George Preda

Partea I. Manifestatiile de protest ale crescatorilor de animale din Franta sunt trecute sub tacere de mass-media aservita ocultei mondiale

Incepand cu anul 2006, multi crescatori de animale din Franta si-au exprimat ingrijorarea cu privire la instituirea obligativitatii de a introduce cipuri la animale, masura care la vremea respectiva se prefigura a fi introdusa de catre statul francez. Anul urmator, in mod explicit, Parlamentul european a sustinut utilitatea si eficacitatea ciparii animalelor, aspect consemnat in raportul consultativ din 13 decembrie 2007: „deputatii solicita Comisiei europene sa prezinte cel mai tarziu la finele anului 2009 un raport referitor la trasabilitatea electronica individuala din domeniul agroindustrial din perspectiva combaterii maladiilor.“

Trasabilitatea, noul termen introdus pentru inducerea ideii de securitate si calitate in domeniul cresterii animalelor se refera insa mai degraba la posibilitatea identificarii si urmaririi animalelor pe tot parcursul vietii lor, prin atasarea unor sisteme de urmarire.

Asa cum afirma Christine Foissac, membra a organizatiei franceze Sa nu cipam (Faut pas pucer), „tehnologia pune accentul pe ideea inviolabilitatii pentru a oferi garantii asupra trasabilitatii, o notiune totalmente artificiala si care in realitate se substituie calitatii. Trasabilitatea, despre care se afirma ca ar fi indispensabila agroindustriei, ofera insa o siguranta iluzorie, deoarece insasi aceasta industrie este deseori la originea crizelor sanitare (de exemplu: boala vacii nebune).“

Dupa trei ani, la 1 iulie 2010, crescatorilor francezi de oi si capre li s-a impus atasarea „cerceilor“ electronici la urechile animalelor pe care le cresc. Acesti „cercei“ contin un cip RFID – in mod semnificativ, cuvantul francez pentru „cip“ este „pouce“ care mai inseamna si „purice“.

Reglementarile franceze oficiale prevad ca pana in anul 2013 toate animalele aflate sub ingrijirea crescatorilor particulari sa aiba obligatoriu astfel de cipuri, ceea ce echivaleaza cu implementarea unui control total al productiei de carne si lapte. Aceasta se va produce sub paravanul oficial al necesitatii de supraveghere sanitara, pretinzandu-se totodata ca exista si unele avantaje si facilitati convenabile pentru crescatorii de vite.

Trasabilitatea, o super-cireasa pe tortul controlului global

Trasabilitatea (de la verbul to trace, „a urmari“ din limba engleza) este un nou concept din domeniul securitatii, nascut odata cu crizele sanitare si asociat ideii de siguranta a consumatorilor si a populatiei in general, in contextul unor posibile epidemii de origine animala. Acesta este argumentul fluturat cu generozitate pentru a justifica toate masurile de identificare in cresterea animalelor: tatuaj, insemnare cu „cercei“, dubla insemnare cu „cercei“ si acum… cipare.

Trasabilitatea administrativa, sub toate formele ei, este de fapt o pacaleala: ofera o securitate iluzorie, dar in schimb ii deposedeaza pe crescatorii de animale de propriile mecanisme de control.

Toate reglementarile si obligatiile instituite timp de 20 de ani in domeniul cresterii animalelor au avut drept consecinta directa cresterea taliei animalelor, diminuarea numarului si raspandirii lor geografice. Aceasta ocupatie a fost profund modificata prin aceasta „evolutie“ fortata. Crescatorii particulari au fost practic somati sa uite toate cunostintele acumulate si transmise din generatie in generatie de mai bine de 1000 de ani, in favoarea unor metodologii asa-zis „moderne“, prea putin verificate prin experienta.

In prezent, multi crescatori de animale francezi refuza din principiu implementarea cipurilor si conceptul de trasabilitate, considerand ca o productie strict localizata la fermele si circuitele scurte de distributie proprie sunt mult mai adecvate pentru a conferi o siguranta alimentara certa pentru consumatori. Unii crescatorii de animale sunt de parere ca prin introducerea cipurilor si mecanizarea pe care aceasta o induce, guvernul francez ii obliga sa renunte la principalul motiv pentru care au ales aceasta meserie: acela de a avea o viata independenta, cat mai putin constransa de reglementari industriale.

Lobby-ul pentru cipare

Grupurile de oameni de stiinta si firme care dezvolta si comercializeaza aceste sisteme RFID sunt foarte active la nivel european si fac presiuni in toate domeniile: sanatate, securitate, comert de animale de companie, iar mai nou si cresterea animalelor, pentru a incita instantele decizionale sa ia masuri ce impun ciparea.

Refuzul ciparii

Crescatorii de animale francezi sunt convinsi ca daca sunt uniti si bine organizati vor putea fi ascultati de administratie si Comisia Europeana si, de asemenea, vor putea convinge si alte organizatii profesionale sa spuna „NU“ ciparii animalelor: „Sa cream grupe de crescatori, sa facem presiuni prin toate mijloacele (in departamentele noastre, mai sus), informandu-i pe toti asupra refuzului nostru categoric de a introduce cipuri animalelor. Sa ne organizam pentru a-i sustine in fata administratiei pe toti cei care vor refuza ciparea.“

In 2012, la invitatia colectivului Sa nu cipam, la Tarn s-a tinut reuniunea nationala franceza pentru refuzul ciparii animalelor care a avut ca scop crearea de legaturi cu alte miscari similare. Cu aceasta ocazie a fost lansata o campanie impotriva ciparii (in corelatie cu revoltele impotriva cardurilor cu cipuri RFID utilizate in transporturile in comun sau impotriva nanotehnologiilor) si s-a stabilit o zi nationala a acestor actiuni: 17 februarie 2012.

La 20 aprilie 2011, colectivul Sa nu cipam a elaborat trei documente:

– apel pentru a refuza „puricii electronici“,
– declaratie colectiva a crescatorilor de animale fata de cipare si
– luarea individuala de pozitie a crescatorilor.

Grupul Sa nu cipam a declarat: „in aceste zile, mai multi crescatori de animale din sud-vestul Frantei si-au declarat public refuzul de a instala noii «cercei» de identificare electronica la urechile caprelor si oilor lor.“ Grupul sustine in totalitate acest demers si ii invita si pe alti crescatori de animale sa se sustraga obligatiei legale de a cipa animalele.

Asadar, cei care isi vor manifesta dezacordul in legatura cu respectiva lege vor trebui sa se astepte atat la represalii financiare (reducerea primelor care constituie o parte importanta a veniturilor lor) cat si judiciare (diverse procese).

Astfel, ei vor avea nevoie de sustinere materiala, politica si morala. Cel mai mare serviciu care li se poate face este de a solicita, oriunde este posibil, „dezbateri in legatura cu ravagiile pe care informatizarea le face in societate, la munca sau in viata personala.“

Exista la ora actuala dezbateri cu privire la multiplele constrangeri birocratice ce se materializeaza prin dispozitive de „inalta tehnologie“ (cum ar fi chipurile RFID sau bornele biometrice etc) si a caror utilizare este ferm respinsa.

In buletinul de iarna din 2011, editat de asociatia Sa nu cipam, intitulat Robotii viseaza la oi electronice? se spune: „O turma echipata cu «purici» electronici este o turma care va fi administrata de un computer. Dar nimeni nu devine cioban sau crescator de vite pentru a ajunge sa lucreze in spatele unui ecran si nici pentru a urma procedurile standard inventate de pretinsi experti. Cresterea animalelor nu este o uzina de carne destinata sa produca in permanenta cat mai mult si cat mai repede.“

Aceasta problema nu-i priveste doar pe crescatorii de animale: putin cate putin, pretutindeni (la locurile de munca, in scoli, spitale) totul se automatizeaza, in detrimentul grijei si al atentiei de care ar trebui sa dea dovada lucratorii. si toate acestea pentru ca oamenii sa fie cat mai usor de controlat.

In maternitati, nou-nascutii sunt echipati cu bratari electronice dotate cu aceiasi „purici“ electronici. in anumite scoli, elevii care au card „fara contact“ [Contactless Card – smart card ce realizeaza comunicarea cu cititorul de carduri (ex. E-POS, ATM, cititor de bilete transport in comun etc.) si care este folosit pentru plati rapide, deoarece cardul trebuie doar apropiat de cititorul de card, de unde si denumirea de „contactless“ din limba engleza] sunt verificati la intrarea si la iesirea din scoala, iar software-ul din dotarea scolii de care apartin le trimite automat mesaje parintilor acestora pe telefonul mobil.

Cu aceste inovatii care vizeaza „modernizarea“ si realizarea de salturi in productivitate, activitatile umane sunt profund denaturate. Cei care le utilizeaza sunt mai usor de controlat iar competenta lor este pusa la indoiala. intr-o buna zi, clientului / administratului / pacientului / oii / caprei etc. i se va spune: „imi pare rau, dar computerul nu vrea“. La aceasta, noi raspundem: „Pardon, dar eu nu vreau computerul!“

La toate acestea ar trebui sa declaram inca de acum: „Nu dorim niciun fel de urmarire ca remediu la patologiile unui sistem aberant. Respingem ferm ideea de productie in masa, fie ca este vorba despre alimente sau de falsele nevoi pe care capitalismul industrial le-a creat.

Daca nu puteti garanta ca mancarea vanduta pe piata mondiala nu este otrava, atunci piata este cea care trebuie restructurata, nu practicile agricole traditionale care nu sunt compatibile cu logica industriala. Daca pare imposibil sa ai incredere in ceea ce produc cei 900 000 de agricultori (ceva mai mult de 3% din populatia activa din Franta), nu consideram ca trebuie sa fie controlati si mai strict acesti 3%, ci mai degraba ar trebui sa ne preocupe faptul ca o societate in care atat de putini oameni se ocupa de producerea hranei se afla intr-o stare de dezechilibru profund. Iar acest fapt pune totul sub semnul intrebarii.“

Bineinteles ca este dificil sa modificam reglementarile dictate de birocratiile de care am devenit profund dependenti din punct de vedere material. insa ar trebui sa ne ingrijoreze in egala masura problema acestei dependente care apare in situatia implementarii cipurilor. in prezent, suntem cu totii supravegheati: de la patron la beneficiar, de la agricultor la sportiv, de la functionar la artist. Totul este o forma de control si supraveghere generalizata.

Un nou pas in controlul societatii: introducerea cipurilor la animale (II)

Bineinteles ca este dificil sa modificam reglementarile dictate de birocratiile de care am devenit profund dependenti din punct de vedere material. insa ar trebui sa ne ingrijoreze in egala masura problema acestei dependente care apare in situatia implementarii cipurilor. in prezent, suntem cu totii supravegheati: de la patron la beneficiar, de la agricultor la sportiv, de la functionar la artist. Totul este o forma de control si supraveghere generalizata.

Nu vedem in ce fel demnitatea si libertatea sunt compatibile cu aceasta. Din moment ce o catastrofa nucleara, care este culmea dezvoltarii industriale, ne pandeste in orice moment, consideram ca este important sa respingem cu toata fermitatea inregimentarea electronica si guvernarea „expertilor“.

Incurajam toate persoanele care sunt ingrijorate de aceasta problema sa difuzeze pe scara larga acest apel impreuna cu declaratiile crescatorilor de animale care refuza sa cipeze animalele. Persoanele care se angajeaza intr-un asemenea demers nu trebuie sa infrunte singure administratia si riscurile acestei confruntari. Refuzul ciparii implica realizarea unei solidaritati umane si in primul rand a unei solidaritati intre crescatorii de animale si persoanele din vecinatate.

Dincolo de acest nivel local, dinamica nationala a acestei campanii va indica momentul cel mai potrivit in care militantii impotriva ciparii animalelor sa se intalneasca pentru elaborarea mai precisa a perspectivelor de lupta impotriva ciparii.

Redam mai jos fragmente din declaratiile individuale ale catorva crescatori de animale francezi care fac parte din colectivul Sa nu cipam.

1. Antoine Bregeon

„Ivirea «puricelui» electronic (cip-ului) in cirezile noastre impune trasabilitatea si informatizarea activitatii noastre. Trasabilitatea isi are originea in sectorul industrial. Ea a fost pusa la punct la inceputul secolului XX, odata cu primele lanturi tehnologice ale uzinelor si cu primele supermarketuri din SUA. Trasabilitatea este o necesitate in cazul productiei in masa. Identificarea administrativa a animalelor a inceput in Franta in anii ’60. Probabil nu din motive sanitare, cum s-a spus, ci mai mult pentru usurarea centralizarii controlata de administratie si pentru a se urmari ceea ce cercetatorii indraznesc sa numeasca «ameliorarea raselor».

Acum 15 ani, trasabilitatea era un termen utilizat doar de cei din industrie si cercetare. Astazi toata lumea vorbeste despre aceasta si chiar intr-o maniera pozitiva. Dezvoltarea filierei bio si a consumului responsabil nu sunt straine de acest fenomen. Lustruita cu o etica pe care nu a avut niciodata pretentia sa o aiba, trasabilitatea a devenit una din metodele de mascare a mizeriei productiei industriale si a societatii.

Experti in riscurile industriale si in gestionarea crizelor sanitare continua sa masoare ceea ce vor si sa gesticuleze in toate sensurile daca aceasta li se canta. Dar sa nu vina sa ne enerveze. Noi nu dorim lumea lor industriala. Nu avem nicio legatura cu ceea ce agricultura industriala a distrus si a otravit. Nu suntem producatori de carne. Suntem crescatori. Noi traim langa aceste animale.

Compania lor ne este indispensabila. Noi muncim cu animale, pentru animale. Ele ne recunosc si ne acorda incredere. Se ataseaza de noi asa cum si noi ne atasam de ele. Animalele pe care le crestem nu sunt nici lucruri, nici masini de productie. Cresterea lor se realizeaza zi de zi. Pentru noi nu este de ajuns ca ele sa aiba ce sa manance si sa bea, cautam si sa comunicam cu ele. Prin aceste gesturi, obiceiuri si aceasta stare de spirit, le pastram cat de mult posibil departe de uniformizare si de monitorizarea fortata.

Cu toate ca dispunem de multa putere asupra vietii animalelor, noi refuzam sa le supunem constant vointei noastre. si, mai mult decat orice, noi nu delegam niciodata aceasta putere unei masini administrative si stiintifice care ar reduce animalele la rang de minereu si pe noi insine la nivelul unor simpli executanti.

Avem idei suficient de clare legate de cresterea animalelor pentru a nu dori sa fim, la randul nostru, domesticiti de normele si birocratia agricola. Nu suportam sa fie gandite si facute lucruri in locul nostru, mai ales cand cei care dau ordinele sunt impalpabili (norme, computere, reglementari europene).

Refuz sa-mi cipez oile!“

2. Martine Chaplot:

„Din iulie 2010 trebuie sa le pun mieilor mei «cercei» electronici, si asta pana in 2013.

Oile mele nu pot deveni masini, asa ca imi este imposibil sa le pun acesti «purici» electronici. inca imi face placere sa petrec timp cu animalele mele, sa le observ, sa le disting dupa trasaturile specifice si dupa comportament. Sunt momente care dau sens vietii mele. Momente in care animalele ne invata sa traim. Introducerea cipurilor si a sistemelor informatice in munca noastra zilnica pun un ecran relatiilor pe care le construim zilnic cu aceste animale. Aceasta situatie care ne este impusa este consecinta industrializarii agriculturii.

Dupa al Doilea Razboi Mondial, cu ajutorul mecanizarii care era in crestere, taranii doreau sa-si extinda proprietatile pentru a putea astfel creste cat mai multe animale. Nu mai doreau sa lucreze impreuna cu vecinii lor, ci singuri, si voiau sa se specializeze. Cantitatile de alimente pe care le produceau cresteau, implicand selectarea precisa a plantelor si raselor de animale (…).

In societatile de crestere si ingrasare a animalelor gasim animale care duc o viata redusa la cativa metri patrati, pe care ii ocupa de la nasterea lor pana la moarte. Acesti tarani au devenit operatori cu contract. Ei nu decid nici alimentatia animalelor, nici ce ingrijire sa le dea, nu se ingrijesc nici de moartea si nici de vinderea lor.

Astazi, manipularile genetice au accelerat acest proces. Productia de animale este pe cale sa atinga ultimul stadiu de dezvoltare: productia de carne in vitro, productia biotehnologica de proteine animale. Pentru mine, «puricele» electronic care ni se impune sa-l introducem oilor noastre nu va face decat sa sprijine filiera industriala.

in prezent, administratia justifica implementarea cipurilor prin ameliorarea trasabilitatii. Ori, aceasta este o super-smecherie. Termenul trasabilitate este asociat spontan cu «calitate», «securitate»; aceasta nu impiedica declansarea crizelor sanitare si proasta calitate a produselor. Este doar logica productivista. (…) Industrializarea rupe echilibrul dintre oameni si animale si provoaca o dezradacinare culturala si geografica.

Putin cate putin, taranul si animalele sale pierd «meseria», pierd din sensibilitate, din bucolic; cu toate ca, inca din vremurile timpurii ale proceselor de domesticire, de cateva mii de ani, animalele traiesc, muncesc si mor impreuna cu noi. Ele au construit impreuna cu noi societatile omenesti si sunt constituenti ai identitatii noastre colective si individuale. Avem nevoie de ele pentru a fi ceea ce suntem, adica fiinte umane.

Prin urmare, refuz sa-mi cipez oile.“

3. Christine Foissac:

„(…) Cele mai importante doua argumente (pentru introducerea cipurilor la animale – n.r.) sunt: imbunatatirea trasabilitatii sanitare si sporirea confortului de munca al crescatorului.

Ciparea nu este o identificare mai fiabila: sistemele cele mai simple sunt cele mai sigure – ex: tatuarea. Tehnologia reveleaza ideea inviolabilitatii pentru a oferi garantii asupra trasabilitatii, aceasta notiune atat de obsesiv repetata incat a ajuns sa se substituie celei de calitate. Trasabilitatea, indispensabila agroindustriei, confera o siguranta iluzorie, deoarece insasi aceasta industrie este deseori la originea crizelor sanitare (ex: criza imbolnavirii vacilor de boala vacii nebune). Localizarea productiei este cea care va ameliora procesul de supraveghere si calitatea, si nu un dispozitiv de inalta tehnologie!

Cat despre confortul de munca… este vorba in special de imbunatatirea gestionarii administrative a cirezilor noastre, asa cum si noi am fost supusi la zeci de reglementari si obligatii. Acestea sunt cele care creeaza nevoia de a se trece la informatizare.

Mai mult decat atat, acest confort este in special cel al crescatorilor pe cale sa devina subcontractori ai agroindustriei. Acesti crescatori vor sesiza oportunitatea introducerii cipurilor: ei vor suporta costurile suplimentare datorate cititoarelor electronice, computerelor, portalurilor automatizate. Cu ajutorul retelelor informatice la care animalul este conectat prin intermediul cipului, se va putea realiza recunoasterea individuala a unui animal (care este naturala in cirezile mici): acces la genealogia sa, la evenimentele vietii sale, la performantele sale etc.

In mod cert, nu este intotdeauna usor pentru un crescator sa se sustraga acestei logici industriale, dar faptul de a accepta discursurile expertilor si de a fi inselat de artificializarea adusa de tehnologie – aceasta arata dimensiunea compromisului pe care il face.

Nu trebuie sa uitam ca introducerea cipurilor intareste ideea si fezabilitatea controalelor. Asa cum veniturile agricole nu sunt suficiente pentru ca noi sa beneficiem de prime, administratia ne controleaza si ne deposedeaza de alegerile noastre prin dorintele sale legiferate. Fiinta umana este atunci considerata ca fiind punctul slab, suspectata si, ca urmare, necesar sa fie supravegheata.

Din aceasta perspectiva ne putem imagina ce oportunitate reprezinta cipurile!

Voi incheia cu ceea ce mi se pare cel mai important: relatia cu animalul! si aceasta relatie care este nucleul meseriei noastre, este profund afectata de introducerea cipurilor. Aceasta meserie nu va deveni mai confortabila datorita ciparii, ci se va goli de sens! Animalul nu va mai fi legat de crescator si va fi redus la functia sa alimentara. (…)

Pentru aceasta am decis sa ma opun ciparii animalelor mele, cu ideea ca nimic nu este ineluctabil: ceea ce a fost facut poate fi si desfacut!“

4. Laurent Larmet:

„in cartile de istorie ale invatamantului francez este scris ca mecanizarea agriculturii a eliberat mana de lucru de la tara care, mergand sa lucreze la uzina, a permis revolutia industriala. Fara indoiala ca acest gust pronuntat pentru libertate a facut astazi ca, la scara nationala, majoritatea oamenilor sa nu-si produca propria lor hrana.

Cu siguranta ca aceasta aplecare pentru munca in uzina face ca 99% din carnea consumata in aceasta tara sa fie produsa intr-o maniera industriala.

De exemplu, in cazul mieilor, pentru fiecare animal vandut, ingrasarea sa necesita in medie 60 de kilograme de aliment industrial pe baza de soia pentru a obtine o greutate medie de 18 kg/carcasa. Generalizarea acestui mod de productie, care hraneste toate animalele cu aceleasi ingrediente (doar formula difera putin) conduce la monocultura de soia din America latina pe o suprafata de 45 pana la 50 de milioane de hectare.

Noi, cei care crestem oi si alte animale nu reprezentam mai mult de o sutime, in termeni de cantitate, din carnea produsa (…). Suntem inca aici datorita faptului ca in trecut am refuzat sa ne supunem cumparatorilor care, in calitate de intermediari, cereau ca animalele noastre sa aiba o conformatie standard si, deci, sa fie hranite standard.

«Calitatea este data de omogenitate», spuneau ei. «Un produs conform standardelor se vinde bine», mai adaugau ei.
Asa ca ramanem in continuare aici si refuzam sa ne supunem unei noi exigente industriale: de data aceasta aceea de a urmari electronic carnea. Adica ei doresc sa continue sa vanda alimente de mizerie la oameni, dar pentru a-i asigura de calitatea lor, oamenilor li se spune ca marfa este urmarita si, deci, nu risca nimic. (…)

Persistenta in acest refuz inseamna cu siguranta pierderea de subventii, dar inseamna si afirmarea faptului ca umilirea nu se compenseaza cu bani, ca este posibil sa castigam mai putin si sa ajungem sa mai putem schimba intre noi doar maruntis.“

5. Nathalie Fernandez:

„Nu mai este posibil sa induram aceasta avalansa de obligatii si interdictii impuse de industrializarea deliranta fara sa spunem nimic si continuand sa mergem la oile noastre cu zambetul pe buze!
Nu am cum sa tac,

Avand in vedere toate acestea,

Refuz sa-mi cipez cireada.“

6. Leon si Jeanne Nampepusse:

„Despre trasabilitate.

Suntem de parere ca oamenii trebuie sa stie adevarul cu privire la ceea ce mananca. Ni se face rau cand vedem pe piata carnati si sunci din muntii nostri, vandute de mustaciosi joviali, rotofei cu sepci si fete de masa in carouri. Medalie aici, marca acolo, mare premiu la festivalul calitatii alimentare… Toate acestea pentru un porc nascut in Olanda, crescut in Danemarca. Macar o fi fost sacrificat aici (in Franta – n.r.), ca sa aiba parte de atatea decoratii? in orice caz si-a petrecut scurta viata inghitind prostii vitaminizate pe baza de soia braziliana modificata genetic.

Dar aceasta a creat locuri de munca, in transporturi si ambalare, cel putin.

Bun, daca toata lumea vrea «purici» electronici, am putea spune, aceasta ne va deprecia un pic mai mult; in orice caz, suntem aproape la fund.

Dar inainte de aceasta, o mica conditie: pentru a fi coerenti in demersul de prevenire a riscurilor alimentare, cerem – inaintea trasabilitatii perfecte a animalelor noastre – sa fie dezafectate toate instalatiile nucleare situate la mai putin de 1000 km distanta de orice crescatorie de animale. Aceasta pentru a avea certitudinea ca nicio apa nu este supusa poluarii chimice.“

Manifestatiile continua

Manifestatiile impotriva ciparii animalelor continua in diferite orase din Franta. „Este o operatiune riscanta“, afirma Jason, purtatorul de cuvant al crescatorilor de animale. „Refuzand sa ne supunem directivelor care pretind respectarea mediul inconjurator, dar care ne conduc putin cate putin la o lume in totalitate robotizata, riscam sa ne pierdem primele esentiale pentru supravietuirea noastra, dat fiind pretul derizoriu al carnii din ziua de azi. Dar este de datoria noastra sa manifestam impotriva unui fenomen care nu pune sub semnul intrebarii doar profesia noastra, ci democratia insasi“.

Colectivul Sa nu cipam (Faut pas pucer), compus in majoritate de crescatori de animale din Tarn-et-Garonne, subliniaza riscurile inovatiilor care, printre altele, deposedeaza populatia de meseriile si de mijloacele proprii de existenta. „inainte de toate, este o manifestatie cetateneasca“, a afirmat un participant. „Este vorba de a-i face constienti pe oameni si, in acelasi timp, pe functionarii care aplica directivele, asupra consecintelor unei informatizari fortate, asa cum are loc in prezent.“

„(…) Asistam la un control invizibil al populatiei: nu exista sef suprem si totusi toata lumea este controlata (…)“, spunea Jason. „Pe de alta parte, noi nu am avut nevoie sa trecem prin niste retele de socializare pentru a ne organiza. Este un motiv de mandrie si inceputul unei schimbari.“

Aceste manifestatii ale crescatorilor de animale din Franta care continua de doi ani se inscriu in peisajul planetar al revoltelor populare fiind, alaturi de miscarile de tipul “Ocupy Wall Street” si revoltele din tarile arabe, marturia luptei impotriva sistemului sclavagist mascat care se doreste a fi impus pentru a se obtine controlul total al fiintei umane.

Lupta pentru valorile omenesti – demnitate, respect, munca onesta, respectarea vietii private, lipsa supravegherii prin intermediul cipurilor, libertatea de a alege cele mai bune mijloace pentru desfasurarea muncii etc. – care sta la baza oricarei revolte naturale a oamenilor fata de diferitele reglementari injuste ordonate de guvernanti face ca, indiferent de nationalitate si credinta, toti cei care se ridica astfel sa devina uniti in constiinta in actiunile lor revendicative.

Sursa: Yoga Esoteric

Adauga un comentariu!

Apăsaţi aici pentru a anula un răspuns.

Nume (necesar)

E-mail (necesar dar nu va fi publicat)

Website

CAPTCHA Code *

Site-urile americane sustin ca hacker-ul roman supranumit Guccifer, extradat recent in Statele Unite, ar fi fost gasit mort in celula in care ese incarcerat, la scurt timp dupa ce ar fi disparut din celula, ulterior interogarii acestuia de catre FBI. Informatia vine la scurt timp dupa ce FBI a anuntat ca nu recomanda procurorilor americani […]

Ce urmăresc băieţii de mai jos cu aprobarea unor proiecte de lege în regim de urgenţă? Cine sunt ei, cine îi dirijează şi unde vor să ajungă? Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, Calea Europeană, Asociaţia Română pentru Evaluare şi Strategie, Asociaţia pentru Transformare Europeană, Asociaţia Atlantică a Tinerilor Lideri Politici, Federaţia Sindicatelor din Educaţie “Spiru Haret”, […]

Cei care vor renunta la libertatea esentiala pentru a dobandi o farama de siguranta pe moment nu merita nici libertate, nici siguranta (Benjamin Franklin) Gata, acum ca a cam trecut si isteria “atentatului sangeros” Charlie Hebdo, hai sa vedem si cu ce scop a fost la cale. Evident, dupa cum ne-am obisnuit deja de la […]

Faptul că dispozitivele psihotronice au ajuns atât de avansate încât pot menține într-o stare de letargie populația unei întregi țări, de exemplu, nu mai reprezintă o surpriză pentru cei avizați…Desigur, foarte mulți v-ați întrebat probabil cum de este posibil ca într-o țară ca România, jefuită și umilită de decenii, oamenii să nu fie în stare […]

“Cei care vor renunţa la libertatea esenţială pentru a dobândi o fărâmă de siguranţă pe moment nu merită nici libertate, nici siguranţă” Benjamin Franklin Ungureanu despre atentatele de la Paris: Este un moment critic pentru viitorul construcţiei europene. Fostul premier şi ministru de Externe Mihai Răzvan Ungureanu consideră că, după atentatele de la Paris, UE […]