În doar 10 ani de prezenţă pe piaţă, Davino, o afacere deţinută de Dan Balaban şi oenologul Bogdan Costăchescu, a ajuns în topul producătorilor locali de vinuri, devenind lider pe HoReCa. Un business început practic de la coadă la cap, după cum spune Balaban, care în primii ani de după ’90 era cel mai mare distribuitor de vinuri din România. În general se începe invers, se produce şi apoi se vinde, în cazul de faţă Balaban ştia să vândă, iar Costăchescu să facă vinuri. Perechea perfectă. Aşa au pornit la drum. Un avantaj era şi faptul că din poziţia de distribuitor Balaban văzuse o mare parte din cramele din ţară, ştia ce greşeli făcuseră şi care erau cerinţele pieţei. Davino s-a poziţionat, încă de la început, pe segmentul superpremium, devenind în timp liderul pieţei de HoReCa.

Pentru mulţi Davino se identifică astăzi cu arta facerii cupajelor, al căror deschizător de drumuri a fost în România, dar şi cu vinurile rose, slăbiciunea maestrului Costăchescu. Anul 2009 va constitui un moment de cotitură în istoria firmei, aşa cum au fost toate marile decizii luate cam din cinci în cinci ani. După rebrandingul din 2005, acum se schimbă pur şi simplu linia stabilită iniţial.
‘’Trecem la vin alb baricat. Este deja în barice (n.red.- termenul baric provine din francezul barrique şi desemnează un butoi care are cca 225 litri)). şi în toamna viitoare cred că va fi pe piaţă. Noi mergem, în general, pe vinuri albe, fructoase, proaspete şi roşii minimum doi ani de stat în cramă, minimum un an de stat în sticlă, unele chiar doi. Am zis, asta este linia noastră şi aşa mergem mai departe, dar uite că o schimbăm un pic, cred că a venit timpul să facem şi aşa ceva’’, declară Dan Balaban.

Care este istoria businessului?
În primii ani de după 1990, Dan Balaban era cel mai mare distribuitor de vinuri din România, avea în ofertă circa 500 de sortimente locale, număr pe care niciun comerciant local nu se poate lăuda astăzi. Întotdeauna şi-a dorit să producă vinuri, dar a început exact invers de cum se întâmplă de obicei, de la distribuţie la producţie, şi poate chiar aici constă succesul afacerii Avantajul lui a fost că ştia bine toate podgoriile din România, avea multe contacte în industrie. Prin 1997 tatona piaţa, la început, a cochetat un pic cu Blajul şi cu Târnavele, dar pentru că vinurile roşii nu se regăsesc foarte bine în acea zonă s-a decis în final să meargă în Dealu Mare, culmea chiar de unde luase primele vinuri la distribuţie. În 1998 l-a întâlnit pe oenologul Bogdan Costăchescu, care a devenit între timp şi acţionar, iar în 1999 s-a trecut la producţie. Costăchescu, care provine dintr-o familie de viticultori, tatăl lui fiind la un moment dat director al Cramelor Urlaţi, lucra în acea vreme la IAS Urlaţi, fiind pe punctul de a părăsi ţara, era mai mult decât hotărât să plece în Canada. Propunea lui Balaban a venit la fix, l-a făcut să se răsgândească, acceptând provocarea. ‘’Aveam de luat totul de la zero, noi nu aveam niciun mare nume, nu aveam nimic în spate şi trebuia să ne impunem vinurile pe piaţă‘’, afirmă Costăchescu.

Terenul l-au luat de la particulari, niciodată nu s-a lucrat cu statul. În primă fază au avut patru ha, strugurii fiind cumpăraţi de la oamenii din zonă şi de la IAS Ceptura. Era Fetească Albă şi Merlot. În timp, suprafaţa s-a mărit, ajungându-se în prezent la 42 de ha de vie, din care 35 ha sunt replantate cu bani europeni. Pentru următorii ani planurile vizează extinderea suprafeţelor undeva la 60 ha.
Primul an de recoltă a fost 1999, când s-a început cu un vin din 1997, selectat de cei doi. S-a vinificat la Urlaţi, iar următorii doi ani la IAS Ceptura, după care s-a făcut crama proprie printr-un proiect SAPARD. În total investiţiile au depăşit 2 mil de euro.
‘’Primul vin a fost selectat de noi, nu vinificat. Nu era o soluţie, la un moment dat ne-am dat seama că nu găseam calitatea care ne convenea. Am mers pe locaţii închiriate până în 2004, când am inaugurat crama proprie’’, afirmă Costăchescu.

Vinul a fost poziţionat pe segmentul superpremium, bineînţeles la ce însemna atunci premium.’’ Ce vindeam noi atunci ar fi un vin mediu acum, dar pentru România acelor ani era un vin scump‘’, spune Balaban.

Promotorii cupajelor
Despre Davino se poate spune că este un deschizător de drumuri, a fost compania care a stârnit interesul producătorilor locali pentru cupaje. Era prin anul 2001, când se făceau primele încercări, graţie experienţei americane a lui Balaban.
‘’Sunt fan al cupajelor, am făcut mii de încercări de-a lungul anilor şi am sesizat că oricât de bună ar fi o Fetească Neagră sau un Merlot, un Cabernet Sauvignon, dacă încerci şi ştii cât din fiecare se oferă să vină împreună, dacă găseşti formula optimă, obţii ceva deosebit’’, spune Balaban.
Realizarea primului cupaj Domain Ceptura Rouge a durat patru luni, acum însă după atâţia ani de exeperinţă s-a ajuns să se facă într-o lună, două maxim. Lucrurile s-au mai simplificat, se ştie clar ce trebuie făcut şi de unde trebuie cules Merlot-ul sau Cabernet-ul.
‘’2005 a fost anul schimbării, momentul rebrandingului, s-a trecut exclusiv pe cupaje, s-a renunţat la branduri vechi, s-a intrat cu altele noi.. starea de fapt a Davino, aşa cum arată acum este hotărâtă în totalitate în 2005 de George Moisescu’’, afirmă Balaban.

Pentru Bogdan Costăchescu atât cupajele, cât şi rose-ul constituie înainte de toate o provocare a tehnologiei.
‘’Rose-ul îmi oferă satisfacţie vis-a-vis de provocarea ştiinţei. Nu se obţine foarte simplu, se vede îndemânarea tehnologului. În România, este perceput ca un vin care nu se este bine definit, conturat‘’, afirmă Costăchescu.
Economic, nu este deloc rentabil să faci rose, dar nici nu sărăceşti, este vorba şi de orgoliul oenologului, susţine Balaban,.
‘’Costă foarte mult, pentru că strici struguri de Cabernet şi Merlot, struguri care folosiţi în vinuri roşii pot aduce bani buni. Acum nici nu mai avem cum să nu-l facem, toată lumea ne percepe aşa’’, spune Balaban.
Vinurile sunt vândute în principal pe piaţa internă în reţeaua HoReCa şi în câteva magazine specilizate. În acelaşi timp, se exportă în Germania, Austria, Ungaria, Slovacia, Franţa, şi de curând în Danemarca şi Suedia. În general sunt cantităţi mici, pentru că este greu să exporţi vin românesc, când de ani de zile este cel mai ieftin din Europa sau din SUA. Dacă vinul autohton se găseşte la raft cu 8 euro maxim, în cazul Davino se ajunge la 30 de euro în buticuri. Criza şi-a făcut simţită prezenţa şi pe această piaţă, prin reducerea cererii cu 5% pe segmentul premium, faţă de 12% la nivelul întrgeii pieţe, declară ofiicalii Davino.
Cele mai solicitate vinuri de la Davino şi care se vând în general în avans sunt Sauvignon Blanc, Flamboyant şi Domain Ceptura Rouge….

Sursa: Caffe&Bar

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Vinurile rose sunt apreciate, in general de catre femei, iar cel mai adesea sunt asociate cu ciocolata. Nu inseamna insa ca nu se pot face si alte combinatii. Tocmai de aceea cand primesti o invitatie la o degustare de vinuri rose&gelato (Crama Oprisor&Gelato Mio),

In limba romana este un cuvant obscen. In alte limbi, insa, defineste destinatii de vacanta, moneda locala sau chiar o colectie de vinuri. Am auzit deja toate bancurile cu destinatia “exotica” din Croatia sau moneda de nepronuntat din Botswana. Ei bine, se poate si mai mult. Si anume … vinul “Opula” din Italia. “Cu o […]

Intrarea investitorilor straini pe piata locala a vinului incepe sa se faca simtita tot mai mult. Dincolo de tehnologia moderna adusa de acestia, romanii afla acum multe lucruri pe care nu le stiau despre vin si, cel mai important, sunt conectati la ultimele noutati aparute la nivel mondial. Austriecii de la Lechinta – Compania amb […]

Arta, pasiune sau doar meserie – o noua ocupaţie incepe sa -si faca simtita prezenta tot mai mult si in Romania. Cu doar 15 ani in spate, rezultatele sunt mai mult decat spectaculoase. Cei 15 ani de istorie a meseriei de somelier din Romania par hilari in comparaţie cu tradiţia de milenii din Franţa. Dar […]

Este de ajuns o privire pe rafturile de vinuri ale supermarketurilor ca sa realizezi, si asta fara sa fii specialist, ca cel mai „popular” nume de vin folosit de producatorii romani este cel de Premiat. Mostenire a sistemului comunist, aceasta marca si-a pus atat de adanc amprenta asupra mentalului colectiv incat, de mai bine de […]