Călin Zanc, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din Transilvania (ACBT), este un ardelean pus pe fapte mari. Vrea să reînvie tradiţia creşterii bivoliţelor în România. Practic, să convingă fermierii că merită să se implice în acest sector. Nu de alta, dar nu sunt departe vremurile când iaurtul, telemeaua de bivoliţă tradiţională şi brânza Făgăraş erau foarte apreciate pe piaţa Capitalei şi nu numai, iar in `89 se facea export in SUA de produse lactate din lapte de bivolita de la SC Napolact SA. Are şi argumente solide, inclusiv de ordin economic. În plus este vorba de o nişă de piaţa cu un mare potenţial, chiar la nivel mondial, în condiţiile în care doar 80% din necesar este acoperit. Pe ce mizează? Pe faptul că bubalinele trăiesc in jur de 28 de ani si au o viata economica de circa 15 ani, in comparatie cu taurinele care traiesc 16 ani si au o durata de viata economica de aproximativ 6 ani.

Animalele nu sunt pretenţioase la hrană, fiind printre cele mai sanatoase care traiesc pe planeta, au autoprotectie la boala vacii nebune, bruceloza, leucoza si TBC. Un alt motiv convingător ar fi carnea mai gustoasă şi faptul că laptele nu are colesterol, este dietetic şi bun pentru afecţiuni interne, osoase şi recomandat pentru copii. Nu în ultimul rând, pentru aceasta specie nu există cote de lapte impuse de UE, aşa cum se întâmplă la vacă, practic producţia, dar şi piaţa de desfacere a produselor lactate obţinute este nelimitată.

Procesarea, marea problemă

În urmă cu vreo 20 de ani, România era una din ţările cu cele mai mari efective de bubaline din Europa. Lipsa unor măsuri de susţinere a sectorului din partea statului, dar şi a unor unităţi de procesare, a făcut ca interesul fermierilor pentru aceste animale să scadă continuu. S-a ajuns astfel de la un efectiv de 228.000 de capete în 1990 la circa 15.000 capete în prezent, principalele zone unde se cresc bivolii fiind, în special, judeţele din partea de nord a ţării – Cluj, Sălaj, Bistrita-Nasaud, Maramureş sau Braşov. Cea mai mare parte a efectivelor se găsesc în gospodăriile populatiei (majoritatea fermierilor detin 1-3 capete, iar cu 10 capete mai sunt relativ puţini ). Mai exista insa si cateva microferme de 20-30 de capete. La noi nu există nici măcar un registru al bivoliţelor, aşa cum se întâmplă prin alte părţi. Romania nu are in momentul de fata o evidenta clara a efectivelor de bubaline si a performantelor acestora, motiv pentru care nu putem raporta la FAO o astfel de evidenta.

Incepand cu 1995, specia bubalinelor nici macar nu mai este consemnata in nicio situatie statistica a Statului Roman, respectiv in cele de la FAO, fiind inclusa in specia bovine, termen care este eronat si inadecvat folosit deoarece cele doua specii fac parte din doua genuri complet diferite. In momentul de fata, se tine doar o evidenta la ANARZ a bivolitelor aflate in controlul oficial al productiei, iar in 2009 mai erau in evidente 648 capete.Iar pentru ca nu exista o astfel de distinctie intre cele doua crescătorii primesc aceeaşi subvenţie de la stat (570 lei pe cap de animal in 2009, iar din 2010 aceasta va fi redusa la echivalentul in lei a 100 de euro), deşi este vorba de specii diferite, asa cum am precizat mai sus.

Creşterea bivoliţelor a intrat în regres în special după 1989. Laptele de bivoliţă s-a colectat împreună cu cel de vacă, deoarece fabricile nu mai proceseau laptele separat. Preţul primit de crescători a fost foarte scazut, deşi calităţile laptelui de bivoliţă sunt superioare – o bivoliţă dă pe zi circa 6 litri de lapte, cu un continut de grasime intre 7,2-8,6%, dublu faţă de cel de la vacă.

Pe piaţa externă, crescătorii primesc pentru un litru de lapte între 1 şi 1,3 euro, iar exemplul poate fi piaţa italiană, unde creşterea bubalinelor a devenit de mult o activitate rentabilă. Dovadă este şi mărirea semnificativă a numărului de animale,în ultimii ani, de la 57.000 la 370.000 de capete. Şi englezii sunt interesaţi de acest sector, ba mai mult au luat animale de la noi şi au făcut ferme în Marea Britanie. Chiar şi prinţul Charles, un susţinător al tradiţiilor din Transilvania, a venit să vadă bivolii noştri.

Deci, nu se poate spune ca materialul genetic local n-ar fi bun, tinand cont ca efectivele de bivoli ale foarte multor tari din Comunitatea Europeana au la baza Bivolul Romanesc (au fost exportate din Romania mai mult de 50 mii capete in tari precum Marea Britanie, Elvetia, Gremania, Ungaria, Italia, Scotia, Irlanda sau Franta) Si italienii au rămas miraţi de performanţele Bivolului Românesc, susţine Calin Zanc. România are omologată rasa Bivolul Românesc inca din 1987, initiativa care i-a apartinut domnului prof.univ.dr. Constantin Velea, însă din 1995 aceasta nu mai este trecută în evidentele FAO.

Proiecte pilot

Preşedintele ACBT spune ca soluţia pentru rezolvarea acestor probleme ar fi cointeresarea crescătorilor din asociaţie. Practic, este vorba de realizarea de microferme şi implicit de fabrici de procesare a laptelui de bivolita. Pasul următor ar fi ieşirea pe piaţă cu produse tradiţionale. Crescătorii care participă la proiect ar putea deveni acţionari. Trebuie însă ca fermierul să simtă că este rentabil să crească bivoli, să fie conştienţi că eficienţa se poate obţine doar când se trece de la ferme de subzistenţă (1-2 capete) la microferme de minim 30 de animale. Investiţia ar fi de circa 100.000 euro, iar o parte din bani s-ar putea obţine prin proiecte europene. Se pot folosi şi locatii existente ce ar putea fi modificate cu costuri mult mai mici.

Şi Calin Zanc participă la un proiect pilot la Dej – un program derulat prin intermediul firmei Global Distribution Group, la care este acţionar. Practic, în cadrul proiectului a fost înfiinţat un centru de colectare a laptelui de bivoliţă în Dej prin mai multe puncte de colectare infiintate in zona Maramures-Salaj unde se cresc bivoli, dar şi o microfermă cu 30 de capete. În prezent, cantitatea de lapte colectata prin aceste puncte infiintate se ridică la circa 2.000 de litri pe zi, urmând să ajungă la 5.000 de litri în 2011.

In prezent, Calin Zanc impreuna cu echipa sa lucreaza la infiintarea unei fabrici pentru prelucrarea laptelui de bivolita si obtinerea de produse traditionale, investitie care se ridica la aproximativ 1 milion de euro. Are în plan chiar o reţea restrânsă de magazine- de ce nu şi în Capitală – unde să-şi promoveze produsele tradiţionale proprii- iaurt, brânză, telemea, caşcaval. Şi-a înregistrat şi marca la OSIM – Ţarina.

Concluzia este una singură: doar procesarea ar putea face rentabilă creşterea bivolilor în România. Asta, în condiţiile în care diferenţele între preţurile obţinute de fermierii locali, raportat la cele practicate pe plan extern, sunt foarte mari.- La noi, un bivol de 7-10 ani din gospodăriile populaţiei se vinde cu 2.500-3.500 de lei (adica intre 600-800 euro), în timp ce în Italia, de exemplu, se ajunge şi la 2.500 de euro (în magazinele din peninsulă carnea se vinde cu 28 euro pe kilogram).

Ce vor crescătorii?

– specia sa fie nominalizata si tratata ca atare, distinct de specia bovine, iar in toate hotararile, ordinele, actele normative in care se fac referiri la specia bovine, aceasta trebuie inlocuita cu denumirea corecta a fiecareia dintre cele doua specii;
– Accelerarea procesului de ameliorare genetică a efectivelor de bubaline concomitent cu asigurarea unor condiţii mai bune de întreţinere;
– Extinderea şi modernizarea controlului oficial al producţiei, în special în sectorul privat pentru mărirea populaţiei active şi implicit, a intensităţii de selecţie şi progresului genetic;
– Adaptarea programelor de ameliorare la condiţiile specifice economiei de piaţă, vizând creşterea efectivelor de bubaline în ferme mici şi mijlocii;
– Acordarea de prime, alocaţii şi subvenţii de minim 0,65 lei pe litrul de lapte de bivolita si minim 1200 lei pe cap de animal inscris in Registrul Genealogic sau 800 lei pentru cele inscrise doar in registrul teritorial,
– Importuri organizate de material biologic de reproducţie cu potenţial genetic ridicat;
– Sprijinirea de către stat a asociaţiilor de creştere a bubalinelor;

O nişă cu potenţial

Domesticite cu peste 5.000 de ani în urmă, bubalinele s-au impus prin forţa de tracţiune, dar şi prin producţia de lapte şi carne. Privitor la localizarea în timp a pătrunderii bivolului în Europa există numeroase studii şi teorii, care însă în unanimitate atestă provenienţa asiatică a acestuia şi stabilesc ca moment de răspândire secolul al IV-lea î.e.n. În ţara noastră a pătruns în secolul al V-lea e.n., odată cu migraţia hunilor sau avarilor şi respectiv prin sud, din Bulgaria.

În timp, aria de răspândire şi efectivul de bubaline a suferit numeroase modificări, în prezent peste 90% din acesta găsindu-se în Transilvania.

Bubalinele reprezintă aproximativ 11% din numărul total de bovine, iar 97% din efective se cresc pe continentul asiatic. Folosite şi pentru muncile gospodăreşti, direcţia prioritară de exploatare pentru principalele producţii cu caracter alimentar diferă de la o zonă la alta. În judeţul Sibiu, Braşov, Cluj ş.a. direcţia principală de exploatare este pentru lapte, iar în judeţele Sălaj şi Bihor pentru carne şi lapte. De fapt, se relevă pe total ţară o tendinţă de creştere mai mult pentru producţia de lapte, tineretul fiind în general sacrificat la vârste timpurii şi la mase corporale scăzute.

Potrivit renumitului prof.univ.dr. Constantin Velea, bubalinele reprezintă a doua specie ca importanţă în obţinerea laptelui pe plan mondial. Trebuie remarcată dinamica de creştere a producţiei de lapte, care în ultimele trei decenii ale secolului trecut a realizat un ritm mediu anual de aproximativ 11%. În acelaşi timp, producţia de carne reprezintă 1,27% din producţia mondială şi 5,08% din cea de bovine. Comparativ cu producţia de lapte, ritmul mediu anual de creştere a producţiei de carne este mai scăzut, de doar 7,5%.

Efective de bubaline aflate în controlul oficial al productiilor zootehnice

Judeţul 2006 2007 2008 2009
Arad 10 10
Braşov 124 115 119 118
Bistriţa – – – –
Cluj 166 38 56 81
Ialomiţa 1 1
Sălaj 12 40 140 438
Total 302 193 326 648

Sursa: Revista fermierului

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Evident, doar oligofrenii si deficientii mintali in stadiu avansat pot crede ca poti lua Covid mai repede mancand o friptura sau band o bere la un restaurant cu cativa prieteni, decat calcandu-te in picioare in hipermarket. Si totusi, nu s-a luat niciodata in calcul inchiderea hipermarket-urilor. A pietelor taranesti, in schimb, da…Explicatia este simpla. Desi […]

Partidul Noua Romania (PNR), sustinut de catre Miscarea Civica Frontul Alfa, cere decapusarea bugetului public, drenat in prezent catre buzunarele unei clici bolsevico-securiste, cu efecte grave asupra dezvoltarii si bunei functionari a societatii romanesti. In contextul crizei economice fara precedent care se intrevede la orizont inca din aceasta iarna, decapusarea bugetului public reprezinta o chestiune […]

Partidul Noua Romanie (PNR), sprijinit de Miscarea Civica Frontul Alfa cere imperativ stoparea TOTALA si URGENTA a defrisarilor de orice fel si interzicerea exportului de masa lemnoasa bruta si prelucrata primar pentru o perioada de zece ani. Aceasta masura putea fi luata oricand pana acum de catre cei care s-au perindat la conducerea tarii, insa […]

Producatorii romani, discriminati in tara lor

De ce nu mai gasesc fabricile de conserve rosii pentru bulion in Romania?!