„Dar creditul statului e sus, ni se zice. Să nu se uite cumcă încă aveţi ce vinde. Mai sunt de vândut trupurile de moşii ale statului, mai e de vândut dreptul de-a le cumpăra; mai sunt de vândut încă multe din România din câte strămoşii au păstrat. Şi, daca ne veţi întreba care e împrejurarea ce inspiră străinătăţii încredere în solvabilitatea statului român, vă vom spune asemenea care e. Din ce în ce elementele naţionale sunt substituite prin cele străine; siguranţa că România devine un simplu nume pentru a însemna colonii din centrul Europei lângă Dunăre, siguranţa că poporul nostru nu mai e în stare de-a-şi recâştiga vreodată pământul patriei sale din mâini străine, pe această siguranţă că viitorul e al lor în această ţară, ei creditează guvernului”. citeste si comenteaza …

In situatiunea politica si in conditiunea civila ce s-a croit familiei romane prin noile legi se simte de toti o stare de siluire si o anomalie, cu toata organizatiunea savanta a institutiunilor, in toate raporturile sociale traditionale, incat am ajuns sa nu credem in nimic stabil. Putem zice ca nu este un singur om serios intre noi, fie martor fie autor, in revolutiunile ce ne-au agitat si ne agita de treizeci de ani, care sa creada in stabilitatea starii de lucruri in care ne aflam; nu este om care sa nu se intrebe cand o sa se sfarseasca aceasta opera interminabila de schimbari care divizeaza din ce in ce mai mult societatea noastra in tabere ostile. Nu ne adresam aci la oameni cari gasesc un motiv de optimism in satisfacerea apetitului lor si ambitiunilor lor personale. citeste si comenteaza …

Radu Mihai Crişan
„Proprietarii adevăraţi şi în perspectivă ai bunurilor ipotecate din ţară sunt detentorii străini de titluri române”.
Mihai Eminescu, În numărul său din urmă…, Timpul, 1 decembrie 1882, în Opere, vol. XIII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985, pag. 231. Seară rece. De iarnă. Discut cu directorul unei curajoase reviste culturale. Mă-ntreabă: Poţi face un articol despre Eminescu? Gândirea economică? Vreo patru pagini? Ce pot surprinde-n patru pagini? Pertinent? Enunţ fugar subiectele economice ale Eminescului şi-mi consum tot spaţiul. Fără a le înfăţişa în chip viu. Fără măcar să reuşesc de a le consemna pe toate… citeste si comenteaza …