. Potrivit jurnalistilor de la Kamikaze, Vîntu a fost ales dintre mai multi candidati, a fost calificat „cel mai corespunzator” si „dispune de posibilitati de informare în randul detinutilor de pe punctul de lucru si are un dezvoltat spirit de sesizare si discernamant”. Legaturile lui SOV cu Securitatea au fost facute pe baza unor note facute despre el de ofiterii care îl supravegheau. Într-o nota, în timp ce se afla la Peniternciarul din Bacau, la punctul de de lucru „Lazi – Conserve”, ofiterul spunea: „În perioada cat a fost în legatura, a furnizat materiale care au stat la baza informarii comandantului, o parte din acestea fiind exploatate si în cunoasterea si documentarea activitatii elementelor din baza de lucru, asa cum a fost obiectivul Bucu, Toader, Gelu, Geo si altii”, citeaza jurnalistii de la Kamikaze din respectivele note. De partea cealalta, Vîntu a spus ca e o facatura si nu e nimic adevarat.

Afacerea
În martie 1990, a deschis o consignatie, iar pana la sfarsitul anului avea deja o retea de magazine, baruri, restaurante si o antepriza de constructii. Cum a facut primul milion? “Aveam un video pe care-l închiriam Casei de Cultura cu 600 de lei pe saptamana. Ziarul ma costa 23 de bani bucata si îl vindeam cu 5 lei. Vindeam 25.000 de ziare saptamanal. În vremea aceea, nu era niciun control, nimic”, marturisea Vantu în acelasi articol din Capital.

În Bucuresti a ajuns în `93, unde a adus prima firma înregistrata la Roman, Gelsor. Un an mai tarziu a început comertul cu certificate de proprietate. O fosta secretara îsi amintea ca, pe vremea aceea, cei aproximativ cinci angajati mancau împreuna, dintr-o farfurie de plastic: “Cateva rosii, parizer, paine, cumparate în graba”. În 1994 avea 6 milioane de certificate de proprietate, însa în scurt timp a hotarat sa vanda tot. “Nu mai aveam entuziasm. Vroiam sa ma reprofilez pe alte afaceri. Guvernantii îmi pusesera eticheta de mafiot. Controale peste controale veneau pe capul meu”, le-a mai spus jurnalistilor.

Apogeul
Sorin Ovidiu Vîntu nu era strain lumii afacerilor în anul 2000. Sa ne gandim doar ca episodul Bancorex se încheiase cu un an mai devreme, iar Vîntu fusese multa vreme actionar al companiei de asigurari Omniasig. Însa, în 2000, afaceristul a avut parte de o intensa mediatizare, asociata prabusirii Fondului National de Investitii (FNI). Fondul, o structura de tip piramidal în care depunatorii de pe nivelele superioare (primii) castigau enorm din depunerile depunatorilor de pe nivelele inferioare, a 301.000 de romani, care visau la castiguri fabuloase. Acestia au depus sume uriase de bani între 1995 si 2000. A ramas în amintire o reclama a acelor vremuri, difuzata la toate televiziunile, în care o voce calma le spunea telespectatorilor “Dormi linistit cand FNI lucreaza pentru tine”.

Nu a ramas însa în amintire o declaratie a lui Mugur Isarescu. Guvernatorul BNR explica simplu prabusirea unui fond care promitea randamente de cinci ori mai mari decat orice alta banca din Romania vremii: “La castiguri mari, oamenii trebuie sa se astepte la riscuri mai mari. Cei care nu au învatat, îmi pare rau ca o învata pe propriul buzunar”.

Vîntu s-a lepadat de povestea FNI printr-o “inginerie”. Înainte de prabusire, i-a vandut compania care administra fondul, Gelsor, Ioanei Maria Vlas. Aceasta a fost condamnata initial la 20 de ani de închisoare, apoi la 10, pentru ca în final sa ispaseasca o pedeapsa de aproape opt ani. În octombrie 2010, Vlas a fost eliberata din penitenciarul Targsor. Cat despre Vîntu, dupa cinci ani de procese, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, dar faptele i-au fost prescrise. Cu alte cuvinte, a iesit “curat” din afacerea FNI.
Paguba din buzunarul celor peste 300.000 de romani a fost estimata la 300 de milioane de dolari.

Colaboratorii
Într-o analiza facuta în 2000, Europa Libera arata ca SOV stabilise legaturi cu diversi ofiteri de Securitate de dinainte de Revolutie. „Înca din 1997, seful SRI, Costin Georgescu, afirma în Parlament ca grupul Gelsor, care cuprindea 27 de firme, lucreaza în proportie de 90% cu ofiteri ai fostei Securitati sau ai actualului SRI”, se arata în respectivul material. Printre exemple erau dati: Dan Hornea, directorul FNI Constanta, fost sef al Serviciului de Contrainformatii din Marina Militara; directorul FNI Mures, Alexandru Pogaceanu, ofiter SRI pana în 1998, directorul FNI Cluj, Viorel Sopterean, ofiter al SRI pana la 1 martie 1999 sau directorul FNI Covasna, Gheorghe Cornea, fusese pana în 1990 ofiter de contrainformatii economice Buzau.

Pentru a cumpara cat mai multe cupoane, Gelsor avea o retea de peste 40 de centre în toata tara. Sub conducerea lui Nicolae Popa, Gelsor devenise grup financiar cu activitati de brokeraj si pe piata fondurilor de investitii, prin care se derulau si tranzactiile cu unitati de fond de la FNI. “Nu exista institutia financiara în lumea asta care sa nu angajeze fosti ofiteri de Securitate. Dintre cei 8.000 de salariati ai Gelsor, 47 erau fosti ofiteri de securitate, politie sau alte servicii de informatii, pensionati. […] Cat am lucrat cu ofiteri de Securitate, nu am avut probleme. Cand am avut încredere în altii, au aparut problemele” – Sorin Ovidiu Vîntu, 7 ianuarie 2002, la Marius Tuca Show.

Sindicalistii
Procurorii au sustinut ca o parte din sumele pe care SOV le-ar fi trimis fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, în Indonezia, ar fi urmat un traseu transfrontalier si ar fi provenit din afacerile pe care Liviu Luca, unul dintre sefii sindicalistilor, le-ar fi derulat pe spatele Petromservice, o companie înfiintata de angajatii Petrom.

Contul offshore al firmei Comac Ltd. din Nicosia, detinuta de Vîntu, cel prin care condamnatul Popa primea regulat bani, a fost capitalizat în perioada 2003 – 2007, cînd echipa Vîntu – Luca facea avere asigurand mentenanta companiei Petrom. Serviciile erau prestate prin intermediul Petromservice, firma înfiintata de sindicalistii Petrom condusi de Luca si preluata apoi de Vîntu. Alte sume care au luat calea contului din Nicosia provin din participatiile Petromservice în diverse firme, inclusiv în Banca Romexterra, sau din implicarea Asociatiei Salariatilor din Petrom în afacerile SOV-Luca.

Circuitul financiar a fost gandit de Sorin Ovidiu Vîntu. Pe 10 decembrie 2003, la Casa Sindicatelor din Ploiesti a avut loc Adunarea Generala a Actionarilor Asociatiei Salariatilor din SNP Petrom, condusa de Luca. La acea sedinta s-a cerut si “abilitarea presedintelui Consiliului Director, Liviu Luca, de a negocia si încheia contracte de management în numele Asociatiei Salariatilor din SNP Petrom SA, în calitate de beneficiar, cu societatea Comac Limited”. Dispozitiile lui Luca au fost puse în aplicare imediat, iar compania salariatiilor Petrom a început sa plateasca offshore-ul lui Vîntu.

Mediatizarea
Pana în 2002, Vîntu nu a aparut în presa, nu a avut declaratii ample despre scandalurile FNI, Banca Romana de Scont (BRS) si Banca de Investitii si Dezvoltare (BID). O facea pentru întaia data la “Marius Tuca Show”, emisiune cu o audienta uriasa la acea vreme. Emisiunea, difuzata dintr-un studio improvizat, din afara Antenei 1 (nu se stie unde), începea cu prezentarea lui Tuca si cu urmatoarele cuvinte ale lui Sorin Ovidiu Vîntu, care îsi motiva iesirea în media:

“Ma simt dator, fata de salariatii mei, fata de copiii mei, fata de toti cei care ma cunosc, si în ochii carora în ultimele luni mi-a fost jena sa ma uit, ca urmare a unor campanii de presa care m-au transformat, din punct de vedere mediatic, într-un soi de monstru, piaza rea, simbolul coruptiei societatii romanesti. Am decis ca este momentul sa apar la un post de televiziuni si sa dau explicatiile pe care, din nefericire, nu le-am dat la momentul potrivit. Si nu le-am dat pentru ca am apreciat, am avut încredere în permanenta în bunul simt si în capacitate de analiza a poporului roman. Am gandit ca cetatenii Romaniei îsi vor da seama ca e o campanie de presa la adresa lui SOV, omului de afaceri SOV. Scuzati-mi dictia, nu m-am obisnuit cu dantura”.

“Asasinul”
Pus de Marius Tuca sa comenteze zvonurile din presa, potrivit carora ar fi ordonat asasinarea lui Catalin Harnagea (director al SIE între 1997 si 2001), Sorin Ovidiu Vîntu a ras de aceste acuzatii (formulate de Petre Mihai Bacanu în “Romania Libera”), spunand ca “pana la asasinat e o cale foarte lunga”. “Eu nu sunt un asasin, stie dumnealui mai bine daca are probleme de acest gen”, a spus Vîntu. Ulterior, a adaugat: “Eu nu asasinez, eu sunt om de afaceri”.

În aceeasi emisiune, Vîntu a fixat cateva repere ale ascensiunii sale financiare: de la apartamentul cu patru camere, “cu chirie”, din decembrie 1989, la cele 27 de milioane de dolari din momentul 1995, cand au demarat actiunile FNI. În urma fondului, a castigat 3 milioane de dolari, sustine Vîntu, care se considera mai degraba pagubit de FNI. “Daca investeam în banca”, spunea Vîntu, cele “15 milioane de dolari investite în FNI”, “as fi castigat 6,8 milioane, asa am castigat doar 3 milioane”. Apoi, a întarit spusele: “Nu eu o spun, documentele o spun”.

Divortul
Dupa 14 ani de casatorie, din care a rezultat si un copil, sotii Vantu, Angelica si Sorin, decid sa divorteze în 2001. Fosta sotie ceruse jumatate din averea sotului, estimata neoficial la o suma de aproximativ 50 de milioane de euro. Aceasta spunea ca sotul ei avea 136 de case si apartamente.La momentul divortului, SOV pusese la Judecatorie o lista cu bunurile comune ale familiei, printre care era trecute în jur de 25 de societati comerciale. În cele din urma, sotia a fost de acord sa primeasca o casa, sa primeasca custodia copilului si o pensie alimentara lunara de 2.000 de dolari.

În ciuda divortului, afacerile lui SOV prosperau. În anii 2002 si 2003, SOV era pe locul 5 în topul “Cei mai bogati 10 romani”, realizat de Capital, cu o avere estimata la 400 – 500 de milioane de dolari.

Amorul
În vara lui 2002, Vantu intra din nou în atentia mass media, dupa ce suferise un accident grav cu salupa în Delta Dunarii. Ambarcatiunea “Vifor” s-a ciocnit de o draga pe canalul Caraorman, la aproximativ 30 de kilometri de Tulcea. SOV si-a pierdut cunostinta si a fost transportat de urgenta cu un elicopter la spital. Dupa accident si divort, controversatul afacerist o întalneste pe Gratiela Mihaela Giolu, cunoscuta publicului drept fata de la contrabas din formatia Amadeus. Gratiela e cu 30 de ani mai tanara decat Vîntu.

Caracterizarea
Îi place sa îsi petreaca timpul liber pescuind în Delta Dunarii, unde merge în fiecare weekend: „Iubesc Delta. Merg acolo si pescuiesc din cand în cand, dar întotdeauna arunc pestii pe care îi prind înapoi în apa”. Apropiatii îl caracterizeaza ca fiind un om complex: intuitiv, tenace, dar si impulsiv, avid de cunostinte, acuzat uneori de sindromul Ceausescu, dornic sa tina în maini toate deciziile, ambitios si încapatanat, cu puterea de a reveni asupra hotararilor luate deja. Cum îl caracterizau jurnalistii într-un articol aparut în Capital, în 2001? “Tanti Lenuta, bucatareasa pe care a adus-o cu el de la Roman, îi gateste ardei umpluti. Este servit fara pretentii. Langa farfurioara cu smantana sta una cu mamaliguta.Este îmbracat în blugi, cu un pulover de lana. Fireste, nu poate renunta la jocul teatral care, de altfel, îl caracterizaeaza.” Tot acestora le spunea ca: “98% din ceea ce am realizat este rezultatul gandirii altora. Restul de 2% este capacitatea mea de a da viata viselor oamenilor de langa mine”.

Scriitorul
Dupa arestarea de anul trecut, Mircea Dinescu a sarit în apararea lui Sorin Ovidiu Vîntu. Relatia dintre cei doi este una mai complicata, legata de ziarul “Gandul”. Creat de ziaristi demisionari de la “Adevarul”, în frunte cu Cristian Tudor Popescu, “Gandul” a fost pus pe picioare cu un milion de euro de la Mircea Dinescu. S-a zvonit ca banii acestia ar fi provenit de la Vîntu, dar nimic nu a fost confirmat. Cert este ca, în 2010, Dinescu era socat de drama prin care trece Sorin Ovidiu Vîntu, retinut 29 de zile pentru “favorizarea infractorului” Nicolae Popa.

Atunci, Dinescu tinea sa stabileasca statutul cultural al lui SOV si a spus ca acesta e un soi de intelectual. Jurnalistii de la Kamikaze (saptamanal de umor fondat anul trecut, de un grup de jurnalisti care au demisionat de la Academia Catavencu, publicatie care a fost controlata de SOV prin Realitatea Media) au aflat cate ceva despre trecutul literar al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Potrivit acestora, Vîntu, absolvent al liceului “Roman-Voda” din Roman, era si este prieten cu fiul profesorului de romana din liceu, iar cei doi scriau poezii, pasiune pe care SOV si-a dezvoltat-o pana la începutul anilor ’80, cand a fost arestat pentru delapidare.

SOV a scris chiar si o nuvela, scrie Kamikaze. S-a întamplat la scurt timp dupa ce a cunoscut-o pe Angelica – femeia care avea sa-i devina sotie si apoi fosta sotie (cei doi s-au casatorit, apoi au divortat). Nuvela a fost o razbunarea împotriva unei chelnerite de la o pizzerie din Roman (în Roman, a existat o pizzerie deschisa în comunism), care i-ar fi servit cam cu sictir pe Sorin si Angelica.

Dinescu, în luare de pozitie fata de arestarea “comandata politic” a lui Vîntu, a spus ca Vîntu “a scris poezii” si “are o biblioteca impresionanta”.

Sursa: EVZ

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Iuliana Gatej, reporter la Antena 1 si Antena 3, a decedat astazi in localitatea Dumbraveni, Vrancea, de pe DN2, dupa ce masina pe care o conducea, un Land Rover, a iesit in decor si s-a ciocnit cu un stalp, informeaza Vrancea 24 Iuliana Gatej avea 30 de ani si anterior a mai lucrat la Realitatea […]

Papa Francisc afirmă că este de acord că libertatea de exprimare este un “drept fundamental” dacă opinia serveşte binelui comun, arătând totodată că este greșit să ucizi în numele religiei. “Oamenii nu au dreptul de a lansa provocări, nu pot insulta credinţa altora, nu o pot lua în derâdere”, a declarat Papa Francisc, în avionul […]

Adevărul Holding 1. Adevărul SA Acţionari: SC Adevărul Holding SRL – 14.33%, Premium News SRL – 60%, Tinu Ana Maria – 24.02%, alţi 115 acţionari deţin 1,65%. 2. Adevărul Holding SRL Acţionari: East Europe Media Distribution SRL – 0.07%, Premium News SRL – 99.93%. 3. Adevărul Digital Media SRL Acţionari: SC Tipomedia Prod SRL – […]

Teoriile conspirației au început să apară în jurul atacurilor de la Paris. Printre colportori. politicienii turci, în frunte cu președintele Erdogan, ale căror opinii coincid perfect cu cele de la Moscova și Teheran. Aceștia sugerează (când nu o afirmă direct) că serviciile secrete americane sau israeliene s-ar afla în spatele atacurilor de la redacția Charlie […]

În urma vizionării conferinței de presă susținută de reprezentatul A.S.P.A., Răzvan Băncescu, am luat notă cu surprindere şi indignare de ultimele declaraţii, inacceptabile din partea unor autorităţi ca P.M.B. şi A.S.P.A., conform cărora membrii Grupul Social pentru Apărarea Drepturilor Animalelor ar avea caziere cu condamnări definitive. Modul în care acesta ne-a calificat ca fiind “o […]