Dr. Christa Todea-Gross
Pe parcursul a mii de ani, sistemul nostru imun s-a adaptat la existenta microorganismelor din mediu, care sunt nenumarate, multe fiind inca necunoscute. Organismul uman este el insusi un mare rezervor de microorganisme indispensabile pentru o viata sanatoasa. Putinele microorganisme nocive pentru om pot fi, in majoritatea cazurilor, anihilate de catre arma noastra biologica naturala: un sistem imun sanatos si performant. Pe acesta, copilul il dobandeste in parte de la mama, la nastere, iar apoi si-l perfectioneaza pe al lui, in mod natural, prin contactul cu raceli usoare, boli infecto-contagioase (“bolile copilariei”) etc. Pana la varsta de 2 ani, cand dispare imunitatea mostenita de la mama, copilul isi dezvolta un sistem imun sanatos.
Acest lucru se intampla doar daca nu se intervine din afara cu mijloace care sa scada sau sa modifice in mod negativ sistemul de aparare al copilului (vaccinuri, antibiotice, cortizon, antiinfiamatoare nesteriodiene etc.). Din nefericire, cateva epidemii din trecut (izbucnite mai ales in timpul razboaielor) au generat inventia vaccinurilor si astfel s-a pornit un atac fara precedent asupra sistemului imun al omului de 200 de ani incoace.
Nu s-a luat deloc in seama cel mai important aspect al vaccinurilor: faptul ca sistemul imun al omului nu este adaptat la forme noi, artificiale, de microorganisme, cu care in mod normal el nu s-a intalnit niciodata in natura si pentru care nu are o “memorie imuna”.
Daca mai adaugam si existenta in vaccin a unor substante aleigizante, metale grele, proteine straine, antibiotice si, nu in ultimul rand, combinatia mai multor virusuri, ne dam seama ca sansele formarii unui sistem imun sanatos si performant la copil este practic nula. Il distrugem deja “din fasa”.
Consecintele dezastruoase ale vaccinurilor s-au observat abia in anii ’60, cand, in America, dupa ce s-a triplat numarul de vaccinuri, a aparut un numar foarte mare de cazuri de autism la copii, pana atunci fiind doar cateva cazuri razlete, tratate in Clinicile de Psihiatrie. Efectele adverse evidente ale vaccinurilor “obligatorii” la copii fac victime in scurt timp si in Europa, unde se copiaza modelul american de vaccinare. Romania nu face exceptie.
Bolile cronice grave, dar si decesele provocate de vaccinuri sunt total ignorate de cei care ridica in slavi cea mai mare eroare medicala a secolului: vaccinurile” (dr. Louis De Bromver). Au trecut doar 50 de ani (maximum 2 generatii) de la declansarea acestui razboi biologic impotriva unui sistem imun vulnerabil, imatur, al sugarului, cu grave repercusiuni si dupa zeci de ani, si este imposibil sa nu obsemam o crestere exploziva, fara precedent, a bolilor cronice grave, unele cunoscute, dar extrem de rare in trecut, altele noi, incurabile, atat la copii, cat si adolescenti (alergii grave, autism, sindromul ADHD, boli autoimune, sindroame neurologice noi etc.), la adulti si varstnici (boala Alzheimer, diverse forme de cancer, boli autoimune etc..).
Cu toate acestea, cei care produc vaccinurile, nu vor avea niciodata vreun interes sa spuna adevarul, profitul lor material fiind enorm, iar studiile lor fiind in mod intentionat si sistematic falsificate.
Vaccinurile, in loc sa previna, ne imbolnavesc. Se depun in schimb eforturi mari si aproape inutile de a produce tot mai multe medicamente paleative (care trateaza, dar nu vindeca). Se profita in continuare de cunostintele insuficiente cu privire la mecanismele complexe de aparare a sistemului imun in fata unei infectii, reducandu-se totul la masurarea anticorpilor (lucru de altfel contestat de multi imunologi, de zeci de ani incoace).
Sistemul imun este un “puzzle” care nu a fost terminat de catre imunologi, lipsind inca foarte multe piese, dar pana la rezolvarea lui, sanatatea copiilor nostri risca sa fie distrusa iremediabil. Principiul pe care se bazeaza vaccinarea este ineficient si cu multe capcane pentru sistemul imun al fiintelor vii, inclusiv a omului, consecinta fiind o imbolnavire cronica si deseori ireversibila.
Cum au disparut epidemiile in lume. Aparitia primelor “vaccinuri”: preventie sau experiment?
Marile epidemii care decimau populatia in trecut (lepra, ciuma, holera s.a.) au disparut din cauza imbunatatirii conditiilor de viata, a introducerii canalizarilor de apa, a toaletelor, prin dezinfectia apei de baut si, in general, prin dezvoltarea socio-economica a tarilor lumii, fara sa fi existat vreodata un vaccin impotriva lor.
In cazul altor boli infectioase, “ale saraciei”, precum tuberculoza, difteria, variola si tusea convulsiva, legatura dintre imbunatatirea conditiilor de trai si regresia acestor boli a putut fi dovedita, dar mai anevoios. Insusi renumitul Dr. Buchwald recunoaste ca “timp de 20 de ani a strans dovezi si a investit o mare suma de bani pentru investigatiile necesare ca sa poata raspunde la intrebarea: cum au disparut epidemiile in lume?”1.
Vaccinurile si statistica legata de disparitia epidemiilor nu a putut explica acest fenomen. Graficele arata exact contrariul. Pentru studiile sale, Dr. Buchwald a luat in calcul urmatoarele date: apa de baut si cea reziduala, numarul de bai/familie in Germania, numarul de locuinte, suprafata locuintei/persoana, folosirea sapunului etc. Cu toate imbunatatirile civilizatiei, mai lipsea “un element important” care-i scapa.
Cel care l-a ajutat, a fost englezul Thomas McKeown, profesor la Medicina Sociala de la Universitatea din Birmingham si care a aratat ca motivul principal al regresiei acestor boli infectioase a fost in primul rand “dorinta unui trai bun al oamenilor”, in speta a hranei. Ca urmare, regresia marilor epidemiilor a inceput cu 200 de ani in urma, inainte de o fi introdus orice fel de vaccin.
Cauza principala (fara sa fie neglijata imbunatatirea conditiilor de locuit si a apei de baut) a fost combaterea foamei.
Doar o data cu dezvoltarea agriculturii, a producerii unei cantitati suficiente de hrana pentru intreaga populatie, incepand cu sec. XVIII, pentru marea majoritate a oamenilor foamea era de domeniul trecutului. In Germania, Friedrich der Grosse (1740-1786), a introdus cultivarea cartofului pe arii extinse.
In tarile din sud, cultivarea porumbului a jucat acelasi rol. Curand dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, s-a ajuns, atat in Germania, cat si in intreaga Europa de Vest, la un nivel de trai care nu s-a atins niciodata in lume. In aceste conditii, frecventa bolilor infectioase, “ale copilariei”, au inceput sa dispara in Europa de Vest. Faptul ca foamea are o legatura evidenta cu “bolile copilariei” pare greu de crezut, fiindca oamenii din ziua de azi nu se mai pot pune in situatia celor din trecut.
Dr. Buchwald isi aminteste ca, pe vremea copilariei sale, 1/3 dintre elevi primeau “o gustare de la scoala si consta in paine si lapte. Cu doar 60 de ani in urma, 1/3 dintre elevii din Occident erau foarte saraci. Statisticile din Anglia, aratate de McKeown, privind regresia bolilor contagioase, sunt asemanatoare cu cele din Germania, folosite de Buchwald in cartile sale2.
Despre Romania putem spune acelasi lucru, cu o intarziere de cativa ani buni…
Vaccinarea copiilor din tarile africane, ca si din alte regiuni unde populatia este subnutrita, nu le aduce niciun beneficiu. Dimpotriva, le sunt induse o serie de boli virale noi, cu care nu s-a confruntat niciodata organismul lor, si care nu vor putea stimula un sistem imun slabit. In schimb, vor provoca cu mare usurinta boli cronice si o serie de complicatii postvaccinale, nerecunoscute de cei care fac, cu buna stiinta, campaniile de vaccinare in masa. Oare exista o diferenta intre copiii “de mana a doua ”, pe care experimenta Jenner, in trecut, vaccinul antivariolic, si acesti copii din lumea a treia? Ma tem ca nu.
Cu toate acestea, producatorii de vaccinuri si corpul medical, sustin sus si tare ca vaccinurile au dus la eradicarea epidemiilor, atribuindu-si un merit care nu este a lor.
In cele ce urmeaza, am descris modul in care a inceput “era vaccinurilor”, in care traim si la ora actuala si care cunoaste o “inflorire”fara precedent. Daca primele epidemii au trecut fara sa fi existat vreodata un vaccin (un fenomen deloc scos in evidenta in cartile de Epidemiologie si de Boli Infectioase), cele care au urmat, nu au mai cunoscut un curs firesc de disparitie, ci, din pricina vaccinurilor, introduse de obicei in “plina epidemie ”, au cunoscut fluctuatii, s-au raspandit uneori cu mai multa repeziciune, sau au aparut altele noi.
Vaccinurilor le datoram modificari (cresteri) importante ale indicilor de morbiditate si mortalitate pentru bolile infectioase, precum si aparitia unor boli si complicatii noi, necunoscute pana atunci de lumea medicala: cele posn-accinale (poliomielita postvaccinala si de contact, encefalitele. postvaccinale etc.), soldate cu nenumarate decese, pentru care ar trebui sa fie introdus un nou indice de statistica: cel al mortalitatii infantile postvaccinale.
1 Gerhardt Buchwald. Impfen. Das Geschaft mit der Angst, emu-verlag, 4.Auflage 2008. Germany, 194.
2 Ibidem. 197-198.
Rezumate din cartea Vaccinurile: preventie sau boala? O noua patologie pediatrica, de Dr. Christa Todea – Gross
Nota:
Christa Todea-Gross este un medic pediatru, crestin, care promoveaza actiuni pro-vita. In prezent si-a lansat cartea “Vaccinurile-preventie sau boala, o noua patologie pediatrica”, o carte extrem de bine documentata cu informatie medicala, in care vorbeste despre riscuri reale, mai putin promovate de firmele de medicamente. Dna dr a fost chemata in fata Colegiului, i s-a virusat adresa de mail si toate adresele de contact etc. Cartea se gaseste de cumparat la aceasta adresa.
Costa 35 lei, dar pentru ca dr. Christa Todea Gross nu vrea sa faca o afacere din vanzarea acestei carti, a pus-o si gratuit la dispozitia doritorilor. Ea a fost postata pe site-ul provita Cluj initial, dar in prezent atat adresa federatiei provita Cluj, cat si link-ul catre carte sunt blocate de cei care au interes sa faca asta. Vom mai publica articole interesante din aceasta carte.
Sursa: Apologeticum
Adauga un comentariu!
Editoriale din aceeasi categorie
Autor: Aciduzzul | 20 septembrie, 2019 | 1 comentarii | 192 vizualizari | 3 voturi
Mihael Duca Cartea mea “Evaluarea si motivarea elevului” a deschis numeroase campuri de dezbatere. Fiind o carte orientata spre anumite teme de cunoastere, am incercat sa nu alunec spre alte teme, pentru a pastra unitatea cartii si logica expunerii. Acolo unde a fost cazul am incercat sa ofer exemple prin care sa argumentez o anumita […]
Autor: Aciduzzul | 23 ianuarie, 2016 | 0 comentarii | 472 vizualizari | 2 voturi
Oamenii de stiinta au descoperit de ce ne iubim cainii aproape la fel de mult ca pe propriii copii. Astfel, potrivit sciencealert.com, care relateaza concluziile unui studiu publicat recent, atunci cand ne uitam in ochii unui caine, atat in creierul oamenilor, cat si in cel al animalului se elibereaza oxitocina – ”hormonul iubirii/fericirii”. Mecanismul este […]
Autor: Aciduzzul | 11 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 662 vizualizari | 2 voturi
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul “material” al acestui fenomen divin. “O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg […]
Autor: Aciduzzul | 4 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 301 vizualizari | 1 vot
What’s wrong with Genetic Engineering? Genetic engineering refers to a set of technologies used to change the genetic makeup of cells and move genes across species boundaries to produce novel organisms. Once released, these genetically modified organisms (GMOs) can easily spread and interbreed with other organisms, and they are virtually impossible to recall back to […]
Autor: Aciduzzul | 3 ianuarie, 2015 | 0 comentarii | 292 vizualizari | 0 voturi
Indiferent de cât de buni șoferi am fi niciodată nu putem fi siguri că alți participanți la trafic nu vor comite vreun gest neașteptat, cum ar fi o frână pusă brusc sau trecerea la limită la semafor, care până la urmă ne-ar putea implica într-un accident rutier. Dar o regulă importantă, însă tot mai puțin […]
One comment