Claudia Damian, gholem_02@yahoo.com
Ne-am propus o prezentare sintetica a metodelor utilizate actualmente pentru transformarea celulei vegetale, relevarea importantei genelor marker si raportoare, respectiv a progresului inregistrat in introgresia in genomul vegetal a unor gene cu importanta economica, insistand asupra datelor recente, spectaculoase, raportate in literatura acestui efervescent domeniu al geneticii actuale.

Introducere

Transformarea genetica a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la obtinerea primelor gene himere, in anii saptezeci ai secolului trecut, la regenerarea primelor plante transformate genetic purtand gene straine (Gasser si Fraley, 1989). In ultimul deceniu, s-a ajuns la eliberarea in camp si cultivarea pe scara larga a plantelor transgenice, de la 1,7 ha in anul 1996 la 39,9 milioane ha in anul 1999 ( http://www.agbioview.org).

Metodele utilizate pentru transferul eficace al alogenelor in organisme vegetale receptoare au cunoscut, de asemenea, un progres nu mai putin spectaculos, de la metode simple pana la adevarate metode „razboinice“, de impuscare directa a ADN in tesuturile tinta. Odata cu dezvoltarea metodologiei de izolare si clonare a genelor, respectiv a metodelor de transfer in celulele vegetale, un numar tot mai mare de plante au fost supuse transgenozei, incluzand grupele cu o mare importanta economica: cerealele, leguminoasele, solanaceele, speciile pomicole sau forestiere. In literatura de specialitate, s-au publicat o serie de sinteze sau chiar carti referitoare la transformarea genetica a plantelor (Davey si colab., 1989; Potrykus, 1991; Songstad si colab., 1995; Potrykus si Spangenberg, 1995).

De aceea, in aceasta lucrare ne-am propus o prezentare sintetica a metodelor utilizate actualmente pentru transformarea celulei vegetale, relevarea importantei genelor marker si raportoare, respectiv a progresului inregistrat in introgresia in genomul vegetal a unor gene cu importanta economica, insistand asupra datelor recente, spectaculoase, raportate in literatura acestui efervescent domeniu al geneticii actuale.

Descoperirea structurii de dublu helix a ADN-ului uman de catre Watson si Crick la inceputul anilor 1950 a dus la cunoasterea fundamentului biologic al speciei umane dar si a altor specii, iar dezvoltarea bio-tehnologiilor a facut posibila interventia in genom in cadrul tehnicilor de inginerie genetica. Aplicarea acestor tehnici la plante a facut posibila obtinerea unor specimene modificate genetic.

Odata cu inceputul anilor 1970, o serie de tehnici ale geniului genetic(adica manipularea directa a genelor de catre om) permit extragerea unei gene din genomul unui organism si reimplantarea ei in genomul unui alt organism, apartinand unei alte specii sau chiar altui regn. Acest transfer de gene este numit trasgeneza, pentru ca el presupune traversarea barierelor care, pana nu demult, impiedicau schimburile de gene intre specii diferite, mai ales intre cele apartinand unor regnuri diferite.

Gena care codifica un caracter pe care dorim sa-l transferam unui alt organism se numeste gena de interes, devenita in momentul transferului efectiv transgena, iar organismul receptor va fi numit prgenism transgenic. Mai mult geniul genetic permite astazi chiar crearea unor gene artificiale sau modificarea patrimoniului genetic al unei aceleiasi specii, prin inactivarea, modifivarea sau prin adaugarea(aditia) uneia din propriile sale gene.

Sigla OMG desemneaza, asadar, orice organism al carui patrimoniu genetic a fost modificat prin mecanismele specifice geniului genetic.

Practic, obtinerea unui OMG implica urmatoarele etape principale:

 Identificarea si pregatirea(multiplicarea) genei de interes;
 Introducerea ei(prin diversi vectori) in celula gazda;
 Selectarea celulelor gazda care au integrat transgena in genomul lor;
 Obtinerea, in cazul organismelor pluricelulare, a unui nou organism pornind de la o singura celula transgenizata;
 Verificarea transmiterii ereditare a caracterului codat de transgena, la descendentii organismului transgenic.

Organismele modificate genetic – create si cultivate pe scara larga in Statele Unite ale Americii – sunt acceptate de guvernele unor tari ale lumii (care merg pana la a le prezenta drept o rezolvare a problemei foametei), dar sunt privite, in schimb, cu neincredere de nenumarate alte tari si respinse cu vehementa de organizatiile ecologiste, devenind astfel un subiect foarte controversat. Unii specialisti chiar au ajuns sa defineasca, mai in gluma, mai in serios, organismele modificate genetic ca o solutie periculoasa la o problema inexistenta.

Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si in tehnologie au avut un impact puternic asupra sectorului agricol si asupra celui alimentar din intreaga lume. Metode „novatoare“ de productie au „revolutionat“ si chiar au eliminat numeroase sisteme traditionale, afectand capacitatea de producere a hranei pentru o populatie aflata in expansiune continua.

Aceste evenimente au generat numeroase schimbari in economie si in organizarea sociala, dar si in gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de „progresele“ tehnologice, care au permis nu doar obtinerea „ameliorarilor“ genetice prin selectie, ci si crearea de noi combinatii genetice pentru a obtine vegetale, animale si pesti cu rezistenta si productivitate teoretic mult mai mare.

Biotehnologia moderna ofera „noi posibilitati de dezvoltare“ in sectoare foarte diverse, de la agricultura la productia farmaceutica, iar dezbaterile la nivel mondial asupra organismelor modificate genetic sint fara precedent in ultima perioada si au polarizat atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe cea a producatorilor de bunuri alimentare, a consumatorilor, a grupurilor de aparare a interesului public, a institutiilor publice si a factorilor de decizie.

Punerea la punct a organismelor modificate genetic este astazi, fara indoiala, un subiect care ridica numeroase probleme de etica referitoare la domeniul agriculturii si al alimentatiei.

Plantele modificate genetic sint create prin utilizarea tehnicilor ingineriei genetice. In ultimii ani, alaturi de metodele clasice de incrucisare a soiurilor sau de utilizare a ingrasamintelor, au aparut metode noi, care presupun folosirea unor tehnici specifice ingineriei genetice. Toate aceste plante nou create de catre om nu exista in natura, iar impactul lor asupra mediului si asupra fiintei umane nu este pe deplin cunoscut si scapa cu totul sferei de control a „specialistilor“.

Definitii ale organismelor modificate genetic:

In legislatia din Romania privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic, acestea sint definite ca reprezentand orice organism, cu exceptia celui uman, al carui material genetic a fost modificat altfel decat prin incrucisare si/sau recombinare naturala sau orice entitate biologica capabila de reproducere sau de transferare de material genetic( definitie conform Legii nr. 214/2002).

In Germania, organismele modificate genetic sint considerate acele organisme al caror material genetic a fost modificat intr-un mod care nu se regaseste in natura, in conditii naturale sau de recombinare naturala.

Organismul modificat genetic trebuie sa fie o unitate capabila de autoreplicare sau transmitere a materialului genetic.

In Statele Unite, termenul de organism modificat genetic se refera la plante si la animale care contin gene transferate de la alte specii, pentru a obtine anumite caractere, precum rezistenta la anumite pesticide si ierbicide.

Transferul de gene apare si in agricultura conventionala, dar, spre deosebire de ingineria genetica, acesta are loc intre indivizi apartinand aceleiasi specii sau intre specii inrudite. Marea diversitate a speciilor de plante si de animale existente astazi atesta faptul ca intotdeauna s-au produs modificari in zestrea genetica a acestora. Insa, de notat, toate modificarile s-au produs treptat, in mod firesc, de-a lungul unor perioade foarte mari de timp si, un fapt care iarasi trebuie retinut, de la sine, fara interventia omului.

Ingineria genetica este, deci, o noua tehnologie care implica manipularea genelor. Datorita limbajului universal al genelor (codul genetic), oamenii de stiinta pot transfera gene intre diferite specii care nu sint inrudite (animale, plante, microorganisme). De exemplu, genele unui peste pot fi transferate la o planta de tomate sau la capsuna pentru a le conferi rezistenta sporita la temperaturi foarte scazute.

Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie sint fortate sa produca substantele chimice ale pestelui, tocmai datorita acestui limbaj universal, ele ajungand sa elaboreze, de pilda, o substanta pe care pestii o produc, in mod normal, pentru a supravietui in apa rece.

Prin aceste noi tehnologii, au fost create numeroase plante modificate genetic, prezentate ca avand o importanta majora in alimentatie, cum sint porumbul si cartofii rezistenti la insecte, fasolea si soia tolerante la glifosat (pesticid foarte toxic), rosiile cu coacere intarziata si cu continut ridicat de substanta solida. Cat de sanatoase sint pentru consum este o alta problema.

In ultima perioada, au fost create si organisme modificate genetic in scop „nutritional“. Daca plantele transgenice realizate in scop tehnologic constituie prima generatie de alimente modificate genetic, modificarile genetice care vizeaza „imbunatatirea“ calitatii nutritive a alimentelor se constituie in a doua generatie de astfel de produse. In cadrul acestei noi generatii de OMG se includ uleiurile a caror compozitie a fost modificata in vederea „imbunatatirii“ raportului intre acizii grasi saturati si cei nesaturati, orezul „auriu“, cu un continut mult mai ridicat de provitamina A, amidonul cu proportia dintre amiloza si amilopectina modificata in vederea cresterii capacitatii de gelificare etc.

Specialistii apreciaza ca, prin utlizarea tehnicilor de inginerie genetica, se altereaza grav hotarele pe care speciile le-au stabilit in mod firesc intre ele de-a lungul evolutiei. In opinia unora, combinarea genelor speciilor care nu se inrudesc, prin modificarea permanenta a codului genetic, este foarte posibil ca noile organisme create sa transmita urmasilor, prin ereditate, schimbarile genetice induse.

Multi experti se tem, nu fara argumente, ca ingineria genetica va genera pierderea biodiversitatii, inlaturand barierele care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului. Studii efectuate de acestia demonstreaza ca introducerea masiva si iresponsabila in circuitul agricol a plantelor modificate genetic sau transgenice, rezistente la ierbicide, va conduce, treptat, la disparitia unor vietuitoare care se hranesc cu semintele provenite de la ierburi si buruieni.

In ultimele decenii, inrautatirea conditiilor pedoclimatice, diminuarea progresiva a resurselor naturale si explozia demografica au justificat cautarea unor solutii de diversificare a raselor de animale si a soiurilor de plante, de sporire a productivitatii culturilor prin cresterea rezistentei la daunatori si la conditii de mediu neprielnice (frig, seceta, soluri sarace etc.), de modificare in sens „favorabil“ a compozitiei chimice. „Solutiile“ s-au concretizat in aplicarea unor procedee pe cat de necontrolate, pe atat de „stiintifice“ de modificare a zestrei genetice.

Prin tehnicile de inginerie genetica, materialul genetic „de interes“ este transferat de la organismul donor la cel acceptor, in scopul obtinerii de organisme cu caracteristici noi, utile.

Aceste tehnici sunt:

• tehnici de recombinare a acizilor nucleici, care implica formarea de noi combinatii ale materialului genetic, prin insertia moleculelor de acizi nucleici (obtinute prin diferite tehnici in afara unui organism) intr-un virus, o bacterie sau alt sistem vector si incorporarea acestora intr-un organism gazda, in care nu exista in mod normal, dar care este capabil sa continue propagarea;

• tehnici care implica introducerea directa intr-un microorganism a materialului ereditar preparat in afara microorganismului;

• tehnici de fuziune celulara sau tehnici de hibridizare, in care celulele vii cu noi combinatii de material genetic ereditar sunt formate prin fuziunea a doua sau mai multe celule, prin metode care nu au loc in mod natural.

Sustinatorii tehnicilor de modificare genetica afirma ca utilizarea acestora aduce numeroase avantaje, insa aceasta se petrece mai ales pentru producatorii si comerciantii de plante transgenice:

• reducerea costurilor, deoarece nu mai este necesara tratarea culturilor cu ingrasaminte chimice; consumatorii pot fi insa pagubiti prin efectele pe termen lung ale alimentarii cu produse obtinute din aceste culturi.

• cresterea rezistentei la actiunea daunatorilor; nimeni nu a putut insa documenta pe termen lung fenomenul, impreuna cu implicatiile sale asupra lantului trofic.

• obtinerea unor sporuri importante ale recoltelor; intrebarea este, insa, daca nu cumva lipsurile cantitative sint de preferat prejudiciilor cauzate de impunerea plantelor modificate genetic.

• imbunatatirea caracteristicilor organoleptice ale produselor (gust, culoare, forma); aceasta mutatie fortata aduce un castig aparent, in raport cu niste pierderi sigure.

• prelungirea termenului de valabilitate a produselor, prin cresterea rezistentei la pastrare; profitul este, in realitate, al producatorilor.

Astfel, in teorie totul suna minunat: plantele transgenice nu mai trebuie tratate cu substante chimice, ele fiind rezistente la actiunea daunatorilor; in acest fel, se obtin sporuri importante ale recoltelor, dar si produse care nu sint toxice, ele nefiind tratate chimic. Pe de alta parte, in ameliorarea clasica, prin diverse incrucisari si hibridari, transferul genelor are loc in cadrul unui proces natural, ce dureaza ani multi, in timp ce prin tehnicile de inginerie genetica, transferul genelor se face artificial, direct, rezultatul fiind doar aparent acelasi.

Exista o serie de intrebari pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si le puna:

As manca produse ce contin sau provin din Organisme Modificate Genetic (OMG)? Dar, astfel de medicamente, as utiliza?

Ce as face daca ar fi mult mai ieftine decat produsele tratate chimic, pe care le accept, sau decat cele naturale?

Am incredere in opinia celor care fac cercetare stiintifica si care evalueaza – cu metodele lor – beneficiile sau riscurile mele atunci cand eu consum produse ce contin OMG?

Imi este suficient sa cunosc opinia cercetarii pentru a consuma?

Este bine sa fie alocati bani publici pentru cercetare in domeniul OMG si al biotehnologiilor? Dar bani privati?

Este necesar ca producatorii sa solicite aprobare, de la o autoritate publica, inainte de a introduce pe piata produse ce contin OMG?

Etichetele produselor ma informeaza suficient?

Producatorii care nu pun etichete, imi iau ei, astfel, dreptul meu de a alege produse numai in cunostinta de cauza?

Exista sprijin public suficient pentru ca producatorii romani, intreprinderile romanesti – in special, cele mici si mijlocii – sa transfere, rapid, in productie, rezultatele activitatii de cercetare stiintifica din domeniul stiintelor vietii, al biotehnologiilor, astfel incat sa creasca competitivitatea acestor firme pe piete globale, asa cum se intampla in tarile dezvoltate?

Sunt interesele mele de consumator suficient de bine aparate prin legile si institutiile existente?

Sunt dispus sa-mi apar mai bine interesele prin implicarea mea intr-o asociatie a consumatorilor?

Sunt de acord sa nasc un copil pe care, mai intai, l-am supus unei modificari genetice?

Vreau sa fiu proprietarul mostenirii mele genetice? Sunt de acord sa fiu clonat fara a fi intrebat?

Credintele mele imi permit sa fiu de acord sa faca omul modificari in structura genetica a organismelor vii?

CAP. I. Organisme modificate genetic

1.1. Mic istoric al cercetarilor OMG-urilor

De cand practica agricultura si cresterea animalelor, omul a fost mereu interesat sa adapteze, tot mai bine, plantele cultivate si animalele domestice la nevoile sale. Pana la aparitia geniului genetic, aceste ameliorari s-au realizat prin selectia indivizilor care prezentau caracteristici morfologice sau fiziologice interesante(aparute prin mutatii spontane) si prin sistemul incrucisare- selectie a hibrizilor dintre soiurile sau rasele aceleiasi specii.

La animale, incrucisarile intre specii diferite s-au dovedit a fi dificile si nu au reusit decat intre speciile foarte apropiate, dand nastere la hibrizi incapabili de a se reproduce; catarca, pbtinuta din incrucisarea magarului cu iapa, fiind foarte rar fertila, iar catarul este intotdeauna steril. La plante, hibrizii aparuti prin incrucisari naturale4 sau artificiale intre spewcii apropiate sunt, in general sterile, dar fertilitatea lor poate fi, in anumite cazuri, restaurata prin poliploidizare naturala sau artificiala.

Ca exemplu cazul de la Triticale, hibrid artificial intre graul tare(Triticum durum) si secara(Secale ereale).la plantele care se inmultesc in principal pe cale vegetativa, simpla selectie a mutantelor spontane a contribuit, de asemenea, la sporirea biodiversitatii plantelor cultivate.

Prin suprimarea barierelor naturale, care, pana in prezent, impiedicau schimburile de gene intre specii si regnuri diferite, geniul genetic permite crearea de organisme transgenice, dotate cu proprietati noi, total necunoscute inainte si intr-un timp scurt(un deceniu), fara nici o relatie cu ritmul multimilenar al evolutiei fiintelor vii.

Tehnicile transgenezei confera astfel omului puterea cvasinelimitata(cel putin teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiintelor care-l inconjoara, inclusiv al propriei sale specii. Este vorba, asadar, de o veritabila revolutie biologica.

Incepand cu sfarsitul anilor 1970, interesul industriilor s-a indeptat mai cu seama spre microorganismele utilizate in sectoarele alimentare si farmaceutice:

 Transferarea genei interferonului(localizata pe perechea a cincea de cromozomi) in plasmide de Escherichia coli care, in vitro, producea interferon uman, de corca 200 ori mai ieftin decat cel obtinut prin extragerea lui din sangele omului;

 Obtinerea unei bacterii care produce un indulcitor, thaumatina, mult mai puternic decat zaharul si al carei transgena provine de la un arbore din Africa Occidentala(Thaumatococcus danielii, fam. Scitaminaceae).

In 1978 are loc obtinerea unei bacterii transgenice (Escherichia coli) care sintetizeaza insulina umana, ca urmare a transferului de gene umane care codifica aceasta proteina. Din 1979 incepe comercializarea bacteriei de Escherichia coli si producearea industriala a insulinei in bioreactoare. De asemenea, pornind tot de la aceasta bacterie s-a ajuns la obtinerea hormonului de crestere, a interleuchinei cu rol anticancerigen.

Primele experiente in vederea obtinerii de animale transgenice au fost realizate de R. Palmiter si R. Brinster (1982), cercetatori americani (de la Universitatile din Seattle, Philadelphia si San Diego) care au reusit transferul genei hormonului de crestere (somatotropina) de la sobolan la soarece. Gena respectiva a fost prima oara clonata in bacterii pentru obtinerea ei in cantitati mari.

1983 este anul in care se obtine prima planta transgenica, un tutun rezistent la un antibiotic, datorita transferului unui fragment de plasmica bacteriana care codifica aceasta proprietate. Desi lipsit de valoare agricola, acest tutun a conferit realizatorului sau(prof. Van Montagu, Universitatea din Gand, Belgia) calitatea de pionier al transgenezei vegetale in Europa.

O alta bacterie transgenetica ce merita de asemenea a fi mentionata este Pseudomonas syringae, intrucat a fost primul OMG diseminat in mod voluntar in mediul inconjurator(in SUA, in anii 1983-1984), fara a se lua in considerare eventualele riscuri ecologice.

Obtinerea unor produse farmaceutice, prin utilizarea unor microorganisme, a inceput odata cu izolarea gramicidinei(1939, de catre R. Dubos) dintr-o bacterie edafica(din sol), Bacillus brevis, care ,,hranita“ cu pneumococi, stafilococi si streptococi s-a dovedit a avea capacitatea de a ,, a digera“ acesti agenti patogeni.

Perioada 1980-1990 reprezinta etapa primelor tentative, mai intai in SUA, apoi si in Europa, pentru aplicarea transgenezei in terapiile umane, fie pentru a lupta impotriva unor maladii genetice (muscoviscidoza, miopatia Duchenne), fie impotriva diverselor tipuri de cancer.

1986- reprezinta premiera mondiala pentru cultura experimentala, in camp, a unei plante transgenice(in Belgia). Incepand cu acest moment se constata extinderea parcelelor experimentale si cresterea numarului speciilor de plante transgenice aproape peste tot in lume.

Comercializarea primelor plante modificate genetic incepe in SUA in anul 1994. in 1996 incep transporturile de containere cu soia si porumb transgenic din SUA catre diferite porturi ale Europei; explozia de culturi comerciale cu plante transgenice in SUA, Canada si Argentina.

1.2. Plantele transgenice si noile lor proprietati

Sunt relativ putine lucrari care abordeaza, in mod critic, problema metodelor utilizate pentru transformarea genetica a plantelor (Potrykus, 1991), respectiv a mecanismelor biologice care permit transferul si integrarea unui fragment de ADN strain intr-o celula vegetala tinta. In numeroase laboratoare s-a reusit transformarea genetica a diferitelor specii de plante, fie ele plante model cum ar fi tutunul (Nicotiana tabacum) sau petunia (Petunia hybrida), sau dimpotriva plante considerate recalcitrante dar de un mare interes economic, cum ar fi soia sau unele cereale. Pentru o anumita specie de plante poate fi aplicata eficient o metoda de transformare genetica, sau mai multe.

Pentru o specie cum ar fi Arabidopsis thaliana, specie model pentru cercetarile de genetica moleculara, al carui genom a fost deja cartat in intregime, se pot aplica cu succes, in functie de scopul urmarit, mai multe metode de transformare genetica: transformarea semintelor, a explantelor radiculare sau chiar a inflorescentelor in planta, cu ajutorul vectorului Agrobacterium tumefaciens, transformarea directa a protoplastelor, metoda biolistica sau microinjectarea.

Din pacate, insa, nu se pot aplica cu aceeasi eficienta diferite metode la specii considerate recalcitrante, iar celulele tinta pentru transformare nu sunt intotdeauna cele care poseda totipotentialitate si deci pot regenera plante intregi. Mai mult, eficienta transformarii este dependenta nu numai de specie, dar chiar si de genotip. De aceea, gasirea unei metode general aplicabile care sa permita transformarea eficienta si de rutina a tuturor genotipurilor si speciilor de plante dorite de experimentatori, ramane un obiectiv al cercetarii din acest domeniu. Metodele de transformare pot fi clasificate in metode indirecte, bazate pe utilizarea unor vectori de ADN, si metode directe.

1.2.1. Principalele metode utilizate pentru transformarea celulelor vegetale:

METODE INDIRECTE – TRANSFORMAREA MEDIATA

1. Transformarea mediata de bacterii:

• Agrobacterium tumefaciens
• Agrobacterium rhizogenes

2. Transformarea mediata de virusuri

METODE DIRECTE

o Transformarea protoplastelor
o Metoda “biolistics” – impuscarea directa a ADN in celule
o Electroporarea
o Electroforeza

Metode indirecte de transformare a plantelor.

Transformarea mediata de Agrobacterium (fig. 1)

Bacteriile din sol, Agrobacterium tumefaciens si Agrobacterium rhizogenes realizeza ceea ce adeseori s-a numit “inginerie genetica naturala”. Aceaste bacterii sunt capabile sa transfere in tesutul vegetal lezat, un fragment de ADN propriu, ADN-T, de pe plasmida Ti (“tumor inducing”) – in cazul speciei A. tumefaciens – sau Ri (“root inducing”) – in cazul speciei A. rhizogenes, care se integreaza in genomul plantei. Ca urmare bacteria A. tumefaciens induce formarea de tumori la nivelul coletului (“crown gall disease”) iar A. rhizogenes formarea de radacini firoase (“hairy roots”).

In decursul coevolutiei planta – microorganism aceste bacterii au devenit capabile sa transforme plantele pentru a le exploata mai bine ca si surse de energie. ADN –T se transmite prin seminte dupa legile Mendeliene, ca gena dominanta. Exista date care confirma faptul ca o astfel de transformare genetica are loc in natura fara interventia omului.

Astfel, s-a demonstrat ca plasmida Ri poate purta una sau doua copii de ADN-T, iar o parte din una dintre aceste secvente a fost regasita in genomul unor plante nemodificate genetic (Potrykus si Spangenberg, 1995). Celulele vegetale care poarta ADN-T devin celule tumorale, deoarece acest fragment de ADN contine gene cu efect oncogen. Deletia acestor gene din ADN-T nu interfera, din fericire, cu transferul si integrarea ADN-T in genomul celulei vegetale receptoare.

Doar capetele ADN-T, asa numitele latura dreapta si stanga constand din o secventa alcatuita din 24 de nucleotide care se repeta, reprezinta situri de recunoastere pentru sistemul de transfer. Prin inlocuirea oncogenelor din ADN-T cu gene de interes este posibil transferul acestora in celule vegetale tinta, celule care nu mai dobandesc caracter tumoral si deci pot regenera plante transformate genetic. Genele de interes – fie ele gene marker sau raportoare sau gene cu importanta economica – pot fi introduse in plante fie prin lincaj cu regiunea ADN-T dezarmata prin recombinare, obtinandu-se un asa numit vector de integrare, fie prin clonarea lor intre secventele repetate laterale intr-un replicon independent, ceea ce se numeste vector binar. Existenta mai multor regiuni T in celula de Agrobacterium conduce la cotransferul acestora in celula vegetala tinta cu eficienta crescuta.

Pe de alta parte pentru integrarea ADN-T in celula vegetala se pot utiliza secvente omoloage ADN vegetal tinta care induc, cu frecventa relativ scazuta, recombinarea omolaga intre ADN-T si ADN vegetal.

Figura nr. 1. Reprezentarea etapelor de transformare si regenerare a plantelor transgenice pentru doua metode eficiente: stanga – transformarea mediata de Agrobacterium; dreapta – metoda de impuscare directa a ADN.

Agrobacterium tumefaciens poate transfera ADN-T diferitelor specii de plante chiar daca unele dintre acestea nu formeza tumori (de la Riva si colab., 1998). Desi spectrul de gazde pentru aceasta bacteriei este limitat la plantele dicotiledonate s-au obtinut tulpini supervirulente, capabile sa infecteze eficient si celulele plantelor monocotiledonate (Potrykus si Spangenberg, 1995).

S-a deschis, astfel, calea transformarii cerealelor si prin intermediul acestui vector bacterian. Eficienta transformarii celulei vegetale de catre A. tumefaciens, variaza destul de mult in functie de specie, genotip sau chiar de tesutul tinta. Este foarte important, totodata, ca tesutul supus transformarii sa fie totipotent si deci sa regenereze plante transformate genetic. De cele mai multe ori, insa, dintr-un tesut doar un numar limitat de celule sunt totipotente si nu intodeauna acestea sunt si cele transformate de agrobacterium. Pentru diferite specii de plante s-au identificat metode potrivite pentru transformarea eficienta mediata de A. tumefaciens.

Ca tesuturi tinta pot fi utilizate: discuri sau fragmente foliare, fragmente de radacini, hipocotile, petiol, cotiledoane sau seminte intregi. Primele plante transformate prin intermediul lui A. tumefaciens au fost regenerate in 1983 (Fraley si colab.,1983), succesele initiale limitandu-se la solanacee, in particular la sistemul model tutunul (Nicotiana tabacum L.). In anii optzeci si nouazeci ai secolului douazeci, tot mai multe specii de plante au putut fi transformate prin intermediul vectorului A. tumefaciens, multe dintre ele specii cu o mare importanta economica, cum ar fi: soia, bumbacul, orezul, ovazul, sorgul, trestia de zahar, graul si multe altele (Potrykus si Spangenberg, 1995; Songstad si colab., 1995; de la Riva si colab., 1998). Eficienta transformarii variaza foarte mult de la o specie la alta in functie de: identificarea metodei optime de cultura a tesutului tinta, conditiile de cultura a materiallului sursa, sau susa bacteriana utilizata.

Acesti factori afecteaza si numarul de copii de ADN-T care se integreaza in genomul vegetal receptor. Predominant s-a constatat, la diferite specii de plante, integrarea unei singure copii de ADN-T. Mai recent, cercetarile au vizat descifrarea mecanismelor implicate in colonizarea tesuturilor vegetale de catre bacterii, relevandu-se noi detalii privind controlul genetic al virulentei bacteriene (de la Riva si colab., 1998). Agrobacterium rhizogenes a fost utilizat pentru prima oara pentru transformarea plantelor de tutun in anul 1977 (Ackermann, 1977). Aceasta bacterie transferand ADN-T de pe plamida Ri determina formarea radacinilor firoase pe diferite organe ale plantelor, radacini care pot purta gene de interes, daca acestea au fost integrate in ADN-T, respectiv pot regenera plante transformate genetic.

O etapa intermediara, in procesul de transformare mediata de A. rhizogenes, este cultura radacinilor firoase care au capacitatea de a se alungi si ramifica. Astfel, prin cultura radacinilor firoase se pot obtine metaboliti secundari sau pot fi realizate studii fundamentale privind cresterea si dezvoltarea radacinilor. Acest sistem experimental este foarte potrivit si pentru analize biochimice, radacinile prezentand cai biochimice mai simple si, deci, mai usor de analizat. Radacinile firoase pot fi cultivate usor, folosind un echipament simplu si ieftin iar, comparativ cu suspensiile celulare, celulele radiculare sunt stabile din punct de vedere genetic.

Asemanator sistemului A. tumefaciens, bacteria A. rhizogenes poate co-tranfera ADN-T de pe plasmida Ri si un vector “binar”, de obicei o plasmida mai mica. Aceasta din urma poate purta in ADN-T o gena marker, de exemplu o gena care confera rezistenta la un antibiotic, o gena raportoare – sau marker pentru vizualizare fenotipica si o gena cu importanta economica.

Avantajul acestui sistem este acela ca cele doua tipuri de ADN-T, cel care determina dezvoltarea radacinilor firoase, si ADN-T de pe vectorul binar, se integreaza de obicei pe cromozomi diferiti in plantele transformate si deci, vor segrega independent in descendenta. Un avantaj aparte al sistemului de transformare Ri este faptul ca toate celulele vegetale care integreaza ADN-T de pe plasmida Ri pot fi usor identificate si selectate prin prezenta fenotipului de radacina firoasa.

Sistemul de transformare mediata de A. rhizogenes a fost aplicat unui mare numar de specii de plante (in jur de 200 inca in 1989 – Tepfer 1989), dar asemanator sistemului A. tumefaciens raspunsul optim variaza in functie de specie, genotip sau susa bacteriana. Organele vegetale potrivite pentru transformarea cu A. rhizogenes sunt: fragmente de tulpina de la plante tinere, fragmente de petiol, fragmente foliare, segmente de hipocotile sau cotiledoane, sau fragmente ale unor organe de rezerva cum ar fi radacinile de morcov sau tuberculii de cartof.

Uneori astfel de explante prezinta un raspuns polar, formand radacini firoase numai la una din extremele explantului, radacini capabile sa ignore forta gravitationala. Mai mult, exista date experimentale care sugereaza efectul de piticire a plantelor indus de una dintre genele de virulenta, rolA, de la A. rhizogenes, efect cu importanta practica mai ales pentru unele plante horticole (Curtis si colab., 1996).

Transformarea mediata de virusuri

Utilizarea vectorilor virali pentru transformarea plantelor, in ciuda numeroaselor eforturi experimentale, nu a adus rezultate spectaculoase. Desi, in 1984 a fost posibil transferul unei gene de rezistenta la antibiotic cu ajutorul unui virus ADN (Brisson si colab., 1984), cercetarile ulterioare au demonstrat ca genomul viral nu poate accepta si transfera fragmente mai lungi de ADN strain. Descoperirea faptului ca virusurile ARN pot genera ADNc prin transcriptie inversa a generat sperenta ca, mult mai numeroasele virusuri ARN ar putea fi utilizate ca vectori de gene pentru celula vegetala. Din pacate, insa, s-au intampinat alte dificultati. ADNc viral nu se integreaza in genomul vegetal iar meristemele, principala sursa de celule totipotente, nu sunt infectate de virusuri. De aceea, vectorii virali sunt mai rar utilizati in experimentele de transformare genetica a plantelor.

Metode directe de transformare a plantelor

Utilizarea protoplastelor pentru transferul direct de ADN

Protoplastele, celulele vegetale lipsite de perete celular, reprezinta limita de expresie a totipotentialitatii. De la primele plante de tutun regenerate din protoplaste izolate (Takebe si colab., 1971) pana astazi numarul plantelor pentru care regenerarea din protoplaste a devenit posibila a crescut permanent, ajungand actualmente la aproximativ 400 de specii de plante. Daca pana in anul 1985 tehnologia protoplastelor se putea aplica cu succes mai ales Solanaceaelor si Brassicaceaelor, o data cu descoperirea totipotentialitatii protoplastelor izolate din suspensii celulare embriogene de cereale s-au deschis noi oportunitati de modificare genetica a acestui important grup de plante.

Protoplastele sunt sistemele celulare ideale pentru transferul de ADN si selectia transformantilor. Indepartarea peretelui celular elimina principala bariera in calea patrunderii ADN strain in celula vegetala. Izolarea enzimatica a protoplastelor actioneaza ca un factor de stress care induce reactii de raspuns la ranire – reactii presupuse a declansa starea de competenta atat de importanta pentru transformarea eficienta. Mai mult, suspensia de protoplaste se aseamana cu o suspensie bacteriana avand avantaje similare prin posibilitatea de a cultiva populatii mari de celule individuale in medii de cultura bine definite. Tesuturile derivate din protoplaste au in general origine clonala provenind din celule individuale.

Eficienta selectiei transformantilor este, prin urmare, maxima in cazul protoplastelor deoarece se evita formarea de himere, destul de frecvente la nivelul sistemelor multicelulare. Pentru transferul ADN, de obicei plasmidial, in protoplastele izolate se pot utiliza diferite metode, si anume:

Tratamente chimice cu agenti permeabilizanti (mai ales polietilenglicol – PEG): PEG si alti agenti chimici pot permeabiliza membrana plasmatica permitand intrarea unor macromolecule, ADN, in citoplasma. Mecanismul intim al acestui proces nu este pe deplin inteles. Primele date raportate in literatura se refera la transferul ADN-T, provenind de la Agrobacterium tumefaciens, in protoplaste de petunia in prezenta PEG (Draper si colab., 1982). Primele plante transgenice au fost obtinute la tutun prin aceasta metoda de catre Paszkowski si colab. (1984). Transformarea protoplastelor prin permeabilizare cu PEG a fost realizata cu succes pentru multe specii de plante, atat dicotiledonate cat si monocotiledonate, cheia succesului reprentand-o existenta unui protocol eficint de regenerare a plantelor din protoplaste.

Electroporarea – implica permeabilizarea reversibila a membranei plasmatice in prezenta unor pulsuri de curent continuu avand amplitudine crescuta si durata foarte scurta, porii formati in membrana permitand intrarea ADN strain in citoplasma (vezi Rakosy-Tican si colab., 2000). Electroporarea a devenit o metoda de rutina pentru transformarea protoplastelor vegetale, dar si pentru celulele de mamifere sau bacteriene. La plante electroporarea protoplastelor se foloseste eficient atat pentru analiza expresiei transiente a transgenelor cat si pentru transformarea permeneta, pentru numeroase specii de plante incluzand cerealele.

Mai mult, prin electroporarea protoplastelor se elimina necesitatea utilizarii unor gene marker, ceea ce reprezinta un avantaj deosebit in conditiile oponentei acerbe a opiniei publice fata de eliberarea in camp a unor plante purtand gene marker. Avantajele electroporarii constau in eficienta crescuta a incorporarii ADN strain, reproductibilitatea si simplitatea acestei metode. Singura limitare a aplicarii electroporarii o reprezinta capacitatea de regenerare a protoplastelor, dar si acest dezavantaj a fost depasit prin extinderea aplicarii electroporarii celulelor sau chiar tesuturilor intregi.

• Sonicarea – permeabilizarea membranei protoplastelor in prezenta ultrasunetelor s-a dovedit, de asemenea o metoda eficienta pentru transferul ADN in protoplaste vegetale. Ulterior metoda a fost aplicata si celulelor sau tesuturilor intregi, dar este utilizata pe scara mai redusa comparativ cu electroporarea (Zhang si colab., 1991).

• Microinjectarea – consta in introducerea cu ajutorul unei micropipete a ADN direct in protoplaste, acestea fiind fixate cu o alta micropipeta. Microinjectarea celulei vegetale intregi sau a tesuturilor este, de asemenea posibila, dar se realizeaza mai greu din punct de vedere tehnic. Un sistem eficient a fost utilizat mai recent (Kost si colab., 1995) si consta in imobilizarea protoplastelor recipiente de tutun intr-un strat foarte subtire de mediu solidificat cu agaroza sau alginat. Protoplastele au fost imobilizate deasupra unei grile care a permis localizarea si monitorizarea prin fotografiere a protoplastelor microinjectate, respectiv a celulelor sau calusurilor derivate din acestea.

• Fuziunea cu lipozomi – fuziunea lipozomilor incarcati cu ADN cu membrana plasmatica a protoplastelor si eliberarea ADN strain in citoplasma a fost demonstrata in 1990 (Cacboche, 1990). Metoda nu prezinta avantaje deosebite comparativ cu alte metode de transfer direct, de aceea este mai putin utilizata. S-a incercat, de asemenea, utilizarea lipozomilor pentru a transporta ADN in celule sau tesuturi intregi, in ideea trecerii lipozomilor prin plasmodesme. S-a demonstrat insa ca peretele celular este o bariera de netrecut pentru lipozomi iar plasmodesmele se inchid ca raspuns la ranire. O idee interesanta a fost aceea a injectarii lipozomilor in vacuola unor celule vacuolate. In acest caz s-a constatat fuziunea lipozomilor cu tonoplastul si eleiberarea ADN in citoplasma. Desi eleganta aceasta metoda are aplicatii restranse deoarece celulele vacuolate nu sunt totipotente (Potrykus, 1991).

Metoda “biolistics” – impuscarea directa a ADN in celule

Metoda biolistica (“biolostics”) sau “particle gun”, de impuscare directa a ADN in tesuturi tinta (Klein si colab., 1987), este cea mai spectaculoasa metoda de transformare genetica a plantelor care a declansat un val de entuziasm in randul specialistilor din acest domeniu. In dezvoltarea acestei tehnici s-a investit foarte mult efort si bani dar si rezultatele obtinute au fost pe masura asteptarilor. Metoda consta in accelerarea unor particule foarte mici (1μm diametru) din tungsten sau aur coloidal, pe care a fost precipitat ADN, in tesuturi vegetale tinta.

Aceasta tehnica are numeroase avantaje care o recomanda pentru aplicabilitate generala: este o metoda usor de aplicat, printr-o impuscatura pot fi tintite mai multe celule, celulele supravietuiesc dupa impuscare, genele purtate de particule isi pastreaza activitatea biologica, particulele pot fi impuscate in stratele superficiale sau in profunzimea unui organ vegetal, celulele tinta pot fi foarte diferite: polen, celule in suspensie, embrioni imaturi, celule din tesuturi diferentiate sau chiar meristeme.

Datorita avantajelor sale biolisticul a devenit metoda favorita in numeroase laboratoare, permitand transformarea cu succes a unor plante pentru care alte metode nu au dat rezultate cum ar fi: soia, porumbul, ovazul, orezul, sorgul, trestia de zahar, graul, plante forestiere etc. O aplicatie aparte a fost utilizarea impuscarii de microproiectile pentru ranirea apexurilor la floarea soarelui, eficientizand astfel transformarea mediata de Agrobacterium tumefaciens (Bidney si colab., 1992). Mai mult, s-a reusit impuscarea directa in tesuturi vegetale a celulelor bacteriene intregi.

Electroforeza

Migrarea ADN printr-un tesut vegetal tinta a fost o alta idee interesanta pentru transferul de gene si a fost aplicata pentru prima oara embrionilor intacti de orz (Ahokas, 1989). In aceste experimente s-a demonstrat expresia tranzienta a alogenelor. Ulterior s-a imaginat un sistem simplu pentru realizarea electroforezei folosind embrioni zigotici (Songstad si colab., 1995)(figura nr.2).

Figura nr.2. Reprezentarea metodei de electroforeza a ADN in tesuturi vegetale tinta (dupa Songstad si colab., 1995).

Conditiile optime pentru electroforeza embrionilor sunt considerate: un curent de 0,5 mA la 25V/embrion, timp de 15 min. In aceste conditii in jur de 50% din embrioni raman viabili. S-a reusit, de asemenea, transformarea permanenta, folosind genele marker de rezistenta la kanamicina si GUS (β-glucuronidaza), a embrionilor unei specii de orhidee (Griesbach si Hammond, 1993). Aplicarea acestei tehnici prezinta interes deosebit pentru acele specii care nu au dat rezultate prin aplicarea unor metode ca biolisticul sau electroporarea.

Utilizarea fibrelor de carbura de siliciu („silicon carbide technology“)

Fibrele de carbura de siliciu se utilizeaza in industrie. Transformarea genetica prin aceasta tehnologie este relativ simpla, constand in vortexarea (agitarea) tesuturilor impreuna cu ADN si fibre de carbura de siliciu. Astfel, fibrele penetreaza peretii celulari permitand ADN sa patrunda in citoplasma. Metoda a fost aplicata initial transformarii embrionilor de insecte, iar ulterior s-a dovedit eficienta si in transformarea celulelor vegetale (Kaeppler si colab., 1990).

Cercetarile de microscopie electronica au relevat penetrarea peretelui celular de catre astfel de fibre, sugerand ca ADN adera de suprafata fibrelor si este introdus odata cu acestea in celula. Avand proprietati fizice asemanatoare azbestului fibrele de carbura de siliciu sunt probabil carcinogene. Transformarea genetica tranzienta a fost raportata folosind aceasta tehnologie pentru suspensii celulare de porumb, ovaz, tutun si Agrostis alba.

Transformarea stabila a fost, de asemenea posibila folosind suspensii celulare de porumb si tutun. Datele obtinute au indicat transformarea preponderenta a aglomeratelor celulare neembriogene la porumb, de aceea se impun cercetari ulterioare pentru optimizarea acestei metode. Metoda prezinta avantajul de a fi foarte simpla si ieftina, dar datorita riscurilor potentiale pentru sanatatea umana se cauta materiale alternative, eventual biodegradabile (Songstad si colab., 1995).

Alte metode de transfer direct al ADN in celulele vegetale: exista o serie de alte metode cu aplicabilitate restransa de transformare a celulei vegetale cum ar fi: imbibarea ADN in tesuturi utilizand seminte uscate sau embrioni, transformarea polenului sau a tubului polinic, macroinjectarea ADN in tesuturi sau utilizarea microlaserului pentru a perfora peretele celular si plasmalema. Astfel de metode se afla, actualmente, in diferite faze de experimentare. De un interes deosebit, se vor bucura metodele alternative care nu necesita faze de cultura in vitro. O astfel de metoda, cu potential deosebit este transformarea grauncioarelor de polen, dar deocamdata rezultatele in acest domeniu sunt relativ modeste (Potrykus, 1991).

1.2.2. Genele marker si genele raportoare – importanta lor pentru cercetarile de genetica vegetala

Alogenele sunt introduse experimental in plante cu scopul de a obtine proprietati noi sau a altera caracterele acestora. In cazul plantelor, din pacate, eficienta transformarii stabile este scazuta, doar o parte din celulele expuse ADN integreaza genele straine, iar dintre aceste numai celulele totipotente regenereaza clone transformate. De aceea, este nevoie de sisteme de selectie foarte eficiente. In acest scop se folosesc gene marker sau chiar compusi fitotoxici. Genele marker sunt acele gene care permit selectia celulelor care le poarta, iar genele raportoare sunt gene care codifica proteine usor de evidentiat in celule sau extracte celulare .

Unele gene pot fi considerate atat gene marker cat si raportoare. In general ca gene marker se utilizeaza gene care confera rezistenta la antibiotice sau erbicide (Tabelul 1), dar mai recent s-au dezvoltat si metode de selectie pozitiva utilizand gene bacteriene ce permit metabolizarea unui anumit substrat (manoza sau xiloza – Joersbo si Okkels, 1996).

Dintre genele marker cel mai mult a fost utilizata gena nptII, sau neo, gena izolata din transpozonul Tn5 de la Escherichia coli K12.

Aceasta gena codifica neomicinfosfotransferaza – enzima implicata in detoxificarea unor antibiotice aminoglucozidice cum ar fi:neomicina, kanamicina, paramomicina sau geneticina. Numeroase specii de plante au fost transformate cu gena nptII, cum ar fi tutunul, cartoful, Arabidopsis, porumbul, orezul, soia, bumbacul – ca sa le amintim pe cele mai importante.

PROMOTER (35S) GENA MARKER TERMINATOR(nos)

 REZISTENTA LA ANTIBIOTICE
 REZISTENTA LA ERBICIDE
 GUS (GLUCURONIDAZA)
 NPT II (NEOMICINFOSFOTRANSFERAZA II)
 LUCIFERAZA
 GFP= GREEN FLUORESCENT PROTEIN
 SISTEM DE SELECTIE POZITIVA

(Genele: man A – pentru fosfomanozizomaraza; xylA – pentru xilozizomeraza)

Pentru aceasta gena ca agenti de selectie se utilizeaza cel mai mult kanamicina (50 – 100 mg/l) sau geneticina. Unele specii de plante, mai ales monocotiledonate s-au dovedit insensibile la kanamicina, in acest caz geneticina dand rezultate mai bune. De asemenea, s-a observat ca la unele specii kanamicina poate interfera cu procesele de organogeneza, afectand eficienta regenerarii plantelor transformate.

O alta gena marker mult utilizata este gena hpt sau hph, gena izolata tot de la bacteria E. coli codificand enzima HPT (higromicinfosfotransferaza). Aceasta enzima detoxifica antibioticul higromicina B, antibiotic fata de care majoritatea tesuturilor vegetale sunt foarte sensibile. De aceea, aceasta gena marker a fost utilizata pentru transformarea multor specii de plante, cum ar fi: tutunul, Arabidopsis, porumbul, orezul sau gramineele perene. Higromicina este indeosebi foarte potrivita ca agent de selectie pentru cereale, folosindu-se in concentratii de 25-200 mg/l. Secventa codanta a genei a fost, de asemenea, modificata pentru o expresie mai buna in celula vegetala.

Dintre genele care confera rezistenta la erbicide cel mai mult a fost utilizata gena bar, izolata de la bacteria Streptomyces hygroscopicus si gena pat de la S. viridochromogenes, ambele codificand enzima fosfinotricinacetiltransferaza. Fosfinotricina este compusul activ cel mai mult utilizat ca erbicid de selectie a plantelor transformate genetic, genele amintite fiind transferate cu succes la plante ca: tutunul, rapita, porumbul, orezul, graul si altele.

Tabelul 1. Principalele gene marker, de selectie, folosite in transformarea plantelor (dupa Schrott, 1995).

Agent de selectie Gena marker Marker de selectie

kanamicina, neomicina geneticina (GA18) nptII (APH3´II) neomicinfosfotransferaza II
gentamicina aacC3, aacC4 gentamicin-3-N-acetiltransferaza
higromicina hph, hpt (APH4) higromicin-fosfotransferaza
metotrexat dhfr dihidrofolatreductaza
spectinomicina ADNr16S
aadA ARNr 16S
aminoglicozida-3’-adeniltransferaza
streptomicina SPT
ADNr 16S
aadA streptomicinfosfotransferaza
ARNr 16S
aminoglicozida-3’-adeniltransferaza
bleomicina, fleomicina ble –
blasticidina bsr blasticidin S deaminaza
sulfonamida sul dihidropteratsintaza
fosfinotricina bar fosfinotricinacetiltransferaza
clorsulfuron als, csr-1 acetolactatsintetaza
bromoxinil bxn bromoxinilnitrilaza
glifozat EPSPS 5-enolpiruvil-3-fosfatsintetaza
2,4-D tfdA 2,4-diclorfenoxiacetat monooxigenaza
atrazina psbA proteina QB
2,2-DCPA dehalogenaza
4-metil-triptofan tdc triptofandecarboxilaza
nitrat NR nitratreductaza
S-amonoetil-L-cisteina DHPS dihidropicolinatsintetaza
lizina/treonina AK aspartatchinaza
aminoetil-cisteina ocs octopinsintetaza

O alta gena marker este gena dhfr pentru enzima dihidrofolatreductaza (DHFR), izolata tot de la E. coli de pe plasmida R67. Enzima DHFR confera rezistenta la un analog al acidului folic, metotrexat, celulele vegetale fiind extrem de sensibile la concentratii mici ale acestui compus (Schrott, 1995). Gena dhfr a fost transferata la specii cum ar fi: tutunul, petunia si graul.

Genele raportoare, spre deosebire de markerii de slectie nu confera celulelor rezistenta fata de un anumit compus. Ele codifica proteine care pot fi detectate direct sau catalizeaza reactii specifice ai caror produsi pot fi detectati prin metode relativ simple. Genele raportoare permit studiul factorilor de transcriptie cis sau trans, in conditiile transformarii tranziente sau permanente, precum si monitorizarea si optimizarea tehnologiei de transformare. Cele mai importante gene raportoare sunt:

• gena gus (uidA) – codifica β-glucuronidaza (GUS) si a fost izolata de la E. coli K12 (Jefferson si colab., 1986); este gena raportoare cel mai mult utilizata la plante. Exista pentru aceasta hidrolaza compusi substat pentru evidentierea prin metode spectrofotometrice, fluorimetrice sau histochimice – la nivelul tesuturilor rezultand un compus de culoare albastra usor de evidentiat. La pH-ul utilizat pentru determinarea GUS nu exista activitate β-glucuronidazica detectabila in nici un tesut vegetal. Toate metodele de determinare se aplica insa, numai celulelor fixate, nonviabile.

* gena raportoare luc pentru enzima luciferaza foloseste un sistem substrat-enzima care produce bioluminescenta. Gena luc a fost izolata de la o specie de licurici din America de Nord, Photinus pyralis, fiind exprimata in plante (Ow si colab. 1986). Produsul genei, luciferaza poate fi extrasa din tesuturi iar activitatea ei poate fi determinata in prezenta luciferinei. Dar, exista si o metoda de determinare non-letala si neinvaziva direct in tesuturile si organele plantelor transformate, pentru masurarea bioluminescentei fiind necesar un luminometru.

• gena gfp pentru proteina cu fluorescenta verde (GFP) – reprezinta cea mei noua gena raportoare si totodata cea mai spectaculoasa si avantajoasa. Gena a fost izolata de la o meduza, Aequarea victoria, fiind transferata la cateva specii de plante (Chalfie si colab., 1994). GFP prezinta o serie de avantaje si anume: nu necesita un substrat, proteina se evidentiaza in tesuturi intacte in vitro si in vivo, prin excitarea in UV, proteina poate fi fuzionata cu alte proteine permitand monitorizarea traficului proteic si a metabolismului (vezi Rakosy-Tican si colab., 1999; 2000).

• gena cat izolata de la E. coli, codifica enzima cloramfenicolacetiltransferaza (CAT), fiind, de asemenea, mult utilizata ca gena raportoare la plante. Determinarea sa este mai pretentioasa bazandu-se pe monitorizarea acetilarii cloramfenicolului prin marcarea cu 14C fie a acetil-CoA, fie a cloramfenicolului, produsii fiind separati prin cromatografie in strat subtire (TLC) si masurati prin densitometrie sau prin scintilatie. Uneori poate exista activitate CAT si in unele tesuturi vegetale, mai ales la Brassicaceae, ceea ce afecteaza eficienta acestui sistem.

• antocianii sunt pigmenti rosii sau purpurii care se acumuleaza in vacuole in unele tesuturi ale plantelor. Sinteza de antociani este controlata de gene structurale si reglatoare, unele dintre ultimele gene fiind izolate si clonate. Astfel de gene pot fi utilizate ca gene raportoare in tesuturile si organele unor genotipuri care contin gene structurale dar nu sintetizeaza antociani. Utilizarea antocianilor ca markeri prezinta o serie de avantaje: nu necesita un substrat, se exprima doar in celulele viabile si metabolic active, sunt usor de vizualizat. Cel mai mult s-au utilizat genele pentru factorii de transcriptie R si C1 de la porumb (Schrott, 1995).

• genele care confera rezistenta la streptomicina si/sau spectinomicina – au fost, de asemenea, utilizate ca gene raportoare prin efectul de etiolare pe care il au, prin inactivarea cloroplastelor.

Pentru obtinerea unei plante transgenice este necesara urmatoarea succesiune de operatii:

 Transferul genei de interes in celulele gazda;
 Selectarea celulelor gazda care au integrat, in mod real, transgena in genomul lor;
 Regenerarea de plante intregi pornind de la plantulele obtinute prin cultivarea in vitro a celulelor gazda;
 Cultura plantelor transgenice in medii protejate (sere, camere climatizate);
 Cultura experimentala, in aer liber, a acestor noi plante.

Transferul genei de interes

Introducerea unei gene straine in genomul unei celule vegetale poate fi realizata fie indirect (prin folosirea unui vector biologic), fie direct (prin metode fizico-chimice). Datorita totipotentei celulelor vegetale, pot fi folosite ca si celule gazda oricare dintre celulele somatice care, puse in conditii adecvate si prin tratamente speciale, ele pot da nastere unei noi plante.

Obtinerea unei plante transgenice

 Transferul indirect.

Se cunoaste faptul ca bacteria Agrobacterium tumefaciens se gaseste si in sol si poate patrunde in radacinile plantelor prin intermediul unor mice rani. La speciile sensibile poate provoca o proliferare exagerata a celulelor si aparitia unor tumori, situate mai ales la nivelul coletului. Aceasta proliferare este data de patrunderea plasmidului bacterian (Ti= tumor inducing) si insertiei ADN-ului plasmidial ancogen in genomul vegetal. Inlocuind gena oncogena printr-o gena straina (gena bacteriana ce codifica rezistenta la un antibiotic), echipa Profesorului M.Van Montagu (Universitatea din Gand Belgia) a obtinut astfel de bacterii transgenice lipsite de puterea oncogena, dar capabile totusi de introducerea ADN-ului lor plasmidial in genomul vegetal.

Realizand o cultura mixta de bacterii transgenice si celule de tutun, cercetatorii belgieni obtinusera, in 1983, prima planta transgenica: un tutun rezistent la ampicilina. Chiar lipsit fiind de interes agricol, acest tutun obtinut a confirmat validitatea transgenezei, via Agrobacterium tumefaciens, si a facut din echipa belgiana liderul incontestabil al plantelor transgenetice in Europa.

Transferul direct

Deoarece transferul indirect nu reuseste decat rareori la monocotiledonate (insensibile la injectia cu Agrobacterium) si procesul este asemanator si in cazul soiei (la care Rhizobium produce cunoscutele nodozitati pe radacini), cercetatorii au fost nevoiti sa apeleze si la metode directe pentru transferul genelor de interes. Spre exemplu, pentru porumb, matoda cea mai utilizata este cea de tip biolistic: microbile de tungsten, de aur sau de platina invelite cu genele de interes sunt proiectate spre celulele gazda cu ajutorul unor „tunuri de gene” microproiectilele trebuie sa fie suficient de mici pentru a nu distruge definitiv celula gazda, dar, in acelasi timp, cu suficiena energie cinetica spre a traversa peretii celulelor si membranelor citoplasmatice.

Tehnicile actuale nu permit inca un control exact al localizarii fixarii transgenelor in genomul celulei gazda. Insertia unei gene straine ar putea sa intrerupa secventele unei gene endogene, sa perturbe expresia altor gene endogene si, astfel, sa provoace modificari metabolice si efecte secundare nedorite.

Selectarea celulelor gazda purtatoare ale genei de interes

Oricare ar fi metoda de transfer, rata reusitei este intotdeauna foarte mica, de aceea este necesara asocierea la gena de interes si a unei gene marker (care codifica rezistenta la un antibiotic sau ierbicid), care favorizeaza selectarea celulelorin care s-a integrat transgena.

Regenerarea plantelor transgenice si cultura in spatii protejate

Plantele transgenice trebuiesc trecute din cultura in vivo in sere sau in camere climatizate. Acest procedeu trebuie repetat de-a lungul mai multor generatii pentru a se controla expresia noului caracter(o gena poate fi prezenta in genomul unui organism fara insa a se exprima fenotipic), transmiterea sa ereditara si absenta efectelor nedorite.

Cultura experimentala in aer liber(in camp)

Scopul principal al acestei culturi (realizate pe parcele de dimensiuni mici) este acela al testarii comportamentului noii plante transgenice la cultura in conditii naturale. Apoin, un alt scop este cel al incrucisarii plantei transgenice cu varietatea sau soiul conventional de tip elita, pentru obtinerea de organisme modificate genetic cu un randament productiv cat mai apropiat de varietatile conventionale corespunzatoare. Dar, aceste operatii de incrucisari-selectionari pot dura mai multi ani, motiv pentru care anumiti producatori de seminte Omg stabilesc culturi experimentale in ambele emisfere, beneficiind astfel de doua oerioade de vegetatie pe an. Teoretic, aceste culturi experimentale ar trebui sa evalueze si impactul OMG-urilor asupra mediului inconjurator si asupra sanatatii oamenilor.

Entuziasmul suscitat de aplicatiile potentiale ale transgenezei vegetale era extraordinar printre pionierii noii biotehnologii. Van Mellaert (1999, Universitatea din Gand, Belgia), spunea: „ …traiam intr-un fel de vis. Eram convinsi ca biotehnologiile umane aveau sa schimbe totul si ca ele vor constitui solutia tuturor problemelor. Noi traiam intr-o faza de exaltare, aveam intr-adevar dorinta de a porni masina si de a gasi finantarea pentru ca aceasta sa mearga”.

Explozia cercetarilor si experientelor in acest domeniu, interesul investitorilor in sustinerea acestor studii, precum si arealul pe care s-au extins l-au indreptatit pe profesorul Garcia Olmedo (Universitatea din Madrid), care a lucrat cu o echipa belgiana, sa vorbeasca despre „ o a treia revolutie verde”(Garcia Olmedo, 1998). In SUA entuziasmul a fost cel mai mare: giganti ai agrochimiei, ai chimiei si farnaciei doreau sa investeasca masiv in producerea de seminte transgenice.

Visurile cele mai nebune obsedau spiritele anumitor cercetatori: tehnicile transgenezei urmau sa permita crearea de plante care necesita mai putine ingrasaminte azotate gratie transferului genelor Nif (prezente doar la unele eucariote); prin aceste tehnici se vor putea crea plante rezistente la conditiile de stres ambiental (aciditatea sau salinitatea solurilor, inghetul, seceta etc.) si care limiteaza dezvoltarea agiculturii in anumite regiuni ale globului; tot prin aceste tehnici se vor putea obtine plante rezistente la boli si la insectele daunatoare, plante mai usor de prelucrat pe cale industriala etc.

1.2.3. Progrese recente in transferul unor gene cu importanta economica

De la cercetarile fundamentale bazate pe utilizarea markerilor de selectie sau a genelor raportoare s-a trecut treptat la utilizarea unor gene cu importanta economica.

Cateva exemple de plante transgenice purtand gene cu importanta economica mare.

• Tomatele FLAVR SAVR – gena antisens pentru poligalacuronaza
• Garoafe cu viata prelungita in vaza – modificarea metabolismului etilenei
• Garoafe mov – “Moondust”, “Moonshadow”
• Petunii portocali (purtand gena dfr de la porumb)
• Plante rezistente la erbicide
• Plante rezistente la insecte (gena pentru endotoxina Bt)
• Plante rezistente la virusuri – gene pentru “coat protein”
• Modificari ale metabolitilor primari
 Proteine
 Uleiuri
 Amidon
 Vitamina A (“golden rice”), vitamina E
• Plante bioreactoare (vaccinuri, anticorpi, proteine din lapte uman, proteina din fibra panzei de paianjen)
• Fitoremediere – plante rezistente sau care acumuleaza agenti poluanti

Astfel, in prima generatie de planbte transformate genetic testate in cultura in camp, sunt incluse plantele rezistente la erbicide, la insecte si virusuri. Pentru rezistenta la erbicide s-au utilizat genele de rezistenta deja descrise ca gene marker. Rezistenta la insecte s-a obtinut, in aceasta prima etapa, prin transferul unei gene pentru o endotoxina izolata de la bacteria Bacillus thuringiensis, asa numita toxina Bt. Rezistenta la virusuri a fost obtinuta prin transferul unor gene pentru proteine capsidale virale, care induc rezistenta la un spectru mai larg de virusuri.

Tot in prima generatie de plante transgenice pot fi considerate si tomatele FLAVR SAVR, tomate care au fost transformate cu o gena antisens pentru enzima poligalacturonaza, implicata in inmuierea fructelor. S-au obtinut, astfel, tomate care se inmuiau mai greu avand totodata calitati organoleptice imbunatatite. Aceste tomate au fost primele plante transformate genetic introduse in consumul uman. Generatiile urmatoare de plante transgenice cuprind plante avand modificate caile metabolice – plante mai bogate in provitamina A sau E sau imbogatite in fier – orezul auriu („golden rice“), plante avand uleiuri de calitate superioara pentru consumul uman sau uleiuri noi pentru uz industrial, plante care produc noi hidrocarburi, amidon de calitate mai buna, proteine imbunatatite sau proteine noi – de exemplu o proteina cu efect inhibitor asupra bacteriilor care produc carii dentare (cum este Streptococcus mutans), chiar vaccinuri sau proteine de uz terapeutic, noi strategii pentru a obtine plante rezistente la boli virale, fungice sau bacteriene sau rezistente fata de nematode, plante rezistente la uscaciune si extreme termice, plante ornamentale avand culoarea, mirosul sau habitusul modificat si altele (Herbes si Sonnewald, 1999; http://www.agbioview.org).
Progresul cercetarilor in acest domeniu este atat de alert incat o prezentare exaustiva este, actualmente, aproape imposibil de realizat. Desi, realizarile sunt extraordinare iar perspectivele de aplicare pe scara larga ar rezolva multe probleme de productie si calitate a produselor agricole pentru viitorul apropiat si indepartat, se inregistreaza astazi, din pacate, o criza in domeniul aplicarii biotehnologiilor vegetale cauzata de perceptia publica si actvitatea unor organizatii ecologiste. Problemele etice pe care le ridica aplicarea noilor biotehnologii trebuie analizate si rezolvate cu multa chibzuinta si deschidere fara a frana progresul din acest promitator domeniu al geneticii (vezi Rakosy-Tican, 1998).

Printre proprietatile noi ale plantelor testate in culturi experimentale precedand primele culturi comerciale, putem aminti:

 rezistenta la ierbicide(reprezentand mai mult de jumatate dintre incercari);
 rezistenta la boli (mai ales la cele virale);
 rezistenta la insectele daunatoare;
 testele de calitate si sterilitate barbateasca (in scopul crearii de hibrizi).

Rezistenta la ierbicide

Acest caracter nou este dat de transferul genei Bar si, sub aspect biologic, cu totul surprinzator, este dat de diversele tipuri de actiuni enzimatice (enzime codificate de transgene de origine bacteriana si, in cateva cazuri de origine vegetala): transformarea ierbicidului intr-un compus netoxic, usoara modificare a enzime vizate sau supraexprimarea sintezei sale, in asa fel incat planta tratata sa dispuna in orice moment de cantitati suficiente de enzime pentru a se dezvolta normal. Rzistenta unei plante de OMG este unispecifica, adica ea nu se manifesta decat fata de ierbicidul produs de intreprinderea producatoare de seminte transgenice.

Rezistenta la insecte daunatoare

Plantele care poseda aceasta proprietate sintetizeaza in permanenta, in tesutul lor, o proteina insecticida care duce la moartea unor insecte fitofage daunatoare. Gena care codifica rezistenta la insecte provine de la o bacterie din sol Bacillus thuringiensis (Bt), cunoscuta pentru proprietatile insecticide si folosita in lupta biologica (integrata) din agricultura conventionala, precum si in silvicultura (impotriva omizilor defoliatoare). Preparatele obtinute din susele naturale de Bt, contin gena insecticida, asa cum se prezinta ea in bacterie, adica inactiva. Numai dupa ingestia sa si contactul cu sucurile digestive ale daunatorului, ea este activata si provoaca moartea intr-un timp mai lung sau mai scurt.

In natura au fost identificate peste 100 de suse care se disting prin puterea lor insecticida si prin relativa lor selectivitate. Tocmai aceasta biodiversitate a fost vlorificata pentru crearea de organisme modificate genetic rezistente la diverse grupe de daunatori, in special lepidoptere si coleoptere. Dar, inainte de transgeneza, ea a fost modificata in asa fel incat sa codifice proteina activa, ceea ce face ca organismele modificate genetic sa contina o toxina mult mai rapida si eficace, chiar inaintea ajungerii ei in tubul digestiv al insectei.

Rezistenta la boli

Prin transferul genei care codifica proteina capsidei virale (gena cp.- coat protein) s-au obtinut plante care rezista la bolile generate de anumite virusuri, deoarece ea blocheaza propagarea virusurilor in planta transgenica. Se stie ca sinteza de catre planta a unor mici cantitati din aceasta proteina impiedica dezvoltarea virusurilor si, astfel, declansarea bolilor virale (virozelor).

O serie de alte realizari privesc rezistenta la atacul ciupercilor fitopatogene, in esenta, prin insertia in plante a genelor care codifica enzime capabile sa distruga peretii ciupercilor (distrugand chitinele, glucosidele etc.

Rezistenta la inghet

Chiar daca organismele modificate genetic rezistente la inghet nu se cultiva pe scara larga vom mentiona doua dintre strategiile utilizate pentru a le oferi aceasta proprietate.

Tratamentul culturilor de soiuri conventionale (mai ales a capsunilor), prin pulvarizarea cu bacterii transgenice „antigel”, pentru protejarea acestora de ingheturile tarzii.

Insertia unor gene provenind de la pestii din apele reci, spre exemplu o gena de la Hippoglossus hippoglossus (peste pleuronectid din Marea Nordului) transferata la capsuni, situatie descrisa foarte bine de Apoteker (1999) in celebra sa lucrare „ Du poisson dans les fraises”.

Maturarea intarziata

O astfel de insusire a fost conferita, pentru prima data, unei legume de importanta mondiala: tomata. Si in acest caz sunt utilizate doua metode principale:

1. Insertia unei gene care blocheaza galacturonaza, enzima responsabila de inmuierea fructelor;

2. Blocarea sintezei hormonului de amturare, proces care este ulterior declansat prin tratamentul cu etilena, inaintea punerii pe piata a tomatelor transgenice.

Producatorii de organisme modificate genetic pregatesc, in prezent, o a doua generatie de plante transgenice, caracterizate prin modificari ale compozitiei lor chimice, in scopulameliorarii calitatii lor tehnologice sau alimentare.

Cele mai recente cercetari vizeaza obtinerea de soiuri bogate in elemente nutritive, cu un spectru nutritional mai echilibrat sau care sintetizeaza substante care au rol terapeutic.

In ceea ce priveste unul dintre primele vise ale „ erei transgenezei”, el este departe de a fi realizat: transferul insusirii de a fixa azotu atmosferic la plantele de cultura se dovedeste a fi foarte dificil, in primul rand din cauza numarului mare de gene Nif, implicate in acest fenomen.

1.2.4. Avantajele plantelor transgenice, prezentate de producatorii si aparatorii lor

Pentru amelioratori

Cresterea eficacitatii in ameliorarea plantelor. Tehnicile transgenezei sunt mult mai precise si mai rapide, deoarece ele privesc doar gena (sau genele)de interes, pe cand tehnicile clasice de hibridare folosesc genomurile parentale in totalitatea lor, fiind deseori necesare retro-incrucisari pent4u a se accentua manifestarea unei gene parentale sau pentru eliminarea efectelor secundare nedorite. In plus, numarul de caractere noi susceptibile de a fi conferite prin transgeneza este mult mai mare, deoarece poate fi folosita intreaga informatie genetica, indiferent de originea sa (virala, bacteriana, vegetala, animala sau umana).

Pentru agicultori

In primul rand, se amplifica procesul de combatere a buruienilor, prin eliminarea utilizarii ierbicidelor administrate in perioada pre-emergenta si in perioada de vegetatie, folosindu-se doar un ierbicid total.

In al doilea rand, gratie organismelor noi obtinute si rezistente la boli si daunatori, sunt eliminate insecticidele si fungicidele folosite curent in sistemul conventional.

In ciuda preturilor mari ale organismelor odificate genetic, cresc randamentul si beneficiul realizate de culturile transgenice, pe de o parte prin eliminarea concurentei buruienilor, a agentilor patogeni si a insectelor, iar pe de alta parte prin renuntarea la consumul energetic necesar administrarii pesticidelor.

Pentru industriasi

Prin noile calitati obtinute de plantele transgenice, se amelioreaza si procesele de prelucrare industriala: amidon modificat, lemn saracit in lignina (fabricarea pastei pentru hartie devine mai putin poluanta ), bioplasticele, obtinerea mai usoara a proteinelor umane cu scop terapeutic etc.

Pentru consumatori

Depozitarea si pastrarea fructelor cu maturizare tardiva se realizeaza mai usor si cu pierderi minime. In viitor, se considera ca folosirea plantelor modificate genetic poate duce la ameliorarea sanatatii oamenilor: prin alimente imbogatite in vitamine, in elemente minerale, in aminoacizi esentiali (AAE); prin folosirea plantelor-vaccin, a orezului imbogatit in provitamina A; prin tratarea anumitor boli folosindu-se proteinele umane sintetizate de aceste plante si, deci, ferirea de riscurile contaminarii, ca in cazul extragerii lor din organismele umane.

Pentru mediul inconjurator si pentru viitorul umanitatii

In primul rand, se apreciaza o reducere a poluarii ecosistemelor prin pesticide,; are loc o crestere a productiei agricole sparandu-se ca in viitorul apropiat va disparea problema foametei (prin extinderea suprafetelor agricole cultivate cu plante modificate genetic rezistente la salinitate, seceta, aciditatea crescuta a solului, la inghet etc.)

2.2. Animale transgenice. Proprietatile animalelor transgenice

Primele experiente in vederea obtinerii de animale transgenice au fost realizate de R. Palmiter si R. Brinster(1982), cercetatori americani(de la Universitatile din Seattle, Philadelphia si San Diego) care au reusit transferul genei hormonului de crestere (somatotropina) de la sobolan la soarece. Gena respectiva a fost prima oara clonata in bacterii pentru obtinerea ei in cantitati mari.

Este vorba de un soarece gigant, de doua-trei ori mai mare decat cel normal, caracter generat prin transferarea in genomul sau a genei ce codifica hormonul de crestere la sobolan.

Pentru a obtine soareci transgenici se foloseste de obicei urmatoarea tehnica: ovulele sunt prelevate de la o femela matura si fecundate cu sperma in vitro. Dupa aceea un plasmid recombinat, care poseda o gena ce poate fi relativ usor identificata, este introdus prin microinjectie cu un tub fin de sticla in pronicleul mascul al ovulului proaspit fecundat, inainte ca nucleele haploide ale spermatozoizilor si ovulelor sa fuzioneze pentru formarea nucleului diploid al zigotului.

Plasmidele circulare se recombina de obicei pentru a forma o structura lunga in tandem concatemer, care se poate integra probalistic pentru a forma o structura alcatuita din gene repetate in tandem, incluse intr-un singur locus cromozomial. Dupa aceea are loc implantarea zigotului respectiv intr-o femela, care va da nastere unor animale transgenice. Ulterior se realizeaza un proces de selectie in vederea obtinerii unei linii de soareci care sa posede gena transferata atat in linia germinala, cat si in cea somatica.

Prin astfel de microinjectii s-a reusit transferul genei hormonului de crestere de la sobolan la soarece, gena atasata de un promotor puternic al genei metallothioneinei. Aceasta gena codifica o proteina metallothioneine care are rolul de a transporta in organism metale grele, precum zincul si cuprul. Soarecii care prezentau 35 de copii ale genei hormonului de crestere aveau un ritm de crestere mult mai rapid ca cel al soarecilor normai.
In experientele lui R. Palmiter si R. Brinster s-a observat ca cca 1/3 dintre soarecii manipulati genetic au integrat gena exogena si au avut la varsta de trei luni o talie dubla fata de cea normala.

Acest soarece a inspirat specialistii din zootehnie, care au vazut in astfel de transgeneza un mijloc de a spori performantele productive.

Dupa cativa ani, un alt veritabil entuziasm s-a instaurat pentru nimalele transgenice producatoare de medicamente, mai ales in anumite societati gigante din domeniul farmaciei, provocand aparitia de noi intreprinderi „start-up” si atragand investitori care au mizat in mod generos pe aceste animale.

La vertebratele inferioare (pesi, amfibieni) s-au obtinut rezultate bune prin injectarea ADN in citoplasma si nu in nucleu, ca la mamifere. Aceasta din cauza ca enzimele care distrug ADN sunt mai putin active la vertebratele inferioare. ADN-ul injectat este replicat foarte rapid in citoplasma de zece pana la cincizeci de ori. La Jouy-en-Josas, in Franta, s-au facut astfel de injectari la pastav cu gena hormonului de crestere uman sau de sobolan. S-a constatat ca cca 20% dintre ovulele injectate erau transgenice, iar animalele obtinute aveau un ritm de crestere mai intens.

La porcii transgenici cu gena hormonului de crestere s-a constatat o crestere mai rapida si o productie de carne mai frageda, cu valoare comerciala mai buna, iar animalul are capacitatea de a valorifica mai bine furajele. Totusi s-a observat ca animalele transgenice prezinta unele dificultati fiziologice din cauza ca produc hormonul de crestere permanent, in timp ce in mod normal hormonul este produs doar in primele doua luni de viata.

In Australia s-au inceput experiente pentru transferul la oi a doua gene bacteriene care datermina transformarea serinei intr-un alt aminoacid, cisteina. Acest ultim aminoacid aste un factor limitant al productiei de lana la oi. In acelasi scop se preconizeaza transferul keratinei, care este o proteina majora a lanii la oi.

In mod clasic, tehnica obtinerii unui animal transgenic presupune microinjectarea unei solutii continand numeroase copii ale genei de interes intr-un ovocit, imediat dupa fecundarea sa, ca si transferul celulei ou in oviductul sau uterul unei femele receptive.

Desi principiul metodei este foarte simplu, ea necesita multe incercari, deoarece rata reusitei este foarte scazuta: intre 10 si 25% pentru formarea embrionilor si intre 1-5 %, pentru obtinerea indivizilor. Recenta asociere a tehnicilor de transgeneza si de clonaj reproductiv, teoretic ar trebui de acum inainte sa facilitaze obtinerea de animale transgenice omogene sub aspect genetic.

Domeniile de aplicare a transgenezei animale sunt foarte diversificate deoarece ele privesc deopotriva cercetarea in biologie si medicina, in farmacie si agricultura.

a) Animale transgenice ca modele experimentale

Ca si inaintea „erei transgenice”, soarecele reprezinta si acum animalul favorit pentru experimentatori

Mii de mutante transgenice au fost create pentru studierea functiilor genelor si reglarea expresiei lor. Una din experientele cele mai spectaculoase a fost crearea unui soarece verde –luminescent, realizare a cercetatorilor japonezi, care au transferat gena responsabila pentru bioluminescenta (GFP= green fluorescent protein) de la o meduza la un soarece. Utilizata ca si marker, aceasta gena permite observarea cu ochiul liber si in intuneric, a prezentei unei transgene de interes.

Tot in Japonia, recet s-a reusit integrarea in genomul unui soarece a intregului cromozom 2 uman, care joaca rol important in sistemul imunitar. Acest soarece nou sintetizeaza atat anticorpi de soarece, cat si anticorpi umani, constituind un excellent model experimental. Inhiband anumite gene, o serie de cercetatori spanioli au obtinut un soarece rezistent la cancerul de piele, iar cei italieni au creat soarecele ,,Mathusalem”, a carui speranta de viata este cu 30 % mai mare decat normalul.

Tehnicile transgenezei sunt, deasemenea, utilizate pentru provocarea la soareci a unor boli umane fie pentru a fi studiate, fie pentru a se stabili tratamente ori vaccinuri adecvate. Asa, spre exemplu, de mai mult de zece ani, mii de exemplare din celebrul „oncomouse” american (obtinut in 1998 la Universitatea Harvard) si care poarta o gena producatoare de cancer, sunt utilizate in numeroase laboratoare de oncologie experimentala. O serie intreaga de experiente si cercetari sunt pe cale de a crea soareci transgenici cu boli umane, de tip genetic sau nu.

In SUA exista deja constituita o banca pentru conservarea tuturor suselor de soareci transgenici, iar in Europa a fost inaugurata la 1 aprilie 1999 o institutie similara- European Mouse Mutant Archive dar care, din mai multe motive este inca nefunctionala.

b) Animale transgenice producatoare proteine farmaceutice

Gene umane au fost transferate in genomul animalelor domestice in scopul obtinerii in fluidele lor biologice (in special in lapte) sintetizarea de proteine umane de interes terapeutic. Aceste cercetari sunt, in cea mai mare parte, efectuate de un numar mic de intreprinderi, specializate in obtinerea de animale transgenice producatoare de medicamente. Miza economica fiind enorma si competitia intre echipele de cercetare extreme de accentuata, se intelege de ce astfel de cercetari se realizeaza in cel mai mare secret. Rezultatele fac, adesea, obiectul unor declaratii ale purtatorilor de cuvant din aceste intreprinderi inainte ca ele sa fie publicate in revistele stiintifice si ele sunt, oricum, protejate prin brevete.

Se fac si s-au facut cercetari pentru a obtine animale trangenice (oi, vaci) care sa secrete in lapte cantitati mari din proteina dorita, care sa poata fi recoltata din lapte. De regula laptele contine niveluri ridicate de proteine precum caseina, β-lactoglobulina, etc. Productia acestora este limitata de functionarea genelor respective numai in celulele glandei mamare. Animalele tramsgenice pot servi ca niste bioreactoare care produc continuu proteina dorita in lapte.

Printre proteinele cu importanta farmaceutica produse pe aceasta cale sunt Factorul IX, interleukina-2, activatorul plasminogenului in tesuturi (tPA) si urokinaza.

Pentru a transfera in tesuturi gena activatorului plasminogenului implicata in dizolvarea cheagurilor de sange la om si activa numai in tesutul mamar, aceasta este plasata sub controlul unui promotor al β-lactoglobulinei. Prin microinjectii, gena respectiva a fost introdusa in ovule fecundate de oaie, care apoi au fost implantate in femele, iar animalele transgenice au fost identificate. S-a constatat ca animalele transgenice secreta aceasta proteina in lapte, de unde poate fi apoi purificata

Exemple de de descoperiri relative recente:

 oi al caror lapte contine AAT (ά 1- anti- tripsina), folosita pentru tratarea anumitor boli ale aparatului respirator ori factorul IX, in lipsa caruia apare hemofilia B;

 capre in al caror lapte se intalneste fie anti-trombina III, un anticoagulant, fie anticorpi anti-cancerigeni;

 vaci care produc in lapte proteina GAD, folosita pentru combaterea diabetului, ά-lactalbumine destinate noilor nascuti prematur si incapabili sa se hraneasca, lactoferina, cu rol in stimularea sistemului imunitar la om sau vaci a caror lapte este sarac in β-lactoglobuline si in lactoza, produse care nu sunt tolerate de anumite persoane;

c) Animale transgenice donatoare de organe

Datorita marimii lor, organele de porc sunt considerate ca fiind cele mai adaptate pentru a putea fi folosite la om. Obtinerea prin ,, adaugarea” de gene umane deschide un drum nou pentru xenogrefe: ficat, inima si pancreas de ,, porci umanizati” vor fi mult mai compatibile cu corpul uman. Dar problema serioasa pusa de aceste xenogrefe consta in faptul ca organelle de animale contin, deseori, o serie de virusuri care sunt tolerate de animale, dar sunt mortale pentru om.

d) Animale rezistente la infectii virale

Pentru protectia animalelor domestice fata de infectiile virale se trasnfera gene ce determina sinteza proteinelor capsidei virale. Astfel s-a transferat gena env ce codifica o glicoproteina a invelisului exterior al virusului leucozei aviare. S-a realiyat o infectie a oualelor fecundate cu ADN provenit de la un retrovirus recombinat. S-au obtinut astfel gaini transgenice, fiecare continand provirusul ADN al virusului leucozei aviare integrat in diferite pozitii in genom. Majoritatea gainilor transgenice prezentau infectii virale si simptome ale virozei ALV.

O linie de gaini transgenice nu a prezentat infectii virale, din cauza unor mutatii in provirusul ADN. Teste imunologice au aratat ca aceasta linie linie prezenta numai proteina anvelopei virale, aceste gaini fiind rezistente la infectia virala. Mecanismul rezistentei este urmatorul: proteina anvelopei virale se cupleaza cu receptorul celular al ALV, blocand infectia virala a celulei.

S-au mai obtinut vaci transgenice care produc β-interferon, o citokina care stimuleaza rezistenta la atacul viral, de pilda in cazul virusului care provoaca diareea animalelor.

e) Tehnologia ADN-ului recombinat in genetica umana

Clonajul reproductiv este o tehnica ce permite obtinerea nasterii unui organism nou, fara a face apel la reproducerea sexuata. Individul clonat se naste dintru-un ovocit enucleat si nucleul unei celule somatice. El presupune urmatoarele etape:

 Extragerea nucleului dintr-un ovocit matur;
 Activarea electrica a acestui ovocit;
 Punerea in contact a acestui ovocit cu celula somatica;
 Fuzionarea celor doua celule prin aplicarea de descarcari electrice;
 Cultivarea zigotului in vivo (in oviductul legat al unei femele, timp de 4-5 zile);
 Implantarea embrionului in uterul unei femele receptoare.

Primele colaje au fost realizate folosind drept celule somatice celulele embrionare foarte tinere, deci totipotente. Cercetarile desfasurate la Institutul Roslin Edinburgh (Scotia) au adus ameliorari spectaculoase acestor tehnici de colaj reproductiv. Prin tratamente adaptate, cercetatorii au reusit sa restaureze totipotenta unor celule pe cale de diferentiere (celule embrionare „batrane”, celule foetale) si impotriva oricarei asteptari, chiar a unor celule specializate. Asa este cazul unor celule din glandele mamare ale unei oi gestante, care au permis clonarea lui Dolly (dupa 434 incercari de fuziune celulara nereusite!). animalele astfel obtinute poseda acelasi patrimoniu genetic, dar ele nu sunt copii exacte ale animalului clonat datorita rolului (inca putin cunoscut, dar real) pe care-l joaca citoplasma ovocitului in dezvoltarea embrionului.

Elaborarea tehnologiei ADN recombinat in primii ani ai deceniului al saptelea a facut posibila aplicarea sa si in domeniul geneticii umane. Prima experienta in acest sens a dus la sinteza somatostatinei, un peptid neurotransmitator alcatuit din 14 aminoacizi. Gena somatostatinei a fost sintetizata artificial si clonata intr-un plasmid inclus in celule bacteriene de Escherichia Coli, care in felul acesta produc peptidul neirotransmitator.

In prezent, cu ajutorul tehnologiei ADN recombinat sunt produse proteine pentru tratamentul a numeroase maladii: cancer, alergii si alte boli autoimune, dereglari imunologice, maladii ale sangelui, diferite maladii genetice, etc. Sinteza acestor proteine se realizeaza cu ajutorul unor celule bacteriene(Escherichia coli, Bacillus subtilitis etc.), celule de drojdii, culturi de celule de mamifere etc.

Primul medicament obtinut prin inginerie genetica este insulina, care in mod normal este produsa de un numar redus de celule din pancreas si secretata in sange. Incapacitatea de a produce insulina determina aparitia diabetului, astfel ca sunt necesare injectii zilnice cu insuluina. La mamifere se produce un preprohormon care contine cativa aminoacizi in plus, care este secretat prin membrana plasmatica. In timpul secretiei, cu ajutorul proteazelor celulare sunt eliminati aminoacizii suplimentari si moleculele de insulina mature sunt eliberate. Acestea sunt formate din doua polipeptide scurte, A si B, legate prin doua legaturi disulfidice.

Initial s-au realizat doua gene separate pentru polipeptidele A si B, care au fost inserate in gena β- galactozidazei de la β- galactozidazei, astfel ca bacteria producea proteine de fuziune care contineau secventele insuinei la capul enzimei β- galactozidazei. Prin purificare, aceste proteine mari erau obtinute din extractul bacterian si erau eliberate prin tratament cu brom cian. Ulterior s-au reusit obtinerea unei singure proteine de fuziune β- galactozidaza insulina. Gena a fost introdusa intr-un vector si inclusa in celule bacteriene de Escherichia coli. Se produce astfel insulina care este deja comercializata de industria farmaceutica.

1) Hormonul de crestere uman este o proteina formata din 191 aminoacizi, produsa de glanda pituitara, si are rol in cresterea si dezvoltarea organismului. Copii nascuti cu mutatii ale genei respective manifesta nanism hipofizar. Injectii cu hormon determina dezvoltarea normala. Hormonul de origine animala este ineficient si de aceea este necesara prezenta proteinei hormon-uman care se poate obtine de la cadavre.

Hormonul de crestere uman (hGH) similar insulinei este produs ca un precursor proteic mai mare, care contine o secventa de aminoacizi suplimentara terminala. Gena hormonului de crestere a fost introdusa intr-un vector si transferata in celula bacteriana. Ca urmare, in celulele bacteriene s-au sintetizat molecule de hGN care s-au acumulat in spatiul periplasmic, intre membranele interne si externe ale bacteriei, si care sunt eliberate prin ruperea membranei exterioare prin hipotonie. Hormonul se foloseste ca medicament pentru copii ce manifesta nanism.

In ultima vreme se fac cercetari pentru selectia unui hormon de crestere uman cu o mai mare afinitate pentru receptor. Alterarea de acest gen necesita cateva schimbari de pozitie a unor aminoacizi. De pilda, pentru schimbarea a numai 3 aminoacizi sint posibile 8000 de combinatii diferite, iar pentru a schimba 10 aminoacizi se pot realiza 1013 combinatii diferite. De aceea se foloseste o tehnica noua pentru selectia acestor proteine cu schimbari utile in ce priveste afinitatea pentru receptor.

Prin studiul structurii hGH si a mutagenezei privind acest hormon, se cunoaste ce segventa de aminoacizi este importanta pentru cuplarea cu receptorul. S-au sintetizat oligonucleotide ce codifica toti aminoacizii posibili in aceasta pozitie. S-a folosit fagul filamentos M13, care prezinta gena III ce codifica o proteina de mici dimensiuni a capsidei si care se gaseste la suprafata fagului. Incorporarea oligonucleotidelor artificiale in aceasta gena determina sinteza a numeroase variante ale proteinei capsidei virale. Tehnica se cheama phage display.

Aceasta biblioteca de mai mult de 10 11 fagi diferiti in ce priveste proteina de suprafata se trec intr-o coloana care contine hormonul receptor hGH. Fagii ce manifesta o capacitate de cuplare cu hormonul de crestere sunt separati. Selectia se repeta de 6 ori, astfel ca sunt izolate cu o mare afinitate pentru receptor. Fagii obtinuti sint izolati si clonati. Printre variantele respective s-au selectionat unele cu o capacitate de fixare a receptorilor de 10 ori mai mare decat cele naturale.

2) Vaccinul contra hepatitei B. Vaccinurile obisnuite se bazeaza pe folosirea agentilor infectiosi inactivati sau atenuati. Agentii respectivi prezinta proteine de suprafata (antigene) pentru limfocitele B si T, care in felul acesta reactioneaza rapid si distrug agentul infectios inainte de a produce afectiuni organismului. La aceste tipuri clasice de vaccinuri prezinta pericolul potential de a infecta cu agenti infectiosi, astfel ca, de pilda, copiii vaccinati contra poliomelitei pot contacta maladia prin intermediul vaccinului.

Prin tehnologia ADN recombinat se produc exclusiv antigenele de suprafata la care raspunde sistemul imunologic al organismului. Ca urmare nu exista riscul infectiei.

Virusul hepatitei B (HBV) infecteaza celulele ficatului, le afecteaza si uneori produce cancer. Virusul contine un antigen de suprafata HbsAG, care se gaseste in sangele bolnavului sub forma unor agregate proteice mari impreuna cu genomul viral.

Virusul HBV are un genom de 3,2 kb care a fost secventiat in totalitate. Gena HbsAG a fost clonata intr-un vector-naveta cu capacitatea de replicare atat in celula bacteriana, cat si in cea de drojdie. Celulele de drojdie care contin astfel de plasmide recombinate pot fi cultivate in bioreactoare, rezultatul fiind acumularea de cantitati mari de proteine HbsAG, care dupa purificare agrega in particule de cca 20 de nanimetri in diametru, asemanatoare celor care se gasesc in sangele bolnavilor.

De asemenea, in ultima vreme se utilizeaza plasmide recombinate de la procariote si eucariote, precum si genomuri de tip mitocondrial si cloroplastic pentru transferul de gene in celulele de tip procariot si eucariot.

Drojdiile transformate cu ajutorul acestor plasmide produc mari cantitati de proteina virala (1-2% din totalul proteinelor drojdiei). Se pot produce astfel intre 50 si 100 mg proteina virala per litru de mediu de cultura. Acest vaccin este produs industrial si comercializat, el neprezentand pericolul infectarii persoanelor vaccinate.

Folosirea tehicii ADN recombinat a dus si la utilizarea celulei de mamifer pentru productia de proteine cu importanta medicala. Un prim medicament produs pe aceasta cale a fost activatorul de plasminogen (tissue Plasminogen Activator=tPA), care este o enzima (proteza) ce hidrolizeaza alte proteine. Este vorba de fibrina, proteina care formeaza cheagurile de sange in cazul afectiunilor cardiace. Administrarea rapida a activatorului de plasminogen dupa un atac de cord dizolva cheagurile de sange care duc la modificari ireversibile ale muschiului cardiac.

Activatorul de plasmimogen este produs prin transferul genei respective intr-o linie celulara de mamifer, care poarta astfel un vector recombinat cu o mare capacitate de amplificare. Gena tPA a fost introdusa intr-un vector viral transferat stabil intr-o linie cu methotrexat si prin selectia celulelor in care gena era activa la nivel inalt, s-a reusit ca linia celulara respectiva sa fie cultivata intr-un mare bioreactor, iar proteina tPA sa fie purificata din mediul de cultura.

O alta proteina produsa pe aceeasi cale este factorulVIII, o proteina necesara pentru formarea cheagului de sange. Absenta factorului respectiv determina hemofilia A. Multa vreme tratamentul hemofiliei se realiza cu ajutorul acestui factor purificat din sangele diversilor donatori. Datorita insa sindromului imunodeficientei dobandite (SIDA), multi hemofilici au fost infestati pe aceasta cale. Factorul VIII este o proteina mare si complexa, iar gena respectiva este plasata pe cromozomul X.

3) Producerea de anticorpi monoclonali. Anticorpii sunt proteine cu o mare capacitate selectiva, care se pot cupla exclusiv cu o singura tinta (antigen).

Intr-o prima etapa, pentru producerea de anticorpi utili s-au utilizat myelomas, care sunt tumori ce secreta anticorpi. Dar ei erau lipsiti de specificitate. Acest neajuns a fost depasit prin tehnologia producerii de anticorpi monoclonali. Intr-un soarece sau sobolan se inoculeaza un anumit antigen, contra caruia se doreste obtinerea de anticorpi. Dupa ce se realizeaza raspunsul imun al animalului, se izoleaza limfocite din splina, care produc anticorpi, dupa care ele sunt fuzionate in masa cu ajutorul polietilenglicolului cu celulele unei linii myelomas ce nu mai produce anticorpi. Celulele hibridoma sunt izolate prin cresterea pe un mediu selectiv HAT.

Celulele nefuzionate mor datorita faptului ca celulele myelomas nu poseda enzima HPRT (hipoxantin-phosphoribosil-transferaza). Mediul HAT este mediul care nu contine hipoxantina, aminopterina si timidina. Celulele care poseda mutatii in gena tk care codifica enzima timidinkinanza care fosforileaza timidina libera in timidina-monofosfat nu pot creste pe mediul HAT.

Celulele de tip hibridoma cresc continuu si repede in cultura, la fel ca celulele myelomas si produc anticorpi secificati de limfocitele de la animalul imunizat. Se selectioneaza celulele hibridoma capabile saproduca cantitati mari de anticorpi, astfel ca in cultura ele sunt folosite pentru productia industriala de anticorpi monoclonali. Acestia sunt utilizati pentru diagnoza unor infectii, pentru terapia cancerului si pentru evidentierea tumorilor pentru radioscopie.

4) Sinteza de abzime. Acestia sunt anticorpi care functioneaza asemanator enzimelor pentru a cataliza o reactie chimica. Abzimele sunt foarte utile in industria chimica si in cea farmaceutica.

Prin sistemul imun se pot sintetiza multe milioane de tipuri de anticorpi. Enzimele catalizeaza reactiile prin stabilirea unei structuri chimice intermediare intre substrat si produs, denumit stare de tranzitie (transition state). Daca anticorpii monoclonali pot fi trecuti intr-o stare de tranzitie analoaga (o molecula asemanatoare starii de tranzitie a unei reactii chimice), atunci unii anticorpi pot avea o activitate catalitica.

Se incepe prin injectarea unui soarece cu un antigen, iar dupa raspunsul imun se izoleaza limfocite din splina si se foloseste tehnica PCR pentru amplificarea ADNc al lanturilor grele (H) si usoare (L) ale anticorpilor pespectivi. Cele doua lanturi (H si L) se cloneaza separat in vectori-fagi. Ei sunt astfel recombinati in vitro, pentru a genera o biblioteca combinatorie probabilistica a fagilor care contin lantul H si L.

Acesti fagi sunt plasati pe o cultura bacteriana pe mediu solid, astfel ca plajile de liza contin fiecare un anticorp unic. Se utilizeaza apoi un antigen marcat radioactiv, similar cu cel folosit pentru realizarea bibliotecii genice. Din analiza unui milion de plaji de liza, s-au identificat 200 de clone care produc un anticorp capabil sa se cupleze cu antigenul respectiv. Fagii dintr-o plaja de liza amintita codifica anticorpii exprimati in olaja de liza. Dupa aceea, foarte usor se cloneaza lanturile H si L din ADN al fagului respectiv. Acest ADNc se transfera in celule bacteriene sau de mamifer cu ajutorul unui vector, astfel ca se pot produce cantitati mari de anticorpi prin cultura celulelor in bioreactoare.

De obicei se utilizeaza fagul λ, dar in ultima vreme se folosesc fagii filamentosi, cum este M13, care prezinta anticorpii la suprafata fagului. In acest fel selectia fagilor care poseda tinte puternice pentru anticorpi se poate realiza in solutie.

CAP. II. Riscurile pentru sanatatea umana si pentru mediul inconjurator prezentate organismele modificate genetic

2.1. Impactul mondializarii si progresului economic asupra alimentatiei umane

Atat noile tehnologii, cat si modernizarea economiei au influentat in mod hotarator – si nu de putine ori in sens negativ – sistemul agroalimentar si calitatea hranei. In timp ce unii specialisti din cercetare considera modificarile genetice un instrument de importanta majora pentru dezvoltarea alimentatiei, organismele modificate genetic (OMG) sunt privite cu neincredere, fiind asociate fenomenului de globalizare sunt considerate „antievolutioniste”.

Cercetarile recente au demonstrat faptul ca nu exista o unitate de opinii in legatura cu modalitatea in care biotehnologiile, respectiv OMG pot rezolva problemele sectorului agroalimentar. Organizatia Mondiala pentru Agricultura si Alimentatie (FAO) recunoaste potentialul acestor noi tehnologii, insa, in acelasi timp, constientizeaza problemele pe care le pot genera.

O analiza riguroasa a OMG presupune evaluarea acestora atat din punctul de vedere al influentelor asupra securitatii alimentare, cat si a efectelor potentiale exercitate asupra dezvoltarii durabile.Un alt aspect important este acela al evaluarii costurilor, pe termen lung, generate de noile tehnologii asupra mediului. In general, avantajele cresterilor de productie sunt diminuate de neincrederea consumatorilor.

OMG au dat nastere, in ultima perioada, unor dezbateri aprinse, atat pe plan mondial, cat si in Romania.

In domeniul ingineriei genetice s-au inregistrat numeroase progrese care au determinat aparitia de plante si animale transgenetice de tipul porumbului si cartofilor rezistenti la insecte, tomatelor cu coacere intarziata si continut ridicat in substanta uscata etc.

Sustinatorii produselor transgenetice considera ca, oricum, in timpul digestiei, ADN-ul alimentelor este distrus; la polul opus se afla numerosi oameni de stiinta care se impotrivesc modificarilor genetice de orice tip pe baza argumentand ca OMG pot provoca la om, alergii de diverse tipuri si pot afecta sistemul imunitar.

Din 1992 au inceput sa fie cultivate in SUA cereale si legume ale caror gene au fost alterate prin biotehnologiile moderne. Aceste produse au fost introduse si pe piata europeana fara ca publicul consumator sa stie ce mananca. Sondajele indica faptul ca peste 90% din consumatorii europeni resping o astfel de alimentatie avand in vedere si avertismentele asupra riscurilor pentru sanatate pe care le presupune consumul unor asemenea produse date de specialisti in genetica si medicina. Experimentele de pana acum au dovedit ca sunt posibile: o crestere a rezistentei la antibiotice, aparitia unor alergii, marirea toxicitatii in organism.

In tarile din Uniunea Europeana, exista un adevarat scandal pe tema securitatii alimentatiei. In prim plan sunt vizate importurile de alimente si cultivarea soiurilor modificate genetic. Tari ca Germania si Portugalia au oprit cultivarea soiurilor de porumb modificate genetic. Comisia Europeana a limitat introducerea pe piata a organismelor modificate genetic, in urma dovezilor privind riscul pentru sanatatea umana si mediul inconjurator aduse de Asociatia Greenpeace.

Intr-un raport al ISAA (Serviciul International pentru Promovarea Biotehnologiei Agricole) se arata ca Romania se afla printre cele cateva tari din lume care cultiva si testeaza soiuri de cereale modificate genetic. Producatorii agricoli din Romania au cultivat seminte de soia modificate genetic, iar productia obtinuta ulterior a intrat in industria de prelucrare a carnii. De asemenea se mai cultiva cartofi si porumb transgenetice. Reprezentantii producatorilor sustin ca nu exista nici un pericol asupra sanatatii in urma consumarii produselor lor, iar tot acest scandal din Europa este cauzat de fapt de lupta marilor companii producatoare de insecticide si ingrasaminte chimice, care se simt amenintate de iesirea de pe piata.

In urma unor experiente pe sobolani hraniti cu cartofi modificati genetic s-a ajuns la concluzia ca animalele s-au ales cu un sistem imunitar slabit si cu afectiuni ale creierului.

Daca in Uniunea Europeana, etichetarea corespunzatoare a alimentelor modificate genetic este obligatorie in SUA nu se intalneste inca o asemenea reglementare.

Conform buletinului de specialitate al Consiliului pentru Responsabilitate Genetica din America, circa 90% din marfurile aflate in magazinele din SUA sunt suspectate de a contine OMG. Tinand cont de faptul ca in Romania importurile de alimente din SUA sunt semnificative, este foarte probabil ca multe dintre produsele comercializate pe piata romaneasca sa contina OMG.

Referiri la produsele transgenetice se regasesc si in unele acte normative din Romania. Astfel din anul 2000, testarea, utilizarea si comercializarea OMG sunt supuse unui regim special, prevazut de Ordonanta nr. 49. Orice import, export, comert cu produse modificate genetic este obligatoriu sa fie notificat si avizat de catre Comisia Nationala pentru Securitate Biologica (CNSB). Pe ambalajele produselor comercializate trebuie specificat daca exista in componenta lor OMG.

Ordonanta de urgenta nr. 97 din iunie 2001 privind reglementarea circulatiei si comercializarii alimentelor defineste alimentele provenite din OMG si/sau OMG ca fiind alimente care contin o combinatie noua de material genetic obtinut prin tehnici de biotehnologie si/sau organisme (orice entitate capabila sa reproduca sau sa transfere material genetic) in care materialul genetic a fost modificat printr-un proces care nu are loc in mod natural prin imperechere si/sau recombinare naturala.

In conditiile utilizarii ingrasamintelor chimice, culturile transgenetice au un randament mai mare. Se considera, de asemenea, ca agricultura transgenetica poate contribui in viitor la revolutionarea unui alt domeniu, respectiv farmacologiei, alimentele concepute prin intermediul noilor tehnologii fiind orientate in directia satisfacerii unor necesitati terapeutice distincte.

Ingineria genetica se diferentiaza de metodele traditionale prin aceea ca genele sunt transferate intre specii diferite si nu in cadrul aceleiasi specii, transfer imposibil de realizat in conditii naturale. Apare, in aceste conditii inca o problema – acea a consecintelor asupra echilibrului natural, a gradului in care este afectat acesta.

Insa, adeptii utilizarii soiurilor transgenetice mai aduc inca un argument: OMG, datorita modificarilor genetice la care au fost supuse devin rezistente la boli si daunatori si nu ai necesita folosirea de pesticide, substante atat de periculoase. Legat de folosirea pesticidelor doi cercetatori francezi au facut o precizare care poate sa schimbe total felul de alimentatie. Dupa parerea doctorilor Dupont si Molkhou, „aproape jumatate din populatia mondiala sufera, a suferit sau va suferi de o patologie alergica alimentara”.

Cei doi oameni de stiinta au observat, incepand cu anii ’80, in toate spitalele din Franta, o crestere foarte mare a manifestarilor alergice de origine alimentara, pornind de la simple mancarimi, afte si vomitat, pana la edem sau socul anafilactic (o alergie violenta, provocata de introducerea in organism a unor substante straine), niste patologii care uneori sunt mortale. In Franta, unele organisme publice, cum ar fi Institutul National pentru Cercetarea Agronomica, au inceput sa puna in discutie o „problema serioasa a sanatatii publice”.

In 1999, un fost consilier in igiena alimentara al guvernului englez a admis ceea ce multi oameni de stiinta acuzau de mult timp: pesticidele folosite in agricultura, propagate din abundenta in atmosfera, ar putea fi motivul unor numeroase patologii umane, mai mult sau mai putin grave. Paradoxul este ingrijorator: tehnicile agricole ii pun in pericol sanatatea.

Autorul acestui raport exploziv, doctorul Lewis Routledge, a afirmat chiar ca aproape un sfert din cazurile misterioasei maladii a encefalomielitei mialgice (sindromul oboselii cronice), cat si alte multe cazuri de deficienta imunitara, cum ar fi astmul, colopatia spasmodica (sindromul colonului iritabil) si alte alergii sunt legate de pesticide. Doctorul Routledge a afirmat: „Am cercetat pesticidele timp de mai bine de douazeci de ani si de acum sunt convins ca ne omoara incet, dar sigur”.

Acest semnal de alarma a avut drept rezultat un studiu guvernamental intreprins in Anglia, care a stabilit ca anumite produse alimentare, distribuite in marile lanturi de supermarketuri, contineau reziduuri chimice care depaseau cantitatile legale. O astfel de concluzie a facut sa apara din nou sinistra amintire a DDT-ului, un pesticid toxic, care se acumula in testuri, utilizat din abundenta intre anii 1960 si 1980. Sigur, DDT-ul este in prezent interzis. Totusi, produsele chimice utilizate pentru a-l inlocui ar putea fi la fel de nocive pentru sanatate, dar studiile facute pe ele nu s-au terminat inca.

Specialistii sunt de parere ca exista o adevarata prapastie intre ceea ce stim noi despre pesticide si nivelul la care au ajuns cercetarile in prezent. Sub pretextul productivitatii multe intreprinderi agricole au toate drepturile si trebuie, din pacate, astepta un accident, pentru a se obtine compozitia acestor pesticide.

Companiile mari par indiferente, afirmand ca altfel nu se poate. Ele uita ca agricultura are o istorie de 10.000 de ani si ca era agroindustriala are doar 150 de ani. De-abia in 1804, Nicolas Appert a pus la punct conservarea alimentelor prin sterilizare si doar la inceputul secolului al XX-lea produsele agroindustriale au inlocuit produsele agricole. Oamenii de stiinta dispun de prea putine mijloace pentru a evalua in mod corect consecintele tehnicilor de transformare a materiilor prime.

In antichitate, romanii si chinezii se foloseau de minerale pentru a respinge insectele. Folosirea pesticidelor chimice, a aparut in anii ’30, s-a generalizat dupa cel de-al doilea razboi mondial si a atins cu rapiditate praguri periculoase pentru consumatori. Dupa parerea expertilor, fructele si legumele necultivate biologic prezinta in prezent un risc real pentru consumatori, din cauza reziduurilor de pesticide si a altor produsi chimici prezenti pe coaja. Unii dintre ei nu pot fi indepartati nici la spalare, pentru ca au penetrat in interiorul legumelor sau fructelor.

Or, cand se stie ca pesticidele perturba functiile vitale ale plantelor (cum ar fi fotosinteza) si ca sunt capabile sa distruga intestinul unei omizi, trebuie sa ne punem intrebari serioase asupra actiunii insecticidelor si a altor nitrati asupra organismului nostru. Dupa parerea cercetatorilor, in viitor va trebui sa ne preocupam serios si de problema metalelor grele (cadmiu, plumb, zinc, mercur si aluminiu) care se acumuleaza in organismul nostru, prin intermediul alimentelor.

Consumatorii trebuie sa aiba un rol important in acest sens, avand posibilitatea sa influenteze deciziile producatorilor prin optiunile, documentate, pentru anumite produse si respingerea altora.

Rezultate ale unor analize de laborator realizate pentru alimentele cumparate de Greenpeace din magazinele alimentare din Romania arata ca romanii sunt cobai pentru alimentele modificate genetic, iar autoritatile tin rezultatele secrete in mod ilegal.

2.2. Riscuri legate de cultura plantelor transgenice

a. Riscuri legate de tehnicile actuale ale transgenezei vegetale

Efecte secundare nedorite

Prima “versiune” a tomatei cu maturare intirziata era fainoasa, cu gust metalic si suporta greu transportul,caci pielea sa era fragila, motive pentru cere consumatorii americani au refuzat-o. Firma producatoare (CALGENE) a evitat sa o amelioreze, intrucat a fost cumparata de MONSATO. “Versiunile” ulterioare au fost mai bine acceptate in SUA, dar ele nu au “sedus papilele gustative” ale unui mare bucatar francezcare, in trecere prin SUA, a declarat:ea (tomata) nu este rea, este si mai rau, este insipida!

“Slabiciuni” in expresia transgenelor. In SUA, in 1996, culturile comerciale de bumbac-OMG au fost devastate in proportie de 60% de catre insectele la care aceste plante erau socotite ca fiind rezistente. Unii au atribuit acest esec verii calde din acel an care, pe de o parte a favorizat ecunditatea insectelor, iar pe de alta parte a diminuat capacitatea bumbacului-OMG sa sintetizeze proteina-insecticid. In acelasi an, un alt “accident” a lovit culturile comerciale ale unui alt bumbac-OMG, varietatera “Roundup Ready” produsa de MONSANTO: dupa a doua ierbicidare au inceput sa apara malformatii la nivelul capsulelor.

Ca urmare, MONSANTO recomanda folosirea unui alt ierbicid (!), dar fructele continuau sa cada inainte de a se matura. Astfel, randamentele s-au prabusit, 20.000 ha au fost afectate, iar agricultorii din 7 state ale SUA au cerut compensatii. MONSANTO a recunoscut, in final, ca nu a avut timp sa verifice stabilitatea caracterului transgenic intr-un numar suficient de sugestiv de culturi experimentale.

b.Riscuri ambientale

Limitele evaluarii riscurilor prin culturi experimentale

Culturile experimentale efectuate in 15 tari ale Europei, inaintea primelor culturi comerciale de organisme modificate genetic, nu a urmarit si nu a furnizat niciodata informatii privind eventualul impact asupra mediului inconjurator. De fapt, scopul principal al acestor culturi experimentale era de a asigura mai bine “securitatea biologica” a plantelor testate, adica optimizarea conditiilor de expresie si conservare a transgenelor. Altfel spus, de a impiedica orice polenizare a plantelor transgenice cu polen provenit de la specii si varietati apropiate filogenetic.

Deci s-au luat precautii maxime in scopul izolarii reproductive a plantelor testate: aratura adanca si curatirea solului; aplicarea unui ierbicid total; eliminarea plantelor spontane si cultivate care puteau deveni surse potentiale pentru polenizare; ingradiri si aplicarea de plase protectoare spre a impiedica patrunderea pasarilor sau a altor animale mai mici; izolarea parcelelor prin “culturi de incadrare” (ca niste perdele de protectie formate din plante foarte indepartate filogenetic de specia la care apartine OMG-ul testat); recoltare inaintea maturarii complete etc.

Cateva experiente, realizate fara o izolare reproductiva, par sa indice faptul ca polenizarea plantelor “capcana” csade rapid, pe masura indepartarii de sursa de polentransgenic. Asa cum semnala si raportul OCDE (1993), astfel de conditii experimentale priveau mai mult izolarea in camp decat eliberarea posibila de OMG-uri in natura. Nici un studiu serios de impact ambiental nu s-a facut inaintea trecerii in cultura la scara mare a primelor OMG-uri: se incruciseaza acestea cu speciile inrudite?, care este influenta lor asupra insectelor polenizatoare?, cum influenteaza ele microorganismele din sol? etc.

c. Riscuri privind diseminarea de polen transgenic

Incrucisari intre plante transgenice si plante spontane inrudite. Aparitia unor buruieni rezistente la ierbicidele totale

Schimburile de gene intre plantele cultivate si cele spontane inrudite cu tipurile ancestrale sunt cunoscute de mila vreme. Nu exista, deci, nici un motiv sa nu ne gandim ca acest fenomen n-ar fi posibil si in cazul plantelor transgenice, conditia este, bineinteles, ca varietatile si speciile apropiate sa se gaseasca in aceeasi regiune geografica. O serie de cercetatori francezi (HABERT, 1994) si danezi (MIKKELSEN et al., 1997) au demonstrat existenta unui astfel de fenomen in cazul rapitei.

Primii au obtinut hibrizi proveniti din Bassica oleracea, B. nigra si B.adpressa (syn. Hirchfeldia incana), care aveau totusi o productie de seminte destul de redusa. Danezii au obtinut hibrizi folosind si specia B. campestris (syn. B. rapa), ale caror seminte foarte fecunde au dat nastere unor plante adventinve, la fel de competitive ca si B.campestris si, dintre ele, 42% erau rezistente si la ierbicid. De altfel, se stie astazi ca polenul de rapita-OGM poate “parcurge” mai multi km, mai ales cand este dezhidratat si cand conditiile climatice sunt favorabile.

Practicand o cultura de rapita transgenica, rezistenta la un ierbicid determinat, se risca, asadar, accelerarea selectiei de buruieni hibride, rezistente la acelasi ierbicid. In caz de rotatie a culturilor cu specii non-transgenice, practica obisnuita de ierbicidare inaintea semanarii va fi ineficace daca ierbicidul total utilizat va fi acelasi la care rapita transgenicaera rezistenta, deoarece plantele de rapita-OGM vor rezista si vor deveni buruieni in noua cultura.

Iar pentru a le distruge, va trebui folosit un alt ierbicid total, deci investitii suplimentare. Prin rotatia de culturi de plante transgenice(apartinand sau nu la aceeasi specie), programate sa reziste fiecare la un ierbicid diferit, se risca a se favoriza aparitia de plante adventive rezistente la doua, chiar trei ierbicide diferite, adica “o rezistenta multipla”, codificata de genele de rezistenta la fiecare dintre ierbicide. Un astfel de caz a fost deja observat in marile culturi comerciale de rapita transgenica din vestul Canadei.

Posibila aparitie a unor buruieni rezistente la ierbicide nu este negata de producatorii de OGM-uri, care au in vedere remedierea prin producerea de noi ierbicide si de noi OGM-uri rezistente la acestea. Asadar, din nou, alte si alte investitii, alte si alte riscuri! Trebuie sa subliniem faptul ca introgresia de gene prin hibridare nu este singurul mecanism prin care se poate castiga rezistenta la ierbicide. Presiunea selectiva exercitata prin folosirea intensiva a ierbicidelor in agricultura de tip industrial, de mai bine de 30 de ani, a provocat aparitia, prin mutatii aleatorii, a peste 200 specii de buruieni rezistente la ierbicide (in 45 de tari! WARWIK,2000).

Incrucisari intre varietati transgenice si conventionale ale aceleiasi specii

Amploarea schimburilor de gene, in acest caz, va depinde de mai multi factori, cum ar fi: 0tipul de polenizare, durata vietii grauncioarelor de polen, distanta la care ajung acestea, conditiile climaticesi, in special, distanta care desparte culturile transgenice de cele conventionale. Cunoastem astazi faptul ca polenul de rapita, poate ajunge pana la cativa km, cel de porumb (specie anemofila) ar putea ajunge pana la zeci de km etc.

Pericolul hibridarii cu porumb-Bt (la care s-a transferat o gena modificata de Baccilus thuringiensis) a fost puternic denuntat in Franta, chiar de la inceputul autorizarii primelor culturi. Agricultorii care utilizau tehnica clasica de pulverizare cu toxina-Bt se temeau ca vor aparea hibrizi rezistenti la sfredelitorul porumbului (larvele lepidopterului Ostrinia nubilaris), ceea ce ar fi facut tratamentele lor mai pputin eficace.

In ceea ce-i priveste pe agricultorii care practica agricultura biologica, un alt pericol apare: acela al imposibilitatii de a garanta ca porumbul lor este lipsit de organisme modificate genetic, existand riscul hibridizarilor cu porumbul transgenic. Aplicarea unui sistem de control, in tarile in care se practica cultura de plante-OGM, confirma temerile opozantilor. La inceputul lunii aprilie 2000 au fost descoperite seminte de rapita transgenica rezistenta la un ierbicid total, intre semintele conventionale furnizate de o firma canadiana agricultorilor din Germania, Franta, Marea Britanie si Suedia.

Primele analize oficiale efectuate de laboratoare specializate din Friburg (Germania), precum si de firma producatoare din Canada (ADVANTA) au indicat prezenta a 0,5% (in loturile din Germania) si a 2,6% (la cele din Suedia) de seminte transgenice. Firma producatoare a deminstrat ca a respectat reglementarile privitoare la distanta (de 800m) dintre culturile conventionale si cele transgenice. Aceasta inseamna ca cei 800 m sunt insuficienti pentru a se evita diseminarea de transgene, mai ales in Canada, unde rapita transgenica se cultiva pe mari suprafete.

Tot in primavara anului 2000, un laborator oficial francez a descoperit ca semintele de soia conventionala (provenite din SUA) contineau 1,5%-1,8% seminte de soia transgenica. Trebuie sa retinem faptul ca, pana in prezent, este interzisa cultivarea de soia transgenica in toate tarile UE. In vara aceluiasi an, o situatie similara a fost descoperita pentru porumbul conventional importat tot din SUA, dar, in acest caz, doar dupa ce 4.500 ha au fost deja semanate in partea de sud-vest a Frantei.

Urmare a acestor accidente si dupa lungi discutii si dezbateri, guvernul francez a decis distrugerea culturilor de rapita si soia poluate cu organisme transgenice, dar s-au mentinut culturile de porumb datorita proportiei foarte reduse (2/1.000 )a semintelor transgenice. In iulie 2001, Agentia Franceza de Securitate Sanitara (AFSSA) sublinia ca 41% din esantioanele de porumb prelevate din esantioanele din culturile conventionale contineau segvente de OGM-uri. Care ar fi originea a ceea ce de3 acum inainte am putea denumi “poluare genetica”? sunt foarte posibile trei piste: polenizarea provenita din culturile experimentale invecinate (in Franta au fost autorizate 12 soiuri transgenice), polenizarea din culturile transgenice comerciale (lucru putin probabil, deoarece astfel de culturi nu sunt autorizate in Franta) sau poluare cu seminte care provin din tari unde culturile transgenice comerciale sunt foarte extinse (SUA si Canada, in special).

In prezent se deruleaza un program de cercetari asupra unui aspect, conceput de AFSSA si finantat debugetul public. In octombrie 2001, comentand presa mexicana, KEMPF arata ca un cercetator de la Universitatea Berkeley (California) a detectat o poluare genetica a porumbului cemercia l din partea de sud a Mexicului. O serie de alti cercetatori au constatat aceste afirmatii, punand la indoiala calitatea manipularilor din timpul analizlor.

 Totusi, 6 luni mai tarziu, aceasta poluare a fost confirmata prin noi prelevari de esantioane de porumb si prin metode de analiza mai perfectionate. In unele cazuri, aceasta poluare atingea 35% dintre esantioane (KEMPF, 2002). Se cunoaste faptul ca, in 1998, Mexicul (patria de origine a porumbului si, inca, izvorul biodiversivitatii a acestuia, prin cele circa 50 de varietati identificate in stare spontana) a instaurat un moratoriu care interzicea cultura de porumb-OGM. Dar, de atunci, Mexicul continua sa importe aproximativ 5.000 tone de porumb/an din SUA, unde porumbul OGM si non-OGM nu sunt separate.

Este,asadar, posibil ca unii agricultori sa fi semanat astfel de porumb importat din SUA, iar recolta lor sa stea la baza contaminarii detectate. In primavara anului 2002 EEA (European Environment Agency) a publicat un raport realizat pe baza examinarii a peste 200 publicatii referitoare la fluxul de gene, via trnsportul de polen. Concluziile raportului pot fi considerate ca alarmante, caci ele confirma ceracterul cvasi-inevitabil al poluarii genetice a culturilor conventionale si a speciilor salbatice inrudite, pornind de la culturile OGM: “La scara locala si regionala, pot acoperi distante foarte mari si, ca atare, puritatea genetica completa va fi dificil de mentinut fara o izolare oficiala, fara o stabilire a distantelor dintre gardurile vii si culturile de rapita, porumb si sfecla de zahar”. Autorii acestui raport insista mai cu seama asupra:

 dificultatilor de evitare a poluarii genetice aculturilor de rapita conventionala, care urmeaza dupa o cultura de rapita OGM, cat, mai ales, a duratei mari de viata a semintrlor acestei rapite, aflate in rezerva de seminte din sol;
 apoi, asupra greutatii evitarii poluarii genetice a culturilor semincere conventionale, amploarea acestei poluari osciland intre limite foarte largi, in functie de speciile la care ne referim.

In vederea minimalizarii poluarii genetice de catre culturile- OMG, raportul recomanda o serie de masuri, care sa fie luate de catre ageicultorii care nu doresc sa cultive varietati transgenice:

– Revizuirea, cu maxima atentie, a distantelor minime de protectie;

– Anchete prealabile in fermele invecinate privind natura culturilor care au precedat semanaturile de varietati conventionale;

– Instalarea unor bariere vegetale protectoare, mai ales in cazul culturilor semincere non-OMG.

Contaminarea porumbului transgenic de la un altul, tot de tip OMG

La sfarsitul lunii septembrie 2000, puternica societate KRAFT FOOD USA retrage din circulatie 2,5 milioane de cutii de placimte din porumb, intrucat laboratorul „Genetic ID” (solicitat de asociatia ecologista „ Friends of the Earth”) descoperise in aceste placinte, 1 % porumb Starlik, rezervat numai in scop furajer, intrucat pare a fi alergizant. Dupa cateva zile, firma producatoare a acestui porumb transgenic (tanara filiala „ Corpscience” a multinationalei europene AVENTIS) a anuntat retragerea definitiva a acestui porumb. Proteina specifica a porumbului Starlink, denumita cry 9c, a fost ulteriori identificata in 300 produse alimentare diferite.

d. Riscuri legate de plantele rezistente la atacul insectelor

Aparitia de daunatori rezistenti la proteina-insecticid a porumbului –Bt

Aparitia de insecte rezistente la insecticide este cunoscuta de mai bine de 50 de ani si ea nu a incetat sa creasca rapid, pe masura ce se intensifica folosirea pesticidelor in agricultura de tip industrial (intensiva si super intensiva). aceasta prodigioasa adaptare a unor insecte la substantele toxice costa enorm firmele producatoare de pesticide, care sunt obligate sa gaseasca noi substante care sa dejoace rezistenta daunatorilor.

In cazul plantelor transgenice, problema se va pune intr-o maniera si mai accentuata, caci prezenta constanta a formei active a toxinei insecticide in toate tesuturile plantei va intensifica presiunea selectiei si va accelera aparitia mutantelor rezistente. In anul 1997, o serie de cercetatori din SUA au descoperit gene ale rezistentei la actiunea toxinei-Bt la un fluture de noapte(Heliothis virescens), ale carui omizi devasteaza culturile de porumb (Gould, Anderson et. al., in HANSEN et. al., 2001).

In 1998, o echipa de la Universitatea din Kansas demonstreaza, in laborator, ca anumite linii ale sfredelitorului porumbului ar poseda o gena semidominanta ce le-ar permite supravietuirea chiar si la ingerarea de porumb transgenic. Cresterea potentiala a rezistentei sfredelitorului porumbului risca, de asemenea, sa reduca eficienta in lupta biologica impotriva aceluiasi daunator: campurile de porumb conventional, in mod obisnuit, sunt pulverizate de cateva ori cu un hidrolizat de B. thuringiensis, foarte repede biodegradat, tratament care nu ar mai reusi in conditiile atacarii lui de omizile rezistente.

Intoxicarea altor insecte de catre „plantele insecticide”

La Universitatea din New-York s-a realizat urmatoarea experienta de laborator(Losey et. al., 1999): un lot de omizi ale fluturelui Danaus plexippus au fost hranite cu frunze de Asclepias curassavica(planta lor preferata si abundenta la marginea culturilor de porumb), frunze pudrate cu polen de porumb transgenic, iar un alt lot, martor, a fost hranit cu frunze pudrate cu polen de porumb conventional. Dupa patru zile de la inceperea ezperientei, aproape jumatate din omizile primului lot au murit, iar supravietuitoarele si-au pierdut pofta de mancare, in timp ce omizile din cel de-al doilea lot se simteau foarte bine.

Conditiile experimentale ale acestui studiu au fost imediat criticate de catre aparatorii OMG-urilor, contestand concliziile formulate. Controversa nu s-a incheiat inca, dar o serie de studii recente fac urmatoarea precizare: soiul de porumb Bt 176 se dovedeste a fi toxic, pe cand celelalte soiuri au o toxicitate variabila, care pare a nu ameninta viata fluturelui protejat.

Toxicitatea „plantelor insecticide” pentru pradatorii insectelor daunatoare

In urma cercetarilor efectuate de catre o echipa de elvetieni, s-a constatat o puternica crestere(peste 2/3) a mortalitatii indivizilor speciei Chrysoperla carnea, hraniti cu omizi de Ostrinia nibilaris si de Leucania unipunctata, care au consumat porumb Bt.

Deasemenea, buburuzele care consumau pureci crescuti pe cartofi transgenici depuneau cu 38% mai putine oua, 50% traiau mai putin si manifestau o fertilitate mascula mai scazuta, comparativ cu cele hranite cu pureci de pe cartofi normali.

e.Drumul toxinelor insecticide in lanturile trofice si in soluri

Riscuri legate de cultura plantelor rezistente la insecte

Unul din principalele organisme modificate genetic care sintetizeaza astfel de toxine este porumbul Bt, care cuprinde numeroase soiuri transgenice. Acest porumb este folosit atat in alimentatia oamenilor(ulei, amidon, sirop de glucoza, etc), cat si la furajarea animalelor(boabe si insilozat, „corn gluten feed”, etc). toxina insecticida naturala este inofensiva pentru animalele cu sange cald(deci si pentru om), insa trebuie reamintit ca toxina sintetizata de organismele modificate genetic este o forma activa a acesteia.

Dar, nici un studiu toxicologic nu s-a realizat asupra formei active a acestei toxine. Este, asadar, un motiv pentru a ne pune cateva intrebari precum: prezenta constanta a toxinei active, si chiar a produsilor sai de degradare, nu prezinta un risc pentru sanatatea animalelor hranite cu astfel de produse?; dar consumarea de catre om a carnii animalelor hranite cu porumb modificat genetic nu prezinta nici un pericol?

O serie de experiente efectuate de catre cercetatori americani, in medii controlate au aratat ca toxina porumbului-Bt era prezenta in sol, via secretiile radiculare ale porumbului modificat genetic. Timp de 25 de zile, aceasta toxina a ucis larvele de insecte, dupa care ea s-a fixat de particulele de sol si, se pare, si-a pierdut capacitatea insecticida(Saxena, Flores et Stozky, 1999). alti cercetatori au constatat ca toxina Bt s-a dovedit vatamatoare pentru colembole(grup de insecte cu un important rol in reciclarea materiei organice moarte) si ca ea ar putea persista in sol timp de 8 luni(Environment Protection Agency, MRID nr. 434635, ap. Hansen et. al., 2001).

f.Riscuri legate de cultura plantelor rezistente la virusuri

Principalul mecanism de evolutie naturala a virusurilor il constituie recombinarile secventelor genetice. De aceea, unii cercetatori au lansat ideea unei posibile recombinari intre gena virala cp, prezenta intr-o anumita planta, cu gene ale unui virus inrudit care a infectat o planta rezistenta sau care se afla in mod natural in aceasta. Astfel de recombinari au fost deja observate experimental in laborator, fara a se fi putut determina daca noul virus ar fi mai mult sau mai putin patogen decat virusul parental. Marele necunoscut este reprezentat, desigur, de frecventa cu care aceste recombinari s-ar produce in natura, mai ales in vastele culturi transgenice, unde sunt prezente numeroase gene virale.

In anul 1999, o serie de cercetari arata ca infectiile virale erau frecvente in populatiile de Brassica napus: peste jumatate din esantioanele examinate contineau mai mult de un tip de virus, si in aceste conditii par justificate ingrijorarile generate de aparitia posibila a unor noi virusuri daunatoare plantelor.

2.2.1.Evaluarea riscurilor pentru sanatatea oamenilor

Sunt periculoase pentru sanatatea oamenilor alimentele cu origine transgenica? Raspunsurile nu sunt unanime si incertitudinile sunt numeroase.
Declaratiile profesorului Kahn(1999), aparator al transgenezei si expert pe langa Uniunea Europeana, sunt linistitoare: „… testele cerute inaintea punerii pe piata ale unei plante transgenice se apropie de cele cerute pentru un nou medicament”, ceea ce inseamna ca ele sunt mult mai complexe decat cele cerute pentru un aliment nou, non-transgenic. In plus, el adauga: „… atunci cand transgena este socotita ca determinand rezistenta la un ierbicid, se cere un studiu toxicologic aprofundat privind metabilismul ierbicidului utilizat asupra plantei transgenice”.

Numeroase pareri insa sustin ca modificarile genetice genereaza numeroase efecte adverse asupra sanatatii umane si a mediului (www.bioresurse.ro):

Foto.nr.2. (www.bioresurse.ro)

• efecte alergice si toxice asupra oamenilor;

Majoritatea culturilor modificate genetic sint concepute sa reziste la aplicari fara limita de ierbicide. Doua dintre cele mai folosite chimicale, bromoxynil si glyphosat (Roundup TM) sint asociate cu tulburari de crestere ale fetusilor, cu tumori, carcinoame, limfoame non-Hodgkin. Se considera ca soiul de porumb modificat genetic numit StarLink declanseaza reactii alergice precum voma, diareea si socul anafilactic. Unii consultanti stiintifici din SUA considera ca toate proteinele din porumbul modificat genetic (36% din productia SUA) ar putea actiona ca agenti antigenici si alergenici.

• efecte alergice si otravitoare asupra plantelor si animalelor

In aceasta privinta, cercetatoarea dr. biolog Irina Ermakova a efectuat un experiement la Institutul de Neurofiziologie si Studiul Activitatii Nervoase Superioare de pe langa Academie Rusa de Stiinta. Noua femele de cobai au fost impartite in 3 grupe de cate 3: un grup de control, un grup in a carui hrana s-a adaugat faina de soia modificata genetic si un grup care a consumat alimente amestecate cu faina de soia obisnuita. Au fost numarate femelele care au nascut si numarul de cobai nascuti si morti. Dupa primul stagiu, cobaii au fost impartiti in doua grupe, una hranita cu faina de soia modificata genetic, cealalta hranita cu faina de soia obisnuita.

A rezultat un numar anormal de mare de decese printre urmasii femelelor hranite cu soia modificata genetic. In plus, 36% dintre aceiasi cobai cantareau mai putin de 20 de grame, fapt care evidentia starea lor de extrema slabiciune. Acesta este primul studiu care a demonstrat o dependenta clara intre hranirea cu alimente modificate genetic si starea de sanatate a urmasilor.
„Morfologia si structurile biochimice ale cobailor sint foarte asemanatoare cu cele ale oamenilor, ceea ce este extrem de ingrijorator in ce priveste efectele asupra mamelor si bebelusilor nenascuti, mai ales in contextul in care se urmareste introducerea de cat mai multe OMG in alimentatia umana, din ratiuni comerciale”, a declarat in concluzie Ermakova.( www.weedscience.org)

Foto. nr.3. 1. Cobai hranit cu soia modificata genetic; 2. cobai hranit cu soia obisnuita

• efecte daunatoare asupra dinamicii populatiei de specii in mediul gazda si asupra diversitatii genetice a fiecareia dintre aceste populatii; plantele modificate genetic sint specii exotice, capabile sa puna stapanire pe noi teritorii, eliminand alte culturi si creind supergandaci si superburuieni, care obliga la folosirea a si mai multe chimicale toxice. Plantele modificate genetic pot poleniza incrucisat cu plantele culturilor similare, fenomen care a provocat deja distrugerea multor ferme organice, ale caror standarde nu permit folosirea semintelor modificate genetic.

• sensibilitatea modificata a agentilor patogeni, facilitand raspandirea bolilor infectioase sau crearea de noi vectori;

• diminuarea actiunii tratamentelor profilactice sau terapeutice medicale, veterinare sau fitofarmaceutice prin transferul genelor care confera rezistenta la antibioticele utilizate in medicina; deoarece modificarea genetica este o stiinta cat se poate de inexacta, „specialistii geneticieni“ folosesc o gena-marker pentru a stabili daca insertia genelor in organisme a reusit. Adesea, gena-marker este tocmai una dintre cele care codeaza rezistenta la antibiotice. Organizatia Mondiala a Sanatatii a avertizat in 2001 ca oamenii manifesta deja niveluri de rezistenta la antibiotice care ii fac mai vulnerabili la maladiile mortale.

• efecte asupra biogeochimiei, prin schimburi in descompunerea in sol a materialului organic.

Pornind de la amenintarile pe care OMG-urile le reprezinta pentru sistemul imunitar uman si pentru biodiversitatea planetei, cercetatorii din diverse domenii ale cunoasterii (patologia, agronomia), precum si organizatiile ecologiste au creat un puternic curent de opinie impotriva producerii plantelor transgenice, dar cu toate acestea, marile companii cultiva OMG-urile la scara larga in lume, in dispretul opiniei publice.

2.3 Riscurile de mediu prezentate de plantele de soia MG din cauza utilizarii sporite de glifosat

Glifosatul dauneaza amfibienilor

Declinul populatiilor de amfibieni la nivel global a starnit interesul cercetatorilor asupra rolului pe care il joaca in acest proces pesticidele. Exista studii care arata ca glifosatul are un efect nociv asupra mediului si in special asupra amfibienilor. HOWE si col. (2004) au studiat efectul glifosatului asupra a patru specii nord-americane de amfibieni: Rana clamitans, R. pipiens, R. sylvatica si Bufo americanus. Tratarea larvelor cu solutii de glifosat si POEA a determinat micsorarea diametrului antero-posterior, prelungirea timpului necesar pentru metamorfozare, malformatii ale cozii la mormoloci si afectiuni ale gonadelor.

Aceste efecte pot aparea, in parte, ca urmare a modificarilor aparute la nivelul cailor de semnalizare hormonale, deoarece s-a observat un nivel al transcrierii segmentelor de ARNm ce codifica sinteza receptorului ß pentru hormoni tiroidieni foarte ridicat in urma expunerii indivizilor la solutii continand glifosat si POEA.

CHEN si col. (2004) au efectuat studii privind efectul glifosatului asupra faunei din zonele mlastinoase, avand ca subiect de cercetare zooplanctonul, Simocephalus vetulus, si mormoloci de Rana pipiens (stadiul de dezvoltare Gosner 25). Pentru cele doua specii mentionate au fost determinate efecte semnificative ale actiunii pesticidului la concentratii mai mici decat cele care sunt de asteptat sa fie intalnite in mediu in cel mai rau caz considerat ([EEC], 1,4 mg echivalent acid/L).

Valori crescute ale pH-ului (7,5) au potentat, de asemenea, efectele toxice ale pesticidului asupra celor doua specii luate in considerare, desi rata de reproducere a S. vetulus s-a imbunatatit la un nivel al pH-ului de peste 5,5 in absenta pesticidului. Stresul cauzat de lipsa surselor de hrana, asociat cu un nivel al pH-ului de 5,5 au scazut rata de supravietuire a speciei S. vetulus.

RELYEA (2005) a luat in studiu sase specii nord-americane de larve de amfibieni (Rana sylvatica, R. pipiens, R. clamitans, R. catesbeiana, Bufo americanus si Hyla versicolor) pentru a investiga efectele produse pe termen lung de Roundup, multe din studiile existente axandu-se doar pe efectele pe termen scurt (una pana la patru zile). El a studiat, de asemenea, efectele produse de asocierea dintre Roundup si alte surse de stres, cum ar fi pradatorii, asupra ratei de supravietuire a mormolocilor pe parcursul a 16 zile, cu si fara semnalele chimice emise de salamandrele pradatoare (Notophthalmus viridescens).

Valorile calculate variaza de la 0,55 la 2,52 mg de ingredient activ (IA)/L, considerabil mai scazute decat cele folosite in studiile anterioare (de la 1,5 la 15,5 mg IA/L). Stresul adaugat de pradatori a facut ca Roundup sa devina de doua ori mai toxic pentru una din sase specii studiate (R. sylvatica). Aceasta descoperire sugereaza faptul ca actiunea sinergica a pesticidelor si a pradatorilor poate constitui un fenomen generalizabil pentru amfibieni (gama pesticidelor putand fi foarte larga). Pe baza acestor cercetari, pesticidele precum Roundup joaca mai mult ca sigur un rol semnificativ in declinul populatiilor de amfibieni pe intreg globul.

In general, in mediu pesticidele formeaza combinatii, dar, dat fiind numarul mare de compusi chimici utilizati, cele mai multe teste de toxicologie au studiat cate un singur tip de pesticid o data. RELYEA (2004) a studiat modul in care patru compusi comerciali (diazinon, carbaryl, malathion si glifosat) afecteaza rata de supravietuire si de crestere a larvelor a cinci specii de amfibieni (Rana pipiens, R. clamitans, R. catesbeiana, Bufo americanus si Hyla versicolor), considerat fiecare separat (cu o concentratie de 1 sau 2 mg/L de compus activ) si in combinatie de cate doi (cu o concentratie de 1mg/L pentru fiecare pesticid).

La o concentratie de 1 mg/L, pesticidele au redus rata de supravietuire pentru 5% dintre cele 20 de perechi specie-pesticid considerate si au redus rata de crestere pentru 35% dintre ele. La o concentratie de 2 mg/L, pesticidele au efecte de spectru mai larg, scazand rata de supravietuire pentru 35% dintre cele 20 de perechi specie-pesticid si rata de crestere pentru 70% dintre cele 20 de perechi specie-pesticid. Asocierea unor pesticide a determinat, ocazional, rate de supravietuire si dezvoltare mai scazute decat cele determinate de fiecare pesticid in parte, dar niciodata mai scazute decat cele cauzate de cel mai nociv dintre cele doua la o concentratie de 2 mg/L. Acest fapt sugereaza ca asocierea acestor patru pesticide are acelasi efect cu cel estimat pentru concentratia totala a pesticidelor considerate asupra ecosistemului.

Riscurile de mediu prezentate de plantele de soia MG din cauza utilizarii sporite de glifosat

Orice evaluare a OMG-urilor trebuie sa includa nu numai evaluarea efectelor directe, dar si pe cea a efectelor indirecte (Directiva 2001/18/EC pentru eliberarea deliberata a OMG in mediu). Utilizarea sporita a Roundup-ului (glifosat) este asociata cu aprobarea pentru cultivare a plantelor de soia modificate genetic. Efectele utilizarii sporite a Roundup-ului in agro-ecosisteme trebuie evaluate ca efecte indirecte ale cultivarii plantelor de soia MG.
Glifosatul are efecte nocive si asupra altor specii. Roundup intarzie si chiar opreste (in anumite concentratii) diviziunea celulara a celulelor embrionare de Sphaerechinus granularis (MARC si col. 2002, MARC si col. 2004).

Buruieni rezistente la glifosat

Cercetatorii si compania Monsanto au considerat la inceputul anilor 1990 ca este imposibil ca buruienile sa dezvolte rezistenta la Roundup (si respectiv la glifosat), datorita modului sau specific de actiune. Dupa doar 4 ani de la inceperea cultivarii de soia MG, in 1996 au fost identificate in culturi primele plante din specia Conyza canadensis rezistente la pesticid.

Dupa 7 ani au fost identificate specimene de Conyza canadensis cu rezistenta multipla la pesticide. Fenotipul de Conyza canadensis rezistent la glifosat s-a raspandit in decurs de 5 ani pe teritoriul intregii Americii de Nord. Pana in prezent s-au identificat 8 specii de plante ce au dezvoltat rezistenta la glifosat, avand raspandire globala (nu toate plantele ce au dezvoltat rezistenta ajung in atentia comunitatii stiintifice, astfel incat este posibil ca numarul de astfel de specii sa fie mai mare decat cel preconizat). Aceste specii sunt :

Lista fenotipurilor rezistente la glifosat, cu data si locatia primei semnalari(www.weedscience.org)

Nr. crt. Specia Data si locatia primei semnalari

1. Amaranthus palmeri 2005- USA (Georgia)
2. Ambrosia artemisiifolia 2004 – USA (Arkansas)
2004 – USA (Missouri)
3. Conyza bonariensis 2003 – Africa de Sud
2004 – Spania
4. Conyza canadensis 2000 – USA (Delaware)
2001 – USA (Kentucky)
2001 – USA (Tennessee)
2002 – USA (Indiana)
2002 – USA (Maryland)
2002 – USA (Missouri)
2002 – USA (New Jersey)
2002 – USA (Ohio)
2003 – USA (Arkansas)
2003 – USA (Mississippi)
2003 – USA (North Carolina)
2003 – USA (Ohio) *Multiple – 2 MOA’s
2003 – USA (Pennsylvania)
2005 – USA (California)
5. Eleusine indica 1997 – Malaysia
6. Lolium multiflorum 2001 – Chile
2002 – Chile
2003 – Brazilia
2004 – USA (Oregon)
7. Lolium rigidum 1996 – Australia (Victoria)
1997 – Australia (New South Wales )
1998 – USA (California)
2000 – Australia (South Australia)
2001 – Africa de Sud
2003 – Africa de Sud
8. Lolium rigidum 2003 – Africa de Sud

Tabelul nr.2 arata faptul ca, o data aparuta, o specie rezistenta la pesticide se raspandeste foarte rapid pe distante mari. Plantele rezistente la glifosat pot fi distruse prin tratare cu alte erbicide, dar s-au identificat deja trei specii cu rezistenta multipla la erbicide :

Conyza canadensis
Eleusine indica
Lolium rigidum.
Este doar o chestiune de timp pana cand vor aparea noi specii de buruieni cu rezistenta multipla la glifosat si la alte erbicide.

Problemele legate de plante voluntare de soia MG

Pe langa buruienile cu rezistenta la pesticide, cultivatorii trebuie sa faca fata si plantelor voluntare. Compania producatoare de substante chimice, Syngenta, face reclama unui nou produs care este capabil sa faca fata acestei probleme. Astfel este pornita o cascada care va duce pana la urma la folosirea pe scara din ce in ce mai larga a amestecurilor de pesticide, ducand implicit si la un nivel crescut de folosire a erbicidelor. Aprobarea cultivarii plantelor de soia MG va avea consecinte negative asupra faunei si a sanatatii populatiei umane, asa cum s-a intamplat in tari precum Argentina si Statele Unite.

Utilizarea sporita de pesticide

Monsanto a promovat plantele sale de soia MG ca fiind usor de cultivat si necesitand un consum scazut de pesticide. Dar amandoua afirmatiile s-au dovedit a fi inexacte la doar 5 ani dupa aceea. Asa cum a fost aratat mai sus, eficacitatea stropirilor cu Roundup este scazuta si duce la aparitia de buruieni rezistente la erbicid. Cultivatorii au incercat sa elimine aceasta problema prin folosirea unor cantitati mai mari de pesticid, astfel incat, spre exemplu, cantitatea de glifosat folosita in Statele Unite a crescut considerabil (BENBROOK 2004). La fel s-a intamplat si cu folosirea de amestecuri de pesticide, facand astfel din ce in ce mai dificila tinerea sub control a aparitiei de plante cu rezistenta multipla. S-a dovedit astfel ca, in timp, cantitatile de pesticid folosite au crescut o data cu costurile suportate de cultivatori si cu riscurile asumate in ceea ce priveste raspandirea acestor substante in mediu.

In analiza sa foarte bine documentata asupra datelor furnizate de catre Departamentul de Agricultura al Statelor Unite privind folosirea pesticidelor, dr. Charles Benbrook (BENBROOK 2004), unul dintre principalii experti in domeniul cultivarii plantelor modificate genetic, a concluzionat ca soia, porumbul si bumbacul modificate genetic au dus la cresterea consumului de pesticide cu 122 milioane de livre incepand din 1996 o data cu marirea considerabila a suprafetelor cultivate cu plante tolerante la erbicide si cu scaderea modesta a suprafetelor cultivate cu tipul de plante Bt.

Sindromul mortii subite

In timpul anului 1997, primul an in care s-a folosit pe scara larga glifosatul pentru stropirea culturilor de soia MG, o epidemie serioasa de SDS (sindromul mortii subite) a avut loc si cateva varietati de cultura de soia MG au fost afectate (NJITI si col. 2003).

In afara acestui fapt, suprafetele cultivate cu soia MG prezinta si o scadere semnificativa a recoltei in conditii de seceta (COGHLAN 2000). Rezultate obtinute in Brazilia au aratat o scadere cu 725% din totalul recoltat in urma cultivarii unei varietati de soia MG fata de alte varietati de cultura de soia (Polaris Institute 2005, http://www.polarisinstitute.org/)

In raportul realizat de organizatia Greenpeace Romania se estimeaza ca principalul risc al plantelor de soia modificate genetic este acela ca evaluarea riscurilor este relativa, mai ales prin ignorarea celor pe termen lung. Studiile pe termen lung, cu durata de 24 de luni, ar oferi posibilitatea de evaluare a efectelor toxice asupra organismului uman, cu precadere a celor ce vizeaza sistemul imunitar si a riscurilor de producere a diferitelor forme de cancer. Mai mult, evaluarile plantelor de soia modificate genetic sunt incomplete deoarece au fost efectuate pe plante netratate cu ierbicidul Roundup, la care acestea sunt rezistente.

O serie de date indica necesitatea imperioasa a efectuarii unor studii care sa evalueze efectele pe termen lung ale plantelor de soia modificate genetic. Studii pe vaci hranite cu soia modificata genetic arata ca acestea produc lapte cu continut crescut in grasimi, cauza acestei cresteri nefiind cunoscuta in prezent. In plus, la aceste animale sunt inca necunoscute efectele produse in urma consumului de soia modificata genetic la nivelul tesuturilor si organelor interne. Soarecii hraniti cu soia modificata genetic au prezentat o modificare semnificativa a greutatii corporale precum si a rinichilor si testiculelor.

Studii efectuate in Italia pe soareci hraniti cu soia modificata genetic indica unele perturbari la nivel celular, obiectivate prin alterarea activitatii enzimatice a pancreasului, alterari morfologice ale celulelor pancreatice, hepatice scaderea nivelului proenzimei α- amilaza pancreatice, modificari care deocamdata nu au fost explicate. Este posibil ca produsii de metabolizare din soia modificata genetic sa interactioneze in mod nociv cu componentele celulare.

Un studiu de sase saptamani efectuat pe iepuri hraniti cu soia modificata genetic a indicat un nivel scazut al viabilitatii spermei si anomalii ale spermatozoizilor. O serie de efecte nocive asupra sanatatii oamenilor si a mediului pot aparea ca efect indirect, ca urmare a tratarii culturilor de soia modificata genetic cu cantitati sporite de ierbicide. Plantele de soia modificate genetic au fost promovate in ideea ca sunt mai usor de cultivat si necesita o cantitate mai mica de ierbicide.

Ca urmare a aparitiei unor buruieni rezistente la ierbicid, s-a ajuns in situatia contrara, anume la folosirea unor cantitati din ce in ce mai mari de ierbicide. O serie de studii indica riscurile importante ale folosirii acestui ierbicid glifosat pentru sanatatea umana: o incidenta crescuta a limfomului non-Hodgkin, riscul crescut de avort in randul femeilor care lucreaza la ferme, procentul crescut de malformatii congenitale al copiilor din familiile de fermieri, efectul toxic asupra celulelor placentare si testiculare, posibil ca urmare a interferarii sintezei de hormoni steroizi. De asemenea, se considera ca folosirea pe scara larga a glifosatului a avut un rol important in diminuarea populatiei de amfibieni de pe intreg globul.

Riscul de producere a unor alergii ca urmare a consumului de soia modificata genetic este de asemenea subestimat si deocamdata neevaluat. Pana in prezent s-au constatat, in cadrul unor studii, importante efecte alergenice ale plantelor de mazare modificata genetic, constand din producerea de anticorpi fata de o proteina din aceasta planta, concretizata prin producerea unei reactii inflamatorii la injectarea acestei proteine si a unor efecte respiratorii de tip astmatic, hipersecretie bronsica si inflamatii ale cailor respiratorii si a plamanilor ca urmare a inhalarii proteinei. Mai mult, s-a constatat posibilitatea dezvoltarii unor reactii alergice de tip incrucisat.

2.4. Impactul ecologic al cultivarii plantelor modificate genetic

De la prima lor comercializare, in anul 1996, plantele tolerante la principiul activ erbicid glifosat, care exprima proteina CP4EPSPS, au fost cultivate pe milioane de hectare. Nu a fost adusa nici o dovada a existentei unor efecte daunatoare sau nedorite asociate cultivarii si/sau consumului soiei RR, altor plante RR sau proteinelor CP4EPSPS sintetizate de acestea. Toate plantele tolerante la erbicide cultivate s-au comportat conform asteptarilor specialistilor, fapt dovedit de gradul ridicat de acceptare a lor de catre fermieri si de rata rapida de adoptare.

Varietatile tolerante la actiunea erbicida a glifosatului permit aplicarea unui program de erbicidare mai flexibil ca si reducerea consumului de substante persistente si cu efecte daunatoare asupra mediului si sanatatii. Cu toate acestea au fost exprimate temeri legate de faptul ca adoptarea sistemului de cultura cu plante tolerante la erbicide ar putea amplifica declinul biodiversitatii in agroecosisteme, mai ales prin reducerea resurselor de hrana pentru diferitele grupuri functionale din lantul trofic, declin asociat cu cresterea consumului de pesticide in agricultura conventionala.

De fapt, s-a sugerat ca plantele tolerante la erbicide ar putea amplifica acest declin nu ca urmare a vreunui efect direct al tehnologiei in cauza asupra altor specii, ci datorita faptului ca aplicarea erbicidelor totale asigura o combatere eficienta a buruienilor, care ar antrena o reducere a numarului de nevertebrate ce se hranesc pe buruieni si, indirect, a populatiilor de buruieni in campurile foarte imburuienate, care, de fapt, sunt bogate in plante si, implicit, in resurse nutritive pentru nevertebrate.

Exista insa numeroase rezultate experimentale care sugereaza faptul ca plantele tolerante la erbicide au efect benefic aspra biodiversitatii din agrosisteme, deoarece fac posibila o aplicare mai tardiva a erbicidului comparativ cu regimul de erbicidare aplicat in culturile conventionale. Prin urmare, buruienile persista in culturile acestor plante un timp mai indelungat dacat in culturile conventionale, furnizand resurse de hrana si habitate pentru animale in perioada de inmultire.

Porumbul tolerant la erbicide a avut impact benefic asupra mediului favorizand cresterea populatiilor de buruieni si, implicit, fauna( tabelul nr.3)
Pe baza rezultatelor obtinute, s-a ajuns la concluzia ca diferentele in privinta biodiversitatii au fost determinate mai degraba de regimul de combatere a buruienilor dacat de faptul ca planta a fost modificata sau nemodificata genetic.

Rezultatele cercetarilor efectuate la nivel de ferma nu au evidentiat un impact negetiv al regimurilor de erbicidare aplicate in culturile de plante modificate genetic asupra populatiilor de buruieni. Pana la aplicarea erbicidelor aplicate in culturile de sfecla, rapita si porumb, tratamentul reduce, dar nu elimina complet buruienile si nici nu previne inflorirea si producerea semintelor. In culturile de rapita modificata genetic, numarul buruienilor creste in cursul perioadei de vegetatie, probabil ca rezultat al unui proces continuu de germinare a semintelor.

Biomasa si cantitatea de seminte eliberate in cazul buruienilor dicotiledonate au fost mai mici in culturile de sfecla si rapita modificata genetic decat in culturile de sfecla si rapita conventionale, cauza fiind eficienta regimului de erbicidare aplicat atunci cand se utilizeaza sfecla si rapita tolerante la erbicide. In schimb, in culturile de porumb tolerant la glufosinatul de amoniu productivitatea buruienilor a fost mai mare decat in culturile de porumb conventional, cauza fiind in cazul culturilor acestei specii regimul de erbicidare conventional care este mai eficient.

Efectele tratamentelor cu erbicide asupra vegetatiei de la marginea culturilor au fost localizate in fasia arata, dar neocupata de cultura, in care erbicidul aplicat ajunge frecvent. Aici, raspunsul vegetatiei la diferitele regimuri de erbicidare este similar cu raspunsul buruienilor din cultura.

Evaluarea impactului porumbului tolerant la erbicide, la nivel de ferma, asupra mediului

Obiectivul Parametrii evaluati Rezultatele obtinute

Efectele sistemelor de cultura cu plante conventionale si cu PMG tolerante la erbicide asupra abundentei si diversitatii solului. Rezerva de seminte de buruieni din sol; cantitatea de seminte eliberate de buruieni;densitatea buruienilor si biomasa. Valorile parametrilor studiati au fost mult mai mari in cazul cultivarii PMG si aplicarii erbicidelor totale.

Efectele sistemelor de cultura cu plante con- ventionale si cu PMG tolerante la erbicide asupra nevertebratelor active la suprafata solului. Marimea populatiilor de nevertebrate:

Gasteropodae,
Carabidae, Araneae,
Staphylinidae, Collembola.

In cazul carabidelor, a fost evaluata si diversitatea. Numarul insectelor captu- rate a fost mai mare in cazul aplicarii tratamentelor cu erbicide totale; numarul de- tritivorelor Collembola, al pradatorilor lor si al speciilor de carabide care se hranesc cu seminte a fost, de asemenea , mai mare.

Efectele sistemelor de cultura cu plante con- ventionale si cu PMG tolerante la erbicide asu- pra grupurilor

importante de artropode epigeale si aeriene. Marimea si deversitatea populatiilor de fluturi,albine, Araneae,Heteroptera,
Collembola si Carabidae. Cei mai multi taxoni au fost insensibili la regimul de erbicidare aplicat. Cel putin un grup din fiecare taxon a fost influentat poyitiv de tratamentul cu erbicide totale.

Efectele sistemelor de cultura cu plante convensionale si cu PMG tolerante la erbicide asupra grupurilor importante din flora si fauna zonelor adiacente culturilor agricole. Indexurile de acoperire a solului, de inflorire si de legare a semintelor in trei zone distincte(zona arata si neinsamantata, zona cu vegetatie ierboasa si zona cu garduri si tufisuri). Numarul taxonilor de nevertebrate, pe grupe functionale. In cazul culturilor de PMG, indexul de acoperire a solului a fost mai mare in primele doua zone, iar indexul de inflorire a fost mai mare in zona arata si cu tufisuri. Nu au fost diferente intre cele trei zone in privinta indexului de legere a semintelor. Dintre speciile de nevertebrate analizate, fluturii par sa fie mai sensibili la diferentele inregistrate la nivelul vegetatiei.

In elaborarea acestui amplu experiment s-a pornit de la presupunerea ca regimurile de erbicidare asociate utilizarii PMG vor elimina buruienile in asa masura incat resursele fitofagilor si, indirect, ale pradatorilor acestora se vor reduce drastic. De altfel, data fiind toxicitatea redusa a dozelor de glifosat si glufosinat de amoniu aplicate, numai acest gen de efecte, indirecte, pot avea o importanta semnificativa. Din aceasta cauza, studiul impactului tratamentelor nu a vizat efectele asupra raporturilor consumatori/ resurse, ci efectele de ordin cantitativ asupra organismelor care apartin diferitelor nivele trofice.

Rezultatele altor cercetari efectuate la sfecla de zahar Roundup Ready in Marea Britanie si in Danemarca, confirma faptul ca regimul de erbicidare aplicat culturilor de PMG nu afecteaza populatiile de artropode, acestea fiind chiar mai mari decat in culturile conventionale, fara ca populatia sa fie afectata( Dewar si al., 2002).

Atat buruienile cat si artropodele asociate lor constituie o valoroasa sursa de hrana si habitate pentru pasarile care traiesc in agroecosisteme si pentru alte spacii salbatice.

Evaluarea impactului unei plante de cultura tolerante la erbicide asupra mediului si sanatatii omului a fost realizata prin metoda LCA( Life Cycle Assessement) care a fost aplicata mai ales pentru evaluarea inputurilor, outputurilor si impactului potential asupra mediului al unor procese si produse industriale( International Organisation for Standardization – ISO 14040 – , Bennett si al., 2004).

Analizele efectuate in Germania si Marea Britanie au vizat diferitele aspecte ale sistemului conventional de productie, practicat intr-o cultura de sfecla nemodificata genetic si ale sistemului de productie practicat intr-o cultura de sfecla modificata genetic pentru a tolera un erbicid total. Combaterea buruienilor in culturile de sfecla conventionale necesita aplicarea a cinci tratamente, cu cinci erbicide diferite si o prasila mecanica pe 50% din suprafata. In cultura de sfecla modificata genetic se aplica mai putine erbicidari cu un singur produs si nu se practica deloc combaterea mecanica a buruienilor. Specialistii germani si britanici au evaluat impactul celor doua sisteme de cultara asupra cantitatii de combustibil fosil folosite (MJ) si potentialului de incalzire globala ( echivalent kg CO2); reducerea stratului de ozon (echivalent kg clorofluorocarbon 11).

Rezultatele evaluarilor tuturor parametrilor au evidentiat faptul ca impactul asupra mediului a fost mai mic in cazul aplicarii regimului de erbicidare adecvat sfeclei modificate genetic decat in culturile conventionale. La fel si impactul relativ asupra ecotoxicitatii (echivalentul kg crom in apa), acidificarii (echivalent kg SO2) si eutroficizarii (echivalent kg PO4) a fost mai mic in cazul sistemului de cultivare cu MG fata de sistemul conventional.
Termenul „ecotoxicitate“ se refera la toxicitatea ingredientilor activi prezenti in solutiile cu care au fost tratate culturile si nu la efectele toxice generate de producerea si trasportul erbicidelor ori asociate cu aplicarea lor mecanica. Acidificarea si ecotroficizarea sunt datorate emisiilor ce se produc la fabricarea, trasportul si aplicarea erbicidelor.

Producerea de smog (echivalent kg de oxid nitros), de particule materiale toxice care pot crea probleme respiratorii si de natura carcinogena (echivalent kg de hidrocarburi policiclice aromatice) sunt, de asemenea, ca si valori, mai mici in cazul sistemului de cultara a sfeclei modificate genetic.

Concluzia generala a cercetarilor realizate pana acum: modificarea genetica nu a afectat biologia plantelor de cultura, iar utilizarea acestor tehnologii de combatere a buruienilor are efect benefic asupra mediului.

In anul 2005, Brooks si Barfoot au publicat rezultatele evaluarii impactului asupra mediului al PMG tolerante la erbicide (TE) aflate in culturi comeciale in anul 2004 si in intervalul 1996-2004, impact realizat prin intermediul regimului specific de erbicidare(tabelul nr.4)

Reducerea utilizarii erbicidelor si a incarcaturii mediului asociate utilizarii PMG

PMG

Reducerea volumului de ingredient activ erbicid aplicat, in 2004 (%) Reducerea volumului de ingredient activ erbicid aplicat, in intervalul 1996-2004 (%) Diminuarea – amprentei- asupra mediului, in 2004 (%) Diminuarea –amprentei- asupra mediului, in 1996-2004 (%)
Soia 5,2 (8,6 milioane kg) 3,8 (41,4 milioane kg) 29,6 19,4
Porumb 4,5 (4,16 ,ilioane kg) 2,5 (18 milioane kg) 6,3 3,4
Bumbac 20* 30 14,0 22,0
Rapita 16 (0,98 milioane kg) 10 (4,8milioane kg) 32,0 21,0

*valoarea reflecta nivelul de utilizare a erbicidelor daca intreaga suprafata pe care este cultivat bumbac TE ar fi fost ocupata de varietasi conventionale, la care s-ar fi aplicat insa aceleasi sisteme de lucrari ale solului si de combatere a buruienilor ca in cazul PMG.

Introducerea PMG in mediu in scop comercial poate contribui la reducerea semnificativa a emisiilor de gaze de sera pe doua cai:

O prima cale consta in diminuarea consumului de combustibil determinata de reducerea numarului de tratamente cu pesticide;

A doua cale, consta in utilizarea sistemelor de cultura cu lucrari minime ale solului, care presupun nu doar reducerea consumului de combustibil ci si reducerea eroziunii si ameliorarea calitatii solului. Ameliorare determinata de cresterea cantitatii de resturi vegetale si scaderea ratei de descompunere a materiei organice in sol, fapt ce conduce, desigur, la cresterea cantitatii de carbon din sol si, implicit, la diminuarea emisiilor de gaze de sera.

Reducerea emisiilor de gaze poate fi cuantificata prin stabilirea cantitatii de CO2 care nu mai ajunge in atmosfera ca urmare a diminuarii consumului de combustibil si conservarii carbonului in sol.

Cultivarea PMG tolerante la erbicide a influentat alegerea erbicidului, modul de aplicare a acestuia si numarul tratamentelor de erbicidare. De exemplu, cultura rapitei TE in America de Nord a permis renuntarea la erbicidele reziduale in favoarea erbicidelor postemergente cu spectru larg si aplicarea lor foliara.

In tabelul numarul 5 este prezentat impactul introducerii in mediu, in scop comercial, a unor plante modificate genetic tolerante la erbicide sau rezistente la daunatori asupra emisiilor de CO2 in atmosfera.

Reducerea emisiilor de carbon in atmosfera in cazul cultivarii unor plante modificate genetic, in perioada 1996-2004 (Brookes si Barfoot, 2005)

PMG/ caracterul/ tara Cantitatea de combustibil economisita (milioane litri) Cantitatea de carbon din combustibil care nu a mai ajuns in atmosfera (milioane kg) Cantitatea suplimentara de carbon ramas in sol (milioane kg) Cantitatea de CO2
care nu a mai ajuns in atmosfera pentru ca a fost retinuta in sol (milioane kg)
Soia/TE/SUA 588 1588 3933 14434
Soia/TE/ Argentina 895 2417 6337 21357
Soia/ TE/ alte tari 120 323 656 2,409
Rapita/TE/ Canada 115 311 815 2,992
Bumbac/RI/global 97 262 – –
Total 1815 4901 11741 41192

CAP. III. Analiza nivelului de informare a populatiei privind organismele modificate genetic

Obiectivul principal al sondajului de opinie a fost identificarea gradului de informare a populatiei cu privire la organismele modificate genetic.
Esantionarea s-a realizat aleatoriu. Astfel dintr-un total de 83 de persoane intervievate, 45 au fost de sex feminin si 38 de sex masculin, provenind din diferite medii sociale si cu varste cuprinse intre 16 – 75 ani. Astfel 21 de persoane au fost cu varsta cuprinsa intre 16-25 ani, 48 cu varsta cuprinsa intre 26 – 50 ani, iar restul de 24 cu varsta cuprinsa intre 51 – 75 de ani.Persoanele intervievate provin atat din mediul rural (48) cat si din cel urban (35).
Realizarea interviurilor a avut loc intre 19 noiembrie – 15 decembrie 2007.

CHESTIONAR CU PRIVIRE LA INFORMAREA POPULATIEI DESPRE ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC

Intrebarea nr.1
Stiti ce sunt organismele modificate genetic?
Tabel nr.1
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 31 37.4%
b. NU 52 62.6%

Se poate observa ca majoritatea raspunsurilor, cu o pondere de 62.6%, se refera la faptul ca cea mai mare parte a persoanelor intervievate nu stiu ce reprezinta organismele modificate genetic.

Intrebarea nr. 2
Cunoasteti produse ce contin sau provin din organisme modificate genetic?
Tabel nr. 2
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 31 37.4%
b. NU 52 62.6%
Din raspunsuri vedem ca procentele coincid cu cele de la intrebarea precedenta.

Intrebarea nr.3
Stiati ca exista si medicamente care provin din organisme modificate genetic?
Tabel nr. 3
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 26 31.3%
b. NU 57 68.7%

Luand in consideratie faptul ca 62,6 % nu cunosteau nimic despre existenta produselor ce contin sau provin din organisme modificate genetic, s-a constatat ca un procent la fel de ridicat (68,7 %) nu cunosc nimic nici despre medicamente provenite tot din organisme modificate genetic.

Intrebarea nr. 4
Ati consuma produse care contin organisme modificate genetic?
Tabel nr. 4
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 34 41.0 %
b. NU 49 59.0 %

Am constatat un procent usor mai ridicat de persoane (41.0 %) care sunt de acord sa consume produse care contin organisme modificate genetic, deoarece ei nu considera ca aceste produse ar putea sa-i influenteze negativ sanatatea.

Intrebarea nr. 5
Dar medicamente?
Tabel nr. 5

Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 48 57.8 %
b. NU 35 42.2 %

Tinand cont ca prin intermediul medicamentelor omul isi trateaza diferite afectiuni si chiar, in unele situatii, isi prelungeste viata, situatia este un pic diferita. Prin urmare, constatam o crestere a numarului de persoane (cu 16.8 %) care sunt de acord sa consume medicamente ce contin organisme modificate genetic.

Intrebarea nr. 6
Ce ati face daca ar fi mult mai ieftine decat produsele tratate chimic, pe care le accept, sau decat cele naturale?
Tabelul nr.6
Raspuns Numar persoane Procent
a. le-as cumpara 23 27.7 %
b. nu le-as cumpara 12 14.5 %
c. nu m-ar influenta in luarea deciziei de cumparare 48 57.8 %

Raspunsurile la aceasta intrebare nu au fost influentate de nivelul de trai sau de situatia financiara a persoanelor intervievate, ci de lipsa de informare a populatiei privind beneficiile sau riscurile la care sunt expusi. Astfel, cele mai multe persoane (57.8 %) au spus ca pretul produsului si prezenta sau absenta organismelor modificate genetic in acestea nu au importanta foarte mare atata timp cat un produs satisface cerintele sale.

Intrebarea nr. 7
Imi este suficient sa cunosc opinia cercetarii pentru a consuma produse care contin sau provin din organisme modificate genetic?

Tabelul nr. 7
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 28 33.7 %
b. NU 23 27.7 %
c. Nu ma intereseaza 32 38.6 %

Constatam un numar relativ mic de persoane (27.7 %) carora nu le este de ajuns opinia cercetarii, acest lucru datorandu-se in mare parte lipsei de incredere in rezultatele cercetarilor realizate pana acum, dar si de putina informare a publicului de catre mass-media.

Intrebarea nr. 8
Este necesar ca producatorii sa solicite aprobare, de la o autoritate publica, inainte de a introduce pe piata produse ce contin OMG?
Tabelul nr. 8
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 53 63.8 %
b. NU 0 0
c. Nu ma intereseaza 30 36.2 %

Datorita nevoii unei mai bune informari a publicului larg a produselor care contin sau provin din organisme modificate genetic observam o crestere a numarului de persoane (63.8 %) care doresc ca producatorii sa solicite aprobare de la o autoritate publica pentru introducerea pe piata a produselor ce contin OMG.

Intrebarea nr. 9
Etichetele produselor ma informeaza suficient?
Tabelul nr. 9
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 23 27.7 %
b. NU 48 57.8 %
c. Nu citesc etichetele 12 14.5 %

Chiar daca unele produse contin OMG, acest lucru nu se mentioneaza pe etichete datorita faptului ca sunt intr-o cantitate mai mica decat cea admisa de catre legislatia romaneasca in vigoare care obliga ca producatorul sa mentioneze pe ambalajul produsului prezenta intr-un procent mai mare de 0,9 % a existentei OMG. Din aceasta cauza majoritatea populatiei (57. 8 %) doreste o mai completa informare a ei.

Intrebarea nr.10
Producatorii care nu pun etichete, imi iau ei, astfel, dreptul meu de a alege produse numai in cunostinta de cauza?
Tabelul nr. 10
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 78 93.9 %
b. NU 5 6.1 %

Existenta produselor neetichetate priveaza omul de unul din drepturile fundamentale ale sale si anume dreptul la informare. Din aceasta cauza 93.9 % din populatia intervievata doresc etichetarea tuturor produselor.

Intrebarea nr. 11
Sunt interesele mele de consumator suficient de bine aparate prin legile si institutiile existente?
Tabelul nr.11
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 8 9.6 %
b. NU 75 90.4 %

Datorita birocratiei din Romania, a legislatiei insuficiente si a indiferentei persoanelor din institutiile publice, majoritatea celor care au raspuns la chestionar (90.4 %) considera ca interesele sale de consumator nu sunt suficient de bine aparate.

Intrebarea nr.12
Sunt de acord sa nasc un copil pe care, mai intai, l-am supus unei modificari genetice?

Tabelul nr.12
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 27 32.5 %
b. NU 56 67.5 %

Nivelul de cultura scazut al populatiei mai ales din mediul rural a fost un criteriu important asupra deciderii populatiei de a raspunde negativ (67.5 %) la supunerea copiilor la modificari din punct de vedere genetic.

Intrebarea nr.13
Credintele mele imi permit sa fiu de acord sa faca omul modificari in structura genetica a organismelor vii?
Tabelul nr.13
Raspuns Numar persoane Procent
a. DA 22 26.5 %
b. NU 61 73.5 %

Zona de studiu (Targu-Neamt si satele din imprejurimi) este puternic influentata de credinta ortodoxa. Astfel, biserica are un rol important in mentalitatea populatiei care nu este de acord cu influenta externa a omului asupra structurii lui genetice.
Atitudinile privind alimentul, in general, sunt diferite in functie de zona geografica. In afara considerentelor de ordin nutritional, atitudinea fata de aliment are adesea conotatii sociale si istorice, uneori chiar religioase, rituale. Modificarile tehnologice ale alimentelor si proceselor de productie pot genera reactii negative ale consumatorilor, in special acolo unde comunicarea privind eforturile intreprinse pentru analiza riscului sieforturile pentru evaluarea raportului cost / beneficiu nu exista sau este de slaba calitate.

3.2. Prezenta pe piata romineasca a produselor modificate genetic

Intre Europa si Statele Unite ale Americii se duce un adevarat razboi transatlantic pe tema manipularii genetice. La 13 ani de la cultivarea in scop comercial a primelor plante modificate genetic, comunitatea stiintifica internationala inca nu a transat clar daca acestea au sau nu efecte negative asupra organismului uman. In Statele Unite s-a dezvoltat o industrie de creare a unor asemenea plante, pe care incearca sa le exporte in intreaga lume.

In Europa, unde organizatiile ecologiste sunt deosebit de puternice, OMG-urile au viata grea. O tabara sustine ca plantele modificate genetic ar putea fi o solutie in viitor pentru schimbarile climatice, cealalta spune ca, din contra, reprezinta un atentat la biodiversitate si la sanatatea omului. Ultima gaselnita in materie de OMG-uri este introducerea unor gene umane plantelor, pentru a fi transformate in aliment-medicament.

Savantii incearca sa obtina vin cu aroma de capsuni, banana sau zmeura. Pentru multi dintre sustinatorii manipularii genetice, medicina de maine va fi cu siguranta transgenetica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte medicament. Multe dintre acestea au fost deja experimentate, altele sunt pe cale de a fi. Inrautatirea conditiilor pedoclimatice, diminuarea resurselor naturale si explozia demografica in anumite zone le-au dat cercetatorilor argumente sa justifice “inventarea” unor solutii de diversificare a raselor de animale si a soiurilor de plante.

Dar, sustin unii, s-a ajuns prea departe. De exemplu, genele unui peste pot fi transferate la o planta de tomate sau la o capsuna pentru a le conferi rezistenta sporita la temperaturi foarte scazute. Plantele obtinute prin astfel de tehnici de inginerie genetica sunt fortate sa produca substantele chimice ale pestelui, ajungand sa elaboreze o substanta pe care pestii o produc in mod natural, pentru a supravietui in apa rece.

Ecologistii sustin ca nimeni nu va dori sa manance alimente derivate partial de la om, “Alimente Frankenstein” deoarece ar semana cu un act de canibalism. Unii isi simt amenintate credintele, valorile si principiile etice, altii – fiinta biologica. O parte a comunitatii stiintifice sustine ca folosirea alimentelor ce contin gene provenind de la insecte, pesti si animale pot provoca efecte imprevizibile in organism.

In ultimii ani, medicii se confrunta tot mai des cu sindromuri alergice noi datorita toxicitatii alimentelor. Genele nou introduse pot produce proteine la care unii oameni au alergii. Cele mai frecvente alergii sunt la oua, lapte, peste, soia si cereale. Prezenta genelor-marker poate declansa cresterea rezistentei la antibiotice. Specialistii in industria alimentara nu sunt insa convinsi daca alimentele provenind din organisme modificate genetic sunt mai periculoase pentru om decat, de pilda, aditivii industriali.

Europa si consumatorii europeni raman neincrezatori cu privire la organismele modificate genetic. Cu ocazia celui mai recent sondaj de opinie efectuat in statele membre UE, majoritatea cetatenilor s-au declarat impotriva utilizarii acestora. Unele state membre UE, precum Austria, Polonia si Germania, au stabilit chiar zone interzise cultivarii OMG-urilor. Rezistenta este motivata de temerile ca OMG-urile ar putea dauna biodiversitatii si sanatatii umane.

Biotehnologia si stiintele vietii joaca un rol din ce in ce mai important in viata noastra, care va afecta aproape fiecare domeniu al activitatii umane. Biotehnologia a avut un inceput intarziat in Europa, insa situatia s-a imbunatatit. Europa are mai mult de 1.900 de companii din domeniul biotehnologiei, dar nu este inca de ajuns, iar plantele modificate genetic pot deveni o sursa majora de material pentru produsele biofarmaceutice.
Federatia Nationala de Agricultura Ecologica spune ca 90% din fructele si legumele de pe piata nu sunt crescute suta la suta natural.

In sustinerea acestei teze vin din ce in ce mai multe cazuri medicale de toxiinfectii si alergii provocate de legume. Medicii spun ca microtoxinele din produsele chimice pot duce pana la cazuri de ciroza. Iar pentru ca autoritatile nu controleaza culturile, producatorii folosesc seminte modificate genetic si slabe calitativ, uda culturile cu doze mari de chimicale, iar vanzatorii stropesc produsele cu apa amestecata cu azotati. Nici macar obligatia de a informa cumparatorii despre modificarile genetice ale produselor nu se respecta. Primele efecte ale organismelor modificate genetic (OMG) asupra sanatatii sunt insa crize de alergie care pot fi foarte puternice.

Romanii nu pot alege ce mananca. Pentru a cultiva plante modificate genetic in Romania normele legale cer consultarea publicului cu privire la aprobarea cultivarii si etichetarea alimentelor obtinute din modificari genetice, precum si a celor care contin arome sau aditivi modificati genetic. Un sondaj realizat de Asociatia pentru Protectia Consumatorilor arata ca 78% din romani nu ar da bani pe alimente modificate genetic, 98% cred ca aceste produse trebuie etichetate, iar jumatate din respondenti cred ca alimentele modificate pot afecta sanatatea. Totusi autoritatile, producatorii si importatorii nu se grabesc sa se conformeze.

In urma efectuarii unui studiu de piata asupra produselor care contin sau provin din organisme modificate genetic nu am gasit produse care sa aiba mentionat pe ambalaj sau eticheta prezenta organismelor modificate genetic. Totusi, se cunoaste faptul ca pe piata din Romania exista produse care contin sau provin din organisme modificate genetic, dar datorita legislatiei in vigoare care nu obliga la mentionarea acestui lucru decat daca se afla intr-o proportie de peste 0.9 %, consumatorul nu poate afla care este proportia reala sau daca produsele contin sau nu organisme modificate genetic.

Rezultatele analizelor de laborator comandate de Greenpeace arata ca alimentele testate contin organisme modificate genetic in procente cuprinse intre 61,2 si 97,3 % fara ca acest lucru sa fie mentionat pe eticheta si fara informarea consumatorilor in legatura cu riscurile la care sunt expusi. Rezultate ale unor analize de laborator realizate pentru alimentele cumparate de Greenpeace din magazinele alimentare din Romania arata ca romanii sunt cobai pentru alimentele modificate genetic, iar autoritatile tin rezultatele secrete in mod ilegal.

Raspunsul ANSVSA catre Greenpeace nr. 41328/20.09.2006: „Informatiile privind rezultatele obtinute, cuprinse in buletinele de analiza, nu va pot fi puse la dispozitie” incalca HG 878/2005 privind accesul publicului la informatia privind mediul, inclusiv organismele modificate genetic.
„Recent, Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) a refuzat sa ne puna la dispozitie rezultatele testelor de laborator pentru alimentele care ar putea contine OMG. Am plecat imediat la cumparaturi de alimente.

O parte din produse le-am inmanat saptamana trecuta directorului pentru Siguranta Alimentara, dl. Liviu Rusu pentru a-i cere sa-si indeplineasca responsabilitatea fata de consumatorii din Romania, iar cealalta parte a fost dusa la Viena unde exista un laborator independent certificat international pentru analize OMG. Rezultatele pe care le-am obtinut astazi de la laborator sunt socante si confirma faptul ca romanii sunt considerati cobai de autoritatile romane care isi incalca propriile legi!”, a declarat Gabriel Paun, coordonator campaniei Greenpeace.

Investigatiile Greenpeace s-au indreptat asupra produselor alimentare din soia deoarece acesta este organismul modificat genetic (OMG) care a fost cultivat fara control in Romania timp de aproape un deceniu. Investigatiile au inceput la fabricile de procesare a boabelor de soia unde conducerea a recunoscut ca oferta este 100 % OMG deoarece nici la aceasta ora nu exista linii separate pentru procesarea soiei OMG si a soiei non OMG. Produsele alimentare testate pozitiv au fost cumparate de la magazine naturiste si au fost analizate in strainatate, deoarece nici la aceasta ora Romania nu detine un laborator certificat pentru asemenea analize.

„Dupa 8 ani de cultivare total scapata de sub control a plantelor de soia MG am avut suspiciunea ca pe piata neagra de seminte modificate genetic, haosul culturilor ilegale si din fabricile de procesare continua si in rafturile magazinelor alimentare. Am testat asadar in interesul consumatorilor din Romania alimente de soia, iar rezultatele confirma ca autoritatile competente sunt incapabile sa controleze OMG-urile din camp pana in rafturile magazinelor si nici nu doresc sa protejeze sanatatea consumatorilor”, a incheiat Gabriel Paun.

Exista un registru national care contine declaratiile fermierilor care cultiva soia MG si care este centralizat la Ministerul Agriculturii, insa nimeni nu ii controleaza pe cei care nu au trimis aceste declaratii. In timpul investigarii culturilor de soia MG, au fost identificate si experimente ilegale cu pruni si cartofi MG care se desfasurau in statiuni de cercetare apartinand Ministerului Agriculturii. Se pare ca nimeni din Romania nu doreste sau nu are mijloacele necesare de a prelua controlul asupra situatiei. Nu numai mediul inconjurator este pus in pericol, ci si viitorul economic al fermierilor din Romania si dreptul consumatorilor de a sti ce mananca, mai ales ca actualul sistem de etichetare al OMG nu functioneaza.

In ciuda faptului ca legea din Romania cere ca toate alimentele care consin organisme modificate genetic in procent de 0,9% sa fie etichetate si ca multe supermarketuri sussin ca nu vand alimente modificate genetic, prezensa la raft a acestora nu este exclusa in cazul anumitor lanturi de magazine.
Organismele modificate genetic constituie un risc serios pentru sanatate.

Consumul alimentelor ce contin gene provenind de la insecte, pesti si animale pot provoca efecte imprevizibile in organism, insuficient studiate. In ultimii ani, medicii se confrunta tot mai des cu sindroame alergice noi datorita cresterii toxicitatii alimentelor. Genele nou inserate pot produce proteine la care unii oameni au alergii. Cele mai frecvente alergii sint fata de lapte, oua, peste, soia, cereale.

Alimentele procesate prin inginerie genetica, adeseori apar pe piata fara o informare adecvata a consumatorilor. Printre companiile care utilizeaza ingredienti modificati genetic se enumara companiile ce produc: ciocolata: Cadbury, Hershey’s, Mars, Snickers, Twix, Milky Way; bauturi racoritoare: Coca-Cola, Sprite, Pepsi Co, 7 Up, Nesquik, Nestle; orez: Uncle Beans; sosuri: Knorr; ceaiuri: Lipton; biscuiti: Parmalat.

Prezenta genelor-marker poate declansa cresterea rezistentei la antibiotice, in special la kanamicina, ampicilina. Numerosi microbiologi considera ca anumite gene-marker confera rezistenta la anumite familii majore de antibiotice si la antibiotice care cunosc o inflorire a utilizarii lor. Acestia considera ca fiind posibil transferul unor astfel de gene de la planta la om, via bacteriile tubului digestiv.

O soia imbogatita in metionina, prin transferul unei gene de la nucile de Brazilia (Bertholletia excelsa), s-a dovedit periculoasa pentru consumul uman. S-au inregistrat alergii grave la persoanele care au consumat aceasta varietate de soia. Se cunoaste ca plantele de soia rezistente la erbicide produc nivele sporite de fitoestrogeni, ceea ce ar presupune un risc pentru populatiile la care soia reprezinta o mare parte a dietei, cum sint japonezii (Duca M. si colab.).

Fitoestrogenii sint similari cu hormonii estrogeni animali care regleaza diferentierea sexuala, metabolismul calciului, sistemul imun, coagularea sangelui.

De asemenea, ar putea sa apara efecte secundare, cu totul imprevizibile, deoarece transgenele se insera la intimplare in genomul organismului-gazda, fapt ce ar putea intrerupe secventele de exprimare ale genelor invecinate, activind sau inactivind cai metabolice neprevazute, conducind la formarea de produsi celulari necunoscuti.

Se pare ca, in 2006, aproape 100% din cultura de soia din Romania a fost modificata genetic, din cauza contaminarii culturilor nemodificate de la cele modificate. Oficial, doar 75% din cultura de soia este modificata, spune Anamaria Bogdan, coordonator de proiecte Greenpeace pentru Romania. Asta inseamna peste 300.000 de tone de soia modificata, care nu se stie exact unde a ajuns. Cel mai probabil ea este ingredient in maionezele, mezelurile pe baza de soia si pateurile vegetale de pe rafturile alimentarelor. Dupa estimarile fermierilor, culturile de soia sunt pe primul loc la productia romaneasca de OMG.

Cap. IV. Legislatia in ceea ce priveste organismele modificate genetic

4.1. Detectie a noilor alimente derivate din orgnisme modificate genetic

OMG nu pot fi vandute in Uniunea Europeana, ca aliment sau ingredient alimentar, fara a respecta Legislatia noilor alimente (“Novel foods legislation”), care impune evaluarea sigurantei si etichetarea alimentelor care contin OMG la un nivel care depaseste 1% material genetic modificat. In scopul implementarii acestor reglementari, au fost dezvoltate si validate metode de detectie (bazate pe principiile biologiei moleculare) calitativa si cantitativa pentru OMG si au fost infiintate laboratoare analitice dotate cu aparatura validata de CEN TC 275 WG 11.

Conform Directivei nr. 18/2001/CEE alimentele care provin din organisme modificate genetic trebuie sa fie etichetate aliment care contine gene, proteine sau ADN strain, sau ca aliment in care genele noi au fost eliminate prin tehnologia procesarii, dar prezinta anumite modificari compozitionale, astfel incat nu pot fi considerate alimente naturale (de exemplu, uleiul de soia modificata genetic, care are modificata compozitia in acizi grasi, dar a carei utilizare este aprobata prin Directiva nr.1139/98 emisa de Consiliul U.E.).

Ca urmare a detectiei calitative si cantitative a modificarilor genetice, precum si a stabilirii “pragului” de 1% modificari genetice, nu se impune etichetarea alimentelor cand materialul modificat genetic este prezzent ca rezultat al contaminarii intamplatoare si intr-un procent sub 1% in respectivele alimente sau ingrediente alimentare.

Detectia se realizeaza pe baza noilor proteine specifice OMG sau a materialului genetic strain. Detectia este dificila, deoarece exista multi compusi care pot interfera, precum poliglucidele, care pot inhiba PCR (Polymerase Chain Reaction), conducand la rezultate fals pozitive.

Procesarea alimentelor provoaca o denaturare a proteinelor, apoi a ADN, care nu mai poate fi recunoscut de primerissi anticorpi (fiind prezent in cantitate foarte redusa).

Cea mai eficienta metoda de detectare a materialului transgenic este amplificarea secventei straine a promotorului si genei, etapele metodei fiind:

1) extractie a ADN;
2) amplificare prin PCR (Polymerase Chain Reaction);
3) vizualizare a produsilor PCR prin gel-electoforeza si determinare a lungimii perechilor de bazei ale genei straine;
4) confirmare a rezultatelor.

Metoda clasica a PCR detecteaza prezenta compusilor specifici ai OMG (proteine si/sau ADN) este extrem de sensibila si se poate realiza pe produse alimentare din depozitele distribuitorilor sau produse din supermarket. Dezavantajele utilizarii acestei metode sunt reprezentate de consumul de timp, posibilitatea contaminarii si reproductibitatea scazuta in determinarea concentratiei exacte de ADN care a fost intodusa in PCR.

Pentru eliminarea acestor deavantaje, au fost dezvoltate si validate metode si instrumente performante, bazate pe determinarea cantitativa a modificarilor genetice (“the real – time based PCR”), amplificarea produsilor putand fi observata ”on-line” de-a lungul procesului PCR, deoarece fiecare dublare a tintei este masurata prin fluorescenta specifica.

Alte metode de detectie a modificarilor genetice sunt metoda ELISA si Western – Blott. Cele doua metode utilizeaza acelasi principiu, dar metoda Western – Blott este foarte laborioasa, neputand fi utilizata ca metoda de rutina.

4.2. Reglementarea Europeana a organismelor modificate genetic

Confruntata pe de o parte cu opinia publica, din ce in ce mai ostila organismelor modificate genetic, pe de alta parte cu lobby-ul industriasilor dornici de a dezvolta piata plantelor transgenice, Comisia Europeana a elaborat o noua directiva (Directiva 2001/18) mult mai preocupata de aplicarea principiului precautiilor si, totusi, fara penalizari pentru industriile biotehnologice.

Publicata in Jurnalul Oficial al UE in octombrie 2002, si votata de catre Parlamentul European in iulie 2003, noua reglementare prevede obligativitatea etichetajului pentru orice aliment care contine peste 0,9 % ingrediente provenite din organisme modificate genetic autorizate in Uniunea Europeana, atat pentru alimentatia umana, cat si pentru cea animala. Din pacate reglementarea nu include necesitatea mentionarii faptului ca animalele au fost hranite cu produse –OMG, ceea ce evita obligativitatea etichetarii carnii, oualor si a produselor lactate.

Pe langa etichetaj, reglementarea prevede asigurarea trasabilitatii organismelor modificate genetic incepand de la seminte pana la produsul finit, astfel incat ele sa poata fi retrase rapid de pe piata in caz de necesitate. De asemenea noua reglementare prevede perfectionarea procedurilor de evaluare a impactului pe care noile organisme modificate geneticle pot avea asupra sanatatii populatiei umane si asupra mediului inconjurator, mai alespentru evitarea contaminarii culturilor conventionale: fasii de securitate, distanta intre culturile- OMG si non OMg, inventarierea culturilor- OMG, in registre la nivelul administratiei locale.

Sistemul european de reglementare este o rezultanta a mai multi factori:

1. Necesitatea unui mediu ambiant renaturalizat ( Germania).
2. Regandirea unor strategii din agricultura (Germania).
3. Adoptarea sistemului agricultura-mediu la strategii specifice nationale (Austria).
4. Prezenta activa in decizia politica a partidului verzilor – coparticipant la guvernare in diferite tari membre UE (presiune politica asupra unor decizii ale PE si Comisiei Europene) – vine de la aceasta situatie.
5. Militantismul agresiv al unor ONG-uri, impotriva cultivarii si utilizarii OMG-urilor.
6. Ramanerea in urma SUA si al altor state producatoare de OMG-uri, ca urmare a folosirii biotehnologiilor a UE in domeniul cercetarilor in domeniul biotehnologiilor ceea ce face ca si in acest domeniu balanta sa incline net in favoarea SUA, Canadei si altor tari care au trecut la productia industriala la P.M.G.-urilor in timp ce, in UE, acestea se gasesc in stadiul de testare care este, de multe ori, obstructionat.
7. Dezinteresul UE pentru cultivarea unor PMG-uri pentru care, in majoritatea statelor membre, nu sunt conditii pedoclimatice favorabile pentru cultivare (soia se poate cultiva cu rezultate bune in Italia de nord, si suprafete restranse in Franta si Spania).
8. nu in ultimul rand, necunoasterea importantei biotehnologiilor pentru propriile economii, atunci cand s-au facut negocierile pentru aderare. Exp: Spaniei i s-a admis cultivarea porumbului MG (planta alogama) in timp ce Romaniei i se interzice cultivarea soiei MG – Roundup ready (autogama).

Din punct de vedere al reglementarilor juridice, UE a emis o serie de reglementari in domeniul biotehnologiilor precum:

 Directiva 18 partea B /2001 – care reglementeaza introducerea OMG in mediu in scop experimental. Pentru aceasta, persoana fizica sau juridica trebuie sa obtina o autorizatie scrisa de la autoritatea competenta a statului membru UE.
 Directiva 18 partea C /2001 – care reglementeaza introducerea unui OMG in mediu in vederea comercializarii – pe piata UE se poate face numai dupa ce a fost autorizata in scris de autoritatea unuia din statele membre, care face parte in urma notificarii, un raport de evaluare. Comisia nationala trebuie sa informeze celelalte state membre atat asupra notificarii cat si a opiniei sale – oare autoritatea nationala in domeniu din Romania de ce nu a facut aceste demersuri? Directiva 18 /2001 prevede si o clauza de salvgardare, conform careia un stat membru poate interzice comercializarea pe teritoriul sau a unui produs a carei introducere pe piata a fost aprobata de Comisia Europeana.
 Directiva (EC) nr. 1829/2003 – reglementeaza introducerea pe piata a alimentelor derivate din ONG. Se reglementeaza procedura de autorizare centralizata, uniforma si transparenta pentru toate aplicatiile realizate in scopul de a introduce pe piata fie a OMG, fie a produselor derivate din acestea. Notificatorul face o singura aplicatie pentru un OMG si toate utilizarile acesteia .

Se face o singura autorizatie pentru respectivul OMG si pentru toate operatiunile al caror obiect este acesta: cultivare ,import, procesare ca aliment, ca furaj sau produs industrial.

Practic, daca una dintre actiuni este utilizarea ca aliment pentru celelalte utilizari se aplica prevederile R 1829/2003. Sunt conform acestei recomandari, doua optiuni:

1. singura notificare conform R 1289/2003 (CE) pentru autorizatia de introducere, in mediu in conformitate cu criteriile prevazute in directiva 18/b/2001 si autorizarea utilizarii ca aliment si ca furaj – conform criteriilor stabilite prin R 1829/2003 E.C.
2. Depune doua notificari – una in conformitate cu directiva 2001/18/EC, alta in conformitatea Reglementarii 1829/2003/EC
Notificarea se depune la Autoritatea Competenta a primului Stat Membru al UE in care produsul in cauza urmeaza a fi introdus.

Notificarea trebuie sa includa :

– un plan de monitorizare;
– o propunere de etichetare;
– metoda de detectie;

Dupa 14 zile de la data depunerii notificarii, autoritatea competenta certifica in scris, notificatorului, primirea notificarii si transmite AUTORITATII EUROPENE PENTRU SIGURANTA ALIMENTULUI toate informatiile de care dispune pentru evaluarea stiintifica a riscurilor pentru sanatatea omului, a animalelor si pentru mediu – asociate introducerii respectivului produs pe piata. Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentului – are la dispozitie sase luni pentru a-si face cunoscuta opinia : Prelungirea intervalului de timp se poate face daca solicita Notificatorului informatii suplimentare.

Pe piata UE se pot comercializa legal numeroase produse alimentare si furaje derivate din OMG.

Sunt produse derivate din:

• 7 varietati de rapita;
• 4 varietati de porumb;
• 2 varietati de bumbac;

Pentru producerea de furaje si alimente se importa :

• varietate (soi) de soia
• varietate de porumb – in anul 2005 a fost aprobat importul hibridului de porumb MON 863 pe care Autoritatea Europeana pentru Securitate Alimentara il considera la fel de sigur in alimentatie precum tipurile de porumb traditional.
• si un hibrid de porumb dulce B11 si NK 603 tolerant la glifesat.

Reglementarea utilizarii semintelor de PNG este data de directiva 53/EC /2002 , care prevede ca inainte de a fi introduse in catalogul comun si comercializate – soiurilor si hibrizilor modificati genetic, se reglementeaza in conformitate cu prevederile Directivei EEC/2001.

Transabilitatea si etichetarea OMG (R1829/2003/EC si R1830/2003/EC) – da posibilitatea de a urmari un produs pe parcursul intregului ciclu de productie si distributie.

– cand un produs care contine OMG sau contine un amestec de OMG urmeaza sa fie utilizat exclusiv si direct ca aliment sau furaj este necesara o Declaratie de utilizare la care se ataseaza o lista a codurilor de identificare ale tuturor OMG incluse in produs.

Reglementarea transportului transfrontalier se face prin R1946/2003/EC – are ca baza legala Directiva 18/EC/2001- introducerea deliberata, in mediu, a OMG.

Este obligatorie:

– notificarea importului de OMG destinat introducerii in mediu si aprobarea primului transport transfrontalier
– informarea publicului si partenerilor internationali ai UE asupra acestei actiuni.

Regulile coexistente (recomandarea 556/EC/2003 )

In martie 2003 – CE in baza principiului subsidiaritatii a lasat la latitudinea statelor membre sa, ELABOREZE SI SA IMPLEMENTEZE MASURI DE MANAGEMENT AL COEXISTENTEI CELOR TREI SISTEME DE AGRICULTURA.

Prin recomandarea 556/CE/2004 traseaza liniile directoare pentru DEZVOLTAREA STRATEGIILOR NATIONALE A CELOR MAI BUNE PRACTICI IN MASURA SA ASIGURE COEXISTENTA CELOR TREI SISTEME DE AGRICULTURA.

Baza de la care se porneste in elaborarea legislatiei si domeniul OMG este PROTOCOLUL DE LA CARTAGENA care a fost ratificat de Romania prin legea nr.98/2003 avand ca obiect biodiversitatea si a fost negociat sub auspiciile conventiei asupra diversitatii biologice.

Cu urmatoarele obiective:

• conservarea biodiversitatii
• utilizarea durabila a componentelor ei
• distributia corecta si echitabila a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice se cere sa stabileasca:
• norme;
• proceduri de transfer;
• manipularea si utilizarea organismelor vii modificate genetic cu efecte daunatoare asupra biodiversitatii;

Prin protocolul de la Cartagena se prevad procedurile:

1. – acordului prealabil in cunostinta de cauza pentru importuri OVMG care v-or fi introduse in mediu
2. – aplicabile pentru importuri OVMG folosite direct ca alimente, ca furaje sau care v-or fi procesate
3. – de valoare a riscurilor cu :
– obiectivele evaluarii riscurilor
– evaluarea riscurilor
– rolul evaluarii riscurilor
– cum se evalueaza riscul
– de cine depinde riscul asociat oricarei actiuni
– etapele de parcurs in analizarea riscurilor
– intrebarile la care se raspunde prin evaluarea riscurilor
– cand nu exista riscul de a afecta mediul
– cine face evaluarea riscurilor
– managementul riscurilor
– monitorizarea – ca masura speciala de management al riscurilor aplicata dupa introducerea in mediu a OMG – cu scop experimental sau comercial.

Prevederi cu privire la documentele ce trebuie sa insoteasca transporturile OMG:

• prevederile la schimbul de informatii
• prevederi referitoare la participarea publicului.

Problemele legate de OMG fac obiectul si al unor acorduri internationale.

Acordul OMC (WTO) care controleaza barierele din comertul international (decizia Curtii de arbitraj a OMC referitoare la libera circulatie a produselor inclusiv cele rezultate din biotehnologie).

Codex Alimentarius – colectie de standarde pentru alimente, cu reglementarile si recomandari cu privire la siguranta plantelor.

Conventia internationala pentru protectia alimentara.

Tratatul International referitor la resursele geneticii vegetale pentru alimentatie si agricultura.

Acordurile internationale de mediu:

– agenda 21
– conventia asupra Diversitatii biologice.

Dupa cum se vede in plan international in UE, dar si in afara ei, exista si un cadru de reglementare pentru OMG bogat si pertinent.

Ramane ca el sa fie corect aplicat eliminandu-se de la interpretarea lui:

– interesele de grup;
– interesele economice de companie;
– interesele politicii specifice unor partide si chiar ONG-uri.

Si din acest punct de vedere, reglementarile in domeniul biotehnologiilor din SUA, sunt mult mai permisive dar mai putin birocratice. Sunt cele pe care le voi prezenta acum:

1. Reglementarea produselor biotehnologiei agricole in Statele Unite – dupa John Tuner, Director Coordonator al Politicilor pentru Biotehnologii de la Serviciul de Reglementari USDA.

2. Reglementarea Biotehnologiei Agricole in Statele Unite.

• Administrarea produselor alimentare si a medicamentelor;
• Protectia / siguranta produselor alimentare si a procesului de alimentatie;

Agentia de Protectie a Mediului

• Reglementarea pesticidelor pentru plante;
• Siguranta alimentara si a procesului de folosire a pesticidelor din plante;
• Siguranta pesticidelor din punct de vedere al protectiei mediului;

Departamentul pentru Agricultura

• Siguranta agricola si de mediu;
Numarul total de autorizatii si notificari pe an
– in anul 1987 – 9; 1993 – 306; 1996 – 626; 2000 – 937; 2003 –
816; 2005 – 889;
Cadrul de coordonare – 1986
• Riscurile recoltelor produse utilizand ingineria genetica nu sunt
fundamental diferite de riscurile produselor conventionale cu
tratament similar;
• Reglementarea trebuie sa se bazeze pe cercetari stiintifice si
trebuie indeplinita / aplicata in fiecare caz in parte;
• Legislatia existenta asigura autoritatea adecvata pentru reglementarea produselor biotehnologiei.
3. Reglementarile APHIS: 7 CFR 340
• Situatia reglementata (articolele reglementate);
• Testarea terenurilor / cultivare limitata;
• Importuri;
• Comertul cu OMG-uri si produse pe baza de OMG-uri.
• Determinarea situatiei ne-reglementate
• Cei care dezvolta noi produse biotehnologice pot face o petitie la APHIS
pentru a „reglementa” noul produs;
• Este permisa cultivarea, inclusiv comercializarea, fara supravegherea APHIS.

4. Monitorizarea testelor limitate in terenurile agricole de catre APHIS

• Biologia reproductiva a organismului;
• Biologia trasaturilor / caracteristicilor rezultate din inginerie;
• Mediul si conditiile de productie, inclusiv masurile pentru izolarea fizica si reproductiva;
• Securitatea locului, monitorizarea si inspectia;
• Planuri pentru incheiere, „devitalizare”, instrainare, monitorizarea dupa recolta si utilizarea pamantului.

5. Consideratii cheie pentru determinarea situatiilor reglementate. Organismul modificat genetic, mai mult decat varianta nemodificata genetic:

• Manifesta proprietatile patogene ale plantei;
• Are sanse sa devina o buruiana;
• Creste posibilitatea de a se transforma in buruieni orice plante compatibile sexual;
• Cauzeaza daune marfurilor agricole procesate;
• Dauneaza altor organisme (specii „folositoare”, amenintate sau in pericol);
• Poate schimba practicile de cultivare.

Alte aspecte sunt luate in calcul in functie de fiecare caz in parte

6. Produse reglementate de catre APHIS

• Porumb – toleranta la erbicide, rezistenta la insecte, proprietati agronomice, calitate a produsului – productie pe scara larga;
• Soia – toleranta la erbicide, calitate a produsului – productie pe scara larga;
• Bumbac – toleranta la erbicide, rezistenta la insecticide – productie pe scara larga;
• Cartof – rezistenta la insecte, rezistenta la virusuri – productie non-comerciala;
• Rosii – rezistenta la insecte, calitate a produsului – productie pe suprafata limitata;
• Dovleac – rezistenta la virusi – productie pe suprafata limitata;
• Papaya – rezistenta la virusi – productie pe suprafata limitata;
• Orez – toleranta la erbicide – productie non-comerciala;
• Canola – toleranta la erbicide, proprietati agronomice, calitate a produsului – productie pe scara larga;
• Sfecla de zahar – toleranta la erbicide – productie non-comerciala,
• In – proprietati agronomice, (toleranta la erbicide),
• Andive – proprietati agronomice – productie pe suprafata limitata;
• Tutun – calitate a produsului – productie pe suprafata limitata,
• Lucerna albastra – toleranta la erbicide – productie non-comerciala,

7. Soia toleranta la glifosfati

• Una din primele recolte dereglementate de catre APHIS,
• Cea mai extinsa recolta, modificata genetic, in crestere in Statele Unite justificand 89% din productia de soia in 9.10.2006.
66 milioane pogoane = 27 milioane hectare

8. Reglementarea Plantelor Transgenice

APHIS a emis hotarari pentru situatii de reglementare ca raspuns la 70 de petitii. Plantele reglementate cuprind 14 specii,
• Produsele reglementate pot fi utilizate ca hrana in programe de crestere in acelasi fel ca si corespondentele lor conventionale,
• Comercializarea produselor biotehnice noi, reglementate este determinata de catre piata;
• Unele, dar nu toate, au intrat in productia comerciala; altele au fost indepartate din ratiuni comerciale.

9. Adoptarea recoltelor modificate genetic in Statele Unite

Adoptarea recoltelor modificate genetic creste constant in Statele Unite

10. Soia toleranta la glifosfati

Siguranta culturilor de soia tolerante la glifosfati:

• Nu exista probleme legate de siguranta hranei si a procesului de hranire,
• Proteina care confera toleranta la erbicide este prezenta la numeroase recolte in Statele Unite. Acest lucru este cunoscut si are o lunga istorie a utilizarii in siguranta.
• Soia toleranta la glifosfati nu este mai predispusa la a genera buruieni decat soia conventionala.
• Soia toleranta la glifosfati nu este diferita biologic de soia conventionala cu exceptia caracteristicii legate de toleranta la erbicide.
• Soia toleranta la glifosfati nu dauneaza speciilor amenintate sau in pericol sau altor organisme cu care interactioneaza in cadrul mediului inconjurator.

4.3. Sistemul de reglementare in Romania.

Sistemul de reglementare a organismelor modificate genetic in Romania a inceput sa fie elaborat dupa anul 2000. Trebuie remarcat faptul ca testarea unor soiuri de soia MG a inceput inainte de acest an.

Actele normative care reglementeaza activitatea cu OMG-uri sunt:

1. Legea 214/2002 pentru aprobarea O.G. nr.49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne precum si a produselor rezultate din acestea.
2. O.G. nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne precum si a produselor rezultate din acestea.
3. H.G. nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.
4. Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor.
5. O.U.G nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata prin Legea nr. 265/2006.
6. Ordinul Ministrului Mediului si Gospodaririi Apelor pentru aprobarea Indrumarului privind aplicarea anexei nr. 12 „Planul de monitoring” la O.G. nr. 49/2000 privind regimul de obtinere, testare, utilizare si comercializare a OMG-urilor prin tehnicile biotehnologiei moderne precum si a produselor rezultate din acestea, aprobata cu modificari si completari prin Legea 214/2002.
O.G. nr. 49/2000 aprobata prin Legea 214/2002 reglementeaza:
1. utilizarea in conditii izolate a microorganismelor si a altor organisme modificate genetic in functie de clasa de risc;
2. introducerea deliberata in mediul inconjurator si pe piata a O.M.G.-urilor prin tehnicile biotehnologiilor moderne si a produselor rezultate din acestea in scopul:
– cercetarii,
– testarii,
– dezvoltarii si/sau alte scopuri altele decat cele care privesc productia in scopul introducerii pe piata.
3. productia in scopul introducerii pe piata a produselor rezultate (formate din organisme modificate genetic sau care contin OMG)
4. operatiuni de import/export a OMG.
Cadrul legislativ prevede si reglementeaza procedura si documentatia necesara pentru introducerea in mediul inconjurator a ONG pentru cercetare, testare, dezvoltare sau oricare alt scop cu exceptia scopului introducerii pe piata.
Totul se incepe cu o notificare a celui interesat catre COMISIA NATIONALA COMPETENTA care este COMISIA PENTRU SECURITATE BIOLOGICA.
Aceasta comisie este cea care da aprobarea si pentru introducerea pe piata a organismelor vii modificate genetic sau care contin OMG.
In cazul importurilor, importatorii sunt obligati sa notifice in scris Comisia Nationala (CNPSB) inaintea efectuarii oricarui import de OMG-uri si/sau cu produse formate/rezultate din acestea.
Legislatia in vigoare, reglementeaza sistemul de construire a capacitatilor institutionale, informare si consultarea publicului.

COMISIA NATIONALA PENTRU SECURITATE BIOLOGICA are drept obiect de activitate:

1. punerea in aplicare a dispozitiilor legislative nationale in domeniu si a actelor juridice internationale la care Romania este parte;
2. sa organizeze si sa realizeze masurile prevazute de legislatie in domeniu
3. sa exercite controlul privind regimul OMG –prin tehnicile biotehnologiilor moderne si ale produselor rezultate din acestea.
Comisia se organizeaza, functioneaza ca un organism interdepartamental si este compusa dintr-un numar de 19 membrii din care:
a) 12 specialisti in domeniile reglementate prin prezenta ordonanta care au dobandit titluri academice si universitare, sunt consacrati in domenii si lucreaza in institutii academice si universitare. Acestia provin din:
– 3 membri din Academia Romana si/sau din institutiile stiintifice aflate in coordonarea acesteia
– 3 membri din Academia de Stiinte Agricole si Silvice si/sau din institutiile stiintifice aflate in coordonarea acesteia
– 3 membrii din Academia de Stiinte Medicale si/sau din institutiile stiintifice aflate in coordonarea acesteia
– 3 membrii proveniti din alte institutii academice si universitare cu profil biologic si medical.
Cati dintre acesti specialisti au fost consultati la elaborarea cadrului legislativ in domeniul biotehnologiilor?
7 specialisti din domeniile reglementate de legislatia in vigoare care au titluri universitare si lucreaza in ministere, departamente si agentii guvernamentale cu responsabilitati in domeniul: mediului, sanatatii, agriculturii, alimentatiei si protectiei consumatorilor.
In Romania functioneaza un sistem administrativ si de decizie in domeniul rezultatelor biotehnologiilor cu atributii bine stabilite:

Organismele implicate in reglementare in Romania (Legea 214/2002) Atributii

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (autoritatea nationala competenta). Emite autorizatii/acorduri, controleaza, informeaza si consulta publicul, solicita avize celorlalte autoritati.

Comisia Nationala pentru Securitate Biologica (autoritate stiintifica) Emite o concluzie stiintifica
Avizeaza

Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale Avizeaza si controloeaza

Ministerul Sanatatii Avizeaza si controleaza

Agentia Nationala pentru Protectia Consumatorilor Avizeaza si controleaza

Prin Ordinul nr. 462/15.06.2003 emis de M.A.P.D.R. stabileste:
– obligativitatea declararii suprafetelor cultivate cu PMG,
– provenienta semintelor la 10 zile dupa incheierea semanatului
– productiile realizate la 10 zile dupa recoltare

Notificarea se face la directiile judetene pentru agricultura.

Datele obtinute se centralizeaza la Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale unde se inscriu intr-un Registru de evidenta a agentilor economici care cultiva plante modificate genetic (PMG).
Agentii implicati (persoane fizice sau juridice, asociatii fara personalitate juridica) sunt obligati sa pastreze timp de 5 ani al doilea exemplar al declaratiei depuse la Directiile judetene pentru Agricultura.
Ultima lege care reglementeaza problema OMG-urilor,in special Plantele Modificate genetic este O.U.G. nr. 195/2005 privind protectia mediului aprobata prin Legea nr.265/2006.
Ordonanta aprobata prin Legea 265/2006 in capitolul VI reglementeaza regimul organismelor modificate genetic obtinute prin biotehnologia moderna.
Este capitolul in care se completeaza legislatia in vigoare in problema OMG-urilor, chiar cu unele excese (Prevederea de la art. 41 alin.3 care prevede: „Transportul international al organismelor modificate genetic se realizeaza conform legislatiei nationale, acordurilor si conventiilor privind transportul international de marfuri/ MARFURI PERICULOASE dupa caz, la care Romania este parte”.
Este surprinzatoare o astfel de prevedere avand in vedere ca aceste produse (soia, porumb, bumbac, unii pomi fructiferi, etc.) ale biotehnologiilor sunt omologate in tarile de origine ( SUA,Canada, Argentina, Brazilia, Australia, etc.)si se cultiva pe suprafete de zeci de milioane de ha.
Exista altfel de prevederi si in capitolul VI al Legii nr. 265/2006 (O.U.G. 195/2005) care intaresc sistemul birocratic al obtinerii acordului de import pentru O.M.G. (PMG) care, de cele mai multe ori, prin intarzierea emiterii autorizatiilor fac imposibila operatiunea economica pentru care se face importul (art. 43, art.44 lit a), d), e), f))
Prevederile de la art 54 din capitolul VIII Conservarea biodiversitate si arii naturale protejate, au dat nastere la cele mai mari dispute si aceasta datorita faptului ca prevederile acestui articol nu aveau nici un suport stiintific si practic eliminand de la cultivare orice PMG autogam si/sau alogam.
Redau mai jos prevederile art. 54 din O.U.G nr. 195/2005 asa cum au ajuns la Parlamentul Romaniei si prevederile aceluiasi articol amendat din Legea nr. 265/2006:

Prevederea art. 54 in: Justificarea

OUG nr.195/2005: orice activitate de cultivare sau testare a plantelor SUPERIOARE modificate genetic in ariile naturale protejate legal constituite precum si la o distanta mai MICA de 15 km fata de limita acestora ESTE STRICT INTERZISA. Pentru a nu influenta negativ mediul si a nu afecta biodiversitatea (care este suportul stiintific al acestei prevederi?)
Legea nr. 265/2006 are trei alineate la art. 54 care reglementeaza obiectul in conformitate cu prevederile UE chiar excedand acestora
(1) De la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cultivarea sau testarea plantelor superioare modificate genetic se VA SUPUNE AQUIS-ului COMUNITAR Este corelata cu prevederile acordurilor de integrare in UE.
(2) De la data aderarii Romaniei la UE, in Romania se interzice cultivarea plantelor superioare modificate genetic, ALTELE decat cele acceptate in UE Se suprapune peste normele care reglementeaza domeniul in UE.
(3) Distanta minima fata de ariile naturale protejate in care activitatea de cultivare si/sau testare a plantelor superioare modificate genetic este interzisa, se stabileste prin ordin comun al conducatorilor autoritatii publice centrale pentru protectia mediului si gospodaririi apelor si autoritatii publice centrale pentru agricultura, paduri si dezvoltare rurala. Este o prevedere absurd introdusa in lege fortat (aproape pe linia din dos care permite autoritatilor centrale cu drept de reglementare in domeniu sa refaca textul ABERANT – Legat de interese din O.U.G. 195/2005. De fapt, atunci cand s-a facut propunerea acestui alineat, am insistat ca aceasta distanta sa se stabileasca pe baze stiintifice, lucru care nu s-a facut si continutul este asa cum este.

De fapt, art. 54 din O.U.G. nr. 195/2005 a avut drept scop blocarea cultivarii soiei MG in Romania chiar si in conditiile in care ea ar fi fost acceptata in UE.

Cu foarte mari eforturi si, mai ales, suportand tot felul de calomnii in mass-media intr-un moment cand nu ma puteam apara, am reusit promovarea celor doua alineate ale art.54 din OUG 195/2005 care reglementeaza in stil european cultivarea PMG. Solutia gasita nu este cea mai buna pentru Romania.

Apropo de transparenta care este prevazuta in OUG nr. 195/2005 si Legea nr.265/2006 – atunci cand s-au elaborat cele doua acte normative, de ce nu s-a consultat publicul si, mai ales, lumea stiintifica avizata in domeniu.

Problemele legate de protectia consumatorilor sunt reglementate de o serie de legi precum O.G. nr.21/1992 privind protectia consumatorilor in baza careia s-au elaborat, de catre Guvernul Romaniei, o serie de hotarari de guvern precum: HG nr. 784/1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare; HG nr. 953/1999 privind modificarea si completarea HG nr. 784/1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare si HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.

Etichetarea produselor alimentare impune transabilitatea care prezinta drumul parcurs de produsul alimentar de la materia prima la produsul semifinit sau finit pe care il cumpara utilizatorul.

HG 173/2006 privind trasabilitatea si etichetarea organismelor modificate genetic si transabilitatea alimentelor si hranei pentru animale, obtinute din organisme modificate genetic.

Ordinul 237/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic. Ordinul 471/2006 care modifica si completeaza ordinul 237/2006.

Concluzii si recomandari

Cercetarile genetice au aratat ca multe boli specifice plantelor, animalelor sau omului isi au originea in mici imperfectiuni ale codului genetic. Ne putem imagina cit de grave pot fi efectele secundare si accidentele in cazul tuturor acestor tehnologii care se joaca cu ordinea si echilibrul atit de fragil al celulelor vietii.

Progresele realizate in ultimii ani in stiinta si in tehnologie au avut un impact puternic asupra sectorului agricol si asupra celui alimentar din intreaga lume. Metode „novatoare“ de productie au „revolutionat“ si chiar au eliminat numeroase sisteme traditionale, afectand capacitatea de producere a hranei pentru o populatie aflata in expansiune continua.

Aceste evenimente au generat numeroase schimbari in economie si in organizarea sociala, dar si in gestiunea resurselor planetei. Mediul natural a fost bulversat de „progresele“ tehnologice, care au permis nu doar obtinerea „ameliorarilor“ genetice prin selectie, ci si crearea de noi combinatii genetice pentru a obtine vegetale, animale si pesti cu rezistenta si productivitate teoretic mult mai mare.

Biotehnologia moderna ofera „noi posibilitati de dezvoltare“ in sectoare foarte diverse, de la agricultura la productia farmaceutica, iar dezbaterile la nivel mondial asupra organismelor modificate genetic sint fara precedent in ultima perioada si au polarizat atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe cea a producatorilor de bunuri alimentare, a consumatorilor, a grupurilor de aparare a interesului public, a institutiilor publice si a factorilor de decizie.

Tehnicile transgenezei confera astfel omului puterea cvasinelimitata(cel putin teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiintelor care-l inconjoara, inclusiv al propriei sale specii.

Concluzii

Asa zisa valoare nutritionala imbunatatita a culturilor MG, nu este decit o poveste frumoasa menita sa ademeneasca credulii. Cauza principala a malnutritiei pe glob este substituirea cu monoculturi industriale a culturilor diverse oferite de sistemul traditional. Practica agricola intensiva distruge nutrientii din sol, saracind culturile si nu imbogatindu-le.

Nici o tehnica a ingineriei genetice nu poate remedia situatia. Numai revenirea la metodele traditionale de cultivare si la biodiversitatea agricola poate imbunatati acest lucru. Noi evidente indica faptul ca ADN-ul transgenic, din praful si polenul provenit din culturi MG, se poate raspindi la organismele din mediu, inclusiv la om.

Un fapt imbucurator este acela ca, in timp ce culturile MG isi demonstreaza, rind pe rind, ineficacitatea, pe glob se dezvolta si prinde teren ideea de agricultura ecologica, atit in lumea a treia cit si in Europa si America de Nord.

Cel mai mare experiment din istoria umanitatii a inceput odata cu aceste industrii irationale si aberante iar terenul pe care se experimenteaza este insusi sistemul ecologic de care depinde viata terestra.

Mai normal ar fi, sa beneficiem de roadele unei stiinte independente, care sa se ocupe de gasirea unor solutii cu adevarat viabile la problemele care framinta omenirea si nu sa coalizeze cu o industrie tehnologica al carei unic scop este sa se vanda.

In raportul realizat de organizatia Greenpeace Romania se estimeaza ca principalul risc al plantelor de soia modificate genetic este acela ca evaluarea riscurilor este relativa, mai ales prin ignorarea celor pe termen lung. Studiile pe termen lung, cu durata de 24 de luni, ar oferi posibilitatea de evaluare a efectelor toxice asupra organismului uman, cu precadere a celor ce vizeaza sistemul imunitar si a riscurilor de producere a diferitelor forme de cancer. Mai mult, evaluarile plantelor de soia modificate genetic sunt incomplete deoarece au fost efectuate pe plante netratate cu ierbicidul Roundup, la care acestea sunt rezistente.

O serie de date indica necesitatea imperioasa a efectuarii unor studii care sa evalueze efectele pe termen lung ale plantelor de soia modificate genetic. Studii pe vaci hranite cu soia modificata genetic arata ca acestea produc lapte cu continut crescut in grasimi, cauza acestei cresteri nefiind cunoscuta in prezent. In plus, la aceste animale sunt inca necunoscute efectele produse in urma consumului de soia modificata genetic la nivelul tesuturilor si organelor interne. Soarecii hraniti cu soia modificata genetic au prezentat o modificare semnificativa a greutatii corporale precum si a rinichilor si testiculelor.

Studii efectuate in Italia pe soareci hraniti cu soia modificata genetic indica unele perturbari la nivel celular, obiectivate prin alterarea activitatii enzimatice a pancreasului, alterari morfologice ale celulelor pancreatice, hepatice scaderea nivelului proenzimei α- amilaza pancreatice, modificari care deocamdata nu au fost explicate. Este posibil ca produsii de metabolizare din soia modificata genetic sa interactioneze in mod nociv cu componentele celulare. Un studiu de sase saptamani efectuat pe iepuri hraniti cu soia modificata genetic a indicat un nivel scazut al viabilitatii spermei si anomalii ale spermatozoizilor.

O serie de efecte nocive asupra sanatatii oamenilor si a mediului pot aparea ca efect indirect, ca urmare a tratarii culturilor de soia modificata genetic cu cantitati sporite de ierbicide. Plantele de soia modificate genetic au fost promovate in ideea ca sunt mai usor de cultivat si necesita o cantitate mai mica de ierbicide. Ca urmare a aparitiei unor buruieni rezistente la ierbicid, s-a ajuns in situatia contrara, anume la folosirea unor cantitati din ce in ce mai mari de ierbicide.

O serie de studii indica riscurile importante ale folosirii acestui ierbicid glifosat pentru sanatatea umana: o incidenta crescuta a limfomului non-Hodgkin, riscul crescut de avort in randul femeilor care lucreaza la ferme, procentul crescut de malformatii congenitale al copiilor din familiile de fermieri, efectul toxic asupra celulelor placentare si testiculare, posibil ca urmare a interferarii sintezei de hormoni steroizi. De asemenea, se considera ca folosirea pe scara larga a glifosatului a avut un rol important in diminuarea populatiei de amfibieni de pe intreg globul.

Riscul de producere a unor alergii ca urmare a consumului de soia modificata genetic este de asemenea subestimat si deocamdata neevaluat. Pana in prezent s-au constatat, in cadrul unor studii, importante efecte alergenice ale plantelor de mazare modificata genetic, constand din producerea de anticorpi fata de o proteina din aceasta planta, concretizata prin producerea unei reactii inflamatorii la injectarea acestei proteine si a unor efecte respiratorii de tip astmatic, hipersecretie bronsica si inflamatii ale cailor respiratorii si a plamanilor ca urmare a inhalarii proteinei. Mai mult, s-a constatat posibilitatea dezvoltarii unor reactii alergice de tip incrucisat. In prezent nu sunt cunoscute efectele alergice ale plantelor de soia modificate genetic, neexistand studii valide in acest scop.

Studiile genetice au evidentiat ca in plantele de soia modificate genetic au aparut o serie de secvente genice de origine necunoscuta in vecinatatea insertului care contine gena artificiala, astfel incat insertul, care a fost prezentat autoritatilor europene de catre firma producatoare a plantelor de soia modificate genetic, nu este cel corect. Chiar daca compania producatoare considera ca aceste secvente genice nu prezinta nici un risc pentru sanatate pentru ca acestea nu sunt transcrise in ARN sau proteine, se constata inca o data necesitatea unei atente evaluari a efectelor pe termen lung si neignorarea noilor molecule de ARN sintetizate in urma introducerii insertului. Aceasta mai ales in conditiile in care nu se cunosc inca functiile acestui ARN sintetizat.

Avand in vedere riscurile potentiale asupra sanatatii oamenilor si a mediului, ca urmare a cultivarii si consumului de soia modificata genetic, incomplet studiate la acest moment, organizatia Greenpeace Romania considera ca este necesar un semnal de alarma. Aceasta organizatie saluta faptul ca, incepand din anul 2007, culturile de soia modificata genetic nu vor mai fi permise in Romania, dar considera inexplicabil faptul ca ele sunt aprobate pentru anul 2006.

Procedura de autorizare a cultivarii plantelor modificate genetic trebuie sa fie publica, in sensul ca publicul trebuie informat, iar in functie de observatiile primite se poate dovedi salutara organizarea de dezbateri publice pe aceasta tema. Din pacate, la acest moment, in tara noastra nu exista posibilitatea trasabilitatii si etichetarii organismelor modificate genetic, ceea ce duce la o informare incorecta a consumatorilor, in conditiile in care un sondaj de opinie realizat de Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania indica faptul ca 98% dintre acestia ar dori ca produsele ce contin organisme modificate genetic sa poata fi etichetate.

“Nu se cunosc pe efectele pe termen lung ale organismelor modificate genetic”, spune Mencinicopschi, referindu-se la “proba timpului: timpul ne va spune daca aceste organisme modificate genetic s-au integrat bine in mediu”. Nu sunt semnalate de catre sferele de cercetare efecte adverse asupra consumatorului sau mediului inconjurator. Dar, asa cum spunea mai sus, nu se cunosc efectele in timp. Mencinicopschi a dat explicat unde pot aparea semne de intrebare. Categoriile de organisme modificate genetic La nivel de exploatare industriala, exista in special plante modificate genetic.

Foloase si Amenintari

Biotehnologiile reprezinta un mare potential de imbunatatire a calitatii vietii prin crearea de locuri de munca ce necesita calificare inalta, prin competitivitate si crestere economica, o mai buna ingrijire a sanatatii, protejarea mediului si multe altele.

Sanatate – noi forme de diagnostic si tratament, in special boli care, astazi, sunt necontrolabile; noi medicamente; eradicare de boli; preintampinare de boli; inlocuiri de tesuturi si organe; noi servicii medicale.

Alimentatie (si agricultura) – modificarea genetica a gasit, deja, larg camp de aplicare (porumb, soia etc); hrana umana si animala poate fi substantial influentata iar nivelul utilizarii pesticidelor si al fertilizatorilor se poate reduce, in mod substantial; foamea si malnutritia s-ar putea sa fie combatute eficient.

Protectia mediului – bioremediere; procese si produse curate

Alte domenii – materiale noi; prelucrare; energie; informatie

Si, totusi, lumea se simte si amenintata !

Unii isi simt amenintate credintele, valorile si principiile etice, altii fiinta biologica. Astfel: unii nu accepta interventia omului in structura genetica a nici unei fiinte; o foarte mare parte considera inacceptabila clonarea umana dar accepta animalul clonat; in timp ce aplicatiile in medicina sunt mai larg acceptate, foarte multi vad un risc in domeniul agriculturii si al consumului alimentar.

In fata unui astfel de val de indoieli si temeri, venind dinspre cei ce ii inconjoara, se pot simti amenintai si cel ce dezvolta stiinta si cel ce vrea sa aplice rezultatele acesteia.

Consumatorul si Cercetatorul

Consumatorul nu are nici un mijloc de a testa si evalua, in mod direct, produsele ce contin sau provin din OMG si nici efectele consumului de astfel de produse asupra sa si a familiei sale.

De aceea, una dintre cele mai importante probleme ale sale, in legatura cu biotehnologiile si OMG, este aceea a increderii pe care o are in metodele folosite in cercetare atunci cand aceasta evalueaza riscul pe care si-l asuma el atunci cand consuma produse de genul celor de mai sus.

Castigarea increderii consumatorului devine marea problema a cercetatorului! Cercetarea risca o mare criza! Se pare ca este nevoie de a oferi mai multa informatie dinspre cercetare spre consumator, mai multe eforturi de atragere a acestuia in formularea de programe de cercetare!

Consumatorul si Producatorul

Producatorul este interesat in biotehnologii. Consumatorul este interesat in produse si servicii sigure, care nu ii afecteaza viata si sanatatea. Ca urmare, in practica, au aparut doua tipuri de masuri:

a) autorizarea produselor noi – de catre o autoritate publica – in vederea introducerii lor pe piata;
b) etichetarea produselor.

In acest fel, producatorul este nevoit sa respecte standarde fara a fi oprit sa aplice rezultatele cercetarii precum si sa informeze – prin etichete -consumatorul care, ramane liber sa aleaga produsul ce-i convine cel mai mult.

Cercetatorul si Producatorul

In stiintele vietii, noile cunostinte se aplica in practica mai repede decat in oricare alt domeniu. Rezultate spectaculoase se obtin atunci cand exista o stransa legatura intre universitati, organizatii de cercetare si intreprinderi, intrucat, se concentreaza capacitate stiintifica, financiara si de inovare.
In astfel de retele de relatii si institutii, efortul public este mai eficient directionat si utilizat si mai bine corelat cu efortul privat, beneficiile fiind pentru toti.

Planificarea si competitivitatea firmei devine tot mai mult problema planificarii si competitivitatii din cercetare. O conditie: consumatorul vrea produsul !

IMM – o solutie moderna ?

Biotehnologiile s-au dezvoltat in intreprinderi atat mari cat si mici. Multe intreprinderi mici de succes au fost infiintate pentru a se obtine un singur produs/tehnologie – materializarea unei singure idei a unui cercetator. Apoi, au fost desfintate.
A aparut, deci, Cercetatorul – Intreprinzator! Vor fi tot mai multi.

Omul Politic

Consumatorul, Cercetatorul, Producatorul sunt Cetateni. Toti!
Este nevoie de noi legi si noi politici publice (ex: infiintare/desfiintare rapida de firma; facilitarea plecarii din/revenirii in colective mari de cercetare; proprietate intelectuala; programe publice de cercetare pentru biotehnologii etc).
Este nevoie de responsabilitate sociala!
De implicarea fiecaruia! Spre binele tuturor!
Romania
In Uniunea Europeana, politicile si reglementarile privind OMG si biotehnologiile s-au grefat pe un fond existent – standardizare, evaluarea conformitatii, siguranta produselor, siguranta alimentara , protectia consumatorului, cercetare etc.
Si in Romania,va fi posibila protectia consumatorului in domeniul OMG numai daca acesta va fi protejat si in toate celelalte domenii. A astepta , insa, mai intai, solutii pentru domenii traditionale, fara a privi la viitorul care bate la usa, ar putea insemna o pierdere mult prea mare pentru toti .

Cale comuna cu optiuni pentru fiecare

Pentru a asigura elaborarera si aplicarea de politici publice care au sprijin social este nevoie de implicare si comunicare – intre reprezentantii diverselor categorii de interese (consumatori, cercetare, intreprinderi); autoritatile publice nu pot lipsi. Este nevoie de structuri de reprezentare puternice si active.

In domeniul controversat al modificarilor genetice si biotehnologiilor este greu sa existe consens!

Criza comunicarii ar fi, insa, si mai grava!

Bibliografie:

2. ACRE,1998, The commercial use of GM crops in the UK: The potential wider impact on farmland wildlife. London.
3. Belgian Biosafety Server-Notification C/BE/96/01 of Bayer Cropscience for the commercial release of MS8.
4. British Medical Association. 1999. The impact of genetic modification on agriculture, food and health. London.
5. Burros, M., 2000, Eating Well: What Labels Don’t Tell You (Yet), New York Times.
6. Cristea V., Denaeyer S., 2004, De la biodiversitate la OMG-uri? Colectia Universitas, seria Biologie. Ed. Eikon.
7. Duca M., Port A., Teleuta A., 2003, Plante modificate genetic: Beneficii si riscuri. Ed. Mediul Ambiant, Chisinau.
8. Duca M., Port A., Teleuta A., 2004, Organisme modificate genetic: Prezent si viitor. Ed. “Continental Grup” SRL.
9. Haslberger, A. G., 2000, Monitoring and Labeling for Genetically Modified Products, Science, Vol. 287.
10. Hoban, T. J., 2000, Consumer and Food Industry Perspective on Food Biotechnology, Consumer Perspectivies.
11. Horning Priest, S., 2000, U.S. Public Opinion Divided Over Biotechnology, Nature Biotechnology, Vol. 18.
12. Lean G., Volker A., Jury L., 2000, GM genes can spread to people and animals. Independent (London).
13. Mann L. R. B., Straton D. & Crist W. E., 2001, The Thalidomide of Genetic Engineering.
14. Mann, L.R.B., Straton, D., Crist, W.E., 2000, The Thalidomide of Genetic Engineering, Soil & Health.
15. Maryansky, J. H., 1997, Bioengineered Food: Will They Cause Allergic Reactions, USFDA, Center for Food Safety and Applied Nutrition.
16. Polaris Institute 2005, http://www.polarisinstitute.org/)
17. Raicu Petre, 1997, Genetica generala si umana, Edit. Humanitas, Bucuresti.
18. *FDA/CFSAN Biotechnology – List of Completed Consultations on Bioengineered Foods.
19. http://www.agbioview.org20. * http://www.colostate.edu/programs/lifesciences/TransgenicCrops.html21. * http://www.i-sis.org/jaguar.shtml Mae-Wan Ho. Genetically Modified (GM) crops are neither needed nor beneficial.
22. *Pretty Jules.University of Essex. Genetic Modification: Overview of Benefits and Risks.
23. www.mmediu.ro
24. http://www.polarisinstitute.org/
25. http://www.weedscience.org/Summary/UspeciesMOA.asp?lstMOAID=12&FmHRACGroup=Go

Sursa: Indy Media

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Cioturi de arbori cu circumferinta de peste 5 metri, ulei de motor ars, paraie distruse, buldozere si drujbe care ”canta” neincetat pe toate vaile de-a lungul raului Cerna. Asa se prezinta astazi Parcul National Domogled – Valea Cernei, cel mai mare din cele 13 din Romania. Padurile ramase neatinse, formate prin procese naturale dupa ultima […]

Publicatia AgroStandard lanseaza Studiul de piata „Top 600+ Cele mai mari Exploatatii Agricole din Romania”, prima analiza de acest fel realizata vreodata in Romania. Studiul a fost realizat urmare a solicitarilor venite din partea mediului de afaceri, data fiind absenta informatiilor oficiale cu privire la fondul funciar din tara noastra, precum si a lipsei unor […]

Toata lumea vorbeste zilele acestea despre criza imigrantilor. Toti se intrec in teorii care mai de care mai fanteziste cu privire la cauzele si la solutiile pentru acesta “criza” si s-au format deja doua tabere cu pozitii antagonice pe marginea acestui subiect. Pe de-o parte gruparile nationaliste de pe tot cuprinsul Europei care intuiesc pericolul […]

Marius Serban Toata lumea asista (neputincioasa) zilele acestea la o adevarata invazie a emigrantilor din tarile arabe catre Europa, care a inceput brusc, suspect de brusc. Desi subiectul este intors pe toate partile de mainstream-media, nimeni nu spune de ce aceasta invazie se petrece tocmai acum. Pana la urma razboaiele din Siria, Irak, Libia, Afganistan […]

Cazul Darius Valcov este unul cat se poate de clar al triumfului neoliberalismului si al jafului institutionalizat practicat de mafiile transnationale, numite gratios, FMI, BM, UE, etc., in coloniile cocotiere pacificate, populate cu oi placide, spalate excesiv pe creier, cam cum este Romania. Pentru a intelege resorturile dupa care functioneaza institutia care a acaparat spatiul […]